Stenogramă plen

Bună dimineața și bine v-am găsit!

Deschidem ședința de declarații politice de astăzi, 15 februarie.

Are cuvântul domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnii deputați Tinel Gheorghe și Cezar Preda, de la PDL, precum și domnul deputat Ion Stan, de la PSD, domnul deputat Amet Aledin, de la Grupul parlamentar al minorităților naționale, au depus în scris.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

## Mulțumesc.

Doamnelor și domnilor colegi,

A binevoit Cel ce pe toate le orânduiește să-mi dea șansa de a mă afla într-o situație cu totul inedită. Asta da experiență de cumulat la zestrea pe care, sârguincios, m-am învrednicit a o aduna pe parcursul a trei mandate de deputat în Parlamentul României!

Adică, ce să mai ocolim prin cele multe oportunități ale limbii române, vreau să mulțumesc domnului ministru Attila Cseke pentru alocarea, de către ministerul pe care îl păstorește, a sumei acoperitoare pentru definitivarea unei investiții vitale pentru municipiul Fălticeni.

Sunt în sfârșit create, cel puțin la nivel de alocare bugetară, condițiile finanțării construcției Spitalului municipal, obiectiv de maxim interes nu numai pentru cetățenii municipiului, ci și pentru cei aproape 150.000 de pacienți proveniți anual din zona arondată Fălticeniului.

Cu siguranță nu poate fi vorba de bunăvoința de moment a unui ministeriabil, ci avem convingerea că vizita la fața locului a domnului ministru și aprecierea directă a situației de fapt au fost decisive în luarea unei decizii atât de importante ca aceasta.

A constatat domnul ministru, fără intermediari, că actualul spital, pe care din patriotism local îl numim „municipal”, funcționează în șase clădiri dispersate pe o zonă de 5 kilometri pătrați, două dintre acestea revendicate și retrocedate foștilor proprietari, față de care spitalul are în prezent calitatea de chiriaș.

Nu putem să nu pomenim și faptul că marea majoritate a acestor clădiri se află într-o stare deplorabilă, de avansată depreciere fizică, făcând inutile orice eforturi de igienizare ori de jalnice cosmetizări exterioare.

Sigur că, dacă nu și-ar fi îngăduit trecătoarele puteri să lase să treacă timp de mai bine de 14 ani peste investiția începută în septembrie 1992 și părăsită în martie 1997, altele ar fi fost costurile, și mai ales speranța de viață pentru cei cărora traiul zilnic le este cu zgârcenie măsura, pentru că peste 60% din cei veniți să-și caute de sănătate la Fălticeni provin din zona săracă și foarte săracă a județului.

Iată ce înseamnă să te strădui în van timp de mai bine de 10 ani, atât cât am pledat eu de la această tribună pentru continuarea și terminarea construirii spitalului: ajungi să nu te mai poți bucura atunci când speranța dă să se nască.

De fapt problema constă în pierderea încrederii în promisiunile celor îndreptățiți să le facă.

Și, să mă ierte domnul ministru, ni s-au mai făcut promisiuni!

Dorim din tot sufletul, ca de fiecare dată, ca de data aceasta să fie adevărat. Da, există o hotărâre de guvern, așa cum pretinde legea, pentru sume ca cea de care discutăm.

Da, au venit bani în finalul anului trecut, din care s-au cheltuit puțin peste un miliard de lei vechi pentru ceea ce sperăm să fie ultimul studiu de fezabilitate din lungul șir de astfel de studii plătite de-a lungul vremii. S-au cheltuit doar atâția bani din promisiunea de 71 de milioane lei făcută de domnul ministru, pentru că banii au venit în decembrie, lună în care și anul se termină, de obicei.

Da, au venit și anul acesta bani! 20 de milioane de lei. Da, bugetul local a fost aprobat, de dragul spitalului, în unanimitate de voturi. Cine și-ar fi putut îngădui să împiedice, fie și cu un fir de păr, mult așteptata punere în operă a, în sfârșit, alocaților bani pentru spital?!

Da, anunțul de licitație a fost făcut și primii ofertanți s-au anunțat. Se vorbește despre o semnare de contract și despre implicita începere a lucrărilor la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai, dacă nu vor fi contestații la licitație.

Da, cei ce ne nevoim a face față traiului pe meleag fălticenean vom aprinde atunci candelele și ne vom ruga să ajungem a vedea cu ochii adevăratul spital municipal, cel până acum doar în vise aproape de noi.

Și da, acestea toate nu vor însemna nimic dacă, încă o dată, promisiunile vor fi deșarte.

Acesta este motivul real al intervenției mele de astăzi: dorința ca din dezamăgirile adunate de-a lungul anilor, în care vorbele aducătoare de speranțe s-au dovedit a fi mereu doar vorbe, să se aleagă numai amintirea la vederea faptului împlinit.

Și mă opresc înainte ca, Doamne ferește!, să-mi îngădui a cere domnului ministru să se jure că se va ține de cuvânt. De atâtea ori am fost amăgiți, că sunt în reală primejdie să fac asemenea ispravă!

Mulțumesc.

Emoționant, domnule deputat. Vreți să mai citiți o dată? Mulțumesc foarte mult.

Domnule deputat, având în vedere că sunteți la guvernare, lăsați-i și pe cei care sunt cu dumneavoastră la guvernare de patru ani, dar nu vede nimeni.

Are cuvântul domnul deputat Amet Aledin.

Adică să împărțiți împreună și pâinea bună, și bucata de carne, și osul. Domnule deputat, bună dimineața!

Bună dimineața!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România sprijină demersul de a i se acorda unei importante personalități, Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu, Premiul Nobel pentru Pace.

În urmă cu câțiva ani, susțineam în Plenul Camerei Deputaților că sprijin și sprijinim, noi, reprezentanții Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, ideea de a i se acorda liderului Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu Premiul Nobel pentru Pace. Consideram, la vremea aceea, și consider și astăzi, că o astfel de distincție ar încununa, firesc, activitatea remarcabilă a unui om dăruit, în totalitate, neamului său.

În istorie rămân faptele deosebite, dar și numele celor care le-au realizat. Istoria, istoria sinceră, devine elementul esențial al existenței unei națiuni, dincolo de care se află doar nepieirea. Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu reprezintă, indiscutabil, o personalitate a acestui timp, personalitate dispusă să răzbată, fără a face compromisuri, evenimentele nu întotdeauna prielnice. A suferit mulți ani în temnițele comuniste sovietice. A suferit mulți ani din cauza motivului cel mai simplu, dar, în același timp, nu-i așa?, cel mai nobil: dragostea pentru poporul său, poporul tătar crimeean.

Demersul pentru acordarea premiului a fost reluat, numeroși intelectuali susținând generoasa și îndreptățita propunere. Este vorba nu numai de intelectuali din spațiul Republicii Autonome Crimeea, dar și din țări precum România, Turcia, Ungaria.

Meritul pentru promovarea drepturilor omului este incontestabil. Iată de ce, atât eu, cât și reprezentanții UDTTMR considerăm necesar demersul, fiind convinși că obiectivitatea a avut, are și va avea, în acest sens, câștig de cauză.

Vă mulțumesc.

Domnule deputat, vă rog frumos, din îndepărtata regiune

a Botoșenilor, nepotul domnului Conțac, aveți cuvântul aici. Vă rog frumos, domnule deputat.

Da.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Apel către cei care încă nu sunt lichele”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Îmi permit, parafrazându-l pe Gabriel Liiceanu, să fac un apel către acei dintre dumneavoastră care încă mai cred că noi, oamenii politici, putem face ceva pentru România. Celebrul apel al lui Liiceanu, apărut în zilele Revoluției, cerea cu decență intelectuală retragerea din viața publică a comuniștilor, a celor care au avut o contribuție la regimul odios dinainte de 1989. Am citit cutremurat acele rânduri la câțiva ani după ce au fost scrise, le-am recitit și în prezent și, an după an, am constatat că apelul către sfială a avut ca efect aroganța, apelul către puțină căință a avut ca efect neobrăzarea, iar apelul către puțină rușine a avut ca efect nerușinarea.

## Stimați colegi,

Fac astăzi un apel către cei care încă nu sunt lichele și vă îndemn să punem cu toții umărul la stârpirea lichelismului de tip nou. Am constatat cu stupoare că unii colegi au sărit ca arși în apărarea multor acuzați de corupție. Priveam buimac cum întreaga floare PSD-istă îl apără cu vehemență pe Constantin Nicolescu, chiar dacă acesta era reținut pentru deturnarea fondurilor europene. Nu pot să nu constat cu mâhnire reacția total disproporționată pe care colegii din opoziție o au față de arestările vameșilor corupți, încercând să arunce cu noroi în Guvernul PDL care a spus stop abuzurilor de la frontiere și evaziunii fiscale incredibile la care erau părtași cei reținuți. După ce au tolerat ani întregi corupția din vămi, aceiași colegi, reuniți astăzi în celebra Uniune Social-Liberală, încearcă să-i apere pe vameși invocând plasarea nefericită în timp a evenimentului de demascare a rețelelor mafiote.

Nu pot să nu constat că singurul program al opoziției unite este recitat obsesiv în doar patru cuvinte: „Jos Băsescu! Jos PDL!” și că singura rațiune care îi unește este confortul de a se ști în siguranță, departe de o justiție care să facă ordine în societate, departe de problemele cu care se confruntă oamenii. De asemenea, nu pot să nu constat că această uniune politică a devenit ca o structură sindicală care face multă gălăgie, care îi apără pe toți cei care au probleme cu legea și care critică orice reformă menită să răstoarne metehnele confortabile moștenite din trecut.

Cutremurător, domnule deputat, ca și guvernarea! Cutremurătoare... Declarație foarte bună.

Domnul profesor Anghel Stanciu, din partea PSD.

Vreți s-o depuneți în scris sau... domnule Korodi, vreți să vorbiți, da? OK.

Dați-mi voie, domnule profesor, înainte de a avea cutremurătoarea dumneavoastră declarație politică, să anunț următorii colegi care au depus în scris: domnul Cornel Ghiță, doamna Claudia Boghicevici, domnul Constantin Severus Militaru, doamna Doinița Chircu, domnul Alin Trășculescu, domnul Daniel Florian Geantă, domnul Marius Rogin, domnul Silviu Prigoană, domnul Cristian Burlacu, domnul Gheorghe Roman, domnul Daniel Buda, domnul Stelică Strugaru, domnul Eugen Constantin Uricec, domnul Ioan Balan, domnul Dugulescu, de la PNL, au depus în scris.

Subsemnatul, Valeriu Zgonea, domnul Ion Călin, doamna Manuela Mitrea și domnul Cristian Rizea, de la PSD, au depus în scris, iar din partea PNL, domnul Mircea Irimescu, domnul Gheorghe Dragomir, domnul Teodor Atanasiu, domnul Marin Almăjanu, domnul George Dumitrică, domnul Mihai Donțu, domnul Andrei Dominic Gerea, domnul Călin Potor, domnul Daniel Chițoiu, doamna Mariana Câmpeanu, domnul Radu Țîmpău, domnul Titi Holban, domnul George Scutaru, domnul Cristian Buican, domnul Dorin Uioreanu, domnul Sorinel Știrbu, domnul Ionuț Stroe, domnul Virgil Pop și domnul Relu Fenechiu au depus, de asemenea, în scris. Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnule președinte, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați, Domnilor miniștri,

Intervenția noastră de astăzi reprezintă o pledoarie pentru absorbția fondurilor europene, concretizată în prezenta scrisoare deschisă adresată Excelenței Sale domnul Emil Boc, prim-ministru al României.

„Scrisoare deschisă adresată Excelenței Sale Emil Boc, prim-ministrul României”

Obiectivul, deblocarea imediată a prefinanțărilor pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – POSDRU pentru a evita falimentarea a peste 250 de ONG-uri angrenate în implementarea proiectelor europene contractate, inclusiv de către marile universități românești.

## Excelență,

În aceste vremuri de restriște, una dintre căile de ieșire din recesiune și intensificare a ritmului de creștere economică o reprezintă cu certitudine absorbția banilor europeni.

Uniunea Europeană a alocat aproape 20 de miliarde de euro României pentru dezvoltarea pe termen scurt, mediu și lung a economiei și societății românești. Acest imens capital european nerambursabil reprezintă o oportunitate și o șansă uriașă pentru ieșirea din recesiune și startul spre modernizarea țării pe care România astăzi nu-și mai poate permite să-l rateze.

Domnule prim-ministru, aceasta este probabil motivația pentru care ați decretat: „Absorbția fondurilor structurale și de coeziune reprezintă una dintre prioritățile de grad zero ale Guvernului României”, mesaj pe care, domnule primministru, l-ați transmis la Bruxelles, asigurându-i pe oficialii europeni de implicarea totală a autorităților române, de la autorități de management până la nivel de guvern, în accelerarea absorbției fondurilor europene puse la dispoziția României, și aceasta, prin eliminarea blocajelor generate de birocrația suprareglementărilor și gestionarea acestora, prin creșterea și consolidarea capacității de absorbție a acestor fonduri europene.

Pe această linie s-a înscris și măsura introdusă de Guvern de a asigura, în limita a 30% din valoarea proiectelor, prefinanțarea acelor proiecte care s-au dovedit eligibile și care au fost contractate ferm cu autoritățile statului român. Măsura, evident benefică, a dus la elaborarea, depunerea, eligibilitatea și contractarea unui important număr de proiecte europene în valoare de aproximativ 10 miliarde de euro, circa jumătate din suma pusă la dispoziția României de către Uniunea Europeană.

Domnule profesor, la asta am vrut să vă informez și eu că, având în vedere discursul dumneavoastră lung, mulți dintre colegii de astăzi, pe care-i aveți atât de matinali în Parlament, nu o să apuce să prezinte declarația politică decât în scris, poate pentru că la ora 9.00 începe Biroul permanent al Camerei Deputaților, după noua structură, așa încât, în următoarele 4 minute, distinsul meu coleg de la UDMR, dacă vrea să ia cuvântul și, după aceea, încă un coleg de la PSD. Între Dâmbovița și Iași, să știți că aleg Dâmbovița.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați...

Domnule deputat, vă rog frumos, luați cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru înțelegere. S-a discutat tot mai des, în ultima perioadă, despre posibilitatea ca supermarketurile să fie obligate să ofere spații pentru expunerea produselor alimentare și nealimentare tradiționale românești. Din multiplele discuții pe care le-am avut pe această temă, am observat că părerile sunt împărțite. Am întâlnit foarte mulți susținători ai acestei idei, dar și voci care nu acordă foarte multe șanse de reușită.

Eu, personal, doresc să vin în sprijinul promovării produselor locale pe piața românească. Aș dori să îmi motivez opțiunea și să vă reamintesc avantajele pe care le-am putea obține din promovarea și comercializarea intensă a produselor noastre locale. Știm cu toții că, atunci când vorbim despre produsele locale, vorbim despre industrie alimentară bazată în special pe materii prime locale. Astfel, vom avea costuri de marketing și transport diminuate pentru produse de calitate net superioară, cu valoare nutritivă mult mai mare față de cele de import. Transportul redus înseamnă, în același timp, mai puțină poluare. O alimentație sănătoasă înseamnă o îmbunătățire a calității vieții pentru cetățenii noștri.

Obținerea și comercializarea produselor locale reprezintă un catalizator pentru menținerea și dezvoltarea comunității și, în același timp, o sursă de beneficii sustenabile pentru dezvoltarea economică locală. Totodată, promovarea produselor locale contribuie la păstrarea patrimoniului cultural și perpetuarea tradițiilor în aceste zone rurale.

Dat fiind faptul că, la ora actuală, nu există mecanisme care să funcționeze eficient în domeniul comerțului intern cu produse alimentare și nealimentare, producătorii locali, fermierii, asociațiile familiale sau micile întreprinderi private sunt nevoite să își vândă producția pe cont propriu. Totodată, accesul consumatorilor la aceste produse de calitate este limitat și, din acest motiv, apelează la produse de import, o parte dintre acestea de calitate inferioară, a căror origine sau mod de producție nu pot fi verificate.

Având în vedere argumentele prezentate, precum și obiectivele de dezvoltare economică durabilă, propun Guvernului României să ia măsuri ferme atât în ceea ce privește reglementarea funcționării spațiilor comerciale, cât și pentru identificarea unor soluții de sprijin financiar pentru dezvoltarea clusterelor de produse locale tradiționale.

## Domnule deputat, vă mulțumesc.

Dați-mi voie să anunț următorii colegi care au depus în scris în acest moment declarațiile politice: domnul Gheorghe Ciobanu și domnul Călian Petru de la PDL, tot de la PDL, domnul Andrei Valentin Sava. De la PSD, domnul Vasile Popeangă, domnul Laurențiu Nistor, domnul Georgian Pop, domnul Aurel Vlădoiu, domnul Cristian Resmeriță, domnul Cornel Itu, domnul Marian Ghiveciu, domnul Sorin Stragea, domnul Florin Costin Pâslaru...

Voiați să luați cuvântul? Am înțeles, numai să aveți timp, domnule Pâslaru.

Și domnul Ion Mocioalcă. Las la...

Deja dumneavoastră sunteți colegii mei de la PSD. Care dintre dumneavoastră vrea să ia cuvântul?

Vrancea, poftiți!

Atunci în ordinea numerelor de pe tricou.

În paralel, da, știu, este noul model. Sunt două Parlamente, al nostru și al...

Declarația mea politică se intitulează „Fumigenele Guvernului”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Asistăm cu toții în aceste zile la încercarea disperată a PDL de a distrage din nou atenția românilor de la adevăratele probleme ale țării și ale românilor. Acest Guvern nu face altceva decât să vândă iluzii, să facă declarații pur demagogice și să emită ordonanțe de urgență.

Sub masca luptei împotriva corupției se ascunde de fapt lupta intestină pentru putere și influență din cadrul PDL și de acest fapt ne vom convinge cu toții peste puțin timp.

Din păcate, de problemele reale ale oamenilor nu se mai ocupă niciunul dintre guvernanții care sunt plătiți de noi toți pentru acest lucru. Dimpotrivă, ei fac totul ca populația țării să o ducă mai prost pe zi ce trece și traiul devine din ce în ce

mai scump, uneori de nesuportat, jumătate din cetățenii acestei țări fiind în statistici sub pragul sărăciei.

Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să atragem atenția asupra haosului generat de noile legi adoptate de actuala putere și asupra nedreptăților pe care acestea le generează în toate domeniile de activitate, cu consecințe grave pe termen scurt, mediu și lung.

Astfel, în mod cu totul preferențial, sunt închise spitale, unele dintre ele chiar recent modernizate, fără să fie luate în calcul dramele umane pe care acest lucru le generează, disconfortul de a se deplasa oamenii bolnavi pentru a primi îngrijiri medicale la zeci de kilometri depărtare de casă și la naveta pe care mulți medici nu vor fi de acord să o facă pentru un salariu mic.

Pensionarilor, în mod ilegal, abuziv și nedrept li se impozitează pensia, în întregul ei, chiar și sub pragul de 740 de lei, lucru care duce la micșorarea excesivă a pensiilor și așa amărâte ale marii majorități a persoanelor în vârstă.

Nu în ultimul rând, aplicarea Legii învățământului va genera haos în sistem prin ambiguitatea și incoerența acestei legi, dar și prin faptul că numărul mare de metodologii pe care legea le prevede nu au fost elaborate de actualul Guvern, chiar dacă din data de 9 februarie această lege a intrat în vigoare.

Domnule deputat, vă mulțumesc foarte mult.

De la Grupul parlamentar al UDMR, domnul Márton Árpád Francisc.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul Angel Tîlvăr, de la Vrancea.

Că să ajungi la Galați trebuie să treci pe la Vrancea, n-ai ce să faci... E departe Iașiul astăzi.

## Domnule vicepreședinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

În declarația mea din 8 iunie 2010 am vorbit despre faptul că, în majoritatea statelor europene, problema națională s-a dorit a fi rezolvată prin acordarea de autonomii teritoriale sau culturale unor comunități naționale minoritare și că în urma unei modificări legislative pe data de 6 iunie 2010 în Serbia au avut loc alegeri pentru consiliile minorităților naționale din Serbia. 19 minorități, printre care și românii, vlahii din Serbia, și-au ales consiliul național.

Nu pot decât să repet, avem și noi un proiect de lege. De ce reiterez acest discurs? Pentru că, recent, și, pe baza unei legi mai vechi, în Ungaria s-a încheiat din nou procesul de alegere a autoguvernărilor minorităților naționale, odată cu alegerea conducerii naționale a acestor autoguvernări. Cu toate problemele care rezultă din greșelile legii respective, și autoguvernarea românilor din Ungaria și-a ales conducerea națională.

Repet încă o dată, avem și noi un proiect de lege în Parlamentul României, deocamdată, din păcate, blocat într-o comisie, cel al Statutului minorităților naționale. Am dori și noi să fie adoptată această lege. Așteptăm și noi să avem alegeri pentru consiliile noastre.

Vă mulțumesc.

Domnule deputat, vă mulțumesc foarte mult. Domnule deputat, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte. Și mulțumesc colegilor care au avut...

O singură mențiune: domnul deputat Neculai Rățoi, de la PSD, și domnul deputat Gheorghe Ana, de la același partid, au depus în scris.

Vă mulțumesc.

Eu am să depun forma lungă a declarației mele și am să vă solicit atenția doar pentru ideile principale conținute în această declarație, ținând seama de programul de astăzi și de faptul că oarecum am întârziat în programul acordat acestei părți a activității noastre.

Declarația mea politică se numește „Măcar în al 12-lea ceas” și se referă la faptul că Guvernul Boc reacționează doar la presiunea grupurilor de interese din jurul Partidului Democrat Liberal, lucru care nu este o noutate, la fel cum nu e nimic nou în afirmațiile că măsurile luate de Guvern pentru a proteja propriii cetățeni nu sunt decât reacții la presiunile Comisiei Europene sau la alte foruri internaționale.

Preocupați să vorbească în metafore sau să se răfuiască pentru supremația în partid, membrii Guvernului Boc acuză mereu parlamentarii sau partidele din opoziție, când acestea încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra neregulilor și neconcordanțelor din politica dusă de Guvern.

În 10 februarie 2010, Guvernul a emis o ordonanță de urgență prin care a fost interzisă comercializarea unui număr de 36 de substanțe și plante etnobotanice, care au fost asimilate drogurilor.

Inițiativa Guvernului a fost motivată de situația apariției în România a unor magazine în care se comercializau o serie de produse ce aveau în componență plante și substanțe cu

proprietăți psihoactive, care s-au dovedit a fi deosebit de periculoase pentru sănătate, care erau considerate „droguri legale”.

Și după apariția acestei ordonanțe, însă, sute de tineri au continuat să ajungă la spital în stare gravă, în urma consumului de plante etnobotanice procurate fie de la magazine specializate, fie achiziționate de pe internet. Totodată, s-a înregistrat o scădere a vârstei consumatorilor de astfel de substanțe.

La acea vreme am trimis prim-ministrului, în luna martie, o scrisoare prin care solicitam elaborarea unor norme stricte de aplicare a respectivei ordonanțe.

Răspunsul primit – „Elaborarea de norme de aplicare nu este necesară și nici nu a fost prevăzută de ordonanța de urgență” – m-a descurajat în demersul meu de a stabili un cadru legislativ care să nu permită interpretări.

## **Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:**

Vă mulțumesc foarte mult că ați fost extrem de scurt. Din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna Pető Csilla Mária.

Cu scuzele de rigoare pentru colegii mei, vă rog frumos să-mi permiteți să mă retrag la ședința Biroului permanent, pentru că am întârziat deja 10 minute. O să vă cer permisiunea să le depuneți în scris.

Îmi cer scuze, nu am cum. Vă rog frumos să mă iertați, numai cât vorbesc cu dumneavoastră sunt 15 secunde.

Domnul deputat Vasile Mocanu, de la Partidul Social Democrat; domnul deputat Dumitru Chiriță, domnul Florentin Gust, doamna Antonella Marinescu, domnul Dorel Covaci, domnul Angel Tîlvăr a vorbit și domnul Florin Pâslaru a depus în scris, și le mulțumesc pentru înțelegere.

Vă rog frumos să mă iertați, dar nu este vina mea că actuala conducere a Camerei stabilește un program atât de neînțelegător.

Domnul Cătălin Obuf a luat cuvântul, de la Partidul Democrat Liberal; domnul Mircia Giurgiu, domnul Răzvan Mustea-Șerban și domnul Costin Mihai Popescu depun în scris, de la Partidul Democrat Liberal, și următorii colegi: domnul Mircea Grosaru, de la minoritățile naționale, domnul Vasile Soporan, de la deputații independenți, domnul Cătălin Cherecheș și domnul Ioan Muntean, de la deputații fără apartenență la un grup parlamentar, vor depune în scris, iar de la Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul Eugen Nicolăescu, domnul Ioan Țintean, domnul Ionel Paler, domnul Cornel Pieptea, domnul Tudor Ciuhodaru și domnul Liviu Bogdan Ciucă vor depune și ei în scris.

Dragi colegi, cu permisiunea dumneavoastră, închidem, pentru ziua de astăzi, ședința de declarații politice.

Vă doresc o zi frumoasă!

Ne vedem la ora 10.00, la începutul ședinței de plen. Vă mulțumesc.

„Numărul de spitale din Botoșani, redus cu 75%!”

Declarația mea politică de azi se referă la decizia aberantă a Guvernului Boc de a reduce dramatic numărul unităților sanitare.

Conform unui raționament nejustificat de realitățile din județ, Botoșaniul va pierde opt din cele 12 spitale, de la 1 aprilie, fiind cel mai afectat după București. Spitalul Județean va înghiți șase unități, printre care Maternitatea, Spitalul de Copii sau cel de TBC. Afectate vor fi și spitalele din Trușești și Săveni, care ar trebui să devină azile. Astfel, aproape 100.000 de oameni vor fi nevoiți să vină la medic la Botoșani, în condițiile în care în zonele respective există doar două ambulanțe.

Practic, deciziile de la București vin în completă contradicție cu ce se întâmplă în județ. Astfel, ministrul sănătății a precizat că reorganizarea a fost făcută pentru pacienți, pacienți care însă se vor confrunta cu criza de materiale de la „Mavromati” în toate celelalte unități care vor intra acum sub aceeași administrare. „Comasând două spitale care funcționează la distanțe mici, va fi evitat riscul ca un bolnav să mai fie mutat de la o unitate sanitară la alta”, a fost o altă motivație a ministrului Cseke Attila. Dacă spitalele de copii, TBC și maternitatea sunt în oraș, fără însă ca vreun pacient să fie plimbat inutil de la unul la altul, celelalte trei, care vor deveni secții exterioare ale județeanului, Podriga, Guranda și Darabani, sunt la distanțe cuprinse între 40 și 70 de kilometri.

Potrivit comunicatului de ieri, comasarea sau reprofilarea celor 182 de unități sanitare este rezultatul unei evaluări realizate de Ministerul Sănătății în colaborare cu direcțiile de sănătate publică și autoritățile locale. La Botoșani, vizita de evaluare a fost efectuată de medicul sucevean Cristian Anton Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătății. Oficialul a stat câteva ore în județ, timp în care nu a văzut niciun spital, aceasta în timp ce propunerile managerilor de spitale nu au fost luate în considerare de oficiali.

Chiar dacă acest act vine cu titlu de propunere, până la 1 aprilie măsurile vor trebui luate, pentru că, în caz contrar, Casa de Asigurări de Sănătate nu va încheia contract de finanțare.

„Agricultura românească trebuie transformată în economie rurală”

Nu cred că mai este necesar să fac o descriere detaliată a stadiului rudimentar și a productivității reduse cu care se confruntă sectorul agricol din România.

Am convingerea că actuala stare nu se datorează decât unei viziuni postdecembriste greșite asupra modului în care agricultura ar trebui să se dezvolte.

Sute și mii de hectare necultivate sau cu producții foarte modeste au fost și sunt cauzate de inatractivitatea veniturilor celor care au încercat măcar o dată să întemeieze o fermă agricolă. Mulți dintre fermieri poate că nici nu și-au dorit ca statul să le dea ajutoare directe, care oricum sunt neconsistente, ci au dorit să poată valorifica în mod onest producția, atât pe piața internă, cât și pe piețele externe.

Nimeni, până acum, nu a acordat atenția cuvenită dumpingului comercial pe segmentul produselor agroalimentare, permițând ca supraproducții din alte state să umple piața internă, iar producătorii români să dispară. Între țigările netimbrate și legumele fără acte de proveniență din piețe nu-i nici cea mai mică diferență, poate în termeni valorici, luând în considerare cât de mult cheltuiesc românii pe mâncare din totalul veniturilor lor disponibile.

Ceea ce am vrut să spun prin faptul că agricultura românească trebuie dezvoltată ca o veritabilă economie rurală este ca producătorului român să i se creeze premisele de a performa asemenea oricărei alte afaceri.

Pe de altă parte, producția agricolă nu mai trebuie să părăsească satul român doar ca materie primă brută. Ea trebuie transformată și trebuie să primească plusvaloare acolo unde a fost produsă, în mediul rural, pentru ca și beneficiile să rămână tot acolo.

Prin crearea de microîntreprinderi la sat, s-ar răspunde și ratei uriașe a șomajului care afectează populația rurală și ar aduce și un plus de venituri administrațiilor sărace din mediul rural.

Obiectivele acestei viziuni asupra agriculturii sunt acelea de a face din această activitate o reală generatoare de venituri și bogăție, în condițiile în care isteria internațională determinată de o potențială criză alimentară bate la ușă.

„Stop epurărilor politice!”

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta o nouă mârșăvie marca PDL, aceea de a face disponibilizări pe criterii politice. Acest fenomen al politizării a fost dus de actuala putere portocalie pe culmi nebănuite și inimaginabile, ajungându-se ca orice post plătit de stat să fie acordat pe mărimea șpăgii primite de „vuvuzelele” portocalii.

În urma audiențelor pe care le-am ținut la sfârșitul săptămânii trecute în județul Vâlcea, am descoperit că această practică a politizării excesive a ajuns să fie implementată și în cazul disponibilizărilor din instituțiile de stat, nu numai în cel al angajărilor.

În județul Vâlcea există două exploatări miniere, în localitățile Alunu și Berbești, iar vestea unor iminente disponibilizări a început să genereze panică în rândul angajaților acestor întreprinderi. De parcă nu ar fi fost de ajuns, conducerile acestor exploatații miniere au început să realizeze liste de disponibilizări pentru a da bine în fața oficialilor de la minister și pentru a ieși bine la producția de disponibilizați/hectar. Criteriile pe care aceștia au început să le aplice nu țin de principii precum productivitatea celor vizați sau alte asemenea criterii obiective, ci de coloratura politică a celor care au fost trecuți pe listele de disponibilizări de către conducerile acestor exploatații miniere.

Din informațiile pe care le dețin, furnizate atât de către angajați ai minei Berbești, trecuți pe aceste liste de disponibilizări, cât și de alte surse din cadrul SNLO și Ministerul Economiei, aceste liste cu disponibilizări trebuie să cuprindă numai membri PNL și PSD care lucrează în aceste întreprinderi. În ceea ce privește criteriile prin care vor fi realizate aceste disponibilizări, acestea nu există la nivel oficial, iar în realitate ele țin de apartenența politică a acestor angajați, fapt ce nu numai că încalcă grav drepturile și libertățile acestor cetățeni, dar contravin și legislației muncii, aflată în vigoare.

Acest exemplu de disponibilizări pe criterii politice din județul Vâlcea se manifestă în întreaga țară și ține de un plan mai amplu al „ciumei portocalii”, care vizează presiuni și șantaj la adresa membrilor partidelor de opoziție, de la cel mai înalt nivel până la nivel județean și chiar local.

„Controalele în vămi, doar începutul!”

Am asistat, în ultima săptămână, la multe – poate chiar prea multe! – speculații pe marginea subiectului „Control în vămi”.

Astfel am putut afla de la formatori de opinie și așa-ziși formatori de opinie, de la analiști și așa-ziși analiști, de la foști lucrători vamali și lideri sindicali de diverse coloraturi câte în lună și în stele în legătură cu momentul și motivul declanșării acțiunii, cu beneficiarii „șpăgilor” și dimensiunea incredibilă a acestora... Am aflat despre vilele și terenurile vameșilor corupți și amănuntele picante ale activității de vameș, le-am văzut avocații oficiali și „avocații” de conjunctură, aceștia din urmă vorbind despre rețele de tip mafiot, organizate precum piesele pe tabla de șah!

După toată această desfășurare de forțe, atât de diverse, de eterogene, ca deputat, dar și ca membru al PDL, simt nevoia să îmi exprim și eu un punct de vedere.

Mica și marea corupție există în vămile românești încă de dinainte de 1989, dar nimeni, niciodată, nu a inițiat o acțiune anticorupție de o asemenea anvergură.

Faptul că instituțiile abilitate au avut curajul și determinarea să o facă acum, în timpul guvernării PDL, nu poate decât să mă bucure.

Că momentul propriu-zis a fost sau nu cel mai potrivit în raport cu problema Schengen, cu alegerile interne din PDL, cu cele din UDMR sau cu apropierea asteroidului Apophis, sincer, personal, nu mă interesează!

Așa cum nu mă interesează nici structura pe apartenență politică, sex, vârstă sau... pile a grupului vameșilor reținuți... Toți cei care se vor dovedi vinovați vor trebui să plătească.

Mi se pare însă foarte important faptul că acțiunea a fost demarată, că organismele abilitate au pregătit-o temeinic și au, așa cum am văzut cu toții, probe indubitabile, de care, cu siguranță, justiția va ține cont.

Cred că s-a dat un exemplu grație căruia fiecare vameș se va gândi cel puțin de două ori înainte de a întinde mâna... sau să închidă ochii, ceea ce este extraordinar.

Acum însă este foarte important ca acest exemplu să fie... doar începutul!

„Lege pentru relansarea construcției de case”

Domeniul construcțiilor din România a avut în ultimii ani o expansiune fulminantă, însă necontrolată. S-a construit haotic și fără autorizații importante, iar consecința acestui fapt se regăsește în calitatea slabă a clădirilor. Multe persoane fizice au renunțat la contractarea unui proiectant din cauza costurilor ridicate practicate pentru întocmirea unui proiect. Un alt aspect este legat de construcțiile de case din mediul rural, care, din cauza slabei informări, nu au respectat obținerea autorizațiilor și avizelor aferente construcției. De aici s-a încurajat un fenomen pentru țara noastră: neintabularea caselor cauzată de lipsa actelor necesare.

Pentru a reduce acest fenomen, actuala lege vine atât în sprijinul constructorilor, cât și al beneficiarilor. Astfel, cei care dețin un teren de minimum 400 m[2] au posibilitatea de a-și

construi o casă fără a mai obține o autorizație de construire, în condițiile alegerii unui model emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, care va afișa pe site-ul oficial un pachet de 10 variante de case cu proiecte-tip. Respectarea acestor modele va reduce birocrația privind obținerea autorizației de construire și va reduce, totodată, și cheltuielile aferente unui proiect.

Încurajarea de construcții în România este blocată de birocrație și de obținerea greoaie a autorizațiilor de construire. S-au încercat diferite metode pentru achiziția unei case, în special pentru tineri, însă o mare parte a populației adulte a fost neglijată.

Prin adoptarea proiectului de lege se va elimina discriminarea de pe piața construcțiilor și se va încuraja construcția de case cu costuri minime în ceea ce privește latura administrativă.

Direcțiile de urbanism ale primăriilor se confruntă cu situații în care anumite clădiri nu se încadrează în peisajul arhitectural al zonei respective. De exemplu, multe centre istorice ale orașelor au fost distruse prin apariția unor case cu design ultramodern care au sărăcit arhitectura valoroasă a clădirilor istorice sau a celor declarate monumente.

Un alt aspect sesizat este neplata impozitelor și taxelor, care ar aduce venit la bugetul de stat, din cauza lipsei actelor necesare pentru darea în folosință a unei construcții. Multe persoane renunță la parcurgerea pașilor pentru obținerea întregii documentații din cauza costurilor ridicate. În momentul în care o persoană solicită acordarea de facilități pentru construirea unei case după modelul-tip, aceasta va fi trecută în mod automat în evidența primăriilor, pentru a plăti taxele și impozitele aferente acestei case.

„Dispariția...românească a tradițiilor”

De vreo 20 de ani, în februarie, dragostea e motiv de... ceartă. Cum așa? Simplu. Unii vor „Valentine’s Day”, în 14 februarie, alții, Dragobete, în 24. Unii vor modă și americănisme, alții, extrem de puțini, tradiția strămoșească. Nu e chiar ceartă și între „noi și voi”, dar e ciudat că nu ne putem hotărî cu toții ce e bine și ce nu. Atât de mult s-a tot scris despre importul de clișee peste noapte, în frunte cu „Valentine’s Day”, că te și saturi de reclame și texte...

Cel mai înțelept lucru e să te oprești și să privești în sus, în jos, la stânga și la dreapta. Ce vezi? Doar români. Ar fi ideal să facem din țara asta un loc unde ți-e drag să trăiești românește, ceea ce nu înseamnă să cânți imnul după gimnastica de dimineață, ci să trăiești bucuria de a avea tradiții. Iar asta presupune să le cauți, să le redescoperi, să le practici și să le propagi fără jenă, chiar și acum, în 2011. Nu de alta, dar ar fi hilar ca americanii să vrea Dragobete în loc de Valentine’s, și sârbe românești în loc de... ciocolăți cu Sfântul Valentin... Nu prea merge. Din păcate, cei mai mulți dintre români nu ar fi știut nici acum despre Dragobete, dacă nu ar fi existat tot balamucul cu ziua de 14 februarie, pe care, de altfel, am preluat-o fără prea mare convingere.

Tristul adevăr este că ne pierdem tradițiile, încet, dar sigur... La sat, oamenii și-au croit propria rânduială de Dragobete, mai ales că era primul semn de primăvară. Însă și la sat au apărut inimioare de Valentine’s, iar numărul comunităților în care se mai păstrează tradițiile strămoșești s-a redus drastic în ultimii 20 de ani.

Este dramatic că nu luăm „de dincolo” decât părțile proaste ale capitalismului sălbatic. Nu mă refer neapărat la obiceiuri, ele se păstrează pretutindeni, mă gândesc la toate relele occidentale care ne-au năpădit în ultima perioadă, de la droguri, trafic de persoane și armament la pierderea respectului.

Cred că cel mai mare rău venit peste români după 1990 este tocmai pierderea respectului, lipsa de încredere între oameni, dispariția prieteniei... Semnificația sărbătorilor noastre populare s-a pierdut odată cu lipsa empatiei dintre oameni.

„Acordul cu FMI pune capăt epocii băieților deștepți din energie”

În vacarmul mediatic al începutului de an, prevederile noului acord al României cu Fondul Monetar Internațional au trecut aproape neobservate, semn că, de multe ori, în loc să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante care ne pot afecta în bine sau în rău viața de zi cu zi, ne ocupăm vremea dezbătând și analizând în cheie politică teme altfel mai puțin importante. Acordul cu FMI și scrisoarea de intenție pe care Guvernul urmează să o trimită la Washington ar trebui văzute ca o strategie macroeconomică pentru următorii doi ani, cu coordonate și parametri extrem de clari.

Una dintre prioritățile acestei strategii este industria energetică. Președintele Traian Băsescu a vorbit încă din 2005 despre posibilitatea ca România să devină un important jucător pe piața energetică europeană sau măcar să fie capabilă să își susțină economia cu prețuri ale energiei mai mici. În 2006, după o analiză extinsă asupra acestui palier economic, președintele vorbea pentru prima dată despre „băieții deștepți din energie”, oameni care reușesc să intermedieze distribuția de energie electrică, în condițiile în care aceasta este singura resursă care nu poate fi înmagazinată. Au urmat ani de contre politice în care niciunul dintre partidele care s-au perindat la putere nu a făcut nimic pentru a schimba starea de fapt.

Jeffrey Franks a vorbit despre costurile mari cu energia ale românilor obișnuiți, în avantajul unor firme private, care, culmea, declară profituri anuale extrem de mici, necontribuind astfel de o manieră consistentă la bugetul consolidat al statului. O asemenea realitate este nocivă și pentru viața socială a României, dar și pentru economie. Ceva trebuie schimbat.

Iată că, pentru prima dată în istoria postdecembristă a României, există un guvern care își asumă, într-un document cât se poate de oficial, eliminarea „băieților deștepți din energie”. Acest lucru se va face în mai mulți pași.

Un prim pas a fost făcut anul trecut, când s-a purces la schimbarea întregii conduceri a Hidroelectrica, responsabilă pentru unele contracte nu tocmai în interesul național.

## „În al doisprezecelea ceas”

Sute de pacienți semnează împotriva desființării Spitalului Clinic de Urgențe „Sfântul Ioan”. Pacienții continuă să ajungă la UPU și cer ca acest spital să continue să existe. Sunt cei peste 50.000 de pacienți ce au beneficiat de asistență de urgență în acest spital doar anul trecut în clinicile de profil unic în Moldova – chirurgie reconstructivă, toxicologie, arsuri, chirurgie de urgență, ortopedie-traumatologie. Sunt cei care

## „Închisoare pentru etnobotanice”

Anul trecut, 10,7% din elevii de clasa a XII-a chestionați au declarat că au consumat stupefiante. Concluzia aparține studiului „Barometrul adolescenței 2009. Atitudini și stil de viață la nivelul elevilor de liceu de clasa a XII-a”, realizat de Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative. Studiul a fost realizat la nivel național, în perioada 15 octombrie – 5 noiembrie 2009, pe 1.290 de elevi. Rezultatele barometrului indică faptul că, în cazul elevilor de clasa a XII-a, Bucureștiul nu mai este principalul oraș din România în care se consumă droguri, regiunea București-Ilfov fiind pe locul trei în ceea ce privește procentul înregistrat, 13,7%. Regiunea Nord-Est se distinge în privința consumului, înregistrând un procent de 19,9%, fiind urmată de Regiunea de Sud-Est, cu o prevalență declarată de 15,1%.

În ceea ce privește substanțele consumate, marijuana are o prevalență de-a lungul vieții de 34,1% și apar drogurile din categoria „substanțe etnobotanice” (magic 3,6% – produs ce conține mefedrona, spice 2,2% – produs ce conține canabinoizi sintetici). Debutul în consumul de droguri începe de la vârste timpurii, sub 14 ani – 13%, 14-15 ani – 10%, 16-17 ani – 41,3%. Accesibilitatea drogurilor este ridicată în locurile de petrecere a timpului liber, precum discoteci, baruri etc. (23,4% din adolescenții de clasa a XII-a menționând că le pot procura ușor în aceste locuri, iar 17,8% – chiar foarte ușor) și la petrecerile cu prietenii (18% au declarat că le pot procura în aceste locuri ușor, iar 12,8% – foarte ușor).

300.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 15–64 ani au consumat cel puțin o dată în viață droguri ilegale. Dacă se iau în considerare și alte tipuri de substanțe, 8,6% din populația României a consumat cel puțin o dată în viață droguri ilegale, adică aproximativ 1.300.000 de persoane.

Declarația mea politică se referă la necesitatea unui cadru normativ care să scoată în afara legii consumul de droguri ușoare.

„Etnobotanicele – se impun măsuri reale împotriva unui pericol real”

Declarația mea de astăzi se referă la consumul de plante, substanțe și preparate stupefiante, halucinogene, euforice, psihotrope și derivate ale acestora, denumite popular „etnobotanice”. Mă voi distanța de argumentele emoționale, voi evita să aduc în discuție cazurile tragice ale copiilor care și-au distrus viața consumând acest tip de substanțe. Voi încerca în schimb să tratez problema sută la sută rațional: pornind de la date, de la statistici și argumente – care mă determină să îmi exprim o poziție radicală –, consumul etnobotanicelor trebuie interzis nu prin interdicții blânde sau pseudomăsuri, ci printr-o atitudine fermă, asumată de Legislativ și Executiv deopotrivă.

Iată argumentele.

Produsele care conțin substanțe cu efect psihoactiv sau psihotrop lasă, incontestabil, urme atât asupra sănătății individului consumator, cât și asupra valorilor societății. Afectează persoane chiar din jurul nostru, persoane care se schimbă, devin deseori violente și confuze.

Pe lângă faptul că sănătatea persoanei consumatoare de substanțe cu efect psihoactiv sau psihotrop este grav pusă în pericol, avem cazuri reale de deces cauzat de consumul acestor substanțe.

Statisticile arată că victimele consumului de etnobotanice prezintă comportamente de inadaptabilitate socială, risc infracțional crescut, putere diminuată de muncă, putere diminuată de acumulare de informații, chiar și absenteism și abandon școlar, mai ales în rândul tinerilor consumatori.

Conform statisticilor recente, București-Ilfov se află pe locul al treilea în privința numărului consumatorilor de etnobotanice. Totodată, consumul acestora a crescut de patru ori într-un singur an, iar cazurile de dependență au crescut cu 35%.

La ora actuală, din legislația românească lipsește un cadru normativ adecvat combaterii consumului acestor tipuri de substanțe și preparate. Măsurile restrictive aplicate până în acest moment sunt, să recunoaștem, depășite de inventivitatea celor care doresc să comercializeze și să consume aceste substanțe. Permanent sunt identificate noi breșe ce dau prilejul distribuirii etnobotanicelor, astfel că ne aflăm în situația nefericită în care lista substanțelor identificate ca fiind nocive și interzise este mereu cu un pas în urma celor care prepară noi și noi droguri.

„Opriți distrugerea Văii Jiului!”

În anul de grație 2011, trei mine din Valea Jiului intră într-un program de închidere. Minele Uricani, Paroșeni și Petrila din Valea Jiului sunt obligate să urmeze un program de închidere. Trei mii de oameni și familiile acestora sunt forțați să se gândească la ce le va aduce ziua de mâine.

Deși resursele energetice ale României sunt pe cale de epuizare, totuși există rezerve de 755 milioane de tone de huilă, dintre care rezerve exploatabile, concesionate – 105 milioane de tone. La un consum anual de circa 2,5 milioane de tone, huila ar ajunge pentru 229 ani. În acest timp, lignitul ar ajunge pentru 15 ani, petrolul pentru 14 ani, iar gazele naturale pentru 20 ani.

Atunci ne punem întrebarea: de ce această încrâncenare de a închide minele din Valea Jiului?

În anul de grație 2011, trei spitale din Valea Jiului intră într-un program de comasare.

Spitalele din Lupeni, Vulcan și Petrila sunt obligate să urmeze un program de comasare.

Deși acum șase luni Ministerul Sănătății anunța cu mare tam-tam descentralizarea sistemului sanitar prin transferarea managementului spitalicesc către autoritățile locale, pe data de 1 februarie 2011 anunță că vrea să reorganizeze din nou sistemul spitalicesc prin comasare. Dintre cele 435 de unități sanitare cu paturi care există în prezent, 182 unități sunt propuse să rămână fără personalitate juridică și să se reorganizeze în secții exterioare.

Dintre cele 182 de spitale, un număr de 111 unități sanitare vor fi comasate. Printre acestea și trei spitale din Valea Jiului, respectiv Spitalul Municipal Lupeni, Spitalul Municipal Vulcan și Spitalul Orășenesc Petrila.

De menționat că aceste trei spitale au contracte asigurate cu CAS, prestează servicii medicale de calitate, nu au datorii la stat sau la furnizori și îndeplinesc normativele europene în ceea ce privește raportul număr de paturi la mia de locuitori.

Atunci ne punem întrebarea: de ce această încrâncenare de a închide spitalele din Valea Jiului?

Având în vedere că aceste închideri de mine și spitale urmează la scurt timp după închiderile unor unități școlare, considerăm că există un plan prin care se dorește distrugerea Văii Jiului.

„Jocul murdar de-a telejustiția al deputaților PSD, PNL, PC și diferența între vorbe și fapte”

Reacțiile de-a dreptul nejustificate, starea de maximă încordare, manifestate în ultima perioadă de liderul formațiunii socialiste Victor Ponta, trădează nesiguranța și frustrarea acestuia, dar și incapacitatea de a gestiona toate problemele formațiunii penelisto-socialiste cu care se

confruntă, date inclusiv de pierderea startului la așa mult doritul fotoliu prezidențial.

La toată această neputință se adaugă și faptul că, imediat după celebrarea înființării mult-doritei alianțe parafate pentru dărâmarea „actualului Guvern și suspendarea președintelui Traian Băsescu”, marele lider PeNesediSt a ieșit și din grațiile electoratului, lucru total neașteptat, și a pierdut cursa prezidențială înainte de a o începe. Toate aceste momente nepreconizate îl conduc pe acesta la un comportament nedemn de un lider de partid, la gesturi, reacții necontrolate marcate cu acuzații grave, nejustificate și nefondate la adresa tuturor celor care „nu sunt cu noi, fac parte din partidul prezidențial”, arătându-și gândirea cu reminiscențe comunisto-iliescianiste pe principiul „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”.

Dacă este să ne raportăm numai la jocul murdar de-a telejustiția al deputaților PSD, PNL, PC și diferența dintre vorbe și fapte sub directa coordonare a marelui juristprocuror Victor Ponta, coroborate cu sforăriile politice ale „preaînțelepților seniori politici”, realitatea este lesne de înțeles. Timp de câteva săptămâni bune, de fiecare dată când camerele de luat vederi i-au oferit această șansă de a se „adresa națiunii”, „liderul maxim” arunca cu noroi ba asupra guvernanților, ba asupra colegilor parlamentari că nu doresc să contribuie la înfăptuirea corectă a actului de justiție în litera și spiritul legii. Dar total halucinant și inadmisibil s-a dovedit comportamentul colegilor parlamentari care, la comanda procurorului politic Victor Ponta, au spus pas la exercitarea votului din plenul Camerei Deputaților de săptămâna trecută vizând încuviințarea continuării demersurilor judiciare față de un deputat.

Pentru mine, în calitate de lider al unei organizații județene și de jurist, acest mod de comportament, de-a dreptul hilar, al parlamentarilor opoziției și modul în care aceștia se raportează la activitatea parlamentară prin lamentări sterile și promisiuni pompoase în fața camerelor de luat vederi, însă contrazicându-se ulterior prin propriile fapte, mă determină să cred că spectrul apropierii alegerilor din anul 2012 a luat mințile colegilor din opoziție.

„Arestările în vămi – un spectacol după o rețetă din vremuri de tristă amintire”

Nimeni nu poate contesta faptul că în vămile din România sunt lucrători vamali și polițiști de frontieră corupți. De asemenea, nimeni nu contestă faptul că trebuie luate măsuri pentru eradicarea corupției din vămi. Totuși, modul în care s-au desfășurat evenimentele din ultimele două săptămâni, mă refer la descinderile și arestările din vămile Siret și Moravița, mi se pare că seamănă izbitor cu o rețetă din timpul regimului comunist.

Înainte de decembrie 1989, ori de câte ori regimul lua o (nouă) măsură nepopulară, în presă apăreau ample reportaje, descinderi ale miliției în piețe, dar și în alte locații, de unde erau ridicați bișnițarii, valutiștii și/sau persoane fără ocupație. Inclusiv descinderile respective se făceau cu zgomotul de rigoare, adică cetățenii aflați în zonele respective trebuiau să afle ce se întâmplă, și toate acestea se întâmplau într-o societate în care se evita pe cât posibil informarea opiniei publice în ceea ce privește activitatea infracțională, inclusiv filmele în care apăreau personaje negative fiind atent periate, pentru că, nu-i așa? în statul comunist nu existau – decât arareori – infractori. Și, evident,

în presă, pe lângă reportajele pe larg ale acțiunilor miliției, mai apăreau și „opinii” care justificau anumite lipsuri de pe piață, tocmai din cauza bișnițarilor, valutiștilor sau paraziților.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult în zilele noastre. Sunt doar o serie de modificări de ordin „tehnic”. Dacă înainte de 1989 se urmărea diminuarea șușotelilor și bombănelilor de pe la colțuri și de la cozi și, implicit, abaterea atenției populației de la adevăratele realități ale zilei, acum se încearcă evitarea luărilor de poziție și a protestelor de pe canalele media. Și, sigur, este mult mai captivant (pentru unii) să vadă la televizor mascați înarmați până în dinți care dezarmează „în direct” polițiști de frontieră, îi somează și îi culcă la pământ cu mâinile la ceafă, ca în filmele americane de profil, pe vameși (sau alți interlopi de duzină), după care îi urcă în dube sau elicoptere, decât să asiste la proteste ale medicilor și personalului sanitar privind desființarea sau comasarea unor spitale sau să vadă bugetari care vin în fața camerelor de luat vederi cu fluturașii de salariu care nu corespund cu promisiunile guvernanților. În paralel, ca și înainte de 1989, propagandiștii regimului vin și spun că România este pe drumul cel bun și că românii o duc și o vor duce bine.

„Arestările din vămi, un nou prilej de atacuri murdare la adresa opoziției”

Mi-am pus câteva zile următoarea întrebare: de ce s-a făcut atâta tam-tam cu arestările din vămi? Mi-am pus această întrebare – și cu siguranță nu am fost singurul – pentru că telearestările cu siguranță nu servesc imaginii României. În niciun caz nu (mai) pot convinge oficialii UE că de mâine granițele non-UE ale României vor fi sigure. Din contră. În plan internațional, efectul va fi exact invers. România va fi pusă la colț pentru faptul că autoritățile la vârf au știut ce se întâmplă în vămi, dar au preferat să intervină cu întârziere de un an, un an și jumătate, și acest lucru va avea drept rezultat o amânare pe termen incert a aderării la Spațiul Schengen. Poate dacă s-ar fi operat cu discreție sau, în cel mai bun caz, din partea oficialităților la vârf nu ar fi fost făcute o serie de declarații din care să rezulte că știau de corupția din vămi, șansele de a deveni chiar din toamnă cetățeni Schengen ar fi fost palpabile.

Am crezut în primă instanță – și nu am greșit – că „zgomotul” care a însoțit operațiunile mascaților din vămile Siret și Moravița au drept scop câștigarea de puncte pentru Guvern și pentru principalul partid de guvernământ, aceasta deși nici Guvernul și nici PDL nu au descins în vămi, și nici nu au atribuții în acest sens, dar asta s-a încercat să se inoculeze cetățenilor mai puțin familiarizați cu mecanismele de acțiune ale diferitelor autorități. Și este posibil ca mulți chiar să fi crezut că în spatele mascaților s-au aflat, pe cai albi, „vajnicii” luptători anticorupție Traian Băsescu, Emil Boc, Gheorghe Flutur și alții. Totuși, sunt mult mai mulți cei care și-au dat seama că, fără protecția venită de sus, șpaga nu ar fi devenit literă de lege în vămi, și acești „mult mai mulți” au început să se întrebe: la cine a ajuns grosul banilor filtrați de oficialii vămilor puși în funcții de PDL?

Ei bine, după ce președintele a acordat un interviu postului public de radio m-am lămurit. Practic, o anumită exprimare de o gravitate extraordinară a lui Traian Băsescu consider chiar că nu a fost suficient analizată. „Au șansa (cei arestați – n.a.) de a face mai puțină pușcărie, dacă vor face, sau să nu facă închisoare, dacă spun cui au dat banii, dar cu nume și prenume”.

„De la USL la Capra cu trei iezi”

Acum vreo 6 luni, mai exact pe la sfârșitul lunii august 2010, Sebastian Lăzăroiu, consilierul președintelui Traian Băsescu, făcea niște predicții cu privire la evoluția scenei politice românești în perioada care avea să vină. Anticipa Domnia Sa la acel moment că urmau să apară pe scena politică românească noi formațiuni politice pe care le-a botezat cu numele consacrate ale basmelor copilăriei noastre: Albă ca Zăpada, Moș Crăciun, Fetița cu chibrituri,

Capra cu trei iezi. Și un lucru foarte important preciza domnul Lăzăroiu, că vorbele Domniei Sale nu se adresau profanilor.

Recunosc că la început nu înțelegeam tâlcul vorbelor consilierului prezidențial, și aceasta pentru că erau foarte multe lucruri noi în spusele Domniei Sale. A amesteca politica cu poveștile și basmele celor de-o șchioapă, dar și a folosi cuvinte cu înțelesuri ascunse gen profan, trebuie să recunoaștem că nu stau la îndemâna oricui.

De aceea, recunosc că mult timp nu am înțeles tâlcul vorbelor lui Lăzăroiu. Până când, în ziua de 5.02.2011, odată cu constituirea Uniunii Social-Liberale (USL), m-am luminat. Când i-am văzut pe Ponta, Antonescu și Constantin anunțând noua formațiune politică și când am auzit discursul domnului Iliescu, am înțeles imediat tâlcul vorbelor lui Lăzăroiu.

Apăruse noua formațiune politică „Capra cu trei iezi”.

Pe Ion Iliescu putem să-l exonerăm de multe lucruri petrecute în perioada postdecembristă, dar nu putem să nu-l considerăm un „împielițat” al scenei politice românești.

Și ca să duc firul poveștii până la capăt, le reamintesc colegilor din noua formațiune politică că în basm lupul cel rău, după ce-l papă pe iedul cel mare (Antonescu), îl papă și pe iedul cel mijlociu (Ponta), iar pe cel mic îl face scăpat (Constantin), nu de alta, dar la procentul lui (1%) nu merită să cheltui bani nici pe niște scobitori măcar.

Morala: nu știu de ce, dar cred că, în final, lupul cel rău se va înțelege cu capra și vor da țării un președinte și un primministru care să-i împace pe toți.

„Internetul – pericol pentru copiii noștri”

Internetul a fost și este o sursă uriașă de informații din întreaga lume, la care avem acces liber fiecare dintre noi.

Internetul a devenit deja o cale de comunicare mai importantă decât cele convenționale, prin intermediul diverselor aplicații sau a site-urilor de socializare.

În pofida acestor beneficii uriașe, a devenit evident că prin intermediul paginilor web se transmit o multitudine de informații necenzurate. În această categorie intră o multitudine de atracții periculoase pentru copii, care vizează fie exploatarea cardurilor bancare, fie coruperea pentru acte sexuale ale minorilor, fie vânzarea on-line a unor produse periculoase interzise.

Studii recente făcute de Poliția Română arată că mai mult de trei sferturi dintre copiii români utilizează internetul. Internetul a adus și aduce multe avantaje, dar reprezintă un pericol pentru copii, pentru că ei sunt prada ușoară a unor persoane rău-intenționate.

Trebuie să atragem atenția, pe orice cale, asupra riscurilor la care se expun copiii care utilizează internetul nesupravegheați, iar părinții, profesorii, instituțiile statului și organizațiile nonguvernamentale au datoria morală să se implice în acest fenomen. Chiar dacă în țara noastră pornografia nu este o problemă majoră, trebuie să reprezinte o prioritate pentru noi toți.

De asemenea, există soluții informatice de blocare a accesului la site-urile și informațiile periculoase. În acest sens, cred că Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației trebuie să se implice mult mai puternic în monitorizarea acțiunii infracționale în spațiul informatic. Simpla introducere a acceptului pe site-urile periculoase nu reprezintă nicidecum o soluție salvatoare.

Nici Poliția Română nu cred că ar trebui să rămână inertă la o astfel de provocare. Se pot depista facil atât anunțurile periculoase la adresa copiilor, cât și vânzările de substanțe periculoase sau fraudele informatice on-line.

Pentru autoritățile române, cadrul legal există. Mai trebuie și aplicat. Protecția copiilor noștri trebuie să devină o preocupare reală, nu doar un set de simple declarații de intenții.

„Reorganizarea spitalicească și scopul ei”

Procesul de reorganizarea a sistemului spitalicesc din România nu înseamnă altceva decât începutul unei reforme reale a sistemului sanitar. Ceea ce se urmărește prin această reorganizare sunt reducerile mari de costuri și eficientizarea cheltuirii fondurilor și creșterea calității actului medical.

În ciuda creării tratamentelor ambulatorii, a medicilor de familie, majoritatea îngrijirilor medicale se acordă în continuare în spitale, iar reorganizarea va aduce mari economii la bugetul asigurărilor de sănătate. Orice om cu bună-credință recunoaște că unele spitale își mențin rostul de a mai funcționa, altele nu-și justifică în niciun fel existența, nici prin acoperirea cu medici și nici prin calitatea dotărilor medicale.

Unele autorități locale sunt de acord cu acest proiect, altele critică vehement, justificat sau nu, decizia Ministerului Sănătății. Consider că pentru urgentarea reformei din sănătate trebuie găsit compromisul pe baza unor argumente obiective care să aibă drept fundament utilizarea eficientă atât a resurselor materiale, cât și umane, care au ca scop oferirea de servicii medicale de calitate.

Accesul nediscriminatoriu la îngrijiri medicale de bază rămâne o declarație de principiu, în condițiile în care o bună parte a populației nu beneficiază de asistență medicală din cauza dificultăților financiare, a numărului mare de spitale care nu îndeplinesc condițiile minime pentru autorizarea sanitară, spitale în care lipsesc medicii specialiști. Lipsește infrastructura, dar și dotările, pentru aceasta dorindu-se o comasare a unor unități mai mici cu spitale mai mari, care au atât specialiști, cât și aparatură medicală de ultimă generație, pentru ca bolnavii să beneficieze de cea mai bună îngrijire.

Comasarea și reprofilarea celor 182 de spitale nu se va face decât după o evaluare corectă, o analiză minuțioasă a avantajelor și dezavantajelor luării unei astfel de decizii, a unor studii și estimări ale efectelor acestei reorganizări, dar și după discuții cu autoritățile locale, care vor decide dacă se va face sau nu acest lucru.

Obiectivele noastre sunt acelea de a obține și menține o stare cât mai bună de sănătate a populației, respectând principiul echității în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate, în condițiile asigurării nevoilor de diagnostic și tratament la nivel calitativ european, fără discriminări legate de mediul de rezidență și statut social.

„Adolescenții – victime ale tranziției românești”

Transformările economice, politice și sociale din ultimii ani au afectat în diferite măsuri aproape toate categoriile sociale ale populației. Tineri și pensionari, lucrători sau șomeri au traversat și continuă să traverseze momente dificile.

Din nefericire, una dintre categoriile cele mai afectate este reprezentată de adolescenți, aflați permanent sub tirul provocărilor și amenințărilor venite de pretutindeni.

În domeniul educației, modificările succesive din sistem au provocat bulversări și mai ales lipsa de apetit pentru școală, chiar și pentru cei care se ghidau după principiul „cine are carte, are parte”. Influențele negative venite pe calea falselor modele de reușită în viață, promovate cu atâta iresponsabilitate de o parte a mass-media, au descărcat de conținut principiul enunțat mai sus.

Slăbiciunea justiției și a autorităților centrale a creat premisele transformării acestor tineri în categoria socială cea mai expusă traficului de persoane, înșelăciunilor pe internet, pornografiei și, mai recent, în principalii consumatori de țigarete, alcool și produse stupefiante ușoare, denumite generic etnobotanice.

Pentru mulți adolescenți, vârsta poate cea mai frumoasă a vieții a fost transformată în prilej de suferință, de exploatare sau de muncă silnică, aproape fără excepție neplătită.

Cauzele unui astfel de fenomen se află și în slăbiciunea statului de a răspunde prompt unor astfel de probleme, dar și în incapacitatea părinților de a genera soluții pentru propriii copii.

În România peste 70.000 de tineri sunt în continuare lăsați în grija bunicilor sau vecinilor, pentru ca părinții să poată lucra în străinătate. Acești copii sunt cei mai vulnerabili în fața provocărilor amintite. Lor li se adaugă copiii ai căror părinți s-au dedicat în exclusivitate propriei cariere, pierzând din vedere că orice copil are nevoie și de susținere morală, nu numai materială. Nu trebuie să ne temem să afirmăm că în școala românească problemele care s-au acumulat în ultimii douăzeci de ani au condus la situația nefericită în care se face învățământ, însă prea puțină educație.

„Investițiile străine directe trebuie stimulate”

La douăzeci de ani de la Revoluția Română, capitalul autohton românesc nu a căpătat încă anvergura pe care ne-am dorit-o cu toții. Cu mici excepții, firme românești au reușit să capete o dimensiune regională și să se dezvolte pe baze sănătoase.

Mai mult, criza economică mondială, care a afectat într-o măsură consistentă și economia românească, a vulnerabilizat sau chiar a condus către lichidare mai multe firme românești.

Dacă ne uităm numai la anul 2010 vom observa că, în ciuda recesiunii economice, exporturile românești au înregistrat un volum și o creștere fără precedent în istoria economiei românești. Cea mai mare parte a acestor exporturi au fost susținute de serviciile și produsele unor capitaluri străine, transnaționale de renume. Nu este de mirare că, în condițiile recesiunii, aceste firme au sporit volumul producției, nu au disponibilizat lucrători, ci chiar și-au permis și creșteri salariale substanțiale.

Situația macroeconomică vulnerabilă și mai ales contracția cererii agregate s-au resimțit într-un volum din ce în ce mai mic de investiții străine care au ales România.

În plus, câștigurile uriașe furnizate de piața românească pe anumite segmente de piață nu mai sunt garantate astăzi. În acest caz, mă refer la investițiile străine care vânau randamente uriașe în zona imobiliarelor sau la acele investiții care se dezvoltau în zona comerțului en detail.

Dependentă de capitalurile străine, România nu a avut aproape niciodată o strategie de stimulare diferențiată a investițiilor străine directe. Investițiile dedicate producției, cercetării, dezvoltării și inovării au fost tratate la fel ca cele imobiliare sau pentru dezvoltarea consumului.

Sper că astăzi, când lecția anului 2008 a fost învățată, să putem discerne mai bine între investiții care vulnerabilizează economia și cele care o consolidează.

România are nevoie de investiții străine directe pe termen lung, dar acest lucru nu se poate realiza în lipsa macrostabilizării și furnizării semnalelor de încredere către piețele externe.

România este în continuare atractivă pentru multe domenii investiționale, atât din perspectiva factorilor de producție, cât și din punctul de vedere geografic, al poziționării țării noastre față de piețele orientale. Fructificarea unui astfel de avantaj competitiv depinde numai de coerența politicilor noastre.

„Energointensivitatea economiei românești”

De mai bine de patru decenii, țările dezvoltate și-au pus problema dezvoltării sustenabile, în condițiile unor resurse naturale limitate. Mulți savanți au privit zgârcenia naturii ca un obstacol în calea dezvoltării. Alții, în schimb, au privit-o ca pe o provocare și un stimul real pentru omenire, de a se încadra în limitele naturale cu ajutorul dezvoltării tehnologiei.

Povara economiei românești, mai ales a industriei, constă în dependența de cale în dezvoltarea extensivă a acesteia, imprimată după modelul sovietic al utilizării nediscriminate de resurse energetice. De la crearea diferitelor ramuri industriale și până în prezent, nu s-au schimbat foarte multe.

România conduce în topul negativ al energointensivității, la nivelul Uniunii Europene, din perspectiva consumului energetic pentru 1.000 unități monetare de PIB. Altfel spus, consumăm enorm ca să producem puțin. Lucrurile ar trebui să stea exact invers, adică să producem cu randamente mari și costuri energetice reduse.

Tragic pentru România este faptul că astăzi competitivitatea economiei naționale se traduce prin reducerea progresivă a consumului energetic, ca o componentă primară a reducerii costului total de producție și a gradului de dependență internațională de resursele energetice.

România are acum avantajul de a atrage acele investiții care să utilizeze tehnologii performante, puțin costisitoare din perspectiva resurselor energetice și cu productivități importante.

De asemenea, România este binecuvântată cu resurse energetice regenerabile, care pot face posibilă energia hidrografică, eoliană și chiar solară. Acest lucru ar însemna energie curată la prețuri minime, cu un impact covârșitor asupra competitivității și asupra naturii.

