Paul Magheru

Þãri ca Franþa au reglementãri lingvistice încã din secolul al XVI-lea, de pe vremea lui Francisc I.

De altfel, iniþiatorii români ai proiectului de lege au ca model Ñ domnul George Pruteanu ºtie foarte bine lucrul acesta Ñ legea de protecþie juridicã a limbii franceze din anul 1994. Ameninþarea lor este engleza. Ei nu doresc o corciturã de ”franglezãÒ. Pe noi ne ameninþã ”romglezaÒ, dar, mai mult, stricãtorii din interioriul limbii, incultura, cosmopolitismul ºi hiperstrãinismul. Împotriva acestora trebuie sã facem, într-adevãr, legi de protejare a limbii române.

Iar amendamentul pe care voiam sã-l propun, iatã, sunt în sfârºit la amendamentul pe care vreau sã-l propun, este vorba de alin. 1 de la art. 1. Este articolul iniþial ºi articolul propus de comisie. Ziceam cã am dorit sã iau cuvântul, pentru cã, totuºi, am senzaþia cã pot contribui la o formulare mai fericitã a acestei prevederi. ªi anume, eu, luând tot ceea ce este bun ºi necesar atât dintr-o formulare, cât ºi din cealaltã, cred cã s-ar putea formula mai bine acest art. 1 alin. 1 în felul urmãtor: ”Orice text...Ò Ð îi dau dreptate domnului profesor Ð ”scris sau vorbit...Ò nu e nevoie, dar ca sã rãmân în litera textului ºi sã nu fim obligaþi la alte proceduri care ar îngreuna adoptarea acestui proiect de lege, ”Orice text scris sau vorbit în limba românã având caracter de interes public, în sensul prevãzut la art. 2, trebuie sã fie corectÉÒ.

ªi acum, propunerea pe care o fac eu: ”trebuie sã fie corect din punct de vedere gramatical, ortografic, ortoepic ºi de punctuaþie, ºi sã respecte claritatea ºi proprietatea termenilor, conform nomelor academice în vigoare.Ò

Eu cred cã atât din punct de vedere gramatical, cât ºi din punct de vedere semantic formularea aceasta este mai potrivitã ºi mai accesibilã, mai ales pentru cei care vor trebui s-o punã în aplicare.

Vã mulþumesc foarte mult.