Stenogramă plen

2. Această lege consacră drepturi colective ale minorităților, introducând elemente statale noi, precum: Comunitatea națională a minorității; pământul natal al Comunității maghiare; autonomia culturală a minorităților naționale.

3. Prin conținutul acestei legi se înființează autorități publice pe criterii etnice, precum consiliile naționale ale autonomiei, fapt ce excedează prevederilor constituționale și totodată subminează suveranitatea statului român și principiul autonomiei autorităților locale.

4. Prezenta lege creează cadrul înfăptuirii autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

5. Instituțiile și drepturile excedentare înființate prin această lege duc în mod vădit la discriminarea, în primul rând, a populației românești minoritare din județele Covasna, Harghita și Mureș, iar aplicarea ei va crea cadrul unor dispute și conflicte interetnice, între români și maghiari, în județele din Ardeal.

Vă mulțumesc.

Deci urmează doamna deputat Sonia Drăghici de la PSD și se pregătește domnul deputat Samoil Vâlcu, PDL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „România, membru NATO”.

Stimați colegi,

În urmă cu șapte ani, la 29 martie 2004, România devenea membru cu drepturi depline al Alianței NordAtlantice, acesta fiind cel mai mare succes al politicii externe românești de după anul 1989. Integrarea în structura nordatlantică a fost un proces îndelungat, a cărui constanță a constituit-o larga susținere a poporului român, pentru care calitatea de membru NATO echivalează cu garanția securității și stabilității pe plan extern.

Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO) este o alianță formată din 28 de state din Europa și America de Nord care au aderat la Tratatul nord-atlantic. Scopul esențial al NATO este acela de a asigura libertatea și securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice și militare, în conformitate cu Tratatul nord-atlantic și cu principiile Cartei Națiunilor Unite. Tratatul nord-atlantic a fost semnat la data de 4 aprilie 1949. Acesta reprezintă baza legală și contractuală a Alianței și a fost stabilit în cadrul articolului 51 al Cartei Națiunilor Unite, care reafirmă dreptul inalienabil al statelor independente la apărare individuală sau colectivă.

Încă de la începuturile sale, Alianța a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste și durabile de pace în Europa, bazată pe valorile comune ale democrației, drepturile omului și în conformitate cu legea. Principiul fundamental care stă la baza Alianței este un angajament comun față de cooperarea mutuală între statele membre, axat pe indivizibilitatea securității acestora.

România și-a depus oficial candidatura la NATO în 1993, și un an mai târziu a fost primul stat care a răspuns invitației lansate de Alianță de a participa la Parteneriatul pentru Pace, program destinat cooperării euroatlantice în materie de securitate, cu rol major în procesul de includere a noi membri în NATO. Acești pași au reprezentat garanția evoluției democratice a politicii românești de după Revoluția Română și premisele unei ulterioare integrări europene.

În aprilie 1999, NATO a lansat Planul de acțiune în vederea admiterii de noi membri (Membership Action Plan – MAP). România și-a elaborat propriul Plan național anual de pregătire pentru aderare, care stabilea obiective, măsuri și termene de realizare în vederea aderării la Alianță.

La 29 martie 2004, România a încheiat o etapă, drumul spre NATO, și a pășit pe un drum nou, drumul în cadrul NATO, ca stat aliat. Participarea pentru prima dată la un summit NATO ca membru cu drepturi depline a demonstrat că țara noastră este parte activă a procesului transatlantic de luare a deciziilor în domeniul securității.

Avem în prezent oportunitatea deosebită de a ne promova interesele naționale în cadrul unui sistem de apărare colectivă bazat pe valori democratice, beneficiind de cele mai solide garanții de securitate din întreaga istorie a României. Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Samoil Vîlcu și se pregătește doamna deputat Doina Burcău.

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează: „Sprijinul acordat tinerilor afaceriști – măsură eficientă economic”

Perspectivele economiei românești sunt de îmbunătățire, acest lucru este susținut chiar de unii analiști financiari, iar aprecierea leului în raport cu moneda euro vine să confirme acest lucru. Măsurile dificile din punct de vedere financiar adoptate anul trecut de actuala guvernare permit ca în acest an să fie respectată ținta privind deficitul bugetar stabilit pentru anul 2011, respectiv de 4,4% din PIB. România se îndreaptă spre redresare economică și sunt convins că 2011 va fi un an mai bun decât anul trecut. Prioritatea rămâne promovarea creșterii economice prin investiții și îmbunătățirea climatului investițional.

Eficientizarea sectorului public va majora cu siguranță gradul de absorbție a fondurilor structurale europene, iar aceasta va duce în final la îmbunătățirea infrastructurii. Din analizele specialiștilor reiese faptul că economia românească s-a stabilizat și a fost reluată creșterea economică, dar măsurile privind reforma structurală și consolidarea fiscală trebuie să continue. Una dintre măsuri este cea de a crește ponderea sectorului privat în economie, iar sprijinirea tinerilor care vor să-și deschidă o afacere este bine-venită. Măsura stimulării dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri, stabilită printr-o ordonanță adoptată de Guvernul Boc, va permite celor care doresc să își înființeze o firmă să beneficieze și de scutirea de la plata taxelor aferente operațiunilor de înmatriculare efectuate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și de scutirea de cheltuieli impuse de asigurările de sănătate datorate de angajator, pentru veniturile a cel mult 4 angajați, fără a se depăși însă salariul mediu brut pe economie din anul anterior. Astfel, Guvernul acordă tinerilor întreprinzători 10.000 de euro pentru deschiderea unei afaceri, iar acest lucru este încurajator la început de drum.

Tinerii sunt creativi și au idei bune de afaceri, dar au nevoie de sprijinul statului pentru a-și atinge obiectivele. Această categorie socială este cea mai vulnerabilă în țara noastră, dacă avem în vedere statisticile conform cărora 1 din 5 tineri este șomer, iar foarte multe state din Uniunea Europeană au prevederi legislative care să sprijine tinerii debutanți în afaceri, cum ar fi acordarea unor granturi nerambursabile, împrumuturi cu costuri mici prin acordarea de garanții de stat, subvenționarea costurilor administrative sau finanțarea capitalului social pentru înființarea de firme. De asemenea, o astfel de inițiativă este în acord cu recomandările europene în domeniu.

Mulțumesc și eu.

O vom asculta pe doamna deputat Doina Burcău și se pregătește domnul deputat Vasile Popeangă.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Violența împotriva femeii”, pentru că la fiecare început de martie se resimt grija și atenția pe care oamenii le acordă femeii. Pe măsură ce trece timpul, aceasta se diminuează. De aceea, acum, spre sfârșitul lunii, doresc să readuc în atenția dumneavoastră un semnal de alarmă referitor la femei.

În cel mai larg sens, violența împotriva femeilor reprezintă orice atac al corpului femeii, al integrității sau al libertății prin acte individuale sau privare socială.

Include bătaia, violul, abuzul fizic și sexual al tinerelor fete, abuzul verbal și emoțional, uciderea de către soț sau partener, uciderea de către un membru al familiei, sterilizarea forțată, urmărirea obsesivă a unei femei, agresarea sexuală la serviciu, pregătirea femeilor și a fetelor pentru prostituție prin viol și manipulare psihologică, pornografia care sexualizează violența și promovează sexul violent și traficul de femei și fete.

Cum ajută femeile colaborarea pentru schimbarea socială și politică? Colaborarea cu un grup care este implicat în muncă pentru schimbarea politică și socială poate fi un pas ajutător pentru multe femei. Are două avantaje: aduce în prim-plan cauzele externe ale suferinței și reduce sensul de lipsă de putere și izolare, oferind o cale de a încerca să reducă aceste probleme. Poate ajuta victimele să se simtă mai puțin rușinate sau nefolositoare.

Femeile ale căror drepturi au fost încălcate de practici precum angajamente involuntare și drogări forțate vor să lucreze pentru schimbările politice și economice necesare pentru eliminarea puterii de constrângere din sistemul de sănătate mentală. În special pentru femeile care se simt victimizate sau neglijate de acest sistem, munca pentru reformarea sănătății mentale poate fi revigorantă.

Violența împotriva femeii se manifestă diferit în societăți diferite. Poate să meargă de la abuz psihologic și fizic în familie la căsătorie forțată la vârste mici și alte practici violente. Toate formele de violență împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului și stau în calea egalității de șanse dintre femei și bărbați.

Vă mulțumesc și eu.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Popeangă, se pregătește domnul deputat Laurențiu Nistor. Ați depus în scris. E în regulă.

Vă rog, domnule deputat.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează „Noi vrem bunăstare, da’ nu pentru popor!”

Iar a trecut prin Parlament, purtând o decizie favorabilă, ideea reducerii TVA-ului la alimente la doar 5%! Președintele a luat foc la simplul gând că omului de rând ar putea să-i fie un pic mai bine și a retrimis actul normativ la „rejudecare”, în Parlament. Pentru a doua oară, spre cinstea lui, Senatul – „convins” de opoziția democratică – a votat pentru ca și cetățeanul să treacă mai ușor prin criză. Ce-a fost însă la gura unor portocalii ca urmare a acestui fapt! Liderii democrat-liberali ar face orice pentru ca taxa pe valoarea adăugată la alimentele de bază să nu se micșoreze!

Cezar Preda crede că o astfel de decizie va duce (dă, Doamne!) la căderea Guvernului. Ispititoare idee... Mult adevăr grăiește însă gura lui Cezar Preda când spune că s-a ajuns în situația aceasta din cauza lipsei de responsabilitate politică a parlamentarilor și miniștrilor PDL! Că asta contrazice pumnii în piept cu care se bate Boc, cum că el are un guvern și-un partid plin de oameni responsabili, nu mai este nicio noutate. L-a făcut mincinos pe Boc însuși premiantul Nobel Christopher Pissarides, așa că... mai contează că o face și Cezar Preda?!

Ialomițianu consideră că reducerea taxei nu va duce la ieftinirea alimentelor, că legea ar putea pune probleme serioase Guvernului său ultracompetent, mai ales cu plata salariilor bugetarilor, precum și cu cheltuielile sociale, și va încerca chiar să îi convingă pe deputați să nu voteze proiectul promovat de senatori! Nu prea ne zice domnul ministru cum afectează TVA-ul de la lapte pensiile, ajutorul de șomaj și prețul medicamentelor.

„Această măsură nu va ieftini produsele!”, mai spune domnul ministru. Păi, domnu’ ministru..., am să-ți dau o veste proastă: d-aia ești plătit de către bugetul de stat, dacă nu știai, ca să „îți dăruiești toata puterea și priceperea”, conform jurământului, să iei măsuri ca să se întâmple asta, întocmai și la timp, exact așa cum a fost prevăzut în actul normativ!

Și... hai să fim serioși, domnule Ialomițianu! Zici că ai probleme cu investițiile? Păi, ia din bugetele acelea „nesimțite” aflate la dispoziția Guvernului, Președinției și altor structuri! Numește, dacă spui că ai probleme cu investițiile, domnule Ialomițianu, măcar trei obiective economice pe care le-ai creat – dumneata sau guvernul din care faci parte – și care aduc înapoi din banii investiți în ele! Pentru că ar trebui să știe până și un ministru de finanțe PDL-ist că asta înseamnă „investiție”: o plasare de capital în ceva care să întoarcă un profit, sau pentru crearea de noi fonduri fixe pentru lărgirea, reutilarea și modernizarea celor existente... De exemplu, cumpărarea unei frunzulițe cu aproape un milion de euro, ori îngroparea a sute de milioane de euro în pârtii și telegondole făcute de clienții portocalii pe coclaurii patriei nu sunt investiții, ci cheltuieli neeconomicoase – asta ți-o poate spune, domnule ministru, chiar și portarul de la Curtea de Conturi!

## **Domnul Marian Sârbu:**

Vă mulțumesc și eu.

Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul la declarații politice?

Nu mai dorește nimeni.

Cu aceasta, încheiem ședința dedicată declarațiilor politice de astăzi.

Vă mulțumesc.

„Spitalele din Botoșani – sub media europeană”

Declarația mea politică de azi se referă la decizia Guvernului de a micșora sub media europeană și la un nivel sub orice critică numărul de paturi din spitalele botoșănene.

Astfel, printr-o decizie iresponsabilă, reprezentanții la nivel național ai sănătății au hotărât să reducă numărul locurilor din spitale, astfel că cei peste 460.000 de locuitori ai județului vor avea la dispoziție doar 2.200 de paturi, cu mult sub media europeană. Conform comunicatului oficial al Ministerului Sănătății, în ceea ce privește județul Botoșani, vor fi reduse 237 de paturi. Decizia va afecta mai ales unitățile sanitare care vor fi transformate de luna viitoare în cămine de bătrâni. Astfel, vor dispărea 50 de paturi de la Sanatoriul Guranda, 55 de la Spitalul Trușești și alte 70 de la Spitalul Darabani, deși autoritățile locale au decis alăturarea unității ca secție exterioară a Spitalului Dorohoi. Restul de 62 de paturi vor fi reduse din celelalte unități sanitare din județ, dar abia după ce se va produce comasarea acestora.

Ceea ce surprinde însă este faptul că, deși județul Botoșani este cu deficit la numărul de paturi, Ministerul Sănătății a decis să mai și reducă o parte din acestea. Astfel, dacă media europeană este de 5,61 paturi la mia de locuitori, într-un județ în care numărul bolnavilor crește de la o lună la alta, guvernanții au reușit să aducă media de paturi la 4,82.

Spitalele transformate în cămine de bătrâni nu vor mai fi finanțate de Ministerul Sănătății, începând cu 1 aprilie, ci de Ministerul Muncii. În acest sens, managerii unităților respective au ca sarcină ca până la sfârșitul lunii să întocmească situații cu privire la evaluarea personalului actual pentru a vedea cine va rămâne. Potrivit conducerii Direcției de Sănătate Publică (DSP), cei mai afectați de reducerile de personal vor fi angajații TESA și muncitorii. Cadrele medicale nu vor rămâne însă pe posturile actuale. Personalul din unitățile care devin cămine de bătrâni va fi redistribuit. Fiecare va depune o cerere și vor fi evaluați în funcție de vechime, activitate, dacă este familie monoparentală, domiciliu. Cei care nu mai pot rămâne în aceste unități, cel puțin personalul medical, vor fi redistribuiți pe posturile vacante apărute pe site-ul Ministerului Sănătății, la spitalele din județ. Cel puțin așa susțin responsabilii DSP de la nivelul județului, dar cine mai poate să-i creadă?

„Îți mulțumim, Monnet! Îți mulțumim, Adenauer!”

Îmi permit să vă citez numai câteva cuvinte din profeția marelui autor francez Victor Hugo, care în anul 1849, cu ocazia Congresului de Pace de la Paris, visa la o Europă caracterizată de pace și prosperitate:

„Va veni o zi când voi, cei din Franța, voi, cei din Rusia, voi, cei din Italia, voi, cei din Anglia, voi, cei din Germania, voi toți care aparțineți națiunilor acestui continent, fără să vă pierdeți calitățile distincte și glorioasa voastră individualitate, vă veți strânge într-o uniune superioară și veți constitui fraternitatea europeană... Va veni o zi în care toate națiunile continentului, fără a-și pierde calitatea lor de entități distincte și glorioasa lor individualitate, vor face tot posibilul să se grupeze într-o unitate superioară, constituind fraternitatea europeană. Va veni o zi în care vor fi alte câmpuri de bătaie – cele ale piețelor deschise ideilor. Va veni o zi în care bombele vor fi înlocuite cu voturi”! Nu știu cine și-ar mai putea imagina astăzi vechiul continent fără opera de curaj a lui Jean Monnet și Konrad Adenauer! Cred că fiecare dintre cei aproape 500 de milioane de europeni ar trebui să mulțumească acestor fondatori, care au făcut din visul păcii și prosperității o realitate.

S-au scurs deja șase decenii de la primul embrion al proiectului politic la care cei doi fondatori au visat, iar Europa s-a îndreptat către împlinirea profeției lui Hugo, dar și a predecesorilor săi, Pierre Dubois și Dante Alighieri.

Puțini își mai aduc aminte de faptul că Uniunea Europeană de astăzi nu a fost un proiect simplu și nu s-a realizat fără obstacole, fără crize, fără scepticism. Cu toate acestea, dorința popoarelor europene de a recrea marea familie europeană a fost mult mai puternică decât piedicile întâlnite.

Astăzi suntem noi înșine parte a acestui proiect de succes și nici nu vreau să mă gândesc unde ar fi fost România dacă Monnet, Schuman sau Adenauer nu ar fi găsit cheia drumului către pace și prosperitate.

Cetățenii români au fost probabil cel mai atașați acestei construcții, peste 85% din ei fiind atașați ideii de „Unitate în diversitate”. Poate că noi, românii, am înțeles și am simțit cel mai bine cât de scumpă este libertatea și cât de importantă este prosperitatea. Noi intram în Uniune după jumătate de secol în care libertatea era un cuvânt interzis, iar prosperitatea era doar apanajul nomenclaturii.

„Legea zilierilor – o lege necesară pentru o societate modernă”

Declarația mea de astăzi aduce în atenția dumneavoastră un proiect de lege dezbătut în cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială împreună cu ministrul, și anume – Proiectul de lege privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.

Prevederile acestei legi derogă de la prevederile Codului muncii și reglementează distinct modalitatea prin care zilierii pot desfășura activități cu caracter ocazional.

Principalul avantaj pe care această lege îl conferă este dat de faptul că zilierul poate desfășura exclusiv activități necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar. Activitatea zilierilor poate fi utilizată numai în anumite domenii de activitate, limitativ prevăzute de lege, iar plata impozitului pe venit este suportată de beneficiar.

Ceea ce legea își propune este ca formele de evidență și de plată a zilierilor să fie cât mai simple, fiind comasate în registrul special de evidență a zilierilor. Prin amendamentele pe care le-am adus am dorit ca raportul dintre zilier și beneficiarul de lucrări să se stabilească fără încheierea unui contract de muncă și fără procedurile de înregistrare la inspectoratele teritoriale de muncă. Acest fapt va simplifica mult activitatea zilierilor în domenii ca agricultură, vânătoare și pescuit, silvicultură, exclusiv exploatări forestiere; piscicultură și acvacultură; pomicultură și viticultură; apicultură; zootehnie; spectacole, producții cinematografice și audiovizuale, publicitate, activități cu caracter cultural; manipulări de mărfuri, dar și activități de întreținere și curățenie. În scopul evidenței zilierilor beneficiarul transmite periodic un extras al registrului pentru Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Totuși, niciun zilier nu poate presta activități pentru același beneficiar pe o perioadă mai mare de 90 de zile, cumulate pe durata unui an calendaristic. Plata zilierului se face zilnic, iar timpul de lucru nu poate depăși 12 ore/zi.

Această lege se dorește a fi aplicabilă numai persoanelor juridice care angajează zilieri și cred că va fi benefică atât pentru angajatori, cât și pentru angajați.

„Eșecul votului uninominal” Anunțat ca o revoluție în materie, votul uninominal s-a dovedit a fi un eșec.

Era de așteptat ca modificarea sistemului electoral prin introducerea votului uninominal să contribuie în mod esențial la îmbunătățirea clasei politice. Cel puțin acesta era argumentul principal în susținerea votului uninominal.

Ce a ieșit, se poate vedea azi: o clasă politică eterogenă, deputați și senatori care nu au nicio legătură cu politica. Rezultatele schimbării, anunțate ca un triumf, se văd cu ochiul liber.

Un deputat sau un senator aleși uninominal sunt o (cacealma) păcăleală pentru alegători. Alegătorii au crezut și au sperat că, prin alegerea directă a câte unui deputat și senator, problemele lor locale și punctuale vor putea fi rezolvate de parlamentarii aleși în colegiu.

Dacă suntem sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că, în actualul context legislativ, parlamentarul ales uninominal nu are nicio pârghie pentru a putea decide pe plan local.

Este o realitate că locuitorii dintr-un colegiu nu îl caută pe parlamentar pentru a ridica probleme de ordin legislativ.

Aceștia, în majoritatea cazurilor, vor o rezolvare imediată a unor probleme locale sau personale.

Parlamentarii care au „norocul” să reprezinte un colegiu care are un primar de aceeași culoare politică se mai pot implica. Ceilalți parlamentari au mari dificultăți în a colabora cu administrația locală.

Față de această situație, ținând cont atât de proasta selecție prin vot uninominal, cât și de lipsa unui cadru legislativ adecvat, s-ar impune renunțarea la votul uninominal, privit până nu demult ca un miracol.

Toată lumea știa faptul că președintele PNL, Crin Antonescu, nu este decât un balon de săpun... Chiar și cei din propriul partid îl știu umflat cu pompa, fiindcă în afară de faptul că se pretinde un bun orator, nu are niciun conținut, niciun program, nicio agendă, nicio direcție.

Ultima găselniță de a fi pe prima pagină a ziarelor deschide un precedent periculos în materie de idei complet nedemocratice. Citim cu stupefacție următoarea declarație publică: „Ne gândim la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, să condiționăm dreptul la vot de plata a cel puțin unui impozit în țară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat”, a spus Antonescu în Italia.

Deci domnul Antonescu vrea practic să îngrădească dreptul fundamental al unor cetățeni români de a vota. Dreptul de a-și alege liber reprezentanții este garantat prin Constituția României – nu știu dacă Domnia Sa a citit Constituția sau măcar dacă știe că avem așa ceva în România! – și nimeni nu poate îngrădi acest drept. Cum poți să ceri impozite unor cetățeni români pentru a le da voie să voteze?

Constituția României, articolul 36:

„(1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor, inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alientații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.”

Poate domnul Antonescu are nevoie să i se reamintească faptul că banii pe care muncitorii români din străinătate i-au trimis în țară au susținut creșterea economică cu care se lăudau liberalii de sub Tăriceanu... 38 de miliarde de euro au trimis muncitorii români din 2005 până în prezent (conform Băncii Mondiale)!

Încep să mă îngrozesc de ideile complet aiuritoare cu care vine unul dintre cei doi lideri ai opoziției, domnul liberal Crin Antonescu... După ce că nu are nicio idee sau vreun program alternativ pentru scoaterea țării din criză – în afară de „Jos Băsescu!” și „Jos Boc!”, nu au ieșit cu nimic! –, după ce că manipulează salariații bugetari prin lideri de sindicat corupți și penali, acum începe să caute subiecte de tabloid pentru a fi băgat în seamă.