Nu cred că trebuie să mai adaug că Europa ne ajută enorm în perioada 2007–2013, nu numai prin know-how, ci chiar prin finanțarea proiectelor care ne-ar conduce la utilizarea energiei verzi și la desprinderea de povara energointensivității.

Toate aceste decizii sunt numai la îndemâna noastră, mai trebuie însă să și conștientizăm ceea ce este important pentru dezvoltarea sustenabilă a economiei românești.

„Încălzirea globală – un pericol pentru omenire”

Chiar dacă din anii ’70 savanții Clubului de la Roma atrăgeau atenția asupra problemelor de mediu, omenirea nu a găsit viziunea necesară relaționării armonioase cu natura. Emisiile de gaze cu efect de seră au determinat preocupări serioase doar în ultimii ani, atunci când furia naturii a acreditat teoria încălzirii globale, cu efecte imprevizibile pentru viitorul generațiilor care vor veni.

Un studiu al Comisiei Europene a arătat că fenomenul schimbărilor climatice va afecta în special agricultura și turismul din țările sudice, iar Uniunea Europeană va cheltui peste 65 de miliarde euro în cazul în care efectele acestui fenomen nu vor fi limitate.

Urgent trebuie ca politici actuale în materie de protecție a mediului să fie modificate, iar statele membre să găsească, de asemenea, soluții de reducere a poluării, în condițiile în care, în ultimul an, numărul oamenilor uciși de secete sau inundații s-a dublat.

Uniunea Europeană face progrese majore, în sensul scăderii ritmului defrișărilor, al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și al reducerii consumului de energie și acoperirea cu 20% din necesarul energiei, prin folosirea surselor regenerabile, pentru că nu trebuie uitat faptul că domeniul energetic este răspunzător de 80% de emisia de gaze cu efect de seră, care este principala sursă a schimbărilor climatice.

Obiectivele politice de mediu la nivel european se referă la ameliorarea calității mediului înconjurător, la măsuri urgente de prevenire a deteriorării acestuia, la utilizarea cât mai rațională a resurselor naturale, iar toate acestea se pot realiza prin aplicarea unor serii de instrumente legislative, dar și printr-o serie de programe de acțiune pentru protecția mediului. România va pune accentul pe politicile de mediu, pe energie și se va alinia politicilor europene, pentru că trebuie să conștientizăm că secolul XXI este un secol al mediului, iar dacă nu intervenim, acest secol nu va mai exista.

Mai mult, știm cu toții că prevenția degradării mediului costă, în termeni financiari și sociali, mult mai puțin decât remedierea efectelor negative produse mediului.

„Desființarea Spitalului Orășenesc Făget – Timiș”

În maratonul tăierilor, concedierilor, distrugerilor și exterminărilor, Guvernul României a hotărât restructurarea sistemului de sănătate, prin desființarea haotică a unor spitale, fără a ține cont de indicii de eficiență favorabili, de calitatea serviciilor, de lipsa arieratelor sau de investițiile deja implementate. Din cele 435 de spitale din România, 111 se comasează cu altele, iar 71 devin cămine de bătrâni. Drept urmare, în contextul unui deficit acut de personal medical specializat și al unor salarii de mizerie, 700 de medici și 2.500 de asistente medicale, împreună cu familiile lor, vor trăi drama relocării forțate, aceasta în cazul în care opțiunea va înclina spre acceptarea ofertei, și nu spre alinierea la trendul exodului în țări cu o politică de sănătate mai responsabilă și mai rațională. Trăgând linie, economia rezultată din comasarea și reprofilarea celor 182 de spitale este de doar 20 de milioane de lei și provine, mai ales, din desființarea funcțiilor de conducere.

În județul Timiș se regăsesc pe lista neagră trei astfel de unități medicale: Spitalele din Ciacova, Buziaș și Făget.

În ceea ce privește desființarea Spitalului Orășenesc Făget, argumentele care demonstrează justețea dezacordului nostru ferm, precum și inconsistența și inoportunitatea acestui demers al instituțiilor centrale, sunt:

Luând în discuție aspectul economic, această unitate medicală nu înregistrează arierate, începând din anul 2002 și până în prezent. Totodată, în baza OUG nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale și a Protocolului de predare–preluare nr. 7.672, respectiv nr. 5.779/21.06.2010, încheiat între Direcția de Sănătate Publică a județului Timiș și Primăria Orașului Făget, ansamblul de atribuții și competențe, exercitat până la acea dată de Ministerul Sănătății, a fost preluat de autoritatea administrativă locală, respectiv Primăria Făget, inclusiv sub aspectul finanțării.

Din punct de vedere social, Spitalul din orașul Făget este singurul spital din județul Timiș care se află la o distanță de 100 de kilometri față de clinicile universitare, are o rază de acțiune de peste 30 de kilometri, fiind cea mai mare din județ, iar cele mai apropiate spitale se găsesc la o distanță între 30 și 60 de kilometri. Spitalul Orășenesc Făget asigură asistență medicală de specialitate pentru populația din 12 unități administrativ-teritoriale ale județului Timiș, cât și pentru populația din localități aparținând județelor limitrofe, Arad, respectiv Hunedoara.

„Cei șapte ani de acasă ai PDL, criticați de propriul părinte!”

Inventatorul PDL-ului actual se dezice, mai nou, de propria sa creație – ce pare într-adevăr cam hidoasă, dar, mai ales, periculoasă –, de partidul care a făcut până acum, timp de mai bine de zece ani, tot ceea ce a vrut, dictat sau inițiat de Traian Băsescu, sub imperiul lacrimilor, al furiei sau al comenzii ferme, cu pușca la carâmb, uneori!

Acest fost mic orfan, născut din marele FSN și apoi desprins și vegheat, pentru puțină vreme, de către părintele său real, a fost răpit brusc, sălbăticit și transformat continuu, după chipul și asemănarea noului dur tutore!

Astfel, pruncul PDL a fost crescut, hrănit, îmbăiat, înfășat și învățat să meargă de către actualul președinte, pas cu pas, de la firavul 7% în 2004, până la uriașul 33%, în 2008!

Traian Băsescu, fost ministru, primar și actual președinte din partea aceluiași partid care l-a ajutat și propulsat în toate aceste importante funcții deținute – partid pe care s-a străduit să-l subjuge, folosească și stăpânească în tot acest timp – își schimbă instant rolul avut atâta vreme și, culmea ipocriziei, vine acum și ne descrie propriul pupil – precum un veritabil și detașat analist politic – ca pe un mare rău, care nu reușește decât să-l supere și dezamăgească profund: „Trebuie să recunosc că am remarcat și o atitudine de dispreț pentru ceea ce i-am rugat să facă în interes național. Am luat notă. (...) După ziua de astăzi, când am văzut cât rău poate să facă țării Coaliția, pe mine nici nu mă mai interesează ce fac. Să ducă mai departe acordul cu FMI, ce fac politic îi privește. Nu mai aștept nimic de la PDL după ziua de azi”.

Care mai este sensul acestei supărări, domnule președinte, acum, în ceasul al treisprezecelea, când România a devenit deja o țară de coșmar din cauza incompetenței domnului Boc al Cincilea și a camarilei oblăduite de minunata dumneavoastră echipă?

Cum de nu ați reușit să vedeți ce ați crescut la piept până în prezent, domnule Băsescu? Sau atunci când acest partid a adunat voturi multe, fie pentru dumneavoastră, fie pentru el însuși sau pentru rude, în campanii, prin utilizarea unor metode nu prea ortodoxe, era cel mai bun, cel mai curat și imaculat și dintr-o dată a devenit de nerecunoscut?

„Opriți asasinarea sistemului de sănătate!”

În ultimii doi ani de guvernări portocalii am auzit pronunțându-se cuvântul reformă de fiecare dată când românii au trebuit să suporte dintr-o lovitură, cu stoicism, încă o tăiere de venituri, de creșteri de taxe și impozite sau atunci când sistemele de bază ale societății, educația și sănătatea, au avut de suferit adevărate intervenții pe cord deschis, operate cu diletantism de amatoriștii guvernelor domnului Boc!

A venit acum rândul sănătății să intre pe masa de chirurgie improvizată a reformei totale, după ce educația a fost reformată până la epuizare de exoticul inovator, domnul Funeriu, iar salariile bugetarilor și pensiile au fost ciopârțite în fel și chip, tot în ideea de reformă, de toate cele cinci guverne ale domnului Boc!

Ministrul sănătății ne vorbește în aceste zile de marea reformă în domeniu, înfăptuită prin transformarea unui număr foarte mare de spitale în cămine de bătrâni și prin comasarea altor sute de unități spitalicești!

Și toate acestea se vor întâmpla, după cum ni se afirmă în _prime time_ de către marii conducători, numai pentru beneficiul pacienților! De parcă toate aceste decizii intempestive, dar mai ales fără discernământ, le-ar putea aduce pacienților arondați spitalelor respective, imediat ulterior, cele mai bune servicii medicale sau le-ar grăbi vindecarea în vreun fel acelor bolnavi puși fără voia lor pe drumuri pentru căutarea altor spitale, la sute de kilometri depărtare de casă...

Faptul că unele dintre cele mai bune spitale din țară sunt anihilate ca instituții prin comasarea cu altele și se vor naște niște fantasmagorice spitale mamut, cu care nu aveau nicio legătură în ceea ce privește profilul și nicio perspectivă reală de îmbunătățire a activității, sau faptul că în sute de localități, unde bătrânii sunt oricum pe cale de dispariție, vor apărea precum ciupercile, multe cămine de bătrâni nu înseamnă, domnilor guvernanți, că problemele din sănătate au luat sfârșit, iar reforma mult invocată poate fi sărbătorită cu veselie în cele două palate!

Un exemplu în acest sens este și unul dintre spitalele din colegiul meu, cel din Codlea, care oferă servicii medicale pentru 36.000 de persoane ce locuiesc atât în Codlea, cât și în localitățile limitrofe. În ultimii ani, spitalul a fost modernizat, aici investițiile ajungând la 23 de miliarde de lei vechi. Ca urmare a desființării acestuia, pacienții vor fi aduși la Spitalul Județean Brașov. Distanța dintre Brașov și Codlea este de 15 kilometri, iar locuitorii spun, pe bună dreptate, că un pacient aflat în stare gravă ar putea muri pe drum!

„Guvernele Boc au pus lacăt și medicinei de familie!”

Reformiștii de serviciu ai României au avut grijă ca în cei doi ani de guvernări haotice, pline de aberații, ilegalități și încălcări flagrante ale Constituției, să înscrie falimentul tuturor domeniilor economice și sociale în Cartea celor mai proaste recorduri.

Și dacă ceva mergea bine în România, domnii programelor portocalii de guvernare s-au străduit din răsputeri să frâneze, să strice și să transforme în rebuturi tot ceea ce era funcționabil! Printre acestea se înscrie și medicina de familie, partea de medicină cu cel mai important rol în prevenție, care ajunsese la un grad important de dezvoltare și eficiență în ultimii ani și, mai ales, de motivare a medicilor de familie și de dezvoltare substanțială a cabinetelor acestora!

Din nefericire, acești medici sunt puși acum de către premierul Boc să-și închidă în mod forțat cabinetele, deoarece condițiile noului contract-cadru pe care ministerul de resort îl pune pe tapet este de natură să pună lacăt medicinei de familie!

Medicii de familie sunt hotărâți să nu semneze noul contract-cadru și să conteste în instanță actele normative ce încalcă-drepturile pacienților și medicilor, reclamând că sunt puși să editeze carduri și să facă muncă forțată fără să li se asigure cele necesare: „Contractul-cadru, pe doi ani, nesocotește principiul consolidării bazei pentru a întări întregul sistem, decapitează liberalismul profesiei medicale, afectează drepturile pacienților și încearcă subjugarea birocratică a medicilor din asistența primară, promovând falsa dezbinare și deprofesionalizarea”, susțin aceștia.

Medicii au ajuns la concluzia că nu le-a mai rămas decât să continue să practice medicina fie în mod privat, fie în alte țări, dacă guvernanții actuali îi obligă la semnarea contractului disputat. Aceștia invocă și nemulțumirea legată de „impunerea muncii forțate prin instituirea obligativității permanenței, fără asigurarea unei finanțări decente și a condițiilor legale de funcționare a centrelor de permanență”.

Lipsa de preocupare față de sistemul de sănătate și haotizarea completă a acestuia îi îndreptățește atât pe puținii medici rămași în țară, cât și pe pacienții români, din ce în ce mai afectați de măsurile proaste puse în funcțiune de guvernele domnului Boc, să recurgă la proteste vehemente și la strângerea de semnături pentru a pune capăt acestor abuzuri fără precedent!

„La dumneavoastră reforma înseamnă numai desființare, domnule prim-ministru Boc?”

În ultima perioadă primim numai vești bune de la Palatul Victoria. Se vor desființa, comasa, demola școli, posturi de poliție comunale, spitale, în curând, probabil, și unități administrative.

Sume uriașe din banii publici au fost alocate pentru modernizarea unor școli, care însă se vor desființa din cauza lipsei elevilor. În toată țara sunt 1.400 de astfel de construcții, începute în 2008, și care acum zac în paragină. Ministrul educației, Daniel Funeriu, s-a remarcat doar prin decizii care nu fac decât să distrugă sistemul de învățământ românesc, decizii prin care numeroase școli din țară au fost sau urmează a fi desființate.

În județul Constanța s-a produs comasarea celor două școli speciale, Școala Specială nr. 2 scăpând de la dispariție doar prin intervenția Consiliului Județean Constanța, care a explicat că, prin desființarea unității de învățământ, se pierd fondurile europene de reabilitare a infrastructurii instituției. De asemenea, Școala Sanatorială Mangalia urmează să fie desființată pentru că nu mai corespunde normelor Ministerului Educației. Dar copiii ce vină au?

Posturile de poliție rurale vor fi desființate până cel târziu în prima zi a lunii mai, iar polițiștii vor lucra ca sectoriști, potrivit unui proiect de reformare pe fond a Poliției Române,

care va fi public la jumătatea lunii februarie. „Nu putem să ne permitem luxul să ținem trei polițiști și la o comună de o mie de locuitori, și la una de trei mii, și la una de cinci mii de locuitori. Nu ne putem permite luxul să ne distribuim resursele pe care le avem în mod haotic și fără niciun fel de analiză pe ceea ce înseamnă riscurile și vulnerabilitățile pe care le avem. Sunt numeroase argumente. E un proiect la care eu lucrez din 2007, de când eram inspector-șef. Sunt modele europene într-adevăr, adaptate, într-o oarecare măsură, la o problematică specifică și specială pe care o are fiecare județ”, a spus șeful Inspectoratului General al Poliției Române, chestorul Liviu Popa.

Zone foarte populate din numeroase județe rămân fără asistență medicală de specialitate, în condițiile în care și medicii de familie lipsesc din multe localități. De asemenea, comasările de spitale nu au nicio logică legată de calitatea actului medical, răspunzând probabil doar unor interese economice ale guvernanților, cum ar fi centralizarea achizițiilor, unor interese imobiliare sau fiind făcute pentru a mări influența clientelei politice la nivel local.

„Votul parlamentar și anticorupția”

Nu cred să existe cineva dintre cei implicați sau cei interesați de viața politică românească care să nu conștientizeze ce importanță are pentru România o acțiune anticorupție decisă, generalizată și eficientă. Sunt destule argumente care pot susține cu succes ideea că o astfel de întreprindere în România este chiar vitală. Secolele de tolerare a mijloacelor ilegale cu care unii și-au câștigat diverse poziții favorizante în societate au condus la dezvoltarea unor mentalități nu numai contrare legii, dar și în contradicție flagrantă cu judecățile care domină lumea Comunității Europene, din care facem parte. Trăim cu sentimentul că suntem în ceasul al doisprezecelea și de aceea necesitatea întăririi statului în dificila conjunctură în care ne ducem viața este lesne de înțeles pentru mai toată lumea. Lupta împotriva corupției se bucură de cea mai mare popularitate dintre toate activitățile pe care le-ar putea declanșa orice guvern, indiferent de formațiunile politice care-l susțin. Recentele inițiative ale instituțiilor legal învestite să combată ilegalitățile din viața socială, inclusiv din punctele de trecere peste frontieră, s-au bucurat de atenție și aprobare unanime.

Totul ar fi de aplaudat dacă nu și-ar fi băgat și aici coada cel identificat a fi sursa tuturor relelor de când e lumea pe pământ. Tentația câștigurilor politice în scop electoral este la fel de puternică ca și pofta de înavuțire tipică, de exemplu, a contrabandiștilor. Raționamentul de tipul: „Și nouă ce ne iese din asta? Să împușcăm doi iepuri deodată, răpunem corupția și ne impunem imaginea de eroi salvatori ai legii în biata țărișoară” este considerat de o parte însemnată a oamenilor politici români ca probă de pragmatism, de spirit organizator, de „simț politic”. Nu-i așa! Este chiar o dovadă a generalizării răului și a imoralității din viața politică românească.

În ce mă privește, din complexul de activități anticorupție desfășurate în ultima vreme de cei abilitați, doresc să stărui asupra votului de săptămâna trecută la Proiectul de hotărâre a Camerei Deputaților privitor la cererea unuia dintre parchetele Ministerului Public de a-l reține și aresta pe deputatul Dan Păsat. Din capul locului menționez că nu-l cunosc pe împricinat, că nu știu decât din presă acuzațiile care i se aduc, că am votat întotdeauna pentru aprobarea cererilor adresate de organele de stat în scopul instrumentării cazurilor de presupuse încălcări ale legii săvârșite de deputați, că acum nu am votat (respectând decizia politică a grupului parlamentar din care fac parte). Mă grăbesc să adaug că, dacă aș fi votat, de această dată aș fi făcut-o împotriva cererii parchetului. Iată de ce?

„Sărăcia, program național pentru echipa Băsescu-Boc!”

Nici nu ne-am îndatorat bine cu cele peste 20 de miliarde de euro de la FMI, și președintele Băsescu a decis, din nou cu el însuși, să încheie un nou acord în numele românilor, de data aceasta de numai 5 miliarde de euro, acord care se vrea a fi doar unul preventiv!

Datorită acestei denumiri a acordului, cea de „preventiv”, acesta aproape că a fost trecut cu vederea de opinia publică!

Dar, din păcate, condițiile acestuia sunt cele care ar fi trebuit să atragă atenția și în special faptul că este vorba de măsuri suplimentare de austeritate ce nu vor face altceva decât să adâncească sărăcia și să reducă drastic nivelul de trai al românilor, destul de greu încercat în ultimii doi ani!

Președintele Băsescu a avertizat oarecum că cei care vor guverna în anii 2011–2012 vor întâmpina dificultăți în a face concesii populației – în contextul campaniilor electorale care urmează în 2011–2012 –, dar acesta nu le-a vorbit celor afectați despre toate austeritățile impuse de-a valma până în prezent și despre ceea ce-i așteaptă în continuare _:_ „Partidele care au de gând să facă promisiuni să țină cont că acest acord acoperă perioada aprilie 2011 – aprilie 2013, deci va fi și după alegeri. Să-l citească, pentru că va fi publicat în Monitorul Oficial, înainte de a face promisiuni”!

Domnul Băsescu nu a amintit nimic despre condamnarea la șomaj, sărăcie și chiar foame a milioane de români afectați deja de duritatea măsurilor luate, care nu-și mai pot permite nici măcar să supraviețuiască de la o lună la alta, în condițiile în care li s-ar micșora din nou veniturile! Aceștia nu-și mai pot oricum de multă vreme plăti datoriile, nu se pot încălzi în plină iarnă, nu-și pot cumpăra medicamentele necesare sau măcar alimentele de bază! Pe cine ați întrebat când ați anunțat încheierea unui nou acord cu FMI, domnule președinte Băsescu? De ce nu faceți un referendum pentru a afla cine își dorește ceea ce vreți dumneavoastră să impuneți din nou cu forța?

Noi, liberalii, nu suntem nici de această dată de acord cu decizia dumneavoastră unilaterală, domnule Băsescu!

Vă cerem să vă întrebați cetățenii dacă vor să mai strângă cureaua fără voia lor și să începeți cu discutarea și organizarea unor largi dezbateri referitoare la noile măsuri de austeritate din Scrisoarea de intenție a Guvernului către FMI, dar, mai ales, să supuneți aprobării Parlamentului noul acord avut în vedere!

„România transformată de echipa Băsescu-Boc într-un azil de bătrâni!”

Cea mai șocantă echipă din România, cea a domnilor Băsescu-Boc, a decis închiderea sistemului de sănătate în contul modernizării acestuia: dintre cele 435 de spitale existente, 111 se vor comasa cu altele, iar 71 vor deveni cămine pentru bătrâni!

Nici pacienții, nici medicii din aceste spitale nu întrevăd rezultatele bune ale acestor comasări sau desființări și spun că această decizie nu are nicio legătură cu logica, deoarece majoritatea comasărilor sunt extrem de controversate din punctul de vedere al corelării activității și profilului unităților respective, iar căminele de bătrâni nu sunt nicidecum cu mult mai necesare decât fostele spitale, pentru a fi înființate într-un număr atât de mare!

În condițiile în care, în acest moment, în toate spitalele din România nu sunt locuri libere, fiind internați de cele mai multe ori la grămadă bolnavii și apoi distribuiți mai mulți într-un pat – la fel ca pe tărâmurile africane mai sărace –, ce sens are oare această reducere drastică a numărului de paturi din spitale?

Ce ar trebui să facă românii care vor avea nevoie totuși de spitalizare și nu vor mai găsi niciun loc liber în vreunul din puținele spitale rămase în România?

Credeți, domnilor președinte și premier, că românii, tot mai sărăciți de dumneavoastră și din ce în ce mai grav bolnavi din cauza neputinței, a miilor de probleme apărute peste noapte în viața lor și a imposibilității de a se trata la timp, ar mai găsi și resurse să plece pe alte meleaguri pentru a primi tratamentul necesar?

După ce medicii au fost jigniți frecvent, decredibilizați și puși pe fugă de însuși Președintele țării, iar meseria de medic sau cea de asistent medical a fost dusă definitiv în derizoriu de către nefastele guvernări portocalii, care n-au știut altceva decât să discrediteze orice domeniu și să sărăcească până la limita suportabilității orice salariat, aveți impresia, domnilor Băsescu și Boc, că ați reușit modernizarea sistemului de sănătate și ați tratat toate hibele majore ale acestuia cu mare succes, prin toate aceste decizii haotice, fără niciun rezultat palpabil?

## „Vămile PDL”

România este condusă în acest moment de oameni pentru care responsabilitatea față de populație este zero. România trăiește pe datorie, și trăiește rău. Știți cu cât a crescut anul trecut datoria publică? De la 35 la 46 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă în jur de 1 miliard de euro pe lună! Este factura incompetenței actualilor guvernanți, pe care o vor plăti generațiile viitoare.

Guvernul Băsescu-Boc face experimente pe poporul român și mimează cu voioșie lupta împotriva corupției, culegând pionii de pe tabla de șah. Este adevărat, România are o problemă cu corupția, în general, și cu cea din vămi, în special. Acolo era un sistem care s-a perpetuat, care a fost întreținut și sprijinit. Întrebarea care se ridică este, de fapt, de ce au loc aceste arestări atât de târziu? De ce a trebuit să ajungem în situația să ni se refuze accesul în Spațiul Schengen pentru a lua măsuri de combatere a corupției din vămi? Băsescu este președinte de aproape 7 ani, știa foarte bine ce se întâmplă, informările veneau vrafuri-vrafuri, dar nu a făcut nimic în tot acest timp. Vameșii și polițiștii de frontieră sunt arestați acum într-un megashow, să mai uite poporul de salariile și pensiile tăiate, să vadă și Europa cum luptă Guvernul de zor împotriva corupției.

Mafia din vămi, pentru că acolo vorbim despre rețele întregi formate în interiorul instituțiilor statului, a fost și este în continuare sprijinită de actuala putere. Cred că am ajuns în momentul în care trebuie să spunem aceste lucruri foarte clar. Cine a numit șeful ANAF, șeful Poliției de Frontieră, șeful vămilor, șeful de vamă de la Siret și din alte locuri? Toți acești oameni, care au responsabilități în domeniu, au fost numiți în funcții de actuala putere, de cei aflați la guvernare, de colegii domnilor Boc, Flutur și Falcă. Prin urmare, cei aflați la guvernare ar trebui să ne explice cum de s-a putut dezvolta un asemenea sistem mafiot. Legăturile dintre PDL și sistemul vamal sunt foarte strânse și de lungă durată. Puterea politică este unul dintre beneficiarii majori ai corupției din vămi!

Dincolo de conotațiile politice ale acestui caz, arestările din săptămânile trecute nu rezolvă problema corupției din vămi. Dacă procurorii se vor mulțumi să îi pună sub acuzare pe lucrătorii din vămi și vor ignora complet vârful piramidei, atunci sistemul va rămâne în funcțiune.

„Efectele comasării spitalelor asupra turdenilor”

Ieri, peste o sută de pacienți, cadre medicale și oameni simpli din Câmpia Turzii au protestat împotriva deciziei Ministerului Sănătății de a comasa spitalul din localitate cu unitatea spitalicească din Turda, transformând astfel unitatea medicală din Câmpia Turzii într-o secție externă. În toată țara, mii de oameni sunt nemulțumiți de intenția Ministerului Sănătății de a desființa sau comasa peste o sută de astfel de unități. Această decizie extrem de controversată a fost luată, ca mai toate hotărârile Guvernului Boc, fără o analiză reală a situației sistemului spitalicesc din țară, a efectelor acestei decizii, și fără o dezbatere sinceră cu autoritățile locale ce vor trebui să ducă greul acestei măsuri.

Deși se invocă binele pacienților, aceștia sunt ultimii pe lista de priorități a Ministerului Sănătății, în condițiile în care măsura de comasare va afecta din plin cetățenii din comunitățile mici, prin disponibilizări și prin îngreunarea calității și accesului la serviciile medicale. Pentru acest Guvern, oamenii sunt doar cifre statistice și calculele sunt exclusiv politice: comasarea și desființarea spitalelor vor centraliza fondurile și procedeele de achiziție, vor permite vacantarea unor posturi-cheie și vor determina disponibilizarea a mii de oameni din sistemul public, care altfel nu s-ar fi produs.

Dincolo de cadrul general, comunitățile locale mici vor avea cel mai mult de suferit de pe urma acestei măsuri. Pentru cei din Câmpia Turzii, comasarea spitalului municipal cu cel din Turda va însemna, cu siguranță, pierderea locului de muncă pentru zeci de oameni și îngreunarea accesului la serviciul medical pentru alte câteva mii sau zeci de mii de pacienți care vor fi nevoiți să se îndrepte spre alte unități spitalicești din județ. Însă ce va însemna această măsură pentru autoritățile locale, care se vor trezi, brusc, cu încă o unitate administrativă de gestionat?

Ce efecte va avea comasarea spitalului din Câmpia Turzii asupra vieții cetățenilor din Turda?

Ca locuitor al municipiului, ca beneficiar al sistemului medical al spitalului din Turda, știu că lucrurile nu stau nicidecum bine nici aici. Numărul de paturi este și așa total insuficient pentru zona pe care o deservește și există liste întregi de așteptare pentru bolnavii cronici. Din cele peste 400 de paturi existente în spital, s-a renunțat deja la 90, asta în condițiile în care spitalul din Turda este oricum supraaglomerat și duce lipsă în permanență de personal

„Opriți distrugerea spitalelor!”

Se pare că puterea actuală continuă să șocheze prin deciziile luate. La 1 februarie a fost prezentată lista completă cu comasările și reprofilările spitalelor mici.

Surpriza a constat în faptul că nu era vorba doar despre spitalele mici, așa cum susțineau inițial președintele, premierul și alți responsabili din sistemul sanitar, ci despre unități sanitare recunoscute ca instituții medicale de elită.

Un exemplu concret ar fi Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare din Târgu-Mureș, care ar trebui să devină secție exterioară a Spitalului Clinic de Urgență din TârguMureș, precum și Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Ioan” din Iași, care ar urma să fie comasat cu Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Spiridon” Iași.

Argumentul adus de minister privind această problemă a fost că aceste comasări ar tripla numărul căminelor pentru bătrâni, în prezent fiind 25 de astfel de unități în care primesc îngrijiri peste 1.500 de oameni, alți 3.000 fiind pe listele de așteptare, și că reprofilarea spitalelor în cămine de bătrâni ar crea locuri pentru aproape 5.000 de vârstnici.

Nimeni nu a estimat însă costurile cauzate de transformarea spitalelor în cămine pentru bătrâni. Desființarea micilor spitale va supraîncărca celelalte unități spitalicești.

În plus, oamenii în vârstă, majoritatea lor cu venituri reduse, nu vor mai beneficia de serviciile medicale oferite de un spital aflat în proximitatea domiciliului, ci vor fi obligați să facă drumuri costisitoare spre spitalul județean. Vă dau exemplul concret al județului Buzău unde, din 8 spitale, se desființează 3, în orașul Pătârlagele și în comunele Pârscov și Vintilă Vodă. Primele două localități sunt conduse de primari liberali, ultima localitate având un edil PDL.

Fără nicio justificare, fără un calcul economic adevărat, Guvernul Boc a hotărât ca aceste spitale să fie desființate și să fie transformate în cămine pentru bătrâni. Fără inimă și pic de bun-simț, cei de la PDL vor să poarte oamenii pe drumuri atunci când se îmbolnăvesc și când nevoia îi obligă să treacă pragul spitalului.

„Codul de dialog social”

Declarația mea se referă la necesitatea unificării reglementărilor în vigoare referitoare la dialogul social.

Avem în prezent numeroase acte normative care reglementează deopotrivă dialogul social: Legea nr. 54/2003 – Legea sindicatelor; Legea nr. 356/2001 – Legea patronatelor; Legea nr. 109/1997 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social; Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă; Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă; HG nr. 369/2009 privind comisiile de dialog social.

De-a lungul anilor s-au constatat mai multe disfuncționalități cu privire la dispozițiile acestora și consider că este timpul de a avea o singură reglementare, un cod, care să cuprindă toate normele legate de dialogul social, adaptate necesităților actuale, la piața forței de muncă actuale.

Deși par părți distincte, cred că tratarea lor unitară din punct de vedere conceptual va aduce clarificările necesare tuturor partenerilor sociali și va pune în valoare modificările apărute ca urmare a evoluției pieței și cerințelor în domeniul muncii.

Amploarea acestui proiect, care se derulează concomitent cu alte măsuri în domeniul social, a dus la iritarea partenerilor sociali, motiv pentru care efortul guvernamental este imens, având și o componentă consistentă de dialog și diplomație.

Din discuțiile pe care le-am purtat la nivelul ministerului, am desprins câteva idei care mă fac să susțin necondiționat acest proiect amplu, dar și obligatoriu în acest moment. Astfel, modificările aduse caută să echilibreze relația angajator-angajat, dar și să asigure climatul de creștere economică, prin stimularea competitivității, productivității, în general a eficienței în acest domeniu vital.

Toate aceste procese trebuie să aibă ca finalitate racordarea legislației în domeniul muncii la normele europene și includerea până la contopire a economiei românești în cea europeană.

Guvernul are ca prioritate revizuirea acestor acte normative, acest obiectiv făcând parte din Programul de Relansare a Dialogului Social aprobat de partenerii sociali în ianuarie 2009.

După cum știți, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, la 7 ianuarie, suspendarea aplicării HG nr. 735/2010 privind procedura recalculării pensiilor militare de stat, ale polițiștilor și ale funcționarilor din penitenciare. Instanța supremă n-a făcut decât să constate suspendarea HG nr. 735/2010 din momentul în care Curtea de Apel Cluj a pronunțat sentința de anulare a unor articole din acest act administrativ cu caracter normativ. Suspendarea este valabilă pentru toți cei cărora HG nr. 735/2010 le-ar fi fost aplicabilă, nu doar pentru părțile din dosar.

Ne-am fi așteptat ca Guvernul Boc să învețe ceva din sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție, să rețină faptul că abuzul legislativ împotriva unei întregi categorii sociale nu este nici corect și nici legal. Guvernul Boc a învățat însă doar că abuzul poate fi sancționat de justiție și, prin urmare, a reacționat astfel încât militarii și celelalte categorii de persoane vizate de Legea nr. 119/2010 să nu se mai poată adresa justiției, iar justiția să nu mai poată dejuca planurile diabolice ale puterii.

Astfel, în loc să aștepte soluționarea definitivă a litigiului generat de emiterea HG nr. 735/2010 ori, în cel mai rău caz, să emită o nouă hotărâre de guvern, așa cum de altfel prevedea Legea nr. 119/2010, Guvernul Boc a emis o Ordonanță de urgență pentru modificarea Legii nr. 119/2010, urmărind prin acest fapt, în primul rând, imposibilitatea militarilor de a cere instanței să suspende aplicarea acestui nou act normativ, punându-și astfel abuzurile la adăpost de implicarea justiției.

Singura instituție la care o ordonanță de urgență poate fi atacată este Curtea Constituțională, instanță care nu mai dă demult emoții și bătăi de cap actualei guvernării, pentru că votul în Curtea Constituțională a devenit unul politic, departe de rigoarea și interesul pentru apărarea Constituției, care ar trebui să caracterizeze instanța constituțională.

Prin urmare, Guvernul Boc, ferit de ochii justiției, plănuiește, conform prevederilor noii ordonanțe, să continue până la sfârșitul acestui an recalcularea pensiilor, de această dată utilizând terminologia de „revizuire a pensiilor”. Revizuirea se va face pentru perioadele în care nu sunt identificate veniturile realizate, luându-se în calcul nivelul minim al veniturilor cumulate ale gradului și ale funcției militare la data respectivă, chiar dacă nu este vina beneficiarului pensiei că statul a rătăcit documentele aferente anumitor perioade, dar care au existat și au stat la baza emiterii deciziilor de pensionare.

„Uniunea Social-Liberală, un simulacru de democrație!” Într-o vreme în care România redescoperă echilibrul social, acea forță a democrației care reconfigurează bazele statului de drept, prin lupta împotriva corupției și a abuzului de drept, Uniunea Social-Liberală reprezintă un simulacru de democrație.

Sunt adeptul politicii exercitate în interesul cetățeanului român, pledez constant pentru apărarea și protejarea efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în această țară, dar nu pot acredita o nouă încercare a opoziției de a falsifica politica prin supralicitarea unor interese personale și colective adăpostite la umbra unei monstruoase coaliții.

Dincolo de faptul că, nici în teoria politică și nici în practica normalității, liberalismul nu poate fi asociat cu socialdemocrația sau cu doctrina conservatorismului, ambasadorii Uniunii Social-Liberale au falsa impresie că această uniune politică va fi receptată de populația României ca fiind un proiect politic de anvergură, creat în interesul exclusiv al

națiunii române. Artizanii acestei uniuni sunt politicieni, farisei vechi și noi, capabili să rostească discursuri politice încurajatoare, să lanseze promisiuni fără acoperire, să formuleze atacuri necontenite la adresa Coaliției de guvernare, investind într-o retorică a acuzațiilor fără noimă. În spatele retoricii, în mod regretabil, nu descoperi programe de guvernare, politici fezabile sau oameni noi, profesioniști cu parfum de credibilitate. Discursul agresiv al politicienilor USL împotriva Coaliției de guvernare nu contribuie cu nimic la reformarea statului român, la aplicarea politicilor sociale sau la întărirea democrației prin lupta împotriva corupției la orice nivel. Membrii Uniunii Social-Liberale ar trebui să renunțe la propriile fantasme politice cu cârlig populist și să creeze adevărate programe de guvernare care să constituie alternative autentice pentru dezvoltarea României.

Până la urmă, scriitoarea Hannah Arendt a surprins în mod revelator esența democrației când a scris că „acolo unde gândirea și acțiunea sunt separate, spațiul libertății se află în primejdie”.

## „Sistemul educațional, în colaps”

În cursul anului 2010, unul dintre subiectele cele mai controversate a fost legat de reforma în educație și efectele ei asupra celor implicați: copii, părinți, profesori și mediu economic și social.

Dezbaterile care au avut loc în legătură cu o nouă lege a educației ar fi trebuit să urmărească cu prioritate interesele elevilor și studenților, ale cadrelor didactice, dar mai ales integrarea absolvenților într-un mediu economic și administrativ care să garanteze dezvoltarea durabilă a României.

Din păcate, ministrul Funeriu și Guvernul Boc nu au înțeles aceste obiective majore ale României și au subordonat noua lege a educației unor interese meschine, care au urmărit menținerea Coaliției la guvernare.

La data de 9 februarie anul curent, Legea educației naționale a intrat în vigoare și, în locul marii reforme anunțate de către actualul Guvern, înregistrăm în continuare scăderea salariilor cu încă 4%, față de reducerile anterioare, cu circa 40-50% pentru aproximativ 50.000 de profesori, desființarea a peste 15.000 de posturi didactice, în primă fază, și o subfinanțare cronică a sistemului educațional, în detrimentul copiilor și al cadrelor didactice.

Totodată, remarcăm faptul că, prin noua lege a educației și aplicarea acesteia în mijlocul anului școlar, vom asista la politizarea școlilor, la desființarea autonomiei universitare și la desființarea unor unități de învățământ.

La toate aceste probleme deosebit de grave, generate de intrarea în vigoare a Legii educației naționale, se adaugă și abrogarea, tot pe data de 9 februarie 2011, a Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.

Acest lucru a condus și la abrogarea tuturor actelor administrative cu caracter normativ (ordine de ministru) emise în baza Legii nr. 84/1995 și a Legii nr. 128/1997 – regulamente, metodologii, norme metodologice, calendare, criterii – ceea ce înseamnă că, începând cu această dată, învățământul se va confrunta cu un vid legislativ, cu atât mai mult cu cât Ministerul Educației și-a alocat prin lege un termen de 8 luni pentru a elabora cele aproape 100 de regulamente, metodologii și norme prevăzute de Legea educației naționale.

## „Producția agricolă vegetală a României, în pericol!”

Agricultura nu este o teorie pe care oamenii politici o pot dezbate în interes electoral, nu este nici o poveste a PDL pe care cei răsfățați o pot ignora și nu este nici un fapt divers pe care cei meticuloși îl pot îndosaria. Ea nu este nici o ghicitoare pe care cei pasionați de această îndeletnicire s-o rezolve singuri, în izolare, așa cum se întâmplă astăzi. Fără agricultură, nu există stabilitate. Fără cereale, este haos. Se vede astăzi.

Privită în context central și est-european, România dispune de un potențial agricol care o situează înaintea majorității țărilor din această regiune. Astfel, țara noastră deține locul doi, după Polonia, în ceea ce privește suprafața agricolă și arabilă.

Suprafața agricolă reprezintă 62% din teritoriu, procent depășit doar de Ungaria, iar proporția suprafeței arabile în cea agricolă este de peste 63%. În Europa Centrală și de Est cele mai ridicate ponderi le dețin Polonia, Cehia și Estonia, cu peste 70%. Din punct de vedere al numărului de hectare arabile ce revin pe locuitor, România depășește media regională cu 0,1% și pe cea a Uniunii Europene cu 0,20%. Dar ce folos? România deține aproape 11% din suprafața agricolă a țărilor Uniunii Europene și aproape 12,6% din suprafața arabilă a acesteia.

La aceste comparații și aprecieri asupra potențialului natural (cantitativ) al agriculturii noastre, mai trebuie adăugată și calitatea condițiilor pedoclimatice.

În prezent România deține unul dintre primele locuri în Europa în ceea ce privește potențialul agricol și, pe de altă parte, unul dintre ultimele locuri în ceea ce privește utilizarea acestui potențial.

Punerea în valoare a potențialului de care dispune agricultura, ridicarea performanțelor, sporirea randamentelor și a conversiei factorilor de producție trebuie să constituie obiective prioritare ale actualei guvernări Boc, pentru asigurarea securității alimentare a populației în aceste condiții grave de criză. De altfel, fără realizarea acestor obiective, producția agricolă vegetală a României va intra în faliment cât de curând.

„Desființarea Spitalului de Psihiatrie Cronici din Schitu Greci, județul Olt – eroare cu efecte incalculabile”

Deși zilnic colective medicale din diverse zone ale țării ies în stradă și protestează împotriva aberantei politici de desființare sau comasare a unor unități spitalicești, ministrul sănătății, Guvernul în ansamblul său, nu schițează nici măcar un gest de a verifica situația reală a spitalelor condamnate la dispariție.

Atât Guvernul, cât și ministrul sănătății confundă spitalele cu banale societăți comerciale. Dacă din diverse motive – obiective sau subiective – o societate comercială își încetează activitatea, au de suferit angajații, dar există și posibilitatea, de la caz la caz, ca unii să își găsească un alt loc de muncă. Când se desființează însă un spital, este cu totul altceva, și nu mă refer în mod expres la personalul medical, deși medici, asistenți etc. nu găsești pe toate drumurile, ci la comunitatea din localitatea din care se desființează o unitate spitalicească. Un spital nu este un butic. Dacă un butic se desființează, te poți aproviziona de la altul, iar cetățeanul nu este afectat, dar dacă se desființează un spital, în acest caz este afectată starea de sănătate a cetățeanului, comunitatea urmând să trăiască într-o stare de risc, iar afectarea stării de sănătate a comunității reprezintă un atentat.

Ca om care trăiește în zonă, dar și ca deputat, nu îmi dau seama care sunt motivele și evaluările care au stat la baza propunerii comasării Spitalului de Psihiatrie Cronici Schitu Greci cu Spitalul Județean de Urgență Slatina, acesta urmând a deveni secție exterioară a Spitalului de Urgență. Cunosc foarte bine realitățile din teren și pot afirma, fără să fiu subiectiv, că nu este justificată comasarea acestuia la Spitalul Județean de Urgență Slatina, din următoarele motive:

În primul rând, transformarea Spitalului actual din Schitu Greci în secție exterioară a Spitalului Județean nu conduce la îmbunătățirea asistenței medicale acordată pacienților. În prezent, în cadrul spitalului își desfășoară activitatea un număr de trei medici de specialitate, 25 de asistenți medicali, 32 de infirmieri, 25 îngrijitori de curățenie, care asigură asistență medicală completă tuturor pacienților internați în spital, neînregistrându-se până în prezent sesizări din partea acestora cu privire la actul medical sau la condițiile de cazare și masă. În prezent, este asigurată asistență medicală permanentă prin linia de gardă organizată la nivelul spitalului.

„Alimente etichetate corect”

În România se impune legiferarea modului de etichetare a produselor alimentare supuse comercializării.

Am constatat că în România nu există o lege care să impună ce fel de informații trebuie să conțină etichetele produselor alimentare. La noi, acest lucru este reglementat doar prin hotărâri de Guvern.

Problema cea mai mare cu care ne vom confrunta în elaborarea unei legi a etichetării alimentelor va fi găsirea unei soluții prin care etichetele să conțină toate informațiile necesare, dar să fie, în același timp, și ușor de citit.

De cele mai multe ori, conținutul produsului este scris mic, înghesuit, că nici măcar specialiștii în nutriție nu înțeleg nimic. Printre informațiile care ar trebui înscrise în mod obligatoriu sunt: cantitățile de calorii, grăsimi, glucide, zahăr și sare.

În consecință, consider că se va menționa în lege nu numai cum să fie realizată eticheta, dar va exista și o autoritate de control care să verifice modalitatea de realizare

a etichetei și veridicitatea acesteia. Produsele vor fi analizate în laboratoare, prin sondaj, și vor fi aplicate amenzi usturătoare pentru cei care afișează pe etichete un conținut neadevărat.

Mai mult decât atât, nutriționiștii trebuie să lucreze la un grafic care să scoată în evidență conținutul de glucide, grăsimi sau numărul de calorii.

Consider că nu este prea mult să ne creștem copiii într-un mod corect și sănătos, dar să avem grijă și de sănătatea noastră.

## „Două congrese și mai multe opțiuni”

După formarea alianței politice cu numele Uniunea SocialLiberală, formată din 3 formațiuni politice aflate în opoziție, respectiv PNL, PC și PSD, lumea politică din România și toți cei interesați de acest fenomen, discută din ce în ce mai mult despre viitoarele congrese ale partidelor aflate la guvernare, respectiv UDMR și PDL.

Se mai discută despre faptul că în aritmetica votului în Parlament nu s-a întâmplat deocamdată nimic interesant și că în actuala Coaliție care sprijină Guvernul actual nu s-a modificat nimic.

Poate că doar în plan emoțional sau în viziunea noilor alegeri se poate discuta, desigur, că ar putea fi formată o nouă majoritate, însă nici acest lucru nu este sigur, pentru că până acum actuala alianță nu s-a confruntat cu nicio moțiune de cenzură pentru a-și verifica stabilitatea. Poate că viitorul Congres al UDMR ar putea aduce noutăți, ceea ce este puțin probabil, iar noul președinte, în persoana lui Kelemen Hunor, este la fel de echilibrat ca și Markó Béla, cel cu care formațiunea de etnie maghiară și-a consolidat an de an poziția pe scena politică din România.

Așadar, personal nu cred în schimbări decisive de viziune în tabăra UDMR, pentru simplul fapt că au primit de la partidul de guvernământ, cel care a propus și prim-ministrul, cel puțin tot atâtea privilegii câte au solicitat, desigur că din punct de vedere politic. Amânat de mai multe ori, Congresul PDL este cel mai așteptat la ora actuală și, prin ceea ce vedem cu toții că se întâmplă aici, desigur că se vor scrie și comenta multe, atât înainte, cât și după congres.

Cu siguranță că după ce se vor încheia conturile în cele două partide, vom putea avea o imagine mult mai clară a scenei politice actuale, mai ales că în această perioadă se vor concretiza sau nu și obiectivele politice propuse țării de actuala guvernare.

Sunt sigur că vor fi multe opțiuni pe care, chiar dacă le cunoaștem din calculele hârtiei, nu vom ști în ce măsură se vor și concretiza.

Cu siguranță că UDMR-ul are de ales între a rămâne fidel actualei guvernări și PPE-ului, sau va risca, cum spun cei din opoziție, de a rămâne în afara guvernării la următoarele alegeri. Ambele variante pot fi luate în calcul și pot preocupa în egală măsură atât opoziția, cât și viitoarea conducere a UDMR.

„Emil Boc cedează Ardealul”

Emil Boc și partidul pe care îl conduce se pregătește să ofere UDMR posibilitatea să mai facă un pas. Este știut faptul că UDMR a promovat, încă de la înființare, politica pașilor mărunți. A fost la guvernare alături de toate partidele politice, s-a dovedit a fi un partener extrem de disciplinat, însă fiecare guvern a fost nevoit să-i îndeplinească o dorință, să-l lase să mai facă un pas. Dar niciunul dintre foștii parteneri de guvern ai UDMR nu i-a permis să facă doi pași uriași în doar câteva luni, așa cum procedează PDL.

După adoptarea Legii educației în varianta agreată de UDMR, Emil Boc și partidul său cedând în fața pretențiilor maghiarimii în ceea ce privește predarea istoriei și geografiei României în altă limbă decât cea oficială, acum a început un nou șantaj: este vorba de Proiectul Legii privind statutul minorităților. Blocat în Parlament de mai bine de cinci ani, proiectul a revenit în discursul liderilor UDMR. Momentul nu e deloc rău ales, Emil Boc având emoții atât ca premier, dată fiind apropiata moțiune de cenzură, cât și ca lider politic, PDL pregătindu-se să-l debarce.

Rămâne de văzut cum va împăca premierul cerințele Uniunii cu sentimentele electoratului ardelean, asta mai ales având în vedere faptul că partidul său este în cădere liberă, iar electoratul portocaliu provenea în mare parte din Transilvania. În același timp, Emil Boc va trebui să răspundă unor întrebări legate de motivele care l-au determinat ca, din adversar înverșunat al legii, să devină promotorul ei. Domnia Sa va trebui să explice prin ce miracol legea despre care în 2005, dar și în 2007, susținea că este neconstituțională, a devenit una „importantă într-o societate democratică”.

La acel moment, domnul Emil Boc aprecia că această lege trebuie să respecte simultan două condiții, respectiv amendamentele formulate de Comisia de la Veneția și standardele internaționale în materie de drepturi ale minorităților. „Dacă aceste condiții sunt acceptate, putem vorbi de acest proiect în continuare, iar colegii de la UDMR sper că vor înțelege acest lucru. Nu poți să promovezi un proiect de lege care nu corespunde standardelor internaționale și care vizează superstandarde în România și care nu se regăsesc nicăieri”, declara Emil Boc în noiembrie 2005. Două luni mai târziu, PD depunea nu mai puțin de 150 de amendamente la proiectul inițiat de UDMR, din colectivul de redactare făcând parte și Augustin Zegrean, ajuns între timp judecător la Curtea Constituțională... La fel de înverșunat împotriva proiectului s-a arătat Emil Boc și în 2007, când îl considera de-a dreptul neconstituțional!

„Lichidarea ultimilor fermieri în anul 2011 – prioritate a guvernării portocalii”

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23 din 24 martie 2010 privind identificarea și înregistrarea bovinelor, suinelor, ovinelor și caprinelor, reforma statului promovată cu atâta vehemență de președintele Băsescu vizează două categorii de întreprinzători:

- proprietarii fermelor de ovine, bovine, caprine și suine;

• medicii veterinari concesionari ai serviciilor sanitarveterinare.

Dacă până în anul 2010 costul crotaliilor auriculare și/sau al mărcilor a fost suportat de stat prin ANSVSA, începând cu anul 2011, crotaliile se plătesc de către producătorii-fermierii români.

Achiziționarea crotaliilor auriculare, precum și a mijloacelor electronice pentru identificarea animalelor din toate tipurile de exploatații, în funcție de specie și de sistemul de identificare național, va fi în sarcina crescătorilor.

Proprietarii exploatațiilor nonprofesionale de ovine, caprine, suine și bovine pot solicita, începând cu anul 2011, în scris, direcțiilor sanitar-veterinare județene să efectueze, prin intermediul asociațiilor înregistrate legal ai căror membri sunt, activitatea de identificare și înregistrare a bovinelor din exploatațiile proprii, însă această solicitare atrage suportarea de către proprietari a costurilor aferente întregii activități de identificare și înregistrare, de înregistrare a mișcării și a evenimentelor intervenite cu privire la aceste animale, precum și de corectare a erorilor.

Din 2011, potrivit reglementarilor Uniunii Europene, inventarierea animalelor și crotalierea lor trebuie să cadă în sarcina producătorilor.

Astfel, a fost promovat proiectul de lege aflat în prezent în dezbatere la comisiile parlamentare, care să permită Asociațiilor Profesionale ale Crescătorilor de Animale preluarea de către acestea a activității de crotaliere și de identificare a animalelor.

Opțiunea politică a PDL privind susținerea proiectului de lege:

• va elimina din piață o parte semnificativă a societăților comerciale ale medicilor veterinari, concesionari ai serviciilor sanitar-veterinare, afectând cei 4.000 de medici veterinari de liberă practică din România;

„Drama sistemului medical într-o țară cu pretenții europene”

Ultimii doi ani sunt, după toate aparențele, anii de reforme radicale prost implementate în istoria României. Bunăoară, în sistemul medical asistăm la o cascadă în lanț de măsuri prin care se dorește reformarea acestui sector, în scopul reducerii cheltuielilor statului și în speranța îmbunătățirii calității actului medical.

Scopul va fi poate atins, însă speranța e departe de a deveni realitate, din moment ce toate măsurile luate până acum au ignorat cadrele medicale, pregătirea acestora, necesitatea de a li se asigura condiții mai bune de muncă și venituri decente, creând, pe de altă parte, un adevărat haos în sistem.

Nu se mai poate vorbi despre sistemul de sănătate românesc fără a menționa numeroasele tragedii care i-au purtat „renumele” dincolo de granițe:

• august 2009, o mămică ajunge cu bebelușul la Spitalul de copii din Bârlad și îl lasă în grija unei asistente, deoarece se simțea rău. După ce copilul cade din pat în cap, pe ciment, mamei i se explică de conducerea spitalului că astfel de lucruri se mai întâmplă;

• noiembrie 2009, o asistentă de la Maternitatea Bucur provoacă unui bebeluș uitat în incubator arsuri grave, pe 20% din suprafața corpului, unele până la os;

• în 2010, în decursul a 4 luni au murit doi copii aduși la Spitalul de Urgență din Slatina, după ce au fost internați pentru fracturi la mâini;

• mai 2010, două paciente internate pentru intervenții minore la secția de ginecologie a spitalului CF2 din București ajung la un pas de moarte din cauza unei infecții contractate în spital;

• august 2010, tragedia de la Maternitatea Giulești a șocat, după ce a izbucnit un incendiu în sala în care bebelușii născuți prematur au fost lăsați încuiați și nesupravegheați, zona respectivă fiind lipsită de sistem antiincendiu. 6 dintre cei 11 copii născuți prematur au murit.

În fața unor astfel de exemple, nu putem să nu ne întrebăm: „De ce se întâmplă astfel de neglijențe într-o țară cu pretenții europene?” Răspunsul nu constă neapărat în lipsa banilor, ci în ineficienta lor gestionare, organizarea precară, managementul defectuos, pregătirea insuficientă a unor cadre medicale, lipsa asumării responsabilității și a metodelor de pedepsire a vinovaților. Toate acestea sunt câteva dintre cauzele cele mai directe ale dramelor create de sistemul de sănătate din România, cauze față de care autoritățile responsabile rămân surde. Ministerul Sănătății este mai preocupat să cheltuiască milioane de euro pentru introducerea cardurilor de sănătate, decât să aloce acești bani spitalelor care au nevoie de aparatură modernă.

„Șansele ca lucrurile să se îndrepte pe litoralul românesc sunt foarte mici, iar vina este a autorităților locale” – așa

susține ministrul dezvoltării regionale și turismului Elena Udrea.

În timp ce zeci de mii de români au rămas fără locuri de muncă, iar pensionarii sunt condamnați la moarte, ministrul dezvoltării regionale și turismului „se chinuiește” de peste un an să finalizeze Proiectul de lege a turismului și organizează licitații de milioane de euro pentru promovarea externă a României.

Mai nou, ministerul doamnei mai sus menționate a alocat, în timp ce toată lumea striga că e criză, fabuloasa sumă de 2.778.840 lei, inclusiv TVA 24% pentru a obține PUZ-ul zonei costiere din sudul litoralului românesc.

Legea va avea în vedere reglementarea coerentă din punct de vedere urbanistic a teritoriului situat între limita dintre apă și uscat și o limită de circa 200 metri în adâncime, paralel cu linia țărmului, pentru următoarele unități administrativ-teritoriale: orașul Năvodari, municipiul Constanța, inclusiv stațiunea Mamaia, comuna Agigea, orașul Techirghiol, orașul Eforie (Eforie Sud și Eforie Nord), comuna Tuzla, comuna Costinești, comuna 23 August, municipiul Mangalia, unde sunt incluse stațiunile Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, și comuna Limanu, unde este inclusă Vama Veche.

Ea a mai declarat că va pune în aplicare în cel mai scurt timp noua Lege privind exproprierea în defavoarea patronilor din turism care nu au investit în hotelurile și vilele pe care le-au cumpărat „în celelalte stațiuni, exceptând Mamaia, unde, cu acordul tacit al autorităților locale, s-au ridicat iarna construcții ilegale și pe care ministerul se chinuiește să le dărâme – nu s-a făcut nimic, deci nu s-a stricat tot”.

Această naționalizare constă în trecerea hotelurilor și a vilelor în patrimoniul ministerului, care se pare că are foarte mulți bani pentru a le repara și renova, iar apoi banii vor fi recuperați din vânzarea lor. Oare aici nu se ascund niște note de plată pe care le are PDL-ul de plătit către cei ce au sponsorizat campaniile din 2008 și 2009? Iar acest lucru se poate face doar dacă doamna va deveni un fel de guvernator al litoralului românesc, iar primarii localităților mai sus amintite vor fi doar de decor.

## „Ziua Europeană 112”

Pe data de 11 februarie se marchează „Ziua Europeană 112”, iar anul acesta s-au aniversat 20 de ani de la decizia de a crea numărul european de urgență 112. Acest număr este comun pentru toate cele 27 de țări ale Uniunii Europene și este utilizat pentru a contacta gratuit serviciile de urgență.

Numărul unic de apel 112 este numărul telefonic gratuit, pus la dispoziția cetățeanului de către toți operatorii de telefonie fixă sau mobilă, pentru situațiile de urgență ce amenință siguranța cetățeanului și a bunurilor acestuia, siguranța națională și alte cazuri prevăzute de lege.

Un recent studiu Eurobarometru a arătat că doar ceva mai mult de un sfert (26%) dintre cetățenii UE intervievați au putut identifica în mod spontan 112 ca fiind numărul la care pot apela poliția, pompierii sau serviciile de ambulanță oriunde în UE.

Același studiu a relevat faptul că aproximativ trei din patru cetățeni ai UE nu cunosc încă acest număr salvator de vieți. Neelie Kroes, vicepreședintele Comisiei Europene, responsabilă cu agenda digitală, a declarat: „Numărul european de urgență 112 salvează vieți, dar numai dacă oamenii știu de existența lui. Statele membre trebuie să-și intensifice eforturile pentru a se asigura că toată lumea știe că poate suna la 112 în orice situație de urgență.”

În România, darea în exploatare a centrelor de preluare a apelurilor de urgență a început cu Bucureștiul, în iunie 2004, și s-a încheiat cu județul Tulcea, în martie 2005. În aprilie 2005, Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112 a devenit operațional la nivelul întregii țării.

Din păcate, România este pe primul loc în Uniunea Europeană la apeluri false primite la 112. În opt din zece cazuri, operatoarele sistemului de urgență primesc informații eronate sau sunt obligate să asculte glume ori înjurături. Peste 15,7 milioane de apeluri false au fost înregistrate anul trecut la numărul de urgență 112, adică aproape 74% din total, potrivit unei statistici a Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS). La nivelul lunii ianuarie 2011, în țara noastră s-au făcut peste 1,6 milioane de apeluri către 112, din care 75,35% au fost false.

„Donarea și transplantul de organe, activități cu implicații medicale, psihologice, juridice și bioetice”

Donarea și transplantul de organe reprezintă activități medicale complexe, care presupun înlocuirea unor organe compromise morfologic și funcțional cu structuri similare sănătoase.

Se știe că pentru exercitarea acestui act este necesară, conform legii, exprimarea unui consimțământ valid. Dar donarea și transplantul de organe pot genera probleme socioculturale, psihologice, dar și bioetice, juridice și tehnice. Din cauza complexității acestei activități, eventualele abuzuri medicale și juridice care pot interveni mai ales în cadrul populațiilor cu un nivel de trai mai scăzut trebuie evitate.

Având în vedere aceste aspecte, Organizația Mondială a Sănătății a elaborat o serie de linii directoare, cu titlu de recomandări etice și juridice sau principii. Regula de bază este ca aceste principii să fie urmate de toate țările membre ale OMS, în momentul elaborării unei legislații moderne privind donarea și transplantul de organe.

Din considerente sociale, culturale și medicale, unele țări, de exemplu Japonia, efectuează majoritatea transplanturilor de organe plecând de la donatori în viață. La sfârșitul ultimilor ani, s-a observat o deosebire între țările care au avantajul de a transplanta organe prelevate de la donatori în viață, cum sunt țările scandinave, precum și țările care au o practică intermediară, ca Marea Britanie și Germania.

Referitor la acordul juridic european și internațional al donării și transplantului de organe, conceptul de „donator” este reprezentat de subiectul în viață sau decedat, de la care se prelevează organe, țesuturi sau celule de origine umană pentru utilizarea terapeutică. Conceptul de „primitor” este reprezentat de subiectul care beneficiază de transplant de organe, țesuturi sau celule de origine umană.

Dar să vedem acum care sunt principiile generale ale procesului de donare și transplant de organe: exprimarea consimțământului, gratuitatea actului de donare, precum și anonimatul dintre donatorul de organe și primitor. În ceea ce privește consimțământul, țările europene se disting în privința manierei de exprimare a acestuia. Donarea de organe este un act de generozitate și de solidaritate, în întregime gratuit, legea interzicând orice formă de remunerare în schimbul efectuării acestuia. De asemenea, donarea de organe este asociată și cu principiul anonimatului, potrivit căruia numele donatorului nu poate fi comunicat primitorului, și reciproc, numele primitorului nu poate fi comunicat donatorului. O problemă majoră o reprezintă combaterea traficului de organe. Referitor la aceasta, în Comunicarea Comisiei Europene se stipulează că: „Interdicția privind traficul de organe și țesuturi umane este deja în vigoare prin intermediul instrumentelor juridice internaționale, precum Convenția de la Oviedo privind drepturile omului și biomedicina, dar și Protocolul său adițional privind transplantul de organe și țesuturi de origine umană.” Tot în această Comunicare sunt identificate zece acțiuni prioritare menite să ajute statele membre să facă față provocărilor în domeniul donării și transplantului de organe. Aceste acțiuni sunt: promovarea rolului coordonatorilor de transplanturi în fiecare spital unde există potențial de donări de organe, promovarea programelor de îmbunătățire a calității în fiecare spital unde există această posibilitate, disponibilitatea organelor, sensibilizarea populației și a opiniei publice etc.

„Închiderea spitalelor, amenințare la adresa siguranței naționale”

Închiderea spitalelor este una dintre cele mai serioase amenințări la adresa siguranței naționale, pentru că cel mai mare număr de decese nenaturale în rândul populației au drept cauză problemele sistemului medical.

Comasarea și desființarea unităților medicale din România sunt făcute după criterii de partid sau orgolii și vanități de ministru. Este inacceptabil că într-un stat democratic și membru al Uniunii Europene, un guvern își poate permite să se joace cu una dintre problemele fundamentale ale civilizației – sănătatea.

Nu există niciun fel de excepție, criteriu sau măcar o minimă doză de logică în decizia ministrului sănătății de a amesteca psihiatria cu bolile infecțioase sau cu bolile pulmonare, nu se știe de ce cronicele au devenit brusc o „urgență”, de ce în anumite zone dispar câte cinci sau șase spitale, iar alte județe nici măcar nu apar pe lista neagră, de ce mii de oameni rămân fără nicio unitate medicală pe zeci de kilometri sau de ce, după un chin de aproape 20 de ani de a transforma spitalele în unități cât mai eficiente și mai ușor de administrat, revenim la ideea mastodonților în care banii sunt greu de controlat și nu există transparență în actul medical.

Criteriile de evaluare au făcut referire doar la unele elemente ale performanței spitalelor, dar nu au ținut cont în niciun fel de nevoia de servicii medicale și de accesibilitatea populației la acestea, în fiecare comunitate în parte. Decizia de a înființa cămine pentru bătrâni, deși necesară, nu rezolvă în niciun fel accesul populației la servicii de sănătate, mai ales în zonele rurale.

Actualii domni din Palatul Victoria au uitat cu desăvârșire cum mai arată o coadă la cabinetul medicului sau la ușa farmaciei, au uitat cât de goale sunt dulapurile cu medicamente sau cât de învechită este aparatura medicală, după ani de zile în care și-au alinat sănătatea în unități moderne din Austria sau Germania.

Rolul Guvernului este acela de a face rost de bani pentru creșterea calității serviciului medical și a-l aduce cât mai aproape de cetățeni, nu acela de a desființa spitale.

„Căsătoria și familia – structurile de bază ale societății – în pericol”

Declarația mea politică de astăzi cuprinde câteva reflecții asupra Zilei Internaționale a Căsătoriei, care în fiecare an se serbează în a doua duminică a lunii februarie. Într-o primă abordare, această zi ar trebui să fie – și chiar constituie – un prilej de bucurie, însă adevăratul motiv pentru care doresc să îmi expun punctul de vedere îl reprezintă statisticile îngrijorătoare referitoare la această instituție.

Căsătoria, una dintre cele mai importante valori ce pot lega doi oameni, cea care asigură cadrul de siguranță al unei familii și al societății în general, se află într-o criză majoră. Instituția relației de sprijin reciproc, de ajutor dezinteresat, dragoste și securitate emoțională se află, fără îndoială, într-un declin incontestabil.

Numărul în scădere al noilor căsătorii, coroborat cu deznodământul în mare măsură nefericit al acestora – o tendință mondială, de altfel –, nu poate să ne lase nepăsători. Asta în primul rând pentru că, din perspectiva generațiilor viitoare, nesiguranța și imprevizibilitatea viitorului copiilor care se nasc pot avea efecte tragice, pe termen mediu și lung, asupra dezvoltării și stabilității societății în care trăim.

Este bine cunoscut faptul că la nivelul Uniunii Europene aproape o treime din copii se nasc din relații extraconjugale, iar situația din România nu este deloc mai îmbucurătoare. Mulți tineri optează pentru forme alternative și structuri contractuale în defavoarea căsătoriei tocmai pentru că imaginea generală arată că majoritatea acestora se încheie cu divorț.

Din statisticile referitoare la anii 2009 și 2010 – doar la nivelul județului Bihor – reiese că numărul copiilor abandonați imediat după naștere ajunge anual la circa 100. În condițiile scăderii continue a nașterilor, este un număr absolut șocant, mai ales că acești copii ajung într-o primă fază în centre de plasament, apoi la părinți adoptivi.

Chiar dacă în 2010 numărul adopțiilor a crescut cu 13%, comparativ cu anul precedent (circa 200 de copii au fost adoptați), procedura adopției – care în Uniunea Europeană durează cel mult șase luni – în România este una foarte îngreunată și poate dura chiar și doi ani.

„România, raiul infractorilor”

Zilnic mass-media ne prezintă cazuri de infractori periculoși care jefuiesc, fie la drumul mare, fie economia sau bugetul țării, magistrați care în loc să judece corect, să facă dreptate, dau câștig de cauză celor de la care primesc spagă, traficanți de țigări, de mașini furate și carne vie, polițiști care lucrează mână în mână cu hoții sau demnitari care, pe de o parte, se plâng că veniturile bugetare sunt sărace, din cauza crizei pe care o traversăm, iar pe de altă parte cheltuiesc cu nemiluita pe lucruri inutile.

Dacă am ajuns ca rândurile infractorilor să fie îngroșate de judecători sau procurori, a căror menire este să apere legea și să pedepsească aspru pe cei care o încalcă, de polițiști, al căror rost este să urmărească, să prindă și să dea pe mâna justiției infractorii, situația este cum nu se poate mai gravă.

Iată deci că tocmai în ministerele justiției și al administrației publice și internelor, unde ar trebui să existe cea mai puternică disciplină, acțiune intransigentă față de infractori, se întâmplă abateri grave de la normele de conduită impuse de statutul de polițist sau de magistrat, cazuri incredibile de corupție, care în loc să fie eradicată se perpetuează.

Deși în ultimul an nouă procurori și judecători au ajuns după gratii pentru luare de mită, magistrații continuă să intre în jocuri murdare. Mulți procurori și judecători au dat soluții în dosarele pe care le instrumentau în funcție de mita primită. Șefi de parchete și instanțe au ajuns în boxa acuzaților pentru șpăgi a căror valoare întrece orice închipuire. Sunt magistrați acuzați că pentru zeci de mii de euro au promis și au înlesnit eliberarea unor interlopi. Dar sunt și magistrați înțelegători, care s-au adaptat la perioada de criză, care atunci când nu există euro se mulțumesc cu plata în natură: autoturism de lux, produse alimentare sau sex. Și când ne gândim că fac parte din categoria profesională cu cele mai mari salarii... În timp ce profesorii și medicii primesc salarii de mizerie, magistrații încasează lefuri care le permit să ducă un trai mai mult decât decent și totuși se pretează la șpagă, nu-i mai sperie nici cătușele.

