Gheorghe Ana

„Armata Română, în mare pericol”

Evenimentele din Libia au adus în atenția opiniei publice indirect, prin dezbateri și analize, starea Armatei Române.

De la crearea statului modern român și până astăzi Armata Română s-a bucurat și se bucură de un prestigiu deosebit în rândul cetățenilor. De fapt, în toate sondajele de opinie efectuate după Revoluția din 1989, Armata Română alături de Biserică au fost și sunt instituțiile cele mai apreciate de către români.

Aderarea României la structurile euroatlantice a atras după sine, pe lângă garanțiile de securitate necesare, și obligații pe care Armata Română, prin militarii ei, și le onorează cu succes în teatrele de operațiuni, făcând să crească prestigiul României în lumea democrată și modernă.

De fapt, modul cum militarii români își fac datoria în teatrele de operațiuni a determinat coaliția internațională de intervenție în Libia și structurile NATO să accepte participarea României cu fregata Ferdinand și doi ofițeri de stat major la această intervenție.

Această ofertă a statului român pentru participarea la evenimentele din Libia a creat dezbateri și analize în opinia publică privind starea Armatei Române.

Suntem sau nu pregătiți să facem față unor astfel de provocări? Este Armata Română capabilă să asigure securitatea națională? Până unde se poate merge cu numărul de participanți și mijloace în teatrele de operațiuni? Contingentele de militari români din teatrele de operațiuni întăresc sau slăbesc capacitatea Armatei Române?

Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care orice cetățean român de bună-credință și le pune astăzi.

Dacă analizăm la rece situația Armatei Române o să constatăm următoarele:

1. Nu există o lege a planificării apărării naționale.

2. Este nevoie de o nouă Lege de organizare a armatei, un nou statut al militarilor (drepturile militarilor sunt foarte limitate).

3. Criza economică a diminuat drastic bugetul armatei, ajungând în 2011 la o alocare de 0,88% din PIB, față de 2,3% din PIB, angajament asumat față de NATO. Ce este mai grav este că și după criză se pare că bugetul armatei va scădea, și atunci este nevoie de o construcție care să delimiteze foarte clar cheltuielile.

În acest sens, cred că bugetul armatei trebuie să fie construit pe trei piloni principali:

a) cheltuieli de funcționare;

b) cheltuieli de training;

- c) cheltuieli în teatrele de operațiuni.

Deși în criză financiară, totuși armata și-a făcut datoria, Armata Română reprezentând unul dintre cei mai buni ambasadori ai României. Dar pentru a obține aceste rezultate s-au făcut sacrificii foarte mari (sacrificii financiare), în defavoarea categoriilor de arme rămase în țară. Aici subfinanțarea este evidentă, ceea ce a determinat, printre altele, următoarele neajunsuri: