Gheorghe David

„Argumente pentru îmbunătățirea cadrului legislativ privitor la eficiența banului public.”

Înainte de a vă prezenta propunerile de îmbunătățire a cadrului legislativ privitor la eficiența circulației banului public – despre care voi vorbi în partea a doua a intervenției mele –, consider că este nimerit să încep cu argumentele care stau la baza susținerii lor.

Județul Timiș – pe care am onoarea să-l reprezint în Senatul României –, ca suprafață, se situează pe primul loc în țară. Aproximativ 70% din populație trăiește în mediul urban, din care numai în Timișoara 44%. Punând cap la cap teritoriul administrativ al celor două municipii și al celor nouă orașe, rezultă că respectiva populație se află concentrată pe circa 500 kilometri pătrați, dintr-un total de aproape 9.000 kilometri pătrați cât este suprafața județului.

Din acest punct de vedere, situația este relativ identică în toate județele a căror dezvoltare economică depășește binișor media pe țară. De reținut, urbanizarea este un fenomen în expansiune inclusiv în țările puternic industrializate. Spre deosebire de acestea din urmă, la noi ea nu este însoțită de o dezvoltare a infrastructurii în măsură să asigure populației un confort comparabil cu cel impus prin standardele Uniunii Europene. Este vorba despre rețeaua de drumuri și șosele, de alimentarea cu apă și canalizare, de ecologizare a apelor uzate și a deșeurilor menajere și industriale, de comunicații, de asigurarea confortului termic centralizat sau nu, etc. Dacă la nivelul municipiilor și orașelor aceste utilități sunt cât de cât rezolvate sau sunt incluse în portofoliul investițiilor pentru anii imediat următori, în mediul rural, cu mici excepții, realizarea unei astfel de infrastructuri se află abia la început.

Dosarul negocierilor premergătoare dobândirii calității de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene cuprinde 30 de capitole plus unu – Diverse. Din totalul celor peste 90.000 de pagini, agriculturii și mediului înconjurător i-au fost consacrate mai bine de două treimi, ceea ce demonstrează recunoașterea complexității deosebite a celor două capitole. Faptul că pentru punerea în aplicare a acquis-ului comunitar privitor la cele două componente Comisia Europeană i-a acordat României – e adevărat, nu numai ei, ci și celorlalte țări candidate – o perioadă mai îndelungată de timp în comparație cu celelalte capitole nu face decât să învedereze recunoașterea de către oficialii de la Bruxelles că drumul pe care îl avem de parcurs este lung și anevoios.

În afară de timp și de foarte mulți bani pentru a duce la bun sfârșit angajamentele asumate, la fel de importante sunt și eforturile de a crea un mecanism instituțional capabil să pună în valoare fondurile alocate, creativitatea celor antrenați în funcționarea acestuia și propriile resurse umane și materiale. Or, din acest punct de vedere, modul în care au fost accesate și cheltuite fondurile bănești puse nouă la dispoziție prin programele PHARE, ISPA și SAPARD – ca să le amintesc doar pe acestea – demonstrează că el nu funcționează corespunzător. Întârzierea cu mai bine de doi ani a derulării creditelor alocate prin SAPARD este doar un exemplu.