## „Adevăratele probleme ale României”

Încerc să readuc astăzi în atenția dumneavoastră adevăratele probleme cu care se confruntă România și cetățenii acestei țări. În timp ce în majoritatea mediilor politice și jurnalistice subiectul WikiLeaks reprezintă capul de afiș și substanța oricărei dezbateri, populația acestei țări se confruntă cu probleme grave, ce țin de supraviețuire, nu de atitudinea vreunui oficial american în legătură cu țara noastră sau de personajele, mai mult mai puțin oficiale, ce se perindă pe la Ambasada Americană pentru a-și împărtăși opiniile, opțiunile, visele, spaimele sau mărețele planuri personale.

Scumpirea alimentelor, a carburanților, întârzierea plății salariilor profesorilor, creșterea numărului restanțierilor la bănci, nevoile fermierilor, scăderea veniturilor bugetare, creșterea evaziunii fiscale sunt doar câteva dintre problemele punctuale sau generale cu care se confruntă România și populația ei.

În tot acest timp, dacă nu se vorbește despre WikiLeaks, se dezbate despre războiul surzilor din PDL, iar ambele subiecte nu vor conduce la niciun fel de rezolvare a problemelor expuse mai sus.

Tocmai de aceea, stimați colegi, doresc să fac un apel la dumneavoastră și să ne concentrăm atenția la aceste probleme, și nu la diversiuni inutile și dezbateri sterile.

Un subiect pe care aș dori să îl dezvolt este acela al situației profesorilor din câteva dintre județele din nordul Moldovei, iar alegerea acestuia nu este întâmplătoare: în primul rând, ca fost profesor, nu pot să nu fiu solidar cu cele câteva mii de profesori care nu și-au mai primit salariile, iar în al doilea rând, pentru că această situație prevestește colapsul economic în care eu cred că vom intra în acest an. În timp ce piticul politic Emil Boc și acoliții săi portocalii trâmbițează ieșirea din criză la sfârșitul acestei săptămâni, mii de profesori nu și-au primit salariile din cauza incompetenței funebrului ministru ce conduce Ministerul Educației și din cauza căpușării bugetului de către firmele portocalii.

La începutul anului, sindicatele din educație atrăgeau atenția că bugetul alocat acestui domeniu nu ajunge pentru plata salariilor profesorilor pentru ultimele luni ale acestui an, iar realitatea ne-a demonstrat că nu a ajuns nici pentru plata salariilor în primele trei luni. Ce se va întâmpla în perioada următoare? În condițiile în care ministrul Funeriu afirmă că nu este vina sa, iar protestele îndreptățite ale acestor profesori se lovesc de ignoranță și nepăsare, singura soluție este închiderea școlilor, iar acest lucru ar însemna îngroparea învățământului românesc.

## „60 de ani de la înființarea CECO”

În aprilie 1951, negocierile desfășurate între șase țări democratice – Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda – au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se înființa Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Comparativ cu alte organizații internaționale existente la acel moment, principalul element de noutate îl constituia caracterul supranațional al acestei comunități, reprezentat de transferul de competențe către un ansamblu de instituții nou-create.

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a fost un răspuns politic care trebuia să pună capăt rivalităților istorice din lumea democratică, prin punerea în comun a resurselor de cărbune și oțel.

Succesul neanticipat al acestui proiect a determinat o dorință și mai mare de apropiere între statele fondatoare, o apropiere care să conducă la libera circulație a mărfurilor și serviciilor, a capitalurilor și forței de muncă, la creșterea competitivității internaționale a economiilor europene distruse de război.

Se împlinesc șase decenii și cred că merită să cinstim eforturile elitelor europene care au accelerat procesul integrării economice și politice și care au făcut posibil acest proiect pentru pace și prosperitate, primul pas spre o Europă unită, care astăzi numără 27 state membre, o uniune aproape de nevoile și aspirațiile cetățenilor europeni.

Chiar dacă s-au scurs atâția ani de la primul pas integraționist și chiar dacă Uniunea Europeană este astăzi mai unită ca niciodată, nu înseamnă că provocările la adresa acestui proiect s-au epuizat. Dimpotrivă! Tot mai multe vulnerabilități internaționale amenință stabilitatea europeană și alimentează cu euroscepticism.

Am convingerea că Uniunea Europeană va fi capabilă să depășească astfel de obstacole și să urmărească în continuare visul fondatorilor săi Jean Monnet și Konrad Adenauer, adică crearea marii familii europene.

„Odă conducătorilor iubiți”

În legătură cu evenimentele pe care le parcurgem în aceste zile, nu poți să nu constați că România de azi începe să se identifice cu România anilor ’80, în care regimul ceaușist controla viața fiecărui român.