## „Dreptul la o viață fără mutilări trebui apărat”

Problema câinilor comunitari este tratată de mai bine de 15 ani în funcție de interesul politic al unuia sau al altuia dintre partidele de la guvernare, al unuia sau al altuia dintre președinții comisiilor de specialitate din Parlament, abilitate să se pronunțe pe această chestiune, sau al unuia sau altuia dintre primarii generali ai Bucureștiului.

Argumentele care au generat perpetuarea unei probleme atât de grave au mers de la rațiuni de natură economică, până la apelul, în majoritatea cazurilor, la emotivitatea celor care nu au avut încă plăcerea de a fi atacați de haitele de câini.

După episodul Brigitte Bardot, din anii 2000, problema câinilor comunitari a fost abandonată, lucru care a permis înmulțirea cazurilor tragice de atacuri ale patrupedelor. Imaginile cu copii și bătrâni sfâșiați de haitele agresive au făcut înconjurul lumii. Răspunsul autorităților nu a existat: ridicolele echipe de ecarisaj, depășite de problemă, vânau maidanezii doar de dragul camerelor de filmat, după care îi eliberau înapoi pe stradă. Tentativele de sterilizare a câtorva sute de exemplare anual au fost oricum contrabalansate de

ritmul exploziv de creștere a populației canine rămase nesterilizate.

În acest fel, am ajuns ca în 2011 doar în București, de exemplu, să existe circa 50.000 de câini, iar în țară, peste 100 de cazuri de atacuri să fie raportate zilnic, cu urmări irecuperabile pentru victime.

Actuala guvernare ne omoară câte puțin în fiecare zi, fără urmă de remușcare. Metodele aplicate sunt dintre cele mai variate, iar eficiența acestora este clar mai mare decât a propriilor lor programe economice. Fie că vorbim de înfometare, de înfrigurare, de distrugerea spitalelor sau de imposibilitatea de a mai cumpăra medicamentele, zi de zi, guvernarea ne fură din dreptul de a trăi.

În fața acestor considerente, vă întreb: cum de reușește această guvernare să dea dovadă de atâta sânge rece în ceea ce îi privește pe oameni, iar în cazul maidanezilor devine brusc copleșită de milă și emoție?

Lăsând retorica la o parte, vă îndemn să tratați cu rațiune problema câinilor comunitari, să reflectați la atacurile patrupedelor asupra copiilor din colegiile dumneavoastră și să luați o decizie clară și definitivă. Dreptul la viață al oamenilor trebuie să primeze în fața amenințării cu mutilarea, venită din partea haitelor de câini.

„Noul Cod al muncii”

Dezbaterile din ultima perioadă referitoare la schimbările pe care Guvernul dorește să le facă Codului muncii au pus în evidență o serie de abordări care creează serioase dezechilibre pe piața muncii. Legislația în vigoare asigură un raport just între angajator și angajat, însă noul act normativ, supus acum negocierilor între partenerii sociali și reprezentanții Guvernului, pare să încline această balanță în favoarea angajatorilor.

Ideea care a declanșat aceste modificări a fost așa-zisa dorință a Guvernului de a crea o piață a muncii mai flexibilă. În fapt, însă, nu putem vorbi decât de o intenție a Executivului de a-i face pe angajați vulnerabili. Schimbările legislative preconizate sunt cu atât mai de neacceptat cu cât actualul Cod al muncii se bazează pe principii moderne și în conformitate cu normele și practica europeană în domeniul reglementării raporturilor de muncă.

Proiectul de act normativ mărește perioadele de probă la 45 de zile pentru funcțiile de execuție și 120 de zile pentru cele de conducere, elimină interdicția de angajare succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru același post, elimină interdicția de a face angajări pentru angajatorul care a dispus concedieri colective pe locurile de muncă ale salariaților concediați timp de 9 luni de la data concedierii acestora, prevede extinderea posibilităților de încheiere a contractelor pe perioadă determinată (de la un an la 3 ani). De asemenea, reglementează o serie de măsuri care, în opinia noastră, vor pune în pericol dialogul social. Este vorba de eliminarea contractelor colective de muncă.

În concluzie, modificările preconizate nu vor flexibiliza piața muncii, ci doar vor deschide calea unor abuzuri și vor crea instabilitate în plan profesional. Facem un apel la Guvern de a nu minimaliza importanța dialogului social, pentru că acesta este esențial pentru asigurarea unor condiții decente de muncă și, prin urmare, pentru evoluția unei economii și a unei societăți în ansamblul ei. Orice modificare în domeniul raporturilor de muncă trebuie să țină cont atât de opinia angajatorilor, cât și de cea a angajaților. Flexibilitatea raporturilor de muncă nu trebuie să fie în detrimentul securității pe piața muncii.

Se impun acțiuni ferme, înaintea unei legislații draconice, pentru ca etnobotanicele să dispară

Reafirm poziția mea cu privire la problema etnobotanicelor în România, aceea că în spatele magazinelor care comercializează aceste produse, așa-numitele „magazine de vise”, stau autorități ale statului sau oameni din autoritățile statului, și aici mă refer la polițiști. Când am făcut aceste declarații m-am referit la faptul că fenomenul acesta nu avea cum să explodeze dacă în spatele lui nu se afla o rețea mafiotă serioasă.

Ultimii doi ani pot fi numiți „anii etnobotanicelor” în România, după cum reiese din statisticile oficiale. În condițiile în care în 2008 România nu figura la nivel european în clasamentul privind consumul de etnobotanice, în prezent, țara noastră se află pe un terifiant loc patru privind consumul și pe locul șapte în ceea ce privește piața produselor etnobotanice. La sfârșitul lui 2010, în România erau peste 400 de magazine „de vise” și mai mult de 500.000 de consumatori. Peste 60% din tinerii români sunt consumatori de etnobotanice, potrivit unui sondaj realizat de CIADO România. Specialiștii declară că fenomenul etnobotanicelor este foarte greu de controlat, pentru că sunt cunoscute aproape 7.000 de specii de plante și substanțe de sinteză cu efect halucinogen.

Având în față aceste date năucitoare, consider că, în așteptarea unei legislații draconice, care să interzică total aceste produse, se impune necesitatea de a avea acțiuni ferme din partea autorităților statului. Instituții ca Protecția Consumatorului, Garda Financiară, vămile și altele cu atribuții în această zonă trebuie să fie continuu în stare de alertă în vederea scoaterii etnobotanicelor de pe piețele din România.

„Academia Română, singura academie legitimă din România”

Academia Română este cel mai înalt for de știință și de cultură din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866. Rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii române, în stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, în studierea istoriei naționale române și în cercetarea fundamentală în cele mai importante domenii științifice.

De-a lungul ultimilor ani, prin mai multe acte normative, s-au înființat o serie de institute academice ce beneficiază de sprijinul generos al statului. Am ajuns, astfel, să întreținem mai multe academii independente de Academia Română, printre acestea fiind „Academia de Științe Silvice”, „Academia de Științe Agricole”, „Academia de Științe Tehnice”. Membrii titulari sau colaboratorii, în unele cazuri chiar moștenitorii acestora, primesc indemnizații. Mulți dintre membri beneficiază de indemnizații ce rivalizează cu salariul unui secretar de stat sau ministru. De asemenea, majoritatea membrilor sunt profesori universitari și primesc salarii tot din bugetul de stat.

Bugetele acestor academicieni depășesc zece milioane de lei pe an, sumă echivalentă cu bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din anul 2010 pentru asigurarea rechizitelor școlare a 670.000 de copii. Desigur, poate că nu ar fi o sumă importantă dacă rezultatele științifice ar fi pe măsură.

În aceste timpuri în care se reduc salariile și pensiile, sunt dispuse concedieri masive și fiecare leu este chivernisit, aceste fonduri pot fi folosite pentru dezvoltarea altor proiecte din învățământ sau cercetare.

Nu afirm că știința sau cultura nu trebuie susținute sau încurajate, dar s-au făcut abuzuri, abuzuri care ne costă în acest moment școlarizarea unor copii sau desființarea unor institute de cercetare cu rezultate.

Îmi permit să îl citez pe academicianul Eugen Simion, care, într-o referire la inflația de academii, spunea: „A apărut o Academie a Oamenilor de Știință ce nu se bazează pe o selecție corectă de valori. În interiorul ei sunt, evident, și oameni de valoare, și eu i-aș sfătui ca ei să candideze la Academia Română. Dar în această Academie a Oamenilor de Știință se constată că există parlamentari, oameni de afaceri, generali de armată, generali de jandarmi și oameni politici, creând confuzie generală” _._

Prezenta declarație politică se dorește a fi mai mult decât un semnal de alarmă, se dorește a fi un rechizitoriu informal în care inculpatul principal este Guvernul Băsescu-Boc. Iar speța la care doresc să fac referire este distrugerea unuia dintre cele mai importante mecanisme de siguranță socială, adică sistemul sanitar românesc.

Prin contractul social asumat de către cetățenii României prin transferul de autoritate către statul român, acesta se obligă să asigure cetățenilor săi un sistem care să le protejeze siguranța personală, serviciile de sănătate fiind unele dintre cele mai importante căi prin care statul își protejează cetățenii, mare parte dintre aceștia fiind plătitori activi de taxe și impozite, dar mai ales de contribuții de asigurări de sănătate.

În ultimii doi ani, Guvernul Boc – reprezentant al autorității executive a statului – a luat o serie de măsuri care au dinamitat sistemul sanitar din România, fapt care a dus la o creștere a incertitudinii și nesiguranței pentru cetățenii români care sunt nevoiți să apeleze la serviciile de sănătate:

– reducerea salariilor personalului medical cu 25%, fapt care a generat poate cel mai mare exod de inteligență și experiență medicală către țări din vestul Europei, lăsând unități sanitare întregi fără expertiză și fără personal;

– scumpirea accelerată a medicamentelor, fapt care a generat imposibilitatea, în special pentru pensionari și bolnavii cronici, să își achiziționeze medicamente și tratamente necesare supraviețuirii;

– distrugerea medicinei de prevenție, prin limitarea numărului de consultații la medicii de familie, ca și cum îmbolnăvirile ar putea fi planificate. Din acest motiv, cei mai mulți cetățeni români apelează la serviciile medicale doar în caz de nevoie sau de maximă urgență, și nicidecum pentru prevenirea unor afecțiuni.

Apogeul acestui proces de distrugere este dat de închiderea unor unități medicale din România, multe dintre ele fiind comasate sau reprofilate în cămine de bătrâni. Un caz relevant este și cel al Spitalului din Hațeg, unde pe parcursul ultimului an au fost înregistrați peste 50.000 de pacienți. Spitalul urmează să se transforme în cămin de bătrâni, dar fără a asigura o minimă asistență medicală pentru oamenii din zonă, adică nu este prevăzut nici măcar un centru de primiri urgențe, care să asigure primul ajutor și un eventual transport către spitalele din Deva, Hunedoara sau Petroșani. Pe o rază de 100 km nu se află nicio unitate spitalicească, iar locuitorii din peste 22 de comune nu vor avea niciun suport în caz de urgențe medicale. Mai mult, spitalul a inaugurat singura secție de neonatologie de tip mamă-copil din județ, iar managementul spitalului a fost unul performant, încheind anul 2010 cu un profit de 100.000 de lei și un excedent bugetar de 1.100.000 de lei.

## „Corupția – în așteptarea unei soluții”

Niciodată corupția din România nu a fost mai mare decât este în momentul de față. Eforturile de a schimba fața justiției din România sunt complet anulate de ilegalitatea evenimentelor recente cu privire la anchetele din vămi. Cazul Păsat reprezintă doar un ultim exemplu dintr-un lung șir de acțiuni care subminează legea.

Evenimentele de săptămâna trecută relevă dualitatea partidului aflat la putere. Pe 27 ianuarie, premierul Emil Boc a condamnat opoziția că „face zid împotriva justiției, prin circul mediatic creat în cazul arestării președintelui CJ Argeș”. Mai mult, acesta s-a lăudat că „PDL nu a făcut nicio presiune politică și a lăsat întotdeauna justiția să-și facă datoria”. Realitatea se prezenta cu totul altfel câteva zile mai târziu. Nici partidul său nu a lăsat justiția să-și facă datoria! Săptămâna trecută, pe 8 februarie, Parlamentul a respins cererea de arestare în cazul Păsat, după cinci luni de amânări. Responsabilitatea revine în principal partidului de guvernământ, care nu și-a mobilizat oamenii, cum a făcut-o în multe alte cazuri. Să nu uităm că în trecut problemele erau gestionate mult mai bine. În 2004 aveam asistență din Marea Britanie pe zona vămilor, sector care aducea la vremea respectivă o treime din PIB, pentru că se încerca stoparea fenomenului traficului ilegal din vămi. Mă întreb: oare cât aduce acum?! Din păcate, arestările vameșilor rezultă a fi de fapt o bătălie în interiorul partidului de guvernare. Pentru a pune capăt corupției din România e nevoie ca această luptă, care se arată a fi superficială, să meargă mult mai departe, până la cel mai înalt nivel.

Constatam apoi cu stupoare cum judecători de la Craiova dau închisoare cu suspendare în cazul unor infractori condamnați pentru trafic de minore sau judecători care acceptă eliberarea condiționată, după doi ani de executare, a unor interlopi care au terorizat un județ în urmă cu zece ani. Rezultă, așadar, că judecătorii de la Înalta Curte consideră corupția un fenomen nu foarte grav, când ea este de fapt impedimentul principal în calea modernizării statului.

Toate acestea lansează mari semne de întrebare și asupra voinței pe care sistemul o are în privința reformei la nivelul statului. Astfel de sentințe scandaloase nu pot fi simple erori! Acestea funcționează în toate instanțele din țară, alături de nenumărate complicități vinovate. Dacă adăugăm și lipsa voinței politice, intenția magistraților condamnă România la consternare pentru totdeauna.

## „Trilaterala de la Weimar”

Cu ocazia primei reuniuni a Trilateralei de la Weimar, desfășurată în decursul săptămânii trecute, după aproape patru ani de întreruperi, Germania, Franța și Polonia s-au pronunțat pentru intensificarea cooperării în domeniul apărării și culturii și, totodată, pentru invitarea Președintelui Rusiei la viitorul summit. Aceste convorbiri au debutat în 1991 la Weimar, având drept obiectiv și pregătirea primirii Poloniei în Uniunea Europeană.

La acest eveniment au participat: Președintele Poloniei, Bronislav Komorovski, avându-i la dreapta și la stânga sa pe cancelarul Angela Merkel și pe Președintele Franței, Nicolas Sarkozy. Germania și Franța, puternicul tandem european, nu au dus nicicând lipsă de o atenție sporită. Acum însă – acesta fiind de altfel semnalul pe care doresc să-l transmită gazdele – și Polonia face parte din acest grup select. Sarkozy, care nu este deloc un susținător fervent al Trilateralei de la Weimar, n-a obosit totuși să vorbească despre importanța Poloniei pentru Europa: „Aș vrea să salut curajul și fermitatea de care a dat dovadă președintele Komorovski pronunțându-se pentru intensificarea cooperării cu Rusia”, a spus Sarkozy, apreciind importanța relațiilor Poloniei cu vecinii săi din răsăritul continentului. „Țările noastre, Franța, Germania și Polonia – a mai adăugat Nicolas Sarkozy – doresc, în cadrul Parteneriatului Estic, să intensifice colaborarea cu statele răsăritene.” Aceasta este o susținere clară a agendei președinției poloneze a Uniunii Europene, care va începe la 1 iulie. „Integrarea Europei de Est, în speță a Ucrainei, Republicii Moldova și a statelor caucaziene, reprezintă un punct important pe lista de priorități a președinției poloneze”, a subliniat la rândul său Bronislav Komorovski.

Acesta a mai spus că a discutat cu Angela Merkel și Nicolas Sarkozy despre obiectivele centrale ale președinției poloneze a Uniunii Europene și sub aspectul politicii de securitate și apărare. Mai exact, este vorba despre formarea unei trupe europene de intervenție, care să fie capabilă să acționeze până în anul 2013.

În cadrul convorbirilor franco-germano-poloneze s-a discutat și despre Pactul de competitivitate pentru statele zonei euro. Deși nu aparține încă acestei zone, Polonia a primit din partea cancelarului german invitația de a participa la acest proiect. „Polonia s-a dovedit a fi o țară dornică de reforme”, a apreciat Merkel. Totuși, a adăugat cancelarul, anumite probleme vor fi dezbătute și pe viitor numai de membrii spațiului euro.

Declarația mea politică are ca temă „2011 – un an al speranței pentru România”.

Anul 2010 a fost unul dificil atât pentru noi, ca autoritate legiuitoare a țării, dar mai ales pentru cetățenii României. Un an al reformei statului, al reformei salarizării bugetare, al descentralizării administrației publice, care au adus măsuri dure, dar eficiente, adoptate în urma stabilirii unei strategii pe termen lung, astfel ca măsurile drastice, în primă fază, să determine mai apoi rezultate benefice pentru poporul pe care îl reprezentăm, în anii următori.

Constrângerile bugetare la baza adoptării cărora a stat necesitatea de reducere a cheltuielilor, pentru o ulterioară revigorare economică, și care au generat o stare de nemulțumire în rândul angajaților sistemului public, iată că acum, la început de 2011, produc și rezultatele, prin acordarea de 15 procente din cele 25 retrase. Acesta este numai un exemplu care dovedește că măsurile sunt eficace și care, totodată, ne dă un mic avânt înspre speranța de mai bine.

În același timp, trebuie să realizăm că statul român se află și în anul 2011 în procesul de reformă, dar, atâta timp cât se preconizează o revenire economică ca urmare a măsurilor impuse, părerea mea este că fiecare dintre noi trebuie să sprijine reforma statului, pentru că toți ne dorim același lucru, și anume depășirea crizei economice.

„Uniunea Social-Liberală sau când nu ai proiecte...”

Săptămâna trecută, într-un cadru festiv, PSD și Alianța de Centru-Dreapta formată din PNL și PC au semnat protocolul de funcționare a Uniunii Social-Liberale, o frăție politică creată în mod artificial, o nouă încercare la care este supusă scena politică românească. Drept urmare, mi-am pus în mod firesc întrebarea: ce urmăresc cele două formațiuni prin această mișcare de conjunctură, făcută, de altfel, într-un moment în care liderii politici ar trebui să aibă alte priorități în afară de creșterea vizibilității media și a procentelor electorale, în perspectiva viitoarelor alegeri. Există vreun alt scop, în afară de cel de demolare a puterii actuale cu orice preț și de împărțire a pozițiilor de putere?

De ce este nevoie de o astfel de formațiune? De ce este nevoie de această creație artificială, o anomalie ideologică, fără program, valori, idei, a cărei unică doctrină este „Jos Băsescu!” și „Înainte, spre ciolan, cu orice preț”? Punem la un loc puțin liberalism, o porție și mai mică de conservatorism al marelui gânditor Dan Voiculescu, totul condimentat cu mult socialism guevarian, fără să se pună problema unei ideologii coagulante, care să adune într-o matcă idei comune economice, sociale ori politice.

Protocolul de constituire a USL nu spune mai nimic interesant, este, de fapt, o declarație de război împotriva PDL și a lui Traian Băsescu și un protocol de împărțire a funcțiilor și a privilegiilor electorale. Principalul obiectiv consemnat (până în 2020!) este, după spusele acestora, „înlăturarea de la putere, pe cale democratică, a actualului regim clientelarmafiot, corupt și ineficient”. Nu există un program de guvernare articulat. Avem în față o declarație de intenții, vagă și fără aplicabilitate – un viitor cu o Românie modernă, o justiție independentă, nici urmă de clientelă politică, instituții ale statului funcționale și eficiente, un popor prosper și mulțumit. Dincolo de acestea, nimic concret, nu urmează descrierea în detaliu a modului în care vor fi împărțite funcțiile pe plan local și la centru, ca și cum criza economică ar fi dispărut, nivelul de trai al românilor ar fi crescut vertiginos, reforma în sănătate, în educație, dialogul social etc. și-ar fi găsit o rezolvare, iar singura problemă a României a rămas președintele, pentru care, în mod ridicol și penibil, este nevoie de o uniune colosală a forțelor colorate din opoziție.

Asigurarea sănătății este considerată a fi un obiectiv esențial al unui sistem sanitar. E firesc, așadar, ca principalele scopuri să fie: realizarea unui nivel ridicat de sănătate și distribuirea echitabilă a serviciilor de asistență medicală. Totodată, un sistem sanitar ar trebui să corespundă așteptărilor populației, ceea ce implică respectul pentru individ și servicii prompte, dar și calitate a dotărilor. Responsabilitatea în privința asigurării unui sistem bun de sănătate revine guvernelor, care îl coordonează și administrează.

Dacă în toate țările normale guvernele investesc, astfel încât să pună la dispoziție cetățenilor un sistem „sănătos”, în România, Guvernul condus de Emil Boc a hotărât peste noapte și într-un moment în care spitalele din România sunt asaltate de bolnavi, iar starea unităților sanitare este mai mult decât jalnică, să desființeze o mare parte dintre acestea sau să le comaseze cu alte unități sanitare, afectând astfel populația din fiecare județ al țării.

În Buzău, județ pe care îl reprezint în Parlament, cele trei spitale propuse pentru desființare, respectiv cele din Pătârlagele, Pârscov și Vintilă Vodă, deservesc o populație de peste 75.000 de locuitori, oameni în vârstă și cu venituri modeste, care nu au bani să facă naveta la alte unități spitalicești.

Acesta este motivul pentru care, începând de ieri, PNL Buzău a declanșat o campanie de strângere de semnături pentru păstrarea celor trei spitale propuse pentru desființare, iar primăriile din cele trei localități vor promova acțiuni în instanță.

Acțiunea de desființare a celor trei spitale are și un substrat politic: mai întâi au fost descentralizate și au intrat în subordinea autorităților locale, pentru ca mai apoi să fie desființate, în ideea de a culpabiliza edilii locali.

Stimați colegi, noi, cei de la PNL Buzău, vom aduna zeci de mii de semnături și vom acorda asistență juridică primăriilor, mai ales că cele trei spitale au gestionat corect fondurile primite și nu au datorii.

Vă propun și dumneavoastră să faceți același lucru, pentru că nu este normal ca într-o țară membră a Uniunii Europene, guvernul să-și bată joc în asemenea hal de cetățenii săi și să fie atât de puțin interesat de soarta pacienților.

„În România, cercetarea e ruptă de dezvoltare”

În urmă cu unsprezece ani, Europa se „deștepta” și conștientiza că fără cercetare, inovare și dezvoltare, progresul și competitivitatea nu au nicio șansă.

S-au stabilit obiective, s-au trasat direcții, s-au întocmit _road-map_ -uri, însă cea mai mare parte dintre aceste deziderate nu au rămas decât niște deziderate.

România, cu atât mai mult, nu a înțeles nimic din această stare de lucruri, din faptul că fără inovare și mai ales fără includerea inovării în procesele de producție economia nu are nicio șansă să reziste din punct de vedere al competitivității.

Dacă studiem bugetul de stat al României vom rămâne surprinși ce valoare are alocată cercetarea din România. Ne-am pune cu siguranță întrebarea ce mari invenții au susținut aceste alocări, ce noi sateliți a lansat țara noastră și ce noi procedee medicale a inovat. Din nefericire, nu avem nici măcar un exemplu de inovație cu mare rezonanță, finanțată din bani publici.

Există, e drept, invenții miraculoase ale românilor, care fie au fost finanțate din fonduri externe, fie din fonduri proprii, pe

care însă societatea românească nu le-a recunoscut sau cărora nu le-a dat nicio șansă să se dezvolte.

Mă gândesc aici la inovații în sectorul IT&C, la celebrele telocite Popescu sau la dispozitivul de un dolar care descoperă în timp record cancerul uman.

Invenții românești sunt multe! Ele nu sunt aproape deloc finanțate din bugetul public și aproape niciuna dezvoltată în serie pentru fructificarea avantajului competitiv.

Cazuri precum cele enunțate mai sus au găsit susținere în mai puțin de 24 de ore de la diseminarea lor în China, Japonia sau peste ocean, în ciuda faptului că cercetătorii au ținut cu tot dinadinsul ca aceste invenții să fie dezvoltate în România.

Ce pot să spun cu certitudine este faptul că niciodată capitalul românesc nu va avea vreo șansă să se dezvolte fără încorporarea în produsele proprii de soluții inovative.

Dacă universitățile românești sunt în continuare inerte, incapabile să genereze acel stimul pentru inovație și performanță, poate că stimularea agenților privați, pe baza rezultatelor obținute sub formă de invenții dezvoltate în produse noi, ar reprezenta o alternativă viabilă.

## „O reformă care destructurează”

Nu cred că se mai îndoiește cineva de necesitatea unei reforme a sistemului sanitar din România, dar o reformă înseamnă, în primul rând, modernizare, eficientizare, resurse. Ceea ce face actualul minister de resort se reduce însă la triada: destructurare, demotivare, subfinanțare.

Ca peste tot în țară, și în Iași, membrii sindicatului Sanitas au protestat vehement împotriva așa-zisei reforme din sănătate. Două sunt cauzele principale care i-au scos pe oameni în stradă: comasarea spitalelor ieșene și diferențele de salarizare dintre spitale.

În primul rând, cadrele medicale sunt convinse că transformarea unor unități medicale în secții exterioare pentru alte spitale va avea drept rezultat doar scăderea performanțelor medicale. Uimitor, dar ceea ce se desființează în Iași sunt tocmai unitățile medicale de elită care, în ultimele decenii, își formaseră un foarte bun renume.

De asemenea, prin aplicarea Ordinului comun nr. 5/57/2011 al Ministerului de Finanțe și Ministerului Administrației și Internelor, efectele la nivelul spitalelor preluate de autoritățile locale vor fi dezastruoase. Fie salariile vor trebui reduse cu 15–20%, fie personalul medical, și așa aflat sub cota de avarie, va trebui diminuat cu 15%. Aberația este cu atât mai mare cu cât, dimpotrivă, unitățile medicale din subordinea Ministerului Sănătății pot opera, la aceleași performanțe medicale, creșteri salariale cu 15%, chiar de la 1 ianuarie. Pentru cei care încă nu știu, Iașiul este cel mai important centru medical din Moldova. În fiecare an, mii de bolnavi din afara județului nostru apelează la serviciile medicale de înaltă performanță.

Nu distrugeți și această marcă a Iașiului!

„Corupție portocalie!”

Am asistat săptămâna trecută la un spectacol regizat de PDL cu scopul de a curăța imaginea României în fața oficialilor Uniunii Europene, pentru a se aproba, în final, aderarea la Spațiul Schengen a țării noastre. Cel puțin acesta pare a fi motivul invocat de autorități.

Aceste arestări nu au făcut însă altceva decât să întărească ideea de corupție, iar desfășurarea lor exact după mesajul transmis de UE ne învinovățește cu atât mai mult. Președintele Băsescu și-a asumat faptul că știa despre această situație încă din vara anului trecut, fapt care spune multe. Premierul Boc vorbește de o corupție perpetuată de 20 de ani. Cu toate acestea, în cei cinci ani în care PDL s-a aflat la guvernare nu s-a luat niciun fel de măsură pentru combaterea acesteia. Mai mult, în loc să se ia măsuri, șpaga și corupția au fost aprobate în mod tacit și chiar susținute. Este evident că rețele atât de ample nu puteau funcționa fără implicarea unor înalți oficiali sau a șefilor de vămi numiți politic.

Lucrurile care s-au întâmplat săptămâna trecută se înscriu în logica jocurilor pentru putere pe care PDL-ul, sub bagheta lui Traian Băsescu, le face de când se află la guvernare. Pentru că, doamnelor și domnilor, actualii guvernanți nu au vrut niciodată să acționeze în mod real împotriva corupției, ci doar la nivel declarativ. Unul dintre cei vizați de nebunia arestărilor este Vasile Blaga, care nu de mult declara că dorește să îi ia locul lui Emil Boc la conducerea PDL. Întrucât domnul Blaga nu este la fel de ascultător ca actualul președinte al democrat-liberalilor, această dorință nu este agreată de șeful statului.

Este jenant modul în care premierul ne anunță că toleranța lui față de corupție este zero. Am asistat în ultimii ani de guvernare Boc la măsluiri de voturi în Parlament, la nerezolvarea dosarelor politicienilor PDL, la scandaluri în care au fost implicate figuri publice. Nimic din toate acestea nu l-a deranjat pe premier, care și-a văzut în continuare de propriile probleme. Iar astăzi, Domnia Sa ne ia de proști, vorbindu-ne despre puritatea și corectitudinea Guvernului său. În țara în care puterea răspunde doar la întrebările care o avantajează și ia măsuri fără altă logică decât propriul interes, ce așteptări mai pot avea românii?

„Când se termină criza? Ce este de făcut pentru a depăși criza?”

Reforma statului român și consolidarea economiei românești sunt subiecte abordate aproape zilnic de analiști politici și economici, de politicieni, dar și de marea majoritate a cetățenilor. Aceste subiecte au ajuns în top nu numai pentru că ele au fost și sunt permanent mediatizate, dar și pentru că fiecare cetățean care este afectat de criză – din păcate sunt foarte mulți, o majoritate de necontestat – își pune întrebări de bun-simț, cum ar fi:

– Când se va termina această criză?

– Ce este de făcut pentru a depăși criza?

La ambele întrebări cei mai îndreptățiți să răspundă sunt actualii guvernanți, în frunte cu premierul Emil Boc.

Domnul prim-ministru ar trebui să pună miniștrii de resort să explice populației ce se întâmplă, care sunt măsurile proactive de combatere a crizei și, în final, până unde vom merge sau cât vom merge cu această criză.

Aceste fapte ar trebui să se întâmple, dar în realitate se întâmplă cam așa: domnul prim-ministru ne spune nouă, românilor, că trebuie să renunțăm la 25% din salarii și că din februarie 2011 vom primi 15% înapoi (în realitate numai vreo 10-11%), că pensiile trebuie impozitate inclusiv cu contribuția de sănătate (deși pensionarii au mai plătit-o odată), că trebuie să reducem aparatul funcționăresc (dar fără a le oferi o alternativă la muncă), că trebuie să desființăm peste 500 de spitale și să le transformăm în azile de bătrâni, că trebuie să desființăm posturile de poliție din mediul rural (lăsând fără siguranță cetățeanul), că trebuie să suportăm umilința unor funcționari externi care vin și ne tratează după interesul instituțiilor pe care le reprezintă.

Toate acestea, ne spune domnul prim-ministru, pentru a reforma statul român, deși, dacă mă gândesc bine, domnul Boc tot reformează statul român de vreo 6 ani. L-a reformat atât de bine încât statul român nu mai are nevoie de cineva care să-l conducă, pentru că ori cu Guvernul Boc și echipa lui, ori fără Boc și echipă, problemele statului sunt aceleași. Nicicând România modernă nu a avut un guvern mai lipsit de idei și performanțe precum Guvernul Boc.

„USL – șansa României!”

„Țara nu se servește cu declarații de dragoste, ci cu muncă cinstită și, la nevoie, cu jertfă... Munca cinstită, viața curată, iubirea de semeni, împlinirea datoriilor pe care le avem, adică faptele acestea înseamnă patriotism, și nu vorbe deșarte”. (Mihail Sadoveanu)

Acestea nu numai că nu le-a încercat pătrunde actuala putere, ci, dimpotrivă, a demonstrat cu prisosință că nu are nicio tangență cu nimic din cele ce presupun dragostea de neam și țară.

Băsescu și gașca PDL s-au cocoțat pe umerii României devenind o povară grea, apăsătoare, una pe care românii nu mai pot și nu mai vor s-o poarte. Și de-ar fi doar o povară. Sunt însă o rușine, nu una a românilor, și de aici revolta îndreptățită a oamenilor și-a Europei, căci Europa ne știe și altfel și se miră îngrozită de cele ce se petrec zi de zi în acest colț al lumii, de fărădelegile la care se dedau cei care s-au impus prin fraudă la cârma țării și-acum o poartă spre nicăieri. Spre nicăieri, dar ar fi putut ajunge departe, dacă nu am fi avut parte de acest coșmar numit guvernarea BăsescuUdrea-Boc.

Nava a eșuat, spun unii. Alții vorbesc despre „Experimentul România” și cum România are parte de premierii când Băsescu, când Udrea, ba mai nou Jeffrey Franks, fum fără foc e limpede că nu ar înlăcrima ochii din ce în ce mai triști ai românilor. Băsescu și PDL sunt, în opinia atât de multora, din ce în ce a mai multora, o infecție cu o duhoare insuportabilă, și aceasta este foarte grav! Pentru că au îmbâcsit cu damfurile lor urât mirositoare aerul, ce-a devenit irespirabil. Pe bună dreptate românii au devenit vocali și cer taxă pe noxe, împrospătarea aerului, oxigen. Pentru că România este a românilor, nu a tagmei de jecmănitori la putere vremelnic. Pentru că românii au înțeles că antibioticul puternic e în mâna lor și-acesta este votul pentru Uniunea Social-Liberală și i-au acordat încredere,

bucurându-se, plini de speranță, din chiar momentul constituirii a ceea ce ei percep justificat, legitim, a fi salvarea națiunii! Poporul a înțeles că actuala așa-zisă guvernare, adunătura de impostori, jefuitori, mincinoși, nu aduce nimic bun României, ba dimpotrivă. De aceea românii și-au pus speranțele și, mai îmbucurător, deja își canalizează energia implicându-se în împlinirea proiectul comun, revenirea la normalitate, prin: debarcarea incapabililor, incompetenților portocalii, prin redobândirea drepturilor, prin șanse egale, un altfel de trai, unul mai bun pentru toți românii, nu ca acum, când trăiesc bine numai ei, cei care au scos România la mezat, nici ei nu mai știu cui...

