Constantin Avram

„Arestul preventiv este act de justiție sau pedeapsă?”

Recenta inițiativă legislativă a senatorului PSD Șerban Nicolae, privitoare la modificarea Codului penal, ce vizează măsura arestului preventiv a stârnit în spațiul public dezbateri aprinse, cu argumentații pro sau contra, și a avut ca punct de plecare aplicarea abuzivă, chiar discreționară, spun unii, a acestei măsuri în cazuri penale, ce nu impuneau, spun unii specialiști, aplicarea acesteia. Evident, nimeni nu poate nega necesitatea unei astfel de măsuri în cazurile penale ce fac referire la infracțiunile comise cu violență, cum ar fi crime, violuri, accidente rutiere rezultate ca urmare a consumului excesiv de alcool, sau al infracțiunilor ce urmăresc sustragerea de la demararea sau continuarea urmăririi penale sau, mai simplu, se propune aplicarea acestei măsuri preventive numai persoanelor ce prezintă pericol public iminent.

Propunerile senatorului, care este un bun specialist în dreptul penal, mi se par a fi de bun-simț și ancorate în realitățile luptei împotriva corupției generalizate demarcate de Direcția Națională Anticorupție. Dar, după cum am văzut, părerile sunt împărțite, unele plasând această inițiativă în registrul de diminuare a eficienței activității DNA, de fracturare a actului de justiție, iar altele arătând că inițiativa este una oportună și menită a corecta folosirea abuzivă a acestei măsuri de către procurori, venind cu precedente de trimitere în judecată a fostului premier Adrian Năstase, a fostului ministru Miron Mitrea, a deputatului Monica IacobRidzi și a multor alte cazuri fără folosirea acestei măsuri a arestului preventive. Ba, mai mult, în cazurile de mai sus, persoanele au fost trimise în fața instanțelor, judecate în libertate și condamnate la ani grei de detenție.

Tot în acest context, au fost puncte de vedere care generau întrebări de genul: „De ce DNA-ul nu insistă pe acțiuni menite a recupera prejudiciile statului prin percheziții sau sechestre asupra averilor inculpaților, rezumându-se numai la măsura arestului preventiv?!” Ca să nu mai vorbim de administrarea preferențială a probelor în cazurile Dan Voiculescu sau Adrian Năstase, mergându-se până într-acolo încât unii analiști politici să definească amestecul justiției în politică, și nu invers! Pe mine personal argumentele senatorului Șerban Nicolae m-au convins și pentru că unele fapte de corupție la nivel înalt și administrate de DNA au fost demarate și instrumentate după încheierea celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Traian Băsescu, dar într-un spectacol mediatic de toată spaima opiniei publice.

Sunt ferm convins că munca depusă de procurori (care nu sunt altceva decât avocații acuzării) este enormă și presupune o documentare și o strângere a probelor ce necesită un fond de timp serios și de aceea se solicită și sprijinul serviciilor de informații. Dar nedumerirea analiștilor politici (care sunt formatori de opinie) față de instrumentarea preferențială sau la comandă politică, cred unii, a unor cauze penale rămâne fără răspuns încă.