În egală măsură subliniez și faptul că așa-ziși intelectuali din această perioadă aduc osanale conducătorilor iubiți, amintindu-ne încă o dată de regimul ocupanților cabinetelor unu și doi, care erau preaslăviți pentru realizările din acea epocă.

Anul 2010 a fost un an de „împliniri mărețe”, ca urmare a faptului că regimul Băsescu-Boc „a reușit să ia măsuri în beneficiul poporului, spre binele și fericirea acestuia și pentru propășirea neamului”, după cum urmează:

– reducerea salariilor pentru persoanele din sectorul public cu peste 25%;

– reducerea pensiilor militarilor, polițiștilor, în unele cazuri cu 50%;

– scăderea puterii de cumpărare cu peste 30%, comparativ în decembrie 2010, față de decembrie 2009;

– reducerea indemnizațiilor pentru mame, a alocațiilor pentru copii, a indemnizațiilor sociale etc.;

– creșterea evaziunii fiscale la peste 40 miliarde euro etc.

Ca și în anii de tristă amintire, apare „un intelectual de marcă”, plătit din bani publici, Sebastian Lăzăroiu, care îi declara „eroi între eroii neamului” pe Traian Băsescu și Emil Boc, pentru că au făcut atât de mult bine țării, chiar dacă „partidul nu a fost solidar cu premierul, dar premierul, împreună cu președintele, au tras tot poporul după ei, cu forța”.

În acest context, elogiile intelectualilor Preda, Macovei, Patapievici, Lăzăroiu la adresa regimului Băsescu-Boc sunt identice cu următoarele versuri din „Epoca de Aur”: „Traian Băsescu și Emil Boc sunteți primii fii ai țării/Conducători cu faimă, de oameni mult iubiți/Sunteți cei ce astăzi poartă-n lume/Solia înfrățirii și-a păcii de granit”.

Să aibă orbul găinii cei din anturajul actualilor guvernanți și să nu vadă că profesorilor, elevilor, studenților, copiilor, pensionarilor, cadrelor medicale, salariaților din sectorul public și din economia reală, persoanelor cu nevoi speciale le-au scăzut dramatic veniturile și puterea de cumpărare, determinându-i să renunțe la bunuri de strictă necesitate și la hrana de zi cu zi?

„Noul acord cu FMI: obiective și provocări”

Boardul Fondului Monetar Internațional a aprobat vineri, 25 martie, noul acord cu România. Acesta este de tip _precautionary_ și presupune posibilitatea țării noastre de a obține din partea FMI 3,5 miliarde de euro, în cazul în care turbulențele din economia mondială ar crește din nou. Acordul este dublat de o înțelegere cu Comisia Europeană, în valoare de 1,4 miliarde de euro, și de un acord cu Banca Mondială, în valoare de 400 de milioane de euro.

Mai important decât banii este semnalul public transmis de FMI: România a dus la capăt primul acord cu FMI și a reușit să se stabilizeze economic. Poate chiar mai important, să se reechilibreze din punct de vedere bugetar. Practic, Fondul garantează în acest moment mai mult decât orice agenție de rating din lume asupra bonității României și perspectivelor de investiții care există aici. Noul acord are, astfel, mai degrabă un rol imagologic, decât unul de finanțare efectivă. De altfel, dacă lucrurile merg conform planului, țara noastră nici nu ar trebui să acceseze respectivele fonduri.

Acordul validat săptămâna trecută are două obiective majore pentru următorii doi ani: stimularea creșterii economice și atingerea țintei de deficit bugetar de 3%, cerută și de Comisia Europeană. Cel puțin în primul caz, semnalele sunt îmbucurătoare. Sfârșitul lunii martie marchează ieșirea din recesiune, așa cum este ea definită tehnic. 2011 va fi cu siguranță un an de creștere economică. Ținta asumată este de 1,5%, dar după cum arată primul trimestru, cred că am putea trece de 2%.

În ceea ce privește deficitul bugetar, așa cum observa și Jeffrey Franks, s-au făcut progrese prin adoptarea unor legi extrem de importante, în special Legea pensiilor și cea a salarizării unitare. Mai îmbucurător pentru mediul de afaceri este însă rezolvarea problemei arieratelor. Practic, FMI consideră că țintele României pe acest palier au fost atinse. Problema pe care trebuie să o mai rezolvăm ține de datoriile

istorice ale companiilor de stat. În condițiile managementului defectuos al majorității companiilor de stat, privatizările cuprinse în acordul nou-aprobat pot fi o soluție, mai ales cele în domeniul energetic, acolo unde România poate înregistra progrese majore într-un timp foarte scurt.

„Jeffrey Franks, FMI – înhămat la căruța propagandistică a PDL”

În urmă cu câteva luni de zile, solicitam premierului Emil Boc să precizeze public dacă FMI este noul Guvern al României. Făceam această solicitare după ce o delegație a FMI, condusă de Jeffrey Franks, s-a întâlnit cu ministrul economiei, Ion Ariton, și a solicitat liberalizarea prețului la energie electrică și gaze, dar și închiderea mai multor mine.

Boc n-a răspuns. Probabil că încă nu știe răspunsul, dar Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI în România, nu încetează să ne uimească cu declarațiile pro-PDL-iste, aș putea spune. La fel ca mulți dintre dumneavoastră, am citit declarațiile lui Franks de la finele săptămânii trecute, în care acesta aproape că a ridicat statuie economiei românești. Dacă ar fi să trăiești la Paris sau Bruxelles și ai citi ce spune oficialul FMI, ai ajunge la concluzia că economia românească duduie rău! Cum oare ar putea fi interpretate declarațiile: „România va ieși din recesiune la finele lunii martie, iar populația va simți că situația s-a îmbunătățit până la jumătatea acestui an”, decât ca un populism tipic dâmbovițean?

La fel cum este și enunțul lui Franks: „indicatorii privind economia României sunt aproape universal pozitivi. Există și unele excepții, dar, dacă ne uităm la producția industrială, creșterea este foarte robustă, iar evoluția exporturilor, de asemenea, foarte pozitivă. Chiar și cele negative, precum vânzările din retail, sunt mai puțin negative decât erau, iar indicatori precum încrederea consumatorului s-au îmbunătățit”.

Vorbind de retaileri, nu pot să nu fac referire la un alt eveniment care a făcut agenda publică la finele săptămânii trecute: cozile. Pe toate televiziunile am văzut cozi și bătăi pe produse alimentare la care se făcea discount. La Dâmbovița, patria PDL-istului Florin Popescu, peste 300 de cetățeni s-au îmbulzit la coadă la un supermarket care avea o promoție la ulei, fiind nevoie de intervenția oamenilor legii pentru a calma mulțimea de cumpărători. Întrucât paznicii magazinului nu au mai făcut față aglomerației a fost nevoie de intervenția forțelor de ordine, polițiști și jandarmi, ca să îi liniștească pe oameni.

## „În moarte clinică”

Medicina de familie este în moarte clinică. Certificatul de deces va fi semnat odată cu intrarea în vigoare a prevederilor noului contract semnat doar de cei de la Ministerul Sănătății și CNAS, ignorând cu desăvârșire tocmai opinia celor ce asigură sănătatea pacienților. Negocierile au fost înlocuite de consultări finalizate prin legarea de glie a medicului de familie.

În condițiile în care sunt sute de localități fără medic, iar România este pe ultimele locuri în UE în ceea ce privește numărul de medici raportat la populație (1,9 la mie), cei 11.820 de medici de familie sunt împiedicați să-și facă profesia.

O activitate medicală destinată rezolvării a peste 80% din problemele de sănătate ale comunității va înceta, afectând iremediabil sănătatea românilor, din cauza impunerii obstinate a unor activități colaterale actului medical, ce limitează până la dispariție timpul alocat pacienților, limitarea numărului de consultații zilnice la douăzeci, subfinanțării

cronice, plafonării cheltuielilor medicale, exploziei birocrației, concretizată în formulare, registre și alte înscrisuri din ce în ce mai numeroase – simpla rețetă sau bilet de trimitere există astăzi în zece feluri de formulare – și din ce în ce mai costisitoare – valoarea a crescut de aproape cinci ori –, achiziționate doar de la cei desemnați cu grijă de către puternicii zilei, precum și multiplicării discreționare a amenințărilor și sancțiunilor destinate celor ce ar îndrăzni să conteste normele noilor stăpâni ai Casei de asigurări și ai Ministerului Sănătății.

Pacienții noștri ar trebui să știe că medicina de familie din România are cel mai mic procent (5,6%) din Fondurile Naționale de Asigurări de Sănătate, comparativ cu alte țări europene.

Nu putem permite acordarea unui cec „multianual” fără acoperire pentru sănătatea noastră, întrucât, în conformitate cu Legea nr. 500/2002, bugetul este anual, iar normele de aplicare a contractului-cadru sunt anuale, contractele cu CAS și programele naționale de sănătate au fost eliminate din acest contract-cadru.

Revendicările noastre sunt acelea de a ni se permite să ne facem profesia spre binele pacienților noștri. Dorim considerarea medicinei de familