Relu Fenechiu

„Arestările din vămi, un nou prilej de atacuri murdare la adresa opoziției”

Mi-am pus câteva zile următoarea întrebare: de ce s-a făcut atâta tam-tam cu arestările din vămi? Mi-am pus această întrebare – și cu siguranță nu am fost singurul – pentru că telearestările cu siguranță nu servesc imaginii României. În niciun caz nu (mai) pot convinge oficialii UE că de mâine granițele non-UE ale României vor fi sigure. Din contră. În plan internațional, efectul va fi exact invers. România va fi pusă la colț pentru faptul că autoritățile la vârf au știut ce se întâmplă în vămi, dar au preferat să intervină cu întârziere de un an, un an și jumătate, și acest lucru va avea drept rezultat o amânare pe termen incert a aderării la Spațiul Schengen. Poate dacă s-ar fi operat cu discreție sau, în cel mai bun caz, din partea oficialităților la vârf nu ar fi fost făcute o serie de declarații din care să rezulte că știau de corupția din vămi, șansele de a deveni chiar din toamnă cetățeni Schengen ar fi fost palpabile.

Am crezut în primă instanță – și nu am greșit – că „zgomotul” care a însoțit operațiunile mascaților din vămile Siret și Moravița au drept scop câștigarea de puncte pentru Guvern și pentru principalul partid de guvernământ, aceasta deși nici Guvernul și nici PDL nu au descins în vămi, și nici nu au atribuții în acest sens, dar asta s-a încercat să se inoculeze cetățenilor mai puțin familiarizați cu mecanismele de acțiune ale diferitelor autorități. Și este posibil ca mulți chiar să fi crezut că în spatele mascaților s-au aflat, pe cai albi, „vajnicii” luptători anticorupție Traian Băsescu, Emil Boc, Gheorghe Flutur și alții. Totuși, sunt mult mai mulți cei care și-au dat seama că, fără protecția venită de sus, șpaga nu ar fi devenit literă de lege în vămi, și acești „mult mai mulți” au început să se întrebe: la cine a ajuns grosul banilor filtrați de oficialii vămilor puși în funcții de PDL?

Ei bine, după ce președintele a acordat un interviu postului public de radio m-am lămurit. Practic, o anumită exprimare de o gravitate extraordinară a lui Traian Băsescu consider chiar că nu a fost suficient analizată. „Au șansa (cei arestați – n.a.) de a face mai puțină pușcărie, dacă vor face, sau să nu facă închisoare, dacă spun cui au dat banii, dar cu nume și prenume”.

Cu alte cuvinte, lui Traian Băsescu nu-i mai ajunge și funcția de premier, pe care o are _de facto_ , se vrea și procuror, și judecător. Și dă și soluția: cine toarnă este exonerat de pedeapsă, chiar dacă fapta este incriminată de Codul penal. O astfel de imixtiune în justiție nu am mai înregistrat de foarte, foarte multă vreme. Numai că și această imixtiune a avut (are) un scop precis: trecerea în sarcina opoziției a situației din vămi. Traian Băsescu a și pronunțat o serie de nume din zona PNL, iar două zile mai târziu, Gheorghe Flutur a pronunțat nume din zona PSD.

Nu este pentru prima oară când Traian Băsescu și PDL atacă murdar, cu lovituri sub centură, opoziția. (În ceea ce-l privește pe Traian Băsescu – mă refer la acuzațiile sale deloc voalate la adresa unor nume din PNL care au deținut funcții în ierarhia vamală în perioada embargoului privind Iugoslavia – mă întreb, dacă susține ceea ce susține, de ce nu a reacționat la vremea respectivă, adică între 1996 și 1999, când era cel mai influent ministru în guvernarea CDR-PDUDMR? Mai ales că, prin comportamentul său de atunci, a lovit mai mereu în PNL și PNȚCD). Numai că șefii de la ANAF, ANV, șefii de vămi nu au fost numiți de opoziție. Și nu îți trebuie să ai prea multă școală pentru a-ți da seama că un șef pus în funcție de PDL ar veni cu „atenții” din vamă la PNL sau PSD. Dar atât Traian Băsescu, cât și ciracii săi din PDL merg pe principiul „calomniază, calomniază, că tot rămâne ceva!”. Totuși, indiferent câte acuzații vor fi aduse opoziției, nu vor putea fi acoperiți adevărații protectori și beneficiari ai actelor de corupție din vămi, care nu pot proveni decât din zona celor care au pâinea și cuțitul în mână.