## „Lacrimi din Valea Plângerii”

Una dintre cele mai oropsite zone din țară se poate spune că este și Valea Jiului, zonă monoindustrială, în care indiferent sub ce formă, fie ca PD, fie ca PDL, principalul partid de guvernământ aflat deocamdată la putere își manifestă pe deplin ura față de cei ce l-au doborât de la conducerea țării în 1990. De atunci, de câte ori au acces la guvernare, fie sub formă de component plin de ifose al Convenției așa-zise democratice, fie sub formă de apendice țâfnos al Alianței DA, autointitulații „democrați” au mai tăiat câte o halcă din rândurile minerilor, drept răzbunare pentru ce a fost odinioară. Căci e mai ușor să desființezi cu ură ce nu poți înțelege sau ce nu te duce capul să conduci! Și se vede cu ochiul liber chiar și de către un chior – nu vă bucurați, nu neapărat la Băsescu mă refer, pentru el am alte apelative, mai inteligente... – că pe tot ce au pus PD-iștii mâna în Valea Jiului s-a ales praful! Până și mai mult decât controversata telegondolă, nou-nouță, când a fost atinsă de mânușițele „soarelui” portocaliilor, a refuzat vreo jumătate de oră să mai funcționeze, de parcă ar fi tăbărât pe ea însuși Kill Bill cu baioneta-ntre dinți și dinamita-n sutien! Iată că până și Mama Natură dă semne că e potrivnică PDL-iștilor – chiar și niște fiare se încăpățânează să colaboreze cu ei! De fapt: cine mai colaborează cu teroriștii portocalii? Căci poate vedea oricine că nu se mai mulțumesc să se mândrească cu acțiunile lor ce ar fi catalogate drept teroriste în orice stat normal din lume, dar deja încep să se și recunoască – se poate spune: cu mândrie chiar – a fi teroriștii României – însuși Fluturilă, mare vicepreședinte PDL-ist specializat în adus lumină de la Ierusalim cu avionul și scris cu oi pe dealuri, spune că „USL-așii iau cu asalt palatele Victoria și Cotrcoceni”. Cum și un copil de țâță știe că USL-așii erau unitatea specializată în lupta antiteroristă, logica e la mintea cocoșului (cu „c” mic, să n-o supărăm pe luminița de la capătul tunelului...) contra cui luptă cei denumiți voit peiorativ „USL-ași” – gura păcătosului adevăr grăiește, lepidopteru’ neichii...

Că veni vorba iar despre conița Udrea... Putem înțelege că sunt niște gesturi de recunoștință ce trebuie tăcute către familia Ridzi, dar de ce li s-au acordat niște bani (mulți!) pentru telegondola aia, la fel de utilă ca și sfoara de autostradă dintre Turda și Gilău, adică de nicăieri spre niciunde? La doar 20 de kilometri de locul în care se hlizea pupila cotroceanului, câteva familii de mineri plângeau cu lacrimi amare la căpătâiul morților lor, băgați în pământ de tineri doar pentru că PDL-ul a preferat azvârlirea banilor pe telegondolă decât pe măsuri de protecție a muncii într-o zonă în care lipsa lor este similară cu o condamnare la moarte!

„Reorganizarea sistemului sanitar în România”

Recent, ministrul sănătății, domnul Cseke Attila, a anunțat reorganizarea sistemului sanitar din România începând cu 1 aprilie 2011. Această reorganizare înseamnă spitale comasate și transformate în secții exterioare ale altor unități sanitare, iar 71 de spitale și centre de sănătate vor fi reprofilate în cămine pentru bătrâni.

Totodată, domnul ministru al sănătății a afirmat în massmedia că reorganizarea spitalelor este determinată de funcționalitatea sistemului și de tratamentul corespunzător al pacientului. În realitate însă ea este determinată de probleme financiare, de reducerea cheltuielilor pentru sănătate, reducere care, bineînțeles, se va solda cu efecte negative pentru populație.

Obligația de a face demersuri pentru transformarea unităților sanitare care sunt pe lista de reprofilare în cămine de bătrâni revine autorităților locale și are ca termen de finalizare 30 martie.

Având în vedere complexitatea programului preconizat de Ministerul Sănătății, precum și anumite măsuri insuficient gândite și greu acceptabile din partea populației, mulți factori locali nu agreează hotărârea ministerului, ba, mai mult, întâmpină greutăți în aplicare. Numeroși primari au ieșit în mass-media, exprimându-și dezacordul, aducând argumente de care ministerul ar trebui să țină seamă pe măsură ce ia cunoștință de ele.

Mă întreb, domnule ministru, dacă urmăriți opinia argumentată, în multe cazuri, a celor care urmează să aplice propunerile dumneavoastră și totodată devin beneficiari ai acestora, dacă considerați că programul de reorganizare are lipsuri și e pasibil de îmbunătățiri în lumina reacțiilor din teritoriu, reacții care pornesc din necesități practice, și nu din considerente partizane.

Consider că acest program nu ține seamă în multe cazuri de configurația geografică, de distanța dintre localități, el nu oferă nicio alternativă comunităților care până acum beneficiau de asistență medicală calificată, iar acum, prin transformarea spitalului în cămin de bătrâni, trebuie să parcurgă distanțe mari, în condițiile sărăciei și ale lipsei mijloacelor de transport. Ori poate ministerul, pătruns de grija pentru sănătatea populației, va asigura transportul suferinzilor la clinici de renume din Viena, bunăoară, după cum e moda! Dar poate că e mai bine să rămână pe loc, să-i internăm în căminele de bătrâni pentru o ieșire pașnică, pe cale naturală, din sistem.

„Boc și ai lui au căzut în... Păsat!”

O frumoasă lovitură de maestru a fost aplicată în Camera Deputaților de către „uslașii” nou-createi Uniuni SocialLiberale teroriștilor aflați la putere cu ocazia votului pentru stabilirea poziției lui Dan Păsat de o parte sau de alta a gratiilor unei încăperi dintr-o instituție publică. Deși au fost preveniți, cu bun-simț, de către reprezentanți ai opoziției democratice – și aici a se vedea inclusiv avertismentul colegului Eugen Nicolăescu, viceliderul deputaților PNL –, despre ce li se va întâmpla, aroganța împinsă până la absurd a puterii portocalii i-a împiedicat să aibă o imagine corectă a consecințelor comportamentului lor iresponsabil. Meciul s-a desfășurat astfel:

La intrarea echipelor pe teren, ca de obicei, portocaliii erau cu niște oameni în plus, dar cu niște pricepere în minus, ceea ce a mai echilibrat forțele. Încă din primul minut, arbitrul Ioan Oltean a mimat imparțialitatea și amabilitatea, lăsându-l nervii abia înainte de a fluiera sfârșitul partidei. „Uslașii” au demonstrat un joc de glezne impecabil, dar și un fairplay deosebit, anunțând public, încă de la început, tactica de joc.

Portocaliii au arătat o apetență deosebită pentru jocul agresiv, ofensiva fiind prezentă tot timpul meciului, c-așa cred ei că-i în fotbal: cel mai agresiv câștigă. În fața tăvălugului numeric al teroriștilor, „uslașii” au adoptat jocul la ofsaid, berbecele portocaliu spărgându-și capul în zidul opoziției.

La finele meciului, au început loviturile libere. Cum opoziția democratică nu s-a arătat dornică de a pune piciorul pe minge, teroarea portocalie a preluat cu picioarele o tehnică a căpitanului de echipă de la Cotroceni, încercând tot ei să fie și cei care execută loviturile din partea opoziției.

Opoziția a trecut în tribune, nedorind să participe la măcel, lăsându-i pe puternicii teroriști să se cotonogească singuri.

Bilanțul „trăgătorilor” puterii a fost următorul: 116 „boabe” portocalii au fost vârâte-n poarta care le trebuia, 34 de teroriști au dat autogol, iar 4 au luftat, trăgând după avioane, probabil fiind în stare de ebrietate, cum a recunoscut și pilotul de la Cotroceni.

„Îmbogățirea avocaților portocalii în regimul BăsescuBerceanu-Boagiu”

Statisticile oficiale plasează România pe locul 110 în lume în ce privește calitatea și numărul de kilometri de autostrăzi și drumuri naționale modernizate. Din punctul de vedere al infrastructurii, țara noastră „rivalizează” cu Tadjikistan și Zambia, fiind depășită de state precum Peru, Filipine, Vietnam, Libia, Mali sau Zimbabwe. Vina pentru dezastrul din infrastructura de autostrăzi și drumuri naționale aparține, în proporție covârșitoare, Partidului Democrat Liberal, care a deținut, prin Traian Băsescu și alți „meșteri drumari”, de cele mai multe ori portofoliul de ministru al transporturilor. Managementul defectuos practicat de miniștrii portocalii, dublat de un clientelism ucigător au transformat simbolul național într-o groapă!

Curtea de Conturi a României a confirmat oficial, acum câteva zile, că Ministerul Transporturilor – patronat, cum spuneam, de fostul „lup de mare” Traian Băsescu – este capul hidrei aducătoare de bani pentru clientela PDL. Cei trei B din fruntea transporturilor și a drumurilor românești – Băsescu, Berceanu, Boagiu – au transformat ministerul în pușculița partidului. Nu am fost surprins să aflu din raportul Curții de Conturi că se fac învârteli financiare nu doar cu asfaltarea drumurilor, ci și cu asigurarea asistenței juridice. Cifrele oficiale arată că Ministerul Transporturilor a făcut plăți externe, din 2008 încoace, către diverse case de avocatură în valoare de 99.621.100 lei, însemnând peste 23 milioane euro.

Nu înțeleg decât un lucru: serviciul juridic propriu al Ministerului Transporturilor, format din 110 juriști, este inutil. Toți cei 110 juriști trebuie deci dați afară! La Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, șmecheria financiară a fost la fel de profitabilă pentru casele de avocatură ale regimului Băsescu-Berceanu-Boagiu: din decembrie 2008 până-n prezent, s-au cheltuit peste 20 milioane euro pentru onorarii. Numai în 2010, 16 avocați sau case de avocatură au încasat de la CNADNR aproape 8 milioane de euro. Din lista avocaților „norocoși” am reținut două exemple: Cecilia Popa, care a donat aproape două miliarde de lei vechi pentru campaniile electorale ale PDL, și Ioan Băraș, care a făcut același lucru.

„Cetățeanul Traian Băsescu – ziua și diversiunea”

Ieșirile publice ale cetățeanului Traian Băsescu, din ultima vreme ne oferă de fiecare dată, fără excepție, prilejuri de a constata un discurs cu o rată tot mai înaltă a contradicțiilor

logice în termeni, de sfidare a evidențelor și a bunului-simț. Nu fac o afirmație gratuită. O demonstrează faptele.

Bunăoară, la cea mai recentă „Ediție Specială”, a postului de radio „România Actualități” – joi, 10 februarie anul curent –, în calitatea sa de coordonator-șef al Consiliului Suprem de Apărare a Țării și Comunității Naționale de Informații, sus-numitul cetățean dădea ritos de veste națiunii că Parlamentul tergiversează adoptarea Strategiei naționale de apărare a țării deoarece documentul prevede ca amenințări la adresa securității naționale „evaziunea fiscală” și „contrabanda”.

Afirmația în sine conține mai multe erori, dintre care una este fundamentală, deoarece, dacă lucrurile ar sta așa, numita strategie s-ar constitui într-o premisă doctrinară a insecurității naționale.

În sistemul juridic românesc, grație prevederilor Legii nr. 51/1991, amenințările la adresa securității naționale dau, potrivit art. 3 al legii menționate, determinare strict legală și limitată dispozițiilor respectivului articol, respectându-se principiul de drept _Nullum crimen sine lege_ („Nicio infracțiune nu există în afară de lege”, adagiu latin ce exprimă principiul legalității incriminării). Ceea ce, logic, înseamnă că „Nicio amenințare nu există în afara legii”.

Strategia națională de apărare a țării nu este lege, pentru a putea să modifice sau să completeze o lege organică anterioară, ca să stabilească „noi amenințări”.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 473/2004, art. 5 alin. (l): „Strategia Națională de Apărare a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel național. Președintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă Strategia națională de apărare Parlamentului, care o dezbate și o aprobă prin hotărâre în cadrul unei ședințe comune.” Să observăm că cetățeanul Traian Băsescu a depus jurământul prevăzut de art. 82 alin. (2) din Constituția României la data de 21 decembrie 2009, ceea ce înseamnă că de aproape 600 de zile țara traversează și o criză a strategiei naționale de apărare.

„Puterea și banii”

Săptămâna trecută, românii au uitat pentru moment criza și efectele acesteia și au vizionat un spectacol gratuit la televiziunile mogulilor. Pentru a uita de necazurile de zi cu zi, actuala putere a declanșat spectacolul luptei anticorupție la nivelul vămilor. Astfel, în vămile românești au avut loc rețineri în masă. Starea de infracționalitate din vămile noastre a devenit un obicei cunoscut de cei care ne-au trecut granița în ultimii douăzeci de ani, ajungând abia azi și la urechile oficialilor guvernamentali de la București. Arestările au fost operate în stilul cu care ne-a obișnuit DNA-ul lui Daniel Moraru: echipe formate din zeci de mascați înarmați, jurnaliști și transmisiuni TV în direct. Operațiunea de arestare a funcționarilor vamali este doar un spectacol ieftin regizat de actuala putere din dorința de a lansa un foc de artificii, nu de a rezolva problema mitei, și de a face ca poporul să uite de problemele zilnice.

Numai așa s-a putut trece mai ușor cu vederea vizita misiunii FMI în România și concluziile acesteia. Chiar președintele a ieșit la declarații de presă duminică seara, anunțând că noul acord cu FMI va fi pe doi ani și nu va implica finanțare, fiind de tip preventiv, de precauție, și că „prin noul acord cu FMI, UE și BM, vor fi prevenite populismele partidelor”. Despre care partide oare a vorbit președintele? Ce partid își propune oare să păcălească electoratul cu „populisme”? Nu ne-a comunicat care sunt cei care au făcut promisiunile în 2007, 2008 și care acum sunt etichetați ca mincinoși pentru promisiunile făcute?

După declarația președintelui, a venit rândul premierului. Și unde altundeva putea să iasă la rampă, dacă nu la televiziunea publică, pentru a transmite măsurile de creștere a salariilor bugetare și indexarea unor pensii.

Poporul trebuie să priceapă că măsurile luate până acum de Guvernul portocaliu încep să dea roade și astfel să răspundă corect la studiul pe care l-a comandat Guvernul. Chiar dacă fiecare respondent va primi câte 15 lei pentru răspunsurile date, acesta trebuie să fie conștient că PDL le dorește toate cele bune și că măsurile de austeritate luate anul trecut erau necesare, dar că ele se vor termina, pentru că „nu poți întinde prea mult ața, că s-ar putea rupe”, cum declara chiar Vasile Blaga.

„Descentralizarea și sistemul de sănătate publică”

Începând cu anii 2000, obiectivul descentralizării a constituit o constantă a abordărilor formațiunilor politice și ale guvernelor. În același timp, lipsa resurselor pentru funcționarea sistemului de sănătate publică a constituit o realitate percepută în primul rând de cetățeni și simțită de formațiunile politice aflate la guvernare. Consider că decăderea economică a României este percepută la nivelul asigurării serviciilor publice, dintre care cel al sănătății publice este unul dramatic prin efectele pe care le generează la nivelul cetățenilor.

Nu sunt printre cei care susțin că organizarea sistemului este perfectă, dimpotrivă, în funcțiile publice pe care le-am avut de-a lungul timpului am încercat să găsesc, împreună cu specialiștii domeniului și cu reprezentanții comunităților, soluțiile de care are nevoie sistemul pentru a i se asigura o mai bună funcționare. Astăzi, pe lângă problemele de fond pe care le-am sugerat, există și o abordare care dovedește neprofesionalism și o lipsă de cunoaștere a funcționării sistemului administrativ. Când spun acest lucru, mă gândesc, în primul rând, la modul în care Executivul a gândit maniera de aducere a organizării sistemului de sănătate la nivelul posibilităților și, formal, la nivelul celui care funcționează în Uniunea Europeană.

Aș aminti câteva dintre realitățile României de care ar trebui să se țină seama în luarea unei decizii de o asemenea importanță: ponderea importantă a populației care locuiește în mediul rural, aproximativ 50% din populația României, nivelul veniturilor cu mult sub nivelul mediu al țărilor europene, starea degradată a infrastructurii de transporturi,

incapabilă de a asigura o comunicare eficientă și rapidă la nivelul comunităților, existența unei populații îmbătrânite și a unei stări de sănătate afectate și de lipsa unui program de prevenție bine conturat la nivelul întregii populații și multe altele.

Nu doresc să continui, dar aș dori să mă opresc la câteva elemente care îngreunează aplicarea unor măsuri cel puțin discutabile din punctul meu de vedere.

O să mă opresc la măsura comasării și pentru faptul că această măsură afectează o unitate spitalicească care funcționează în colegiul pe care-l reprezint, este vorba de Spitalul Municipal din Câmpia Turzii. Pentru a asigura reușita acestei operații consider că trebuia creat cadrul administrativ de bună funcționare. Astfel, problema serviciului public de sănătate trebuia abordată la nivelul asigurării acestuia în cadrul zonelor, și nu numai formal, la nivelul unor unități spitalicești.

„Ce se mai aude despre criză?”

Subiectele de dezbatere de la emisiunile televizate și din presa scrisă s-au schimbat cu repeziciune. Dacă la sfârșitul anului 2010 auzeai cuvântul „criză” de sute de ori pe zi, acum se vorbește despre corupții din vamă, despre lupta pentru putere din cadrul partidelor, despre Egipt, despre orice altceva care să distragă atenția de la realitate.

După dramele generate de reducerea pensiilor militare, a salariilor, a indemnizațiilor sociale, după disponibilizări și desființarea locurilor de muncă, a urmat scumpirea alimentelor și a serviciilor de la începutul lunii februarie.

Aserviți FMI-lui și obligați să respecte reguli absurde, românii sunt în situația de a își pierde identitatea și demnitatea. Așa cum bine observa profesorul Constantin Popescu de la ASE București, „deși apare ca o criză economică, ea este, de fapt, o criză morală, culturală, spirituală și intelectuală, care afectează complet personalitatea individului”. Omul nu mai are repere, valorile adevărate au dispărut, iar sistemul economic românesc este lipsit de o bază reală.

Așa-zisa reformă preconizată de către guvernanți este de fapt o încercare disperată de a face față acumulării unor mari deficite bugetare și a unor datorii publice nemaiîntâlnite vreodată în țara noastră. Grav este faptul că România, în ciuda faptului că trebuia să investească 80% din cuantumul împrumuturilor acordate de FMI și UE, a orientat sumele către BNR, pentru susținerea cursului valutar. Acest fapt echivalează cu susținerea financiară a tuturor băncilor comerciale cu capital privat care funcționează în România. Acești bani vor fi plătiți de către generațiile viitoare de români, pentru succesul prezent al băncilor străine.

Dincolo de efectele enunțate, este vorba însă de criza de competență a guvernanților, manifestată prin obediență, lipsă de curaj în luarea deciziilor și amatorism. O reducere a aparatului birocratic din ministere, o reorganizare a Guvernului, Președinției și Parlamentului ar conduce la economii mult mai mari decât cele rezultate din tăierile de pensii, salarii și indemnizații.

Nu este deloc ușor să limitezi efectele crizei, trebuie responsabilitate, dar mai ales oameni competenți, specialiști, care să-și asume deciziile luate, cu argumente, indiferent de partidele politice de la putere, astfel încât eficiența guvernării să fie superioară costurilor enorme din acest moment.

Au trecut 26 de luni din cele 48 pentru care am primit mandat de deputat din partea băimărenilor și maramureșenilor. Când au votat pentru mine, am intrat întrun parteneriat în care eu m-am angajat să-i ascult și să fac din problemele lor prioritățile mele, să fiu vocea care să le ducă și să le rostească în Parlamentul României, să caut soluții acolo unde problemele îi fac să se oprească și să le stau alături când au nevoie de un prieten.

În aceste 26 de luni, m-am întâlnit cu băimărenii, cu maramureșenii mei pe stradă, la biserică, la școală, la ședințe, la dans, pe câmp, pe terenul de joacă, pe șantierele de construcții, la spitale, la primărie, la târg. Am fost și am rămas vecinul, colegul, amicul, camaradul lor. Am rămas atât de aproape, încât știu bine că nici măcar o mică parte din speranțele pentru o viață mai bună, pe care și le-au făcut când au ales noul Parlament, nu s-au împlinit în cele 26 de luni.

Politicienii care au promis luna de pe cer ar trebui să fie într-o mare încurcătură. Eu îmi cer iertare în numele lor pentru fiecare dezamăgire pe care maramureșenii au trăit-o, pentru pierderea încrederii lor în promisiuni, în lideri, în oameni. Îmi cer scuze în numele tuturor politicienilor care i-au ignorat, la ușa cărora s-au simțit mici, fără de putere, tocmai ei, care le-au dat lor puterea pe care o au.

Eu mă declar omul lor, pentru a duce problemele lor la cei la care nu pot ajunge, mediator între ei și toate autoritățile către care accesul e greu și întortocheat și sunt onorat de încrederea acestor oameni. Mi-am construit cabinetul de parlamentar cu ușa mereu deschisă către ei, astfel încât să mă găsească ușor și să-i pot auzi repede și mi-am făcut un costum cu o mânecă de care pot să mă tragă ori de câte ori simt că sunt uitați, lăsați în așteptare, folosiți, nerespectați. Pentru mine contează părerea lor, am contat și contez pe ei, pe băimărenii și maramureșenii mei.

## **Domnul Daniel Chițoiu:**

„Taxa de solidaritate – o altă măsură populistă și neconstituțională asumată de actuala putere”

Singurul domeniu în care Coaliția de guvernământ a performat cu adevărat, din decembrie 2009 până în prezent, a fost cel mediatic, prin prezentarea de măsuri populiste și neconstituționale, de natură să substituie incompetența și incapacitatea arcului guvernamental de a oferi măsuri economice viabile, capabile să facă față efectelor crizei financiare.

Ultima dovadă este proiectul legislativ propus de un număr de 24 senatori și deputați din arcul puterii, prin care se dorește „introducerea taxei de solidaritate, prin taxarea tuturor bunurilor mobile și imobile dobândite de o persoană fizică privată, în mod legal, și impozitate conform prevederilor Codului fiscal, dar care depășesc valoric un standard maxim obiectiv, apreciat de inițiatori la valoarea de 450.000 euro”.

În lipsa unei fundamentări serioase, scopul acestei măsuri nu poate fi decât demagogic, în speranța – doar a inițiatorilor – că în acest fel se poate distrage atenția de la marile probleme ale Coaliției de guvernare și de la măsurile fără precedent de „tăiere” a veniturilor populației și de falimentare a IMM-urilor. Actuala putere elaborează în continuare filozofia veniturilor statului doar în termeni de ajustare – a salariilor, a pensiilor, a ajutoarelor și indemnizațiilor de orice fel –, punând în loc nu măsuri stimulative pentru mediul de afaceri, ci inițiative neserioase, caracterizate de populism. De altfel, această taxă nici nu poate fi susținută, așa cum voi demonstra în cele ce urmează.

În opinia inițiatorilor, taxa de solidaritate urmează să fie aplicată asupra averii constituite din bunuri asupra cărora se datorează în prezent impozit pe clădiri/terenuri/mijloace de transport, conform prevederilor Codului fiscal. În plus, pentru persoanele fizice ce dețin mai multe clădiri, Codul fiscal reglementează majorarea până la 300% a impozitului pe clădiri, în funcție de numărul acestora.

Ca atare, taxa de solidaritate reprezintă o impozitare multiplă aplicată persoanelor ce intră sub incidența prevederilor acestui proiect de lege.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Doamnelor și domnilor deputați, Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședințe.

Declar deschisă ședința de astăzi, consacrată dezbaterii ordinii de zi aprobate în ședința Biroului permanent de astăzi.

Vă anunț în același timp că, din totalul celor 333 de deputați, și-au înregistrat prezența, până în acest moment, un număr de 169 de deputați. Avem 164 absenți, dintre care 10 participă la diverse acțiuni parlamentare. Să sperăm că, pe parcursul desfășurării dezbaterilor, vom majora numărul celor prezenți în sala de ședințe.

Conform ordinii de zi aprobate, la punctul 2 avem Proiectul de hotărâre privind modificarea limitelor minime și maxime ale componenței numerice a comisiilor permanente. Întrucât nu avem, până în acest moment, hotărârea, o să vă cer să fiți de acord să amânăm dezbaterea până când liderii se pun de acord și se prezintă hotărârea redactată și pusă de acord prin consensul liderilor de grup.

Domnilor colegi, vă rog să nu mai conversați în sală.

La poziția 3, pe ordinea de zi, avem Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a infrastructurii.

Potrivit prevederilor art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, ne aflăm în procedură de urgență. De aceea, urmează să trecem la dezbaterea efectivă a acestei inițiative legislative.

O să rog inițiatorul, domnul secretar de stat Eugen Curteanu, din cadrul Ministerului Dezvoltării, să prezinte pe scurt punctul de vedere al Guvernului.

Domnule ministru, aveți cuvântul.

## **Domnul Eugen Dicones Curteanu** – _secretar de stat_

_în Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului_ **:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimate doamne,

## Stimați domni deputați,

Proiectul de lege supus atenției dumneavoastră are drept obiect de reglementare aprobarea Programului național de dezvoltare a infrastructurii, în sensul modernizării infrastructurii la standardele europene, prin finanțarea unor proiecte de investiții din sume alocate anual cu această destinație și aprobate de Guvern prin hotărâri.

După cum bine știți, cele două termene la care România a convenit prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, cel de 31 decembrie 2015, pentru infrastructura legată de serviciul de alimentare cu apă, și cel de 31 decembrie 2018, legat de infrastructura de canalizare a localităților și de epurare a apelor uzate, nu sunt termene atât de îndepărtate. Pentru atingerea acestor obiective, Guvernul a propus, prin Ordonanța de urgență nr. 105/2010, rezolvarea acestor probleme, sens în care vă rugăm să vă dați și votul.

Și mai este de spus un lucru, și anume că amendamentele care au rezultat din Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a Camerei Deputaților sunt bine-venite și Guvernul le acceptă.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule ministru. Pe procedură, domnul deputat Ioan Munteanu. Vă rog, domnule deputat.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

În ședința de plen de ieri, s-au aprobat ordinea de zi și programul de lucru. Înțeleg că astăzi, în Biroul permanent, s-au mai introdus pe ordinea de zi câteva puncte; de altfel, și acesta, pe care-l dezbatem acum, ca și cel privind modificarea unor comisii, că de altele nu mai știm.

Rugămintea mea este să luați și acceptul plenului, domnule președinte, pentru că așa e normal. Noi nu știm acum, de fapt, că alt punct e la 2 și altul e la 3. Or, cele de la 2 și 3 le-am și depășit ieri, spre votul final.

Da, este adevărat, domnule deputat. Sunt informat că se distribuie în sală ordinea de zi, cu ușoarele modificări pe care Biroul permanent și liderii politici au convenit să le aducă, și

programul de lucru. Rog stafful tehnic să procedeze mai repede puțin la informarea membrilor Camerei Deputaților cu aceste materiale.

Rog acum reprezentanții comisiilor sesizate în fond – Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic – să prezinte raportul întocmit în urma dezbaterilor la nivelul celor două comisii.

Doamna președinte al Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, doamna deputat Sulfina Barbu.

Vă rog.

## Bună ziua!

Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaților, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia pentru industrii și servicii au fost sesizate, spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a infrastructurii.

Conform dispozițiilor constituționale și prevederilor regulamentului, Camera Deputaților este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Senatul a adoptat proiectul de lege în ședința din 13 decembrie 2010.

De asemenea, Comisia juridică, de disciplină și imunități a avizat favorabil proiectul de lege, conform avizului din anexă.

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea Programului național de dezvoltare a infrastructurii în sensul modernizării infrastructurii la standarde europene, prin finanțarea unor proiecte de investiții din sume alocate anual cu această destinație și aprobate de Guvern prin hotărâri de guvern, la cererea ordonatorului principal de credite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaților, respectiv articolele 61–63, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia pentru industrii și servicii au examinat proiectul de lege mai sus menționat, în ședințe, în datele de 8 și 9 februarie 2011.

La dezbateri au participat, în calitate de invitați, conform prevederilor regulamentare, secretarul de stat responsabil din Ministerul Mediului, Pădurilor și secretarul de stat responsabil din Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

În urma examinării inițiativei legislative și a opiniilor exprimate de către membrii celor trei comisii, s-a hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010, cu amendamente admise și respinse, prezentate în anexele la prezentul raport. În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu, doamna președinte. Vă rog, însă, întrucât suntem în procedură de urgență, să propuneți și timpii alocați pentru dezbateri generale și dezbaterea pe articole.

Vă rog.

Domnule președinte, vă propun trei minute pentru dezbaterile generale și cinci minute pentru dezbaterile pe articole.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Procedură, viceliderul Partidului Social Democrat, domnul Marian Neacșu.

Vă rog, domnule coleg.

## Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință,

Am venit în momentul ăsta la microfon să întăresc spusele colegului meu, domnul Munteanu. Solicitarea Domniei Sale nu a fost luată în seamă. Eu vreau să vă atrag atenția că nici ieri nu au fost votate programul de lucru și ordinea de zi. Acel program de lucru și acea ordine de zi nevotate ieri au suferit, în dimineața aceasta, oarecare modificări, atât în ceea ce privește punctele înscrise în ordinea de zi, cât și programul de lucru.

V-aș ruga, domnule președinte de ședință, să supuneți la vot programul de lucru și ordinea de zi.

Da.

Deocamdată îl rog pe domnul deputat Márton Árpád să intervină. V-aș ruga și aș ruga liderii să urmăriți firul desfășurării ședinței, să interveniți exact când trebuie. Noi suntem deja în dezbaterea unui act normativ, iar dumneavoastră interveniți pe o chestiune care nu are nimic cu dezbaterea.

Domnule deputat, vă rog să urmăriți ceea ce se discută. Vă rog, domnule deputat Márton Árpád.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor,

Era o modificare de regulament destul de importantă, care a picat la un singur vot. Acea modificare de regulament, dacă-mi aduc aminte, conținea acea instituție conform căreia noi, plenul Camerei Deputaților, ar trebui să votăm ordinea de zi și programul. Poate greșesc.

Conform vechiului regulament, încă în acest capitol, în vigoare, această adoptare și modificare se face de către Biroul permanent, la propunerea Biroului permanent, și cu adoptarea liderilor de grupuri parlamentare, având posibilitatea plenul să aibă un control, deci chiar să modifice această propunere sau, în absența acesteia, să dea un vot pe program sau ordine de zi.

În principiu, programul și ordinea de zi se adoptă de COZ în ziua de miercuri, la ședința din ziua de miercuri, care, la începutul săptămânii, pot fi modificate tot de această autoritate.

Ca atare, având în vedere că Biroul permanent și Comitetul liderilor de grup parlamentar nu ieri, ci astăzi s-au întâlnit la ora 9.00, nu știm din ce motive, azi a intervenit această modificare.

Referitor la faptul că, într-adevăr, trebuie să primim cât mai repede acest fruct al deciziei liderilor noștri, e o altă problemă de procedură, care sper că a fost rezolvată.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult pentru precizările făcute. Stimați colegi,

Continuăm dezbaterile.

Intrăm în dezbaterile generale pe marginea proiectului de lege pus în dezbatere.

Dacă sunt membri ai grupurilor parlamentare care doresc să intervină?

Vă rog.

Domnul Viorel Ștefan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,

Iată, discutăm astăzi despre o chestiune extraordinar de importantă pentru societatea românească, situația infrastructurii, și se încearcă o soluție pentru reabilitarea infrastructurii în România.

Din păcate, deși subiectul este atât de important, procedura în care se face această dezbatere este total nepotrivită. Iată, raportul s-a distribuit abia ieri, aseară, cred, astăzi ne trezim cu acest punct pe ordinea de zi, fără ca vreunul dintre colegii noștri să aibă timp să studieze și să voteze în cunoștință de cauză sau, de ce nu, poate să vină la microfon și să facă propuneri constructive.

Pe de altă parte, este o prioritate reabilitarea infrastructurii. Recunoaștem cu toții. Dar mai știm un lucru. La fel de important și de prioritar, dacă nu mai important decât acest lucru, este acela de a introduce în România disciplină și rigoare în gestiunea fondurilor publice. Ne aflăm în fața unui act normativ care, sub paravanul ideii că ar da soluții pentru rezolvarea problemei de infrastructură, încearcă din nou să calce în picioare tot ce am discutat și am aprobat noi – mai bine sau mai rău, cu dezbatere sau fără dezbatere – în ultimul an de zile în legătură cu Legea responsabilității fiscale, în legătură cu respectarea legilor privind finanțele publice – Legea nr. 500, Legea nr. 273.

Ne aflăm în fața unui act normativ care forțează la limită prevederile acestor norme generale privind disciplina și rigoarea în privința gestiunii fondurilor publice.

De aceea, stimați colegi, noi am făcut un singur amendament, deși, poate, s-ar fi impus mai multe. Dar la limită, așa, am acceptat niște compromisuri, până la art. 4, unde noi am făcut un amendament prin care propunem eliminarea textului din art. 4, pentru că este un text care sfidează nu numai normele și disciplina financiară, ci, dintr-o anumită perspectivă, sfidează bunul-simț și ne insultă pe noi, ca membri ai Parlamentului.

Păi dacă tot una dintre sursele pe baza cărora se poate finanța acest program este aceea a creditelor rambursabile, pe care le pot angaja ordonatorii de credite, de ce, stimați colegi, vreți să dați garanții de stat furnizorilor? Când știm foarte bine că și aceste garanții sunt plafonate, când știm foarte bine că și creditul furnizor intră în calculul gradului de îndatorare, când știm foarte bine că ne-am asumat Legea responsabilității fiscale? De ce vreți să creați o astfel de breșă?

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

## Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

Am să iau prima parte a discursului colegului meu, Ștefan Viorel, despre importanța acestei ordonanțe, despre faptul că nevoia majoră de modernizare a infrastructurii rurale ne-a obligat sau a obligat Guvernul să emită o astfel de ordonanță.

Ceea ce este foarte important este că în această perioadă de final de criză, în care încercăm să găsim resurse financiare pentru a acoperi odată nevoile de dezvoltare, pe de altă parte, de a implica în activitatea economică diferite firme, s-a mers pe această soluție, care nu este o chestiune a României, ci în toate țările europene se produc astfel de

investiții pe baza unui credit furnizor, creditul furnizor care permite firmelor românești să execute lucrările și să încaseze sumele respective peste o perioadă de timp. Și, sigur, ce spunea domnul Viorel Ștefan... cred că nu există o firmă, cât ar fi ea de frumoasă și de puternică, care să nu aibă o garanție că într-o perioadă de, cum prevede legea, își va primi banii înapoi. Acesta este esența acestei legi. Și, fiindcă este o ordonanță, ea, pentru a putea primi un accept de principiu al băncilor și a putea asigura, într-o formă sau alta, finanțarea – că, vă dați seama, nu există nicio firmă în România să aibă sumele acestea pentru a acoperi lucrările – e nevoie ca această ordonanță să treacă prin Parlament ca lege finală de aprobare a acestei ordonanțe.

Faptul că vom reuși să găsim aceste resurse, faptul că una dintre măsurile pe care le-a luat Ministerul Dezvoltării a fost să solicite consiliilor județene nevoile reale, pe de o parte, și în special celor care sunt în Măsura 3.2.2., care n-au putut să aibă finanțare, pe zona de drumuri, cred că reprezintă foarte mult pentru ceea ce ne așteaptă pe toți în următoarea perioadă. Și dacă valoarea acestei ordonanțe, ca sumă, este acoperită cât mai repede, vă dați seama ce înseamnă să demarezi o serie de lucrări de către firme românești, pe de o parte, și, pe de altă parte, ceea ce se va realiza la nivelul infrastructurii rurale.

Referitor la amendament, sigur că acest amendament pe care l-a susținut domnul Ștefan Viorel presupune un lucru pe care nu-l putem accepta noi, ca principiu, din cauza condițiilor pe care le-au impus și Guvernul și Ministerul de Finanțe. E adevărat că ele sunt, toate, în conformitate cu legea. Nimic, chiar cum spunea dânsul, până la limita legii: orice lege poate să aibă un maxim și un minim. Dacă se află în interiorul legii, ea este acoperitoare.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Nu pot să-l refuz pe prietenul meu, Iancu, să-i dau cuvântul, chiar dacă din partea PSD-ului a mai vorbit cineva.

Vă mulțumesc. Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Avem, iată, în sfârșit, o ordonanță care ne pune în discuție un element strategic. Vorbim aici de viziunea Guvernului, dar ne întrebăm dacă alegerea făcută este cel mai important element astăzi pentru România, ca România să-și asume garanție guvernamentală pentru acest domeniu?

Se pune problema, în primul rând, plecând de la angajamentul pe care-l avem. Noi suntem într-un acord cu Fondul Monetar Internațional și avem niște ținte. Acest angajament, o dată, afectează deficitul bugetar, doi, ne scoate din plafonul de garantare, trei, este ajutor de stat și este, evident, discriminatoriu acordat. Se pune întrebarea că Guvernul acesta a ales să susțină, prin garanție guvernamentală, refaceri de drumuri județene, comunale, cu prioritate.

Întrebarea este: dintre toate domeniile descoperite, domeniile strategice, de importanță strategică pentru România, este acesta cel mai important? Dacă nu, atunci de ce l-am ales într-un mod discriminatoriu? Și eu vă dau un singur exemplu. Începând de la anul, o să fim obligați să închidem, în mod succesiv, capacitățile de producție de energie ale României care funcționează pe cărbune, și în ceea ce privește alimentarea cu energie termică a marilor localități, dar și producerea de energie în România.

Întrebare: este acest domeniu un domeniu care trebuia avut, din punct de vedere strategic, în atenție și susținut cu garanție guvernamentală? Putem să ne permitem să închidem capacități energetice la Turceni, la Rovinari, la Borzești, la Brăila, la Galați, la Iași, la Brașov? Se poate? Nu se poate! E un domeniu strategic.

Doi. Astăzi ați văzut cu toții, este pus în discuție un proiect ISPA pentru infrastructura feroviară. Dacă la autostrăzi avem un ritm de 10 kilometri pe an, la infrastructura feroviară am ajuns la marele record de 4 kilometri pe an, 4 kilometri pe ani!, întârzieri, numai spre Brașov, de 100 de minute.

Avem un program ISPA cu fonduri europene – din 200 de milioane, 150 de milioane bani de la Uniunea Europeană, pentru care am avut termen scadent 1 ianuarie 2011 – expirat.

Cu eforturi disperate am luat un termen de derogare cu un an de zile. Nu-l putem respecta nici pe acesta și vom fi obligați să dăm 150 de milioane de euro din banii bugetului de stat. De unde? Întrebare: este infrastructura feroviară prioritară? Este! De ce o discriminăm?

Mulțumesc, domnule președinte. Dacă mai dorește cineva să intervină.

Domnul Toader, pe procedură sau vreți o replică, așa, ca să sune.

Vă rog.

Fiindcă dezbatem și un amendament, de-aia am vrut să spun.

Sigur că ceea ce a spus domnul Iulian Iancu e perfect logic, dar pentru aceea am făcut Legea parteneriatului publicprivat. Acest domeniu pe care l-a prins această ordonanță se referă la infrastructura rurală, unde, știți foarte bine, toți avem în colegii astfel de comune unde sunt depuse foarte multe proiecte pe care fiecare comunitate locală și fiecare consiliu local a reușit, prin forțe proprii, să le promoveze la faza de proiect sau de studiu de fezabilitate. Și e nevoie de a fi finalizate.

Celelalte, perfect adevărat, aveam acea Lege a parteneriatului public-privat, au venit normele. Cred că toți suntem interesați să găsim soluții de a le aplica. Asta este obiecția pe care am avut-o. Iar la ceea ce se referă amendamentul, există garanțiile de stat, nu e nevoie de altceva decât de... așa cum prevede ordonanța, sunt suficiente pentru acest program.

Mulțumesc, domnule Toader.

Rog președintele Comisiei juridice să convoace ședința în sala de ședință, și nu aici.

Vă rog foarte mult să ocupați locurile în sala de ședințe. Ședința Comisiei juridice în sala de ședințe a comisiei, vă

rog!

Și pentru toate grupurile!

Pentru toate grupurile.

Stimați colegi,

Nemaiavând intervenții cu caracter general, trecem la dezbaterea pe articole a raportului întocmit de comisiile sesizate în fond.

Procedură.

Sunteți tot timpul cu un pas în urma mea, domnule Neacșu, vă rog să mă urmăriți.

Domnule președinte,

Așteptam până la urmă să spun.

Eu știam ce vreți dumneavoastră să anunțați?

Pentru că tot discutăm de infrastructură, e adevărat că drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Dar nu ăsta este sensul. Voiam să vă rog, având în vedere foarte marea dumneavoastră experiență parlamentară, domnule președinte, să ne precizați care este modul în care poate fi susținut amendamentul respins. Că avem experiența de la Ordonanța nr. 63, în care repede-repede, ați trecut peste ea, și amendamentele respinse ale colegilor noștri n-au mai putut să fie susținute.

După cum a anunțat domnul președinte al Comisiei pentru buget, finanțe, avem un amendament respins la care ținem foarte tare și vă rog, în momentul în care ajungeți la art. 4, să faceți precizarea că este acest amendament pentru a fi susținut.

Mulțumesc.

## Domnilor colegi,

Rugămintea mea e ca dumneavoastră să urmăriți în raport, și atunci când dezbaterile ajung la articolul pentru care dumneavoastră doriți un amendament, să interveniți. Țineți doar pasul cu mine. În rest, nu e nicio problemă.

Raportul, stimați colegi.

Vă rog să urmăriți raportul.

Dacă la numărul curent 1 sunt observații?

Rog secretarii să urmărească cu maximă atenție dacă sunt intervenții.

Nu avem.

La poziția nr. 2 nu avem intervenții.

La poziția 3, nu. La poziția 4, nu avem. Poziția 5, nu. Poziția 6. Nu avem intervenții. Poziția 7, art. 4. Dacă aici doriți? Da.

Domnule președinte Ștefan, aveți cuvântul pentru susținerea amendamentului.

Vă rog.

De multe ori graba strică treaba și o să constatați și dumneavoastră, când veți dori să aplicați prevederile Ordonanței nr. 105 și veți constata că Ordonanța de urgență nr. 64 nu vă permite să îndatorați țara cu mai mult decât deficitul, conform bugetului general consolidat, la care se adaugă doar necesarul pentru stingerea creditelor ajunse la scadență.

De aceea eu cred că prevederile art. 4 în niciun caz nu vor putea să producă efecte, așa cum afirmați dumneavoastră, în legătură cu tot acest program măreț. Eventual, prevederile de la art. 4 pot să se constituie într-o găselniță prin care dumneavoastră, în stilul bine-cunoscut și consacrat deja în acești ani de când guvernați, veți da satisfacție la două, trei, patru, maxim cinci firme de culoare portocalie care vor accesa garanții de stat la nivel de două, trei, patru sute de milioane de euro, suficient ca să finanțați campania electorală din 2012, și restul nu vă interesează. Pentru că eu refuz să cred că cineva este atât de naiv încât să creadă că respectând prevederile Ordonanței de urgență

nr. 64/2007 sau prevederile legii de funcționare a EXIMBANK, se vor putea accesa garanții de către operatorii economici, garanții de stat la nivel de miliarde de lei.

Vă mulțumesc.

Și, vă rog, haideți să votăm în minutul 90 împotriva prevederilor de la art. 4, deci să votăm pentru amendamentul formulat de noi.

Mulțumesc, domnule președinte. Domnul Mircea Toader.

Vă rog, domnule lider.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Nu numai că nu putem fi de acord, dar vreau să-i spun domnului Ștefan Viorel că atunci când s-a discutat despre elaborarea acestei ordonanțe au fost discuții cu cei mai mari investitori și, până la urmă, firme private care pot să desfășoare astfel de programe. N-au avut nicio culoare, nici la intrare, nici la ieșire. Dacă ne luăm după cei ce au intrat acolo, vedem că marea majoritate a lor au executat lucrări în afara guvernării noastre de astăzi și au fost de acord cu această prevedere. Deci nu va exista niciun risc ca nu știu ce firme să fie eliminate și altele introduse, și la acea discuție au fost peste 40 și ceva de firme.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, domnule deputat. Stimați colegi,

Continuăm dezbaterea noastră.

Poziția 7 rămâne nemodificată.

Poziția 8.

Poziția 9. Poziția 10.

Poziția 11.

Pozițiile 12, 13 și 14.

Stimați colegi,

Continuăm dezbaterea noastră.

Pe poziția 4 avem reexaminarea Legii pentru modificarea și completarea Legii camerelor de comerț din România nr. 335/2007.

Constatăm că, mă rog, Comisia juridică nu a depus raportul. În consecință, amânăm dezbaterea pentru o ședință ulterioară, când vom avea raportul acestei comisii extrem de harnice.

Poziția 5, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2010 privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României.

Ne aflăm în procedură de urgență.

Ați sărit o poziție!

## Da.

Vă cer scuze.

Revenim la poziția 5. Este Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2010 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată.

Ne aflăm în procedură de urgență.

Vom trece de îndată la dezbaterea proiectului de lege. Din partea inițiatorului.

Vă rog, domnule președinte.

## **Domnul Ion Ghizdeanu** _– președintele Comisiei Naționale de Prognoză_ **:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2010 are ca scop crearea cadrului juridic și instituțional pentru soluționarea reclamațiilor înaintate de utilizatori, persoane juridice, în legătură cu nerespectarea de către prestatori a obligațiilor ce le revin în legătură cu prestarea acestor servicii de plată și, în acest sens, prin proiectul de lege este abilitată Garda Financiară de a sesiza și soluționa reclamațiile utilizatorilor, persoane juridice, având atribuții echivalente cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, care are același rol pentru persoanele fizice.

Ca urmare, vă rugăm să aprobați proiectul de lege în forma înaintată de Guvern și aprobată de Senat. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu pentru prezentarea punctului de vedere.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul președinte al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, domnul Viorel Ștefan. Aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Cu adresa PL-x 599 din 9 noiembrie 2010, Biroul permanent, în conformitate cu art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, a sesizat în procedură de urgență pentru examinare și avizare în fond Comisia pentru buget, finanțe și bănci cu Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2010 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ și avizul Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare crearea cadrului juridic și instituțional pentru soluționarea reclamațiilor înaintate de utilizatorii, persoane juridice, în legătură cu nerespectarea de către prestatori a obligațiilor prevăzute în Titlurile III și IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, precum și pentru asigurarea dreptului utilizatorilor, persoane juridice, de a apela la procedurile extrajudiciare de soluționare a disputelor.

Se atribuie noi competențe Gărzii Financiare, în sensul posibilității de a fi sesizată și de a soluționa reclamațiile utilizatorilor, persoane juridice.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 36 de deputați dintr-un total de 39 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în ședința din data de 20 octombrie 2010.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 alin. (1) și (3) din Constituția României, republicată, și art. 92 alin. (9) punctul 1 din Regulamentul Camerei Deputaților, este de competența decizională a Camerei Deputaților.

În urma dezbaterilor Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2010 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, în ședința din data de 2 februarie 2011, comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege în forma adoptată de Senat, fără amendamente.

Vă mulțumesc și eu, domnule președinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul la dezbateri generale?

Domnul deputat Aurel Vainer, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule deputat, cu tot dragul, microfonul e pus la dispoziția dumneavoastră.

## Mulțumesc.

## Domnule președinte de ședință,

Nu vreau să susțin legea, nu vreau s-o amendez, dar am o nedumerire: nu înțeleg ce înseamnă „servicii de plată”. În limba română n-am auzit o asemenea combinație. Servicii cu plată, de plătit, dar servicii de plată?! Nu știu, autorii ordonanței ar putea să explice? Poate fi o eroare materială sau o lipsă de concordanță cu limba română.

Mulțumesc.

Asta e toată problema mea.

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă cineva se încumetă să explice atunci expresia, inițiatorul sau din partea comisiei.

Domnule președinte, hai să vedem cum stăm cu serviciile acestea, sunt de plată sau sunt cu plată.

Mulțumesc, domnule președinte.

Este vorba, într-adevăr, despre servicii de plată. Așa este directiva europeană și se referă la serviciile de efectuare de plăți. Deci, în principal, serviciile bancare. Servicii de plată. Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Sper că traducerea este făcută corect. Da.

Domnule președinte Viorel Ștefan, vă rog.

## Domnule președinte,

Sigur, confirm ce spune domnul președinte Ghizdeanu. Se referă la sfera prestărilor de servicii. Sunt operatori economici care cu asta se ocupă. Deci pot fi făcute plăți direct, cu cash, dar pot fi făcute plăți și prin instrumente financiare destul de sofisticate și există operatori economici care asta fac, din asta își câștigă existența, și atunci asta este terminologia consacrată, servicii de plată. Dacă acceptăm că ar putea să fie o altă sintagmă, nu e o problemă, numai că nu vom mai fi consecvenți, pentru că există mai multe reglementări care detaliază în legătură cu regimul acestui tip de serviciu.

Și pentru că tot sunt la microfon, domnule președinte, v-aș ruga să-mi permiteți și în numele grupului parlamentar să fac o scurtă intervenție.

Pe fond, nu avem o problemă, pentru că se armonizează legislația cu o directivă europeană, dar avem o problemă în legătură cu procedura prin care se face a nu știu câta oară acest lucru. Dacă discutăm de o directivă apărută în 2007, noi ne aflăm în 2011 și adoptăm într-o procedură excepțională, procedură de urgență excepțională o directivă pe care... sau preluăm dintr-o directivă, printr-o ordonanță de urgență, ceea ce s-ar fi putut face lejer cu dezbatere publică, cu lămurirea tuturor termenilor, inclusiv a ceea ce a întrebat domnul coleg Vainer, din 2007 până acum. De ce trebuie să vină Guvernul să activeze acest instrument constituțional excepțional, pentru că tot Guvernul a fost indolent trei ani de zile, n-o să înțelegem niciodată.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Sper că este clară expresia aceasta, mai sunt și servicii de plată, nu numai cu plată.

Dacă nu mai sunt alte intervenții generale, vă rog să observați, stimați colegi, că sunt îndeplinite prevederile art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaților, care spun că

se trece la dezbaterea pe articole numai atunci când raportul comisiei cuprinde amendamente admise sau respinse.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 13.00.

Mergem mai departe, la poziția 6 de pe ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2010 privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României.

Vă rog să observați că suntem în procedură de urgență și în această dezbatere.

Domnule președinte Ghizdeanu, aveți cuvântul pentru a prezenta punctul de vedere al inițiatorului.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

Prin acest proiect de lege se modifică cadrul legislativ de natură a permite vărsarea la bugetul de stat a sumelor provenind din recuperarea creanțelor României provenite din activitatea de cooperare internațională și comerț internațional derulată înainte de 31 decembrie 1989. Practic, se reglementează faptul că aceste sume, pe măsură ce sunt încasate, trec la bugetul de stat și nu mai trec la Fondul Proprietatea, el fiind deja listat pe bursă, și nu mai pot fi făcute modificări asupra capitalului social.

Ca urmare, Guvernul roagă aprobarea în forma transmisă și aprobată de către Senat.

Vă mulțumesc foarte mult.

Și noi vă mulțumim, domnule președinte.

Pe distinsul nostru coleg, Viorel Ștefan, președintele comisiei sesizate în fond, îl rog să prezinte și punctul de vedere al comisiei.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

## Mulțumesc.

Cu adresa PL-x 841 din 13 decembrie 2010, Biroul permanent, conform art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, a sesizat în procedură de urgență pentru examinare și avizare în fond Comisia pentru buget, finanțe și bănci cu Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2010 privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare adoptarea unor măsuri care să permită virarea la bugetul de stat a sumelor provenite din recuperarea creanțelor României rezultate din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională derulată înainte de 31 decembrie 1989 și a sumelor rezultate din recuperarea drepturilor ce decurg din acorduri comerciale și de plăți guvernamentale și aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, de natură să împiedice blocarea procesului de listare prin modificarea periodică a capitalului social subscris și vărsat al statului la Societatea Comercială „Fondul Proprietatea” – SA. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La dezbaterea proiectului au participat, în conformitate cu prevederile art. 54 și 55 din Regulamentul Camerei Deputaților, din partea Ministerului Finanțelor Publice, domnul Ion Ghizdeanu, secretar de stat, și doamna Elena Maria Anghel, director general.

La lucrările comisiei au participat 36 de deputați din totalul de 39 de membri ai comisiei.

Raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul a fost adoptat de Senat în ședința din data de 8 decembrie 2010.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 alin. (1) și (3) din Constituția României, republicată, și art. 92 alin. (9) punctul 1 din Regulamentul Camerei Deputaților, este de competența decizională a Camerei Deputaților.

În urma dezbaterii Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2010 privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României, în ședința din 2 februarie 2011, comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege în forma adoptată de Senat, fără amendamente.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Dacă grupurile parlamentare vor să ia cuvântul la dezbateri generale?

Domnule președinte, astăzi dumneavoastră sunteți de serviciu și pentru comisie, și pentru grup?

Vă rog să vă exprimați poziția.

E un avantaj să prezinți raportul, că faci drumuri mai puține.

## Stimați colegi,

O singură observație aș face în numele grupului parlamentar.

Deci această ordonanță modifică capitalul social al Fondului Proprietatea. N-aș vrea să intrăm pe fond: dacă e necesar, nu este necesar. Opinia mea este că s-a greșit atunci când s-a introdus un astfel de tip de active la construirea Fondului Proprietatea. Și, sigur, pe fond, se corectează o eroare care s-a realizat la constituirea Fondului. Numai că, fie și în aceste condiții, se operează o modificare de capital social, și aici trebuie să fim foarte atenți, pentru că tot noi, tot în această sală am discutat și o altă ordonanță, dacă mă ajută memoria cred că nr. 11 pe nu știu cât, sunt așa multe ordonanțe încât e greu să le mai ținem minte pe toate... dar a fost tot o ordonanță necesară aprobării unor derogări de la norme legale generale în materie de piață de capital, care să facă posibilă listarea Fondului pe bursă. În acea ordonanță s-a introdus o prevedere conform căreia odată cu listarea Fondului la bursă, conversia titlurilor de despăgubire în titluri de deținere la Fondul Proprietatea nu se va mai face la valoarea nominală, ci se va face la cota din bursă.

Atragem atenția asupra faptului că la momentul listării Fondului valoarea care s-a format, prețul care s-a format în piață este sub valoarea nominală. Care este consecința acestui lucru? Statul va trebui să găsească soluții să mărească capitalul social al Fondului Proprietatea. Altminteri, din acest joc al cererii și ofertei în piața bursieră s-ar putea ca deținerea statului la Fondul Proprietatea, care este undeva la 30%, dacă nu mă înșel, astăzi, să se consume foarte repede și nici pe departe să nu se atingă obiectivul de stingere a obligațiilor care se nasc din procesul de restituire a proprietăților, așa cum a fost ținta la momentul constituirii Fondului.

Deci am ținut să fac această precizare și sunt încrezător în faptul că și reprezentanții Guvernului au luat notă, vor analiza cu mare atenție acest lucru, pentru că la momentul la care am atras atenția asupra acestui pericol, reprezentanții Guvernului erau alte persoane, alt ministru de finanțe, alt reprezentant al statului la Fondul Proprietatea, care erau foarte optimiști la vremea aceea.

Vă mulțumesc și eu, domnule președinte.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Lakatos Petru.

Vă rog, domnule coleg, aveți cuvântul.

## Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor,

Reproducem discuția din Comisia pentru buget și e bine acest lucru pentru că rămâne în stenogramă și putem să facem constatările, cine este interesat, bineînțeles, peste doitrei ani.

Domnul președinte Ștefan Viorel a spus că dumnealui a fost pesimist și a avut dreptate. Eu spun că sunt realist și economia e frumoasă și se dovedește și se va dovedi că și eu am dreptate. Nu-l contrazic pe domnul președinte, adaug doar atâta, că au fost alt guvern, alte condiții și ulterior ne dăm seama de anumite greșeli pe care unii le-au semnalat la data respectivă, alții poate au simțit, dar nu au semnalat. Dacă vrem să ne întoarcem în timp, ne întoarcem la legile retrocedării aplicate succesiv, care au creat un haos aproape total în ceea ce privește terenurile, de exemplu. Dar acum suntem puși în situația de a face funcțional Fondul Proprietatea, și între două rele totdeauna alegi răul mai mic. Deci eu consider, realist fiind, și nu pesimist, că e bine că s-a listat la bursă Fondul Proprietatea și prin acest lucru măcar – dacă nu altceva – se poate stabili valoarea reală, pentru că până a fi listat pe bursă puteam să discutăm doar de valoarea nominală, și acea valoare nominală se tot schimba. A fost nevoie de multe reevaluări și odată și odată trebuia pus capăt, s-a luat această decizie.

Este adevărat, există acel risc pe care l-a prezentat domnul președinte Viorel Ștefan, nu neg, însă, încă o dată spun, propun să alegem răul mai mic.

De aceea, în comisie s-a votat – după cum țin minte – în unanimitate, și sper să fiți de acord și Domniile Voastre. Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, foarte mult, domnule deputat. Dacă mai sunt și alte intervenții? Nu mai avem.

## **Domnul Aurel Vainer**

**:**

Și eu doresc.

Da, domnule deputat, cu plată sau fără plată, microfonul vă stă la dispoziție.

Domnule deputat Vainer, vă rog, aveți cuvântul.

Domnule președinte de ședință,

Iau și eu formula, stimate colege și stimați colegi.

Într-adevăr, avem de-a face cu implicarea noastră într-un vot important. Trebuie să adoptăm această lege, dar problema ridicată de domnul deputat, președinte al Comisiei pentru buget, finanțe Viorel Ștefan este o problemă care nu trebuie uitată repede.

Cu alte cuvinte, cred că ministerul de resort va trebui să analizeze foarte atent evoluțiile pe piață, pe piața bursieră a Fondului Proprietatea, și să caute cele mai bune soluții, inclusiv din punctul de vedere sau sub incidența afirmației domnului Viorel Ștefan. Trebuie să vedem ce rol va avea statul mai departe în acest Fond Proprietatea.

Acum este bine să meargă, a pornit la drum, să-i urăm succes.

Și, apropo de „plată” și „fără plată”, cred că limba română nu-i chiar atât de săracă. Nu am vrut să mai întorc lucrurile, dar se poate spune „servicii financiare, servicii bancare”, pentru că, altfel, suntem, așa... „servicii de plată”.

Susținem votarea acestei legi de aprobare a ordonanței. Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat. Înțeleg că nu mai sunt alte intervenții.

Stimați colegi,

Raportul comisiei nu cuprinde amendamente admise și nici respinse.

Prevederile art. 106 sunt îndeplinite.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 13.00.

Poziția 7 din raport, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2010 privind aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanțate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind majorarea capitalului social al Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii SA-IFN.

Potrivit art. 115 din regulament, ne aflăm în procedură de urgență.

Din partea inițiatorului?

Domnule secretar de stat, astăzi sunteți de serviciu.

Vă rog să exprimați și la acest proiect de lege punctul de vedere al inițiatorului.

Vă rog, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Acest proiect de lege vizează lărgirea categoriei de beneficiari. Practic, acordă trei noi posibilități, respectiv: garantarea de către stat, prin Fondul Național de Garantare, și a proiectelor aprobate, cofinanțate prin ISPA. Programul, de asemenea, propune aplicarea și pentru proiectul de infrastructură din turism, de utilitate publică, ce nu intră sub incidența ajutorului de stat din acest domeniu, de asemenea, sprijină activitățile IMM-urilor, prin majorarea capitalului social al Fondului Național de Garantare, cu suma de 419 milioane de lei.

Ca urmare, vă rugăm să aprobați proiectul de lege în forma prezentată de Guvern și aprobată de Senat. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu, domnule secretar de stat.

Domnule președinte Viorel Ștefan, din nou vă oferim microfonul, pentru a exprima punctul de vedere al comisiei sesizate în fond.

Mulțumesc, domnule președinte.

Cu adresa PL-x nr. 842/13.12.2010, Biroul permanent, în temeiul art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, a sesizat, în procedură de urgență, pentru examinare și avizare în fond, Comisia pentru buget, finanțe și bănci cu Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2010 privind aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanțate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind majorarea capitalului social al Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii.

La întocmirea prezentului raport, în conformitate cu art. 97 din Regulamentul Camerei Deputaților, comisia a avut în vedere: avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observații și propuneri transmise cu adresa nr. 1.230/14.10.2010, avizul negativ al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, avizul favorabil al Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, avizul favorabil al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2010, prin care s-au reglementat atât beneficiarii programului de sprijin respectiv, respectiv unități administrativ-teritoriale, instituții de învățământ superior de drept public acreditate, instituții de cercetare-dezvoltare de drept public acreditate și operatori regionali locali de servicii de alimentare cu apă și canalizare, cât și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste entități.

De asemenea, se reglementează majorarea capitalului social la Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii în anul 2010 cu suma de 419.880.000 lei, sumă care se suportă din bugetul Ministerului Economiei și Mediului de Afaceri pentru anul 2010.

## Domnule președinte,

Vă mulțumim și noi pentru această prezentare complexă și completă.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Domnule președinte, bucuria este de partea noastră, și cred că și a PSD-ului, că îi reprezentați astăzi cu cinste și pot să stea liniștiți.

Domnule președinte,

De această dată, în numele Grupului parlamentar al PSD, aș vrea să fac două observații: iată că până și președintele comisiei sesizate pentru prezentarea raportului are probleme de câte ori trebuie să pronunțe ordonanțe de urgență care modifică ordonanțe de urgență, care au modificat altă ordonanță de urgență și așa mai departe.

Deci un instrument excepțional pe care l-a pus Constituția la îndemâna Executivului, iată, s-a transformat într-un motiv de abuz constituțional clar.

În opinia noastră, nici de această dată nu erau îndeplinite condițiile constituționale pentru a se legifera prin ordonanțe de urgență. Ar fi prima observație.

A doua observație.

Vedeți, dumneavoastră, tot prin ordonanțe de urgență se mai încalcă o prevedere constituțională, care spune că resursele publice în România se împart doar prin Legea bugetului, care se adoptă – tot în Constituție scrie, nu în altă parte –, se adoptă în ședința comună a celor două Camere. Deci este o procedură specială menționată în Constituție, pentru aprobarea și modificarea bugetului.

Această ordonanță vine și modifică bugetul și, din această perspectivă, încalcă prevederile constituționale. Faptul că ia de la Ministerul Economiei o sumă de bani și o duce în capitalul social al Fondului de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, pe fond este o chestie bună, dar constituțional este un abuz cras.

Vă rog să se rețină și acest lucru, și măcar de aici încolo poate Guvernul încetează, pentru că sunt câteva zeci de astfel de exemple. A devenit o regulă să încălcăm regulile procesului bugetar și mutăm sume de colo-colo, prin ordonanțe de urgență.

Vă mulțumesc.

Domnule președinte, nu pot să nu vă mulțumesc pentru punctul de vedere concis exprimat.

Dacă sunt și alte grupuri parlamentare interesate să-și exprime punctul de vedere? Nu. Puterea nu este interesată.

Vă rog să observați că raportul comisiei nu deține amendamente admise și respinse.

În consecință, proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 13.00.

Punctul 8, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice.

Domnule ministru, vă rog să așteptați.

Suntem în procedură de urgență.

În consecință, vom intra în dezbaterea acestui proiect de lege, care are un raport extrem de vast.

Îl invit pe reprezentantul inițiatorului, în cazul acesta domnul ministru Iliescu Florin... nu, Valentin – dacă era ieri, era foarte bine, dar astăzi... – să prezinte un punct de vedere al inițiatorului.

Vă rog, domnule ministru.

## **Domnul Valentin Adrian Iliescu** _– șeful_

_Departamentului pentru Relația cu Parlamentul_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Bună ziua, doamnelor și domnilor deputați!

Proiectul de lege care se află astăzi în dezbaterea Camerei Deputaților are ca obiect de reglementare crearea unui cadru nou, legal, consolidat, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, din perspectiva necesității de asigurare a unei armonizări complete și corecte a legislației naționale cu acquis-ul comunitar în materie și în consonanță cu obligațiile ce-i revin României, derivate din statutul său de stat membru al Uniunii Europene, începând de la 1 ianuarie 2007.

Vreau să vă informez că în cadrul acestui raport comisia de specialitate a preluat și modificările operate asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, modificată ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 154/2008, și, de asemenea, asupra Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006.

Toate amendamentele propuse de comisia de specialitate sunt amendamente pe care Guvernul și le însușește, motiv pentru care vă rog, doamnelor și domnilor deputați, să votați proiectul de lege în forma susținută de comisia de specialitate.

Mulțumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond, îl rog pe domnul președinte al Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic – doamna președinte Sulfina Barbu – să prezinte raportul.

Rog colegii să nu întrețină conversații cu doamnele noastre în timpul ședinței.

Vă rog, doamnă președinte, să prezentați raportul comisiei sesizate în fond.

Da, domnule președinte de ședință.

În ședința plenului Camerei Deputaților din 12 februarie 2008, în temeiul Regulamentului Camerei Deputaților, republicat, s-a hotărât retrimiterea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, sesizată în fond, în vederea reexaminării și depunerii unui nou raport.

Pentru acest proiect de lege s-a întocmit raportul nr. 26/28.11.2007, prin care s-a propus aprobarea acestuia în forma adoptată de Senat.

La întocmirea prezentului raport suplimentar, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul

favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități și al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare crearea unui cadru legal nou consolidat privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, din perspectiva necesității de asigurare a unei armonizări complete și corecte a legislației naționale cu acquis-ul comunitar în materie și în consonanță cu obligațiile ce-i revin României, derivate din statutul său de țară membră a Uniunii Europene.

La întocmirea prezentului raport suplimentar au fost preluate și modificările operate asupra Ordonanței nr. 57/2007 din Ordonanța nr. 154/2008. De asemenea, și modificările operate prin Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006.

Comisia propune plenului Camerei Deputaților aprobarea proiectului de lege, cu amendamente admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport suplimentar.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor constituționale.

Membrii Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic au reexaminat proiectul de lege și raportul final, în ședința din 27 octombrie 2010.

Raportul suplimentar a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Doamna președinte, vă mulțumesc.

Timpul afectat dezbaterilor vă rog să-l propuneți.

Vă propun 5 minute pentru dezbateri.

## **Domnul Ioan Oltean:**

5 minute pentru dezbateri.

Stimați colegi, ați auzit timpii propuși, suficienți pentru un raport care cuprinde 100 de puncte.

Abțineri?

O abținere.

Timpii propuși de doamna președinte Sulfina Barbu au fost aprobați.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Doamna Varga, din partea Grupului parlamentar al PNL+PC.

Doamna ministru, ascultăm cu interes punctul de vedere al Partidului PNL+PC.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Ordonanța de urgență pe care o dezbatem astăzi, proiectul de lege, a fost inițiat încă de pe vremea guvernării Tăriceanu.

În ordonanță se transpune legislația europeană cu privire la protecția și conservarea biodiversității, iar în cadrul Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic au fost aduse amendamente importante, amendamente care se referă, în primul rând, la zonarea internă a parcurilor naturale, stabilindu-se un termen: în termen de 6 luni de zile această zonare trebuie să se realizeze, astfel încât, în zona de dezvoltarea durabilă, cei care vor să își construiască un imobil să poată să o facă.

De asemenea, s-a adus un amendament foarte important, acela referitor la regimul de proprietate: în cazul în care proprietarii sau concesionarii nu pot să desfășoare activități în ariile protejate, în zonele de protecție, vor primi compensații, iar aceste compensații trebuie să se stabilească în cuantum, în termen de 90 de zile, de către Guvern.

Având în vedere amendamentele acceptate la comisie și textul ordonanței, Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal va vota această lege.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc.

O veste excelentă!

Doamnă deputat, sper să nu se supere partenerii dumneavoastră de opoziție.

Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul?

Rog reprezentanții puterii să-și ocupe locurile în sala de ședințe.

Aveți vreo completare de făcut, domnule Călian?

## **Domnul Petru Călian**

**:**

Pe procedură.

## Da, pe procedură.

Vă rog să motivați de ce nu stați în bancă în timpul ședinței.

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În numele Grupului parlamentar al PDL, solicităm retrimiterea la comisie a acestui proiect.

Mulțumesc.

Acum, când PNL-ul s-a pronunțat că îl va susține, dumneavoastră...

Da, o să vă rog și motivația, domnule deputat, ceea ce mi se pare absolut corect.

## **Domnul Petru Călian:**

## Da, domnule președinte.

În urma discuțiilor purtate între două comisii, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic și... altă comisie, s-a ajuns la concluzia că lipsește unul dintre avize, fapt pentru care solicităm retrimiterea la comisie.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Dați-mi voie să nu comentez, ca președinte de ședință, motivația.

Dar mă simt obligat, stimați colegi și din stânga, și din dreapta, să

Propunerea domnului deputat Petru Călian este aprobată. Proiectul de lege se reîntoarce la comisie.

Termen: o săptămână.

Săptămâna viitoare o să vă rog ca raportul să fie gata. Puțină răbdare, vă rog.

O remarcă, doamna Varga.

Voiam doar să mă asigur că distinșii mei colegi au reținut că termenul este de o săptămână.

Doamnă deputat Varga, sper că nu vă răzgândiți.

Vă rog să interveniți pe procedură, înțeleg, de data aceasta.

Da, aș fi vrut să avem mai multe explicații: care este comisia care nu a fost de acord cu acest raport?

Eu cred că, mai degrabă, dumneavoastră nu ați fost de acord să acordăm compensații proprietarilor de terenuri care nu pot, în acest moment, să-și desfășoare activități în ariile protejate. Aici este, de fapt, ideea.

Eu sper ca într-o săptămână să facem raportul și să venim în plen, pentru că cei care dețin suprafețe în ariile protejate și care nu pot, conform legii, desfășura anumite activități în aceste arii protejate au dreptul la compensații. Cuantumul compensațiilor trebuia stabilit, conform legii, în termen de 90 de zile și trebuiau acordate la data intrării în vigoare a actului normativ.

Deci rugămintea mea este ca într-o săptămână de zile să se clarifice toate aceste aspecte și să putem acorda proprietarilor compensațiile pe care le așteaptă de mai bine de 2 ani.

Vă rog, dacă cineva din cadrul grupurilor parlamentare dorește să ia cuvântul?

Domnule președinte al comisiei, vă rog, să auzim poziția dumneavoastră.

Pe urmă pe domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă rog, domnule președinte, aveți cuvântul.

Mulțumesc.

Aveți perfectă dreptate.

O săptămână pentru raportul suplimentar.

Stimați colegi, poziția 9 din raport, Proiectul de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinței, precum și a unor facilități acordate populației pentru plata energiei termice.

Ne aflăm în procedură de urgență.

Rog inițiatorul să-și prezinte punctul de vedere. Domnul ministru Valentin Iliescu.

Aveți un nume predestinat.

Vă rog să prezentați punctul de vedere al inițiatorului.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prin acest proiect de ordonanță de urgență, se propune ca la stabilirea veniturilor familiei sau persoanei singure, în vederea acordării ajutorului pentru încălzirea locuinței în cele trei sisteme de încălzire, respectiv energie termică furnizată în sistem centralizat – gaze naturale sau lemne, cărbuni, combustibili petrolieri –, vor fi luate în considerare toate veniturile realizate de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de șomaj, obligații legale de întreținere, indemnizații, alocații și ajutoare cu caracter permanent și alte creanțe legale, cu excepția burselor de studii și a burselor sociale, precum și sprijinul financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național de protecție socială „Bani de liceu”.

Doresc să fac precizarea, domnule președinte și stimate doamne și domni deputați, că forma prin care comisia de specialitate a modificat textul inițial al acestei ordonanțe de urgență nu îndeplinește exigențele noastre.

Din acest motiv, Guvernul vă solicită o analiză suplimentară la nivelul comisiei de specialitate și, eventual, întocmirea unui raport suplimentar.

M-aș bucura ca, din partea grupurilor parlamentare, să existe un punct de vedere identic.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Reprezentantul inițiatorului solicită retrimiterea către comisie.

Domnule președinte,

Deci majoritatea a votat pentru modificarea ordonanței, legii, în sensul să nu fie adoptată respingerea, așa cum a votat Senatul.

Deci, din punctul nostru de vedere, nu avem nimic împotrivă să fie retrimisă la comisie.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Da, înțeleg că există și o disponibilitate a comisiei de a susține un punct de vedere.

Dați-mi voie să supun, atunci, aprobării dumneavoastră propunerea de a se retrimite comisiei sesizate în fond, pentru un raport suplimentar și o analiză mai aprofundată pe acest proiect de lege.

Un vot împotrivă.

Abțineri?

O abținere.

Propunerea a fost adoptată.

Termen: o săptămână.

Rog comisia sesizată în fond ca săptămâna viitoare să fim în posesia raportului, pentru a putea intra în dezbaterea acestui proiect de lege.

Mergem în continuare pe dezbaterile din proiectul ordinii de zi.

Da, iertați-mă, revin.

Domnul președinte îmi spune că o săptămână este insuficient, dată fiind importanța acestui act normativ.

Atunci subscriu propunerii de a prelungi termenul cu încă o săptămână. Deci două săptămâni pentru raportul suplimentar.

Poziția 10, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 248/2000 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/1998 privind acordarea unor facilități la plata prețului acțiunilor și la plata unor obligații bugetare, în scopul privatizării comerciale „Petromidia” – SA Constanța.

Suntem în procedură de urgență.

Conform prevederilor art. 115 privind Regulamentul Camerei Deputaților, procedăm la dezbaterea proiectului de lege. Invităm inițiatorul, vă rog, să-și prezinte punctul de vedere.

Domnul ministru Valentin Iliescu.

Vă rog, domnule ministru, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Din capul locului vreau să fac observația că inițiatorul acestei Ordonanțe de urgență nr. 248/2000 a fost Cabinetul Mugur Isărescu.

Ordonanța de urgență a avut drept scop declarat finalizarea privatizării SC „Petromidia” – SA Constanța și acordarea la plată a unor obligații, facilități de plată la unele obligații bugetare pe care le avea societatea, precum și a altor obligații către Ministerul Finanțelor Publice prin hotărâre de guvern.

Doresc să fac afirmația în fața plenului Camerei că aceste facilități, ulterior convertite în lucruri foarte concrete, printr-o serie de convenții, ordonanțe de urgență, hotărâri de guvern, au fost doar parțial valorificate, Societatea „Petromidia” – SA, pentru că nu a reușit să-și angajeze deplin obligațiile asumate, nu a beneficiat de multe dintre aceste facilități. Fac precizarea că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2004, toate obligațiile restante s-au convertit în acțiuni ale statului.

Doresc să vă solicit, doamnelor și domnilor deputați, să aprobați, prin proiect de lege, textul ordonanței de urgență, așa cum a fost ea adoptată în forma inițială.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare, domnule deputat Vainer, vă rog să susțineți poziția comisiei.

Raport asupra Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 248/2000 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/1998 privind acordarea unor facilități la plata prețului acțiunilor și la plata unor obligații bugetare, în scopul privatizării Societății Comerciale „Petromidia” – SA Constanța.

Comisia noastră a fost sesizată în fond. Am primit avizele pozitive ale Consiliului Legislativ și ale Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților.

Senatul, de asemenea, a adoptat proiectul de lege pe care îl supunem astăzi în dezbatere.

Inițiativa legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare – trebuie să repet, dar nu am ce face – aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 248/2000 prin care se propune acordarea unor facilități la plata prețului acțiunilor și la plata unor obligații bugetare, în scopul privatizării Societății Comerciale „Petromidia” Constanța.

Aș dori doar să adaug la cele spuse de domnul ministru Iliescu faptul că în comisie s-a dezbătut această ordonanță în

prezența a 18 deputați din totalul de 20, iar cei care am fost prezenți am adoptat, cu unanimitate de voturi, acest proiect și îl propunem spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților.

Este o lege ordinară și noi, Camera Deputaților, suntem Cameră decizională.

Ca atare, în numele comisiei, vă rugăm să aprobați acest proiect.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule vicepreședinte. Stimați colegi,

Intrăm în dezbaterile generale.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Înțeleg că interesul dumneavoastră este maxim. Trecem, atunci, la dezbaterea pe articole.

Observăm că raportul nu are nici amendamente admise, nici respinse.

În consecință, proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 13.00.

Poziția 11 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2010 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții

Ne aflăm, stimați colegi, în procedură de urgență.

Îl invit la microfon pe reprezentantul inițiatorului, domnul secretar de stat Eugen Curteanu.

Domnule ministru, ascultăm cu interes punctul de vedere al inițiatorului.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Actul normativ supus atenției dumneavoastră are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanței Guvernului nr. 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții, ordonanță aprobată cu modificări prin Legea nr. 707/2001, cu modificările ulterioare, în sensul corelării dispozițiilor acestui act normativ cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2010.

Prin această ordonanță de urgență, Inspectoratul de Stat în Construcții a trecut în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.

Acest lucru a implicat necesitarea luării unor măsuri care conduc, bineînțeles, la organizarea activităților specifice, precum și la realizarea relației de subordonare și exercitare a atribuțiilor legale ale ordonatorului principal de credite.

Fiind un act normativ cu caracter tehnic și care vine să pună în valoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2010, vă rugăm să fiți de acord cu proiectul de lege supus atenției dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Domnule ministru, vă mulțumim și noi pentru prezentarea făcută. Comisia sesizată în fond, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, doamna președinte Sulfina Barbu, ascultăm cu interes punctul de vedere al comisiei.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaților, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgență, a Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței nr. 100/2010 pentru modificarea Ordonanței nr. 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități și avizul negativ al Comisiei pentru muncă și protecție socială.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanței nr. 63 privind înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții, aprobată cu modificări prin Legea nr. 707/2001, în sensul corelării dispozițiilor acestui act normativ cu prevederile Ordonanței nr. 44/2010, prin care Inspectoratul de Stat în Construcții a trecut din subordinea Guvernului în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.

Comisia propune plenului Camerei Deputaților adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat și adoptată de Senat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. La lucrările comisiei au fost prezenți 30 de deputați din totalul de 31 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, iar Senatul a adoptat proiectul de lege în ședința din 13 decembrie 2010.

Camera Deputaților este Cameră decizională, potrivit prevederilor constituționale.

În consecință, vă propunem adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, dorește cineva să intervină?

Nu dorește nimeni.

Stimați colegi,

Proiectul rămâne la votul final de la ora 13.00, întrucât sunt întrunite prevederile art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Poziția 12 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 42/1995 privind producția de produse alimentare destinate comercializării.

Ne aflăm în procedură de urgență.

Rog reprezentantul inițiatorului, domnul secretar de stat Barna Tánczos, să prezinte poziția Guvernului.

Domnule ministru, aveți cuvântul.

## **Domnul Tánczos Barna** _– secretar de stat_

## _în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Actul normativ are ca obiect de reglementare abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 42/1995 privind producția de produse alimentare destinate comercializării pentru consum uman.

Prin prezentul act normativ, se va asigura punerea în aplicare a prevederilor comunitare din Regulamentul nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației alimentare de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, avându-se în vedere că prevederile comunitare se aplică direct și în sistemul juridic național.

Se urmărește, de asemenea, eliminarea licențelor de fabricare eliberate operatorilor economici pentru a desfășura o activitate în domeniul producției de produse alimentare destinate comercializării și, prin abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 42, se vor elimina suprapunerile privind activitățile de supraveghere și control efectuate de reprezentanții MADR și ANSRSA.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să fiți de acord cu aprobarea raportului favorabil al comisiei de specialitate. Vă mulțumesc.

Domnule ministru, vă mulțumim și noi.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, dorește cineva să ia cuvântul?

Iertați-mă, comisia sesizată în fond, mai întâi și întâi. Domnule vicepreședinte, vă rog să prezentați punctul de vedere al comisiei.

Proiectul de lege privind abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 42/1995 privind producția de produse alimentare destinate comercializării – este lege ordinară – este respins de Senat.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, în raportul suplimentar, menține raportul inițial de adoptare în forma prezentată de Guvern.

Camera Deputaților este Cameră decizională. Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, dorește cineva să ia cuvântul?

Nu.

Stimați colegi,

Și acest raport nu cuprinde amendamente admise și respinse. În consecință, îl așezăm pe lista proiectelor de lege pentru votul final de la ora 13.00. ## Dragi colegi,

Următorul punct asupra căruia ne oprim este cel de la poziția 2 din ordinea de zi – Proiectul de hotărâre privind modificarea limitelor minime și maxime ale componenței numerice a comisiilor permanente prevăzute în anexa la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.

## Stimați colegi,

Dați-mi voie să dau citire acestei hotărâri pentru a fi în deplină cunoștință atunci când ne vom exprima votul.

Doamnelor și domnilor colegi,

„Hotărâre privind modificarea limitelor minime și maxime ale componenței numerice a comisiilor permanente prevăzute în anexa la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.

În temeiul art. 40–43 din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 35/16 ianuarie 2006, cu modificările și completările ulterioare, Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. Limitele minime și maxime ale componenței numerice a comisiilor permanente prevăzute în anexa la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și vor fi după cum urmează:

Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare – minim 21, maxim 24 de membri;

Comisia pentru buget, finanțe și bănci – minim 21, maxim 39 de membri;

Comisia pentru industrii și servicii – minim 21, maxim 31 de membri;

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice – minim 23, maxim 32;

Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale – minim 11, maxim 15 membri;

Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic – minim 23, maxim 33 de membri;

Comisia pentru muncă și protecție socială – minim 23, maxim 30;

Comisia pentru sănătate și familie – minim 15, maxim 19;

Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport – minim 23, maxim 31;

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă – minim 18, maxim 25 de membri;

Comisia juridică, de disciplină și imunități – minim 17, maxim 26;

Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională – minim 19, maxim 26;

Dacă sunt observații, legate de componența și de structura anunțată?

Nu avem.

Proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de la ora 13.00. Domnul Mircea Toader, pe procedură.

Vă rog.

Domnule președinte de ședință,

M-am uitat la ceas și cred că nu ajungem la o poziție importantă – la poziția 63, un PL-x 541/2010, al unor colegi de-ai noștri, prin care se stabilesc restanțele pentru un anumit sprijin financiar din 2009. Ele sunt, de regulă, în faza de instanță și, dintr-un viciu, s-a uitat să se treacă și sprijinul financiar pentru albine, așa cum prevăd și recomandările Comisiei europene, motiv pentru care vă rog să fiți de acord să luăm în discuție 63 și s-o retrimitem la comisie, ca săptămâna viitoare să poată să intre, fiind foarte utilă pentru agricultorii noștri.

Da, domnule lider, o s-o luăm în discuție când vom ajunge la poziția 63.

Vă mulțumesc.

Vă rog să ocupați loc în sala de ședințe, domnule președinte.

Poziția 13, Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului de amendare între Guvernul României și Guvernul Statului Israel, semnat la București la 12 august 2010, la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Statului Israel pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Ierusalim la 3 august 1998.

Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, proiectul de lege se consideră adoptat în mod tacit, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Poziția 14, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune.

De asemenea, termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Domnul deputat Márton Árpád.

Vă rog.

## Domnule vicepreședinte,

## Doamnelor și domnilor,

Dacă legea adoptată tacit, anterioară, este una de ratificare, nicio problemă. Aceasta din urmă, adoptată tacit, ca și o altă lege, care nici nu a mai trecut pe la comisie, au un raport de respingere. Cu toate acestea, nu a ajuns în dezbatere în Camera Deputaților și a fost adoptată tacit, lăsând Televiziunea publică fără fonduri publice. Deci o iresponsabilitate ieșită din comun.

Propunerea mea procedurală este ca cel puțin atunci când avem rapoarte de respingere din comisii, aceste rapoarte să aibă prioritate în ordinea de zi, pentru a nu mai trece tacit aceste legi, și să vă gândiți, în Biroul permanent, din când în când să mai puneți o zi de joi, pentru a mai scăpa de rapoartele de respingere pentru ședințele de vot final.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Și eu sunt de acord.

Avem un număr foarte mare de proiecte de lege care au fost adoptate în mod tacit, fără ca membrii Camerei să poată să-și exprime poziția în cadrul comisiilor permanente. Este regretabil că în cadrul acestor comisii nu se depun eforturi pentru rapoartele întocmite în timp, iar că Biroul permanent nu manifestă atenția necesară pentru a evita dezbaterea în felul acesta sau pentru a se evita adoptarea tacită a unor proiecte de lege extrem de importante.

Domnule Mircea Toader, o să vă rog să interveniți la încheierea setului de acte normative care au fost adoptate în mod tacit. Până atunci, vă rugăm să vă documentați, să nu mai greșiți.

Poziția 16, Proiectul de lege privind schimbarea denumirii satului Satu Nou din componența comunei Racu, județul Harghita, în Gârciu.

Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, proiectul de lege se consideră adoptat, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților. Poziția 15 a fost aceasta, rectific.

Poziția 16, Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.

Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă a fost adoptată în mod tacit.

Poziția 17, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 101 din 22.05.1992.

De asemenea, termenul de dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată în mod tacit.

Poziția 18, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe.

Avem, și aici, îndeplinite prevederile art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Propunerea merge la Senat.

Poziția 19 din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind împărțirea administrativ-teritorială a României.

## Domnule președinte,

Am o singură observație. Dacă ea ar fi ajuns la o dezbatere normală, aș fi ridicat problema atunci. Vă rog să observați că pleacă această lege de la noi cu un titlu care este contrar Constituției României. Articolul 1 alineatul (1) din Constituția României spune că „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Fiind indivizibil, nu poate fi împărțit. Și, din păcate, am ajuns în situația în care un student la drept constituțional ar fi picat cu un astfel de titlu. Nu știu cine este inițiatorul și nu vreau să se supere pe mine, tocmai pentru că nu-l știu, dar această propunere pleacă la Senat, ca și cum ar fi adoptată de către noi. Voiam să se consemneze în Constituție faptul că am luat act de greșeala din acest titlu.

Da, să se consemneze în stenograma ședinței intervenția domnului secretar.

Domnilor colegi, vă rog să observați că prevederile art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 113 din regulament fiind îndeplinite, adoptarea tacită este de necontestat. Sperăm ca Senatul să o ia în dezbatere și să modifice această propunere, în sensul de a o pune în strictă concordanță cu prevederile constituționale.

Poziția 20, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 246/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului de Drept Public și Științe Administrative al României.

Adoptată tacit.

Merge la Senat.

Poziția 21, Propunerea legislativă privind pregătirea practică a studenților.

Aceleași prevederi ale art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților fiind îndeplinite, propunerea merge la Senat.

Poziția 22, Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Aceeași stare de fapt și de drept. Vă rog să o rețineți. Propunerea merge la Senat, pentru a fi dezbătută.

Poziția 23, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari. Aceleași prevederi ale art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților fiind îndeplinite, adoptarea tacită este de necontestat.

Poziția 24, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 504/2002 a audiovizualului.

Adoptată tacit, întrucât sunt îndeplinite prevederile art. 75 alin. (2) din Constituția României și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Poziția 25, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experților criminaliști care pot fi recomandați de părți să participe la efectuarea expertizelor criminalistice, precum și al Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Urmează același drum ca și celelalte propuneri legislative.

Da.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Sunteți foarte atent.

Voiam să fac o rectificare.

M-am uitat după programul inițial. Poziția PL-x-ului pentru

care solicităm discuția... retrimiterea la comisie este 54.

Cu scuzele de rigoare.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Stimați colegi,

Domnul deputat Mircea Toader a propus ca proiectul de lege poziționat la numărul de ordine 54 din ordinea de zi să-l readucem în față pentru o dezbatere și o retrimitere către comisia sesizată în fond, pentru a fi aprofundat prin întocmirea unui raport suplimentar.

Dacă sunt observații față de această propunere?

Dacă nu sunt, atunci

Termen pentru întocmirea raportului suplimentar: două săptămâni.

## Stimați colegi,

Întrucât ne apropiem de ora finală pentru ședința noastră privind dezbaterea proiectelor de lege, dați-mi voie să vă informez că, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, s-a depus la secretarul general al Camerei Deputaților, în vederea exercitării de către deputați a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, Legea privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil, în valoare de 100 de milioane de euro, acordat de România Republicii Moldova, semnat la București la 27 aprilie 2010, și Protocolul adițional la acesta, semnat la Chișinău la 23 septembrie 2010.

Domnul secretar mă atenționează că, la poziția 32, avem o propunere legislativă al cărei termen se împlinește săptămâna viitoare. V-aș ruga să fiți de acord să luăm în dezbatere Propunerea legislativă pentru modificarea art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Dacă din partea inițiatorilor dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia juridică, de disciplină și imunități, este raport de respingere. Înțeleg că președintele comisiei și comisia în ansamblul ei susțin raportul de respingere.

În atari situații, urmează să procedăm în conformitate cu prevederile art. 104 din regulament, potrivit căruia, dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectelor de lege sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterilor generale, președintele poate să ceară votul final.

Vot final, ora 13.00.

Stimați colegi, Este ora 12.30.

Încheiem aici ședința consacrată dezbaterilor proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Ne revedem la ora 13.00 pentru votul final.

Vă mulțumesc. Poftă bună! Ora 13.00, vot final. Vă doresc poftă bună și o după-amiază plăcută!

PAUZĂ * * *

În timpul votului final? Ce faceți?

Pe procedură, vă rog.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Este ora 13.01.

Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință. Invit liderii grupurilor parlamentare să-și invite, la rândul lor, colegii în sala de ședință.

Începem ședința consacrată votului final pe proiecte de lege care astăzi și ieri au fost adoptate pe articole.

Domnilor colegi,

Doamnelor colege,

Vă rog să ocupați locurile în sala de ședință.

Rog persoanele care nu au calitatea de deputat să părăsească sala de ședințe.

Domnul deputat de Sălaj, nu încurajați prezența consilierilor în sala de ședințe.

Rog și secretarii de ședință să poftească la prezidiu. Domnilor colegi...

Domnul Mircea Toader...

Stimați colegi,

Vă rog insistent să ocupați locurile în sala de ședință. Declar deschisă ședința consacrată votului final, astăzi, 15 februarie 2011, ora 13.06.

Primul punct pe ordinea de zi este Proiectul de hotărâre privind modificarea limitelor minime și maxime ale componenței numerice a comisiilor permanente prevăzute în Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008, cu modificările ulterioare.

Proiectul de hotărâre se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.

Vă rog să vă pregătiți cartelele.

Întrucât înțeleg că avem câțiva colegi care și-au făcut cartele noi, vă rog să scoateți cu toții cartela din aparat, o ridicați sus, s-o vadă lumea, o reintroduceți și vă rog să apăsați pe numărul 1, ca să verificăm prezența și dacă funcționează aparatul.

Rugăm și opoziția, și puterea.

Da.

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Cer o pauză de consultări de cinci minute.

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Că faceți legi din mers, că nu respectați nimic – Constituție, regulamente și altele –, că furați la vot este deja știut, dar ca să mergeți și mai departe și în procedură de vot să vină liderul Partidului Democrat să ceară timp de consultare, pauză, pentru că probabil nu au suficiente voturi, iar dumneavoastră, domnule președinte de ședință, să fiți de acord...

Domnule președinte,

Vă rog să respectați regulamentul. În caz contrar, grupul meu se vede nevoit să facă sesizare către Comisia juridică, să ceară sancționarea dumneavoastră.

Am să respect regulamentul, stimată doamnă colegă. Pauză de consultări cinci minute.

DUPĂ PAUZĂ

Domnilor colegi, vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință.

Timpul alocat consultării de liderii grupurilor parlamentare s-a epuizat.

Invit secretarii de ședință să ocupe loc la prezidiu.

Domnule președinte, Stimați colegi...

Numai puțin, invit colegii în sala de ședință. Domnilor colegi, Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință. Urmează să continuăm votul. Domnilor colegi, Vă rog să ocupați locurile în sala de ședință. Domnul președinte al Comisiei economice, vă rog. Domnul deputat Oajdea...

Domnule președinte, Stimați colegi,

Am avut o consultare cu colegii mei, liderii de grup din cadrul Coaliției și solicităm amânarea votului pe poziția 2 și 8, fiindcă avem câteva puncte de vedere necorelate cu cele ale Guvernului.

Vă mulțumesc.

Invocați-le! Care sunt?

Domnule deputat, deci punctele de la 2 până la 8 inclusiv. Am înțeles.

Doamna Aura Vasile.

Doamnă deputat, îmi face plăcere să vă revăd activă. Aveți cuvântul!

## **Doamna Aurelia Vasile:**

## Domnule președinte,

Ați avut până acum tot respectul meu, pentru că atunci când făceați năsărâmbe pe procedura de vot sau pe felul în care se făceau dezbateri pe proiecte de lege importante, care nenoroceau populația acestei țări, o făceați cu zâmbetul pe buze și – cum să spun eu – haios, ca să folosesc un termen neacademic.

Constat acum că deveniți și dumneavoastră taliban, constat acum că și dumneavoastră intrați în armata Partidului Democrat Liberal și a partidelor care susțin acest partid ca să puteți să demonstrați încă o dată că, pentru dumneavoastră, nu există lege, nu există regulament.

Așa cum președintele Băsescu conduce țara asta printr-o dictatură, dumneavoastră doriți să conduceți Parlamentul României, Camera Deputaților, ca un dictator.

Când și unde s-a pomenit ca, în procedură de vot final, să vină un lider de grup și să ceară scoaterea de pe ordinea de zi a proiectelor de lege pe care încă nici nu le-ați anunțat.

Probabil că mâine o să aud că faceți iar o modificare la Regulamentul Camerei Deputaților să puteți din două în două minute să faceți ce vreți.

## Domnule președinte,

Și dumneavoastră, și Roberta, și Toader, și tot Partidul Democrat, UDMR-ul, „Partidul cucilor” și minoritățile nu faceți decât să anulați democrația în România.

Vă rog să reintrați în Regulamentul Camerei Deputaților și revin să spun că vom sesiza Comisia juridică pentru ceea ce dumneavoastră faceți astăzi.

Și mai am un singur argument, domnule președinte, poate dorește cineva să înțeleagă de ce liderul Grupului Partidului Democrat Liberal a făcut această solicitare. Vă spun eu: sunt legi organice și n-au în sală suficienți parlamentari de la această coaliție monstruoasă ca să poată să treacă aceste nenorociri, aceste lucruri care ascund fraude, fraude și hoții.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Mulțumesc, doamnă deputat.

Chiar că nu înțeleg de ce sunteți așa pornită împotriva mea, pentru că eu chiar vă simpatizez.

Nu pot decât să îmi joc rolul meu de a conduce ședința și de a da curs solicitărilor dumneavoastră.

Supun aprobării dumneavoastră propunerea domnului deputat Mircea Toader ca pozițiile 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 din ordinea de zi să fie amânate pentru ședința viitoare de vot final.

Stimați colegi,

Continuăm votul la poziția 9, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Lege organică.

Comisia juridică propune respingerea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului este acela că nu susține această propunere.

N-aveți cvorum, n-a trecut!

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Domnilor,

Citesc foarte multă bucurie pe chipurile dumneavoastră. Da, constat că nu avem cvorum.

Rog liderii grupurilor parlamentare să se mobilizeze și să...

Domnilor colegi,

Rog liderii grupurilor parlamentare să-și mobilizeze colegii pentru a continua ședința de vot.

## Domnule președinte de ședință,

Ca să n-avem dubii, cerem chiar o pauză de o oră ca să stabilim cvorumul.

Pauză pentru negocieri: 30 de minute.

PAUZĂ * * *

DUPĂ PAUZĂ

Domnule președinte, Stimați colegi,

După lista pe care am primit-o de la Serviciul tehnic, într-adevăr, lipsesc doi colegi care sunt prezenți. Au votat și nu apar pe listă ca fiind prezenți. ( _Vociferări.)_

Stimați colegi,

Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință. O să verificăm prezența.

Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință, stimați colegi.

Domnilor colegi,

Vă rog să ocupați locurile! Domnilor colegi,

Am revenit în sală și începem partea a doua a ședinței de vot nominal...

Nominal?

## **Domnul Ioan Oltean:**

Votul cu cartelă, vă rog să mă iertați.

Au existat mai multe plângeri din partea unor colegi ale căror cartele n-au funcționat.

O să verificăm, prin bunăvoința dumneavoastră, dacă, între timp, instalația este corectă și funcționează în conformitate cu cele mai înalte norme tehnice.

O să vă rog să introduceți cartelele în aparatul de vot, facem prezența și pe urmă o să rog liderii grupurilor parlamentare să verifice dacă fiecare deputat apare în listing.

Vă rog să faceți prezența: 1 și un vot afirmativ, da. Deci 1 și 4 vă rog să marcați.

Vă rog să insistați, stimați colegi.

Rugăm și opoziția să apese pe tastele 1 și 4.

Haideți, stimați colegi, haideți, că sunteți așteptați.

Colegii care au intrat în sală sunt rugați să apese pe tastele 1 și 4 pentru a verifica.

Daniel Oajdea, haideți!

Rog liderii grupurilor parlamentare să verifice dacă toți parlamentarii prezenți în sală apar în lista de vot, în lista de prezență.

Vă rog să puneți la dispoziția liderului de grup lista cu votanții.

Cer Comisiei tehnice să oprească votul, pentru a verifica prezența.

Să mai ceară o oră pauză!

Rog liderii grupurilor parlamentare... dacă sunt probleme?

Da, vă rog, domnule Máté András Levente, liderul Grupului parlamentar al UDMR, domnul Mircea Toader, haideți, haideți că pierdem timpul!

Vă rog, domnule deputat.

Da. Mulțumesc. Domnul Mircea Toader?

## **Domnul Mircea Nicu Toader:**

Puteți să verificați în sală.

Domnul Arion, doamna Chircu, domnul Dugulescu, domnul Geantă, domnul Lubanovici, domnul Marin Mircea, domnul Vreme, deci sunt în sală și nu au apărut.

Domnilor colegi,

Domnul Pambuccian, liderul Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Da, nu apărea domnul Vainer, dar e în ordine. Am verificat acum și e în ordine.

Da.

Mulțumesc.

Domnule deputat Calimente, vă rog, din partea Grupului parlamentar al PNL.

## **Domnul Mihăiță Calimente:**

Domnule președinte de ședință,

Povestea asta cu s-a stricat... da, e adevărat, vi s-a stricat instalația, și dacă vi s-a stricat instalația cred că nu mai putem să continuăm ședința, pentru că ne-am uitat și noi și apar, de exemplu, de la Grupul parlamentar al independenților, oameni care au votat și nu sunt prezenți în sală. Nu știu dacă domnul ministru Oprea este aici și apare că a votat.

Da? Deci și cartelele pe care le mai aveți pe la dumneavoastră cred că nu pot să justifice prezența colegilor care vi le-au dat împrumut.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Da.

Mulțumesc.

V-aș ruga să mai verificăm o dată prezența.

Vă rog, toată lumea scoate din nou cartela din aparat și o reintroduce și apăsăm din nou pe tasta 1 și 4 pentru a verifica pentru ultima dată astăzi prezența.

Vă rog să urmăriți cu atenție votul. ## Domnilor colegi,

Domnule Uricec,

Domnule președinte de ședință,

Dați-mi voie în foarte puține cuvinte să vă spun ceea ce se întâmplă, ceea ce s-a văzut și ceea ce nu s-a văzut până acum în lucrările acestei ședințe de vot final.

Prima dată, îmi pare tare rău, dar în numele Grupului parlamentar al PSD, de data asta, cu mult regret, trebuie să anunț faptul că nouă ne pare rău că astăzi conduceți dumneavoastră ședința de vot final și nu o conduce doamna Anastase, și nu credeam că lucrul acesta o să ajungă vreodată să ne trezească regrete.

Cu titlu personal, cu câteva ore mai devreme, v-am gratulat cu aprecierile mele pentru experiența dumneavoastră în a conduce Camera și experiența

dumneavoastră de parlamentar. Din nefericire, trebuie să-mi retrag în momentul acesta gratulările, pentru că, numai în ultima jumătate de oră dinainte de o oră și jumătate de pauză, ați permis unui lider de grup parlamentar să solicite concomitent două pauze de consultări.

Pauza de consultări de o jumătate de oră s-a transformat într-o pauză de consultări de o oră și jumătate și alte lucruri de genul acesta, care au fost necesare, și acum revenim la partea care nu se vede, ca dumneavoastră, puterea, să reușiți să vă aducem oamenii în sală, pentru a putea să treceți actele normative, legile organice pe care le aveam astăzi în program.

Din nefericire, din nefericire... Noi nu vrem să participăm la acest simulacru. Ați constatat, și acum ar fi trebuit să constatați pentru a patra oară la această sesiune de vot final că nu există cvorum, motiv pentru care, domnule președinte, n-ar fi trebuit nici să acordați pauză de consultări, nici să solicitați liderilor de grup să aducă oamenii în sală, ci, pur și simplu, să constatați lucrul acesta, să dispuneți suspendarea ședinței și să reprogramați ședința pentru altă dată.

Vă mulțumesc.

## Stimați colegi,

În urma votului exprimat mai înainte, s-a constatat o prezență de 166 de voturi, cvorumul – 167.

Suspend ședința de vot pentru săptămâna viitoare.

## _Ședința s-a încheiat la ora 14.40._

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|590052]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 9/25.II.2011 conține 80 de pagini.**

Prețul: 24,00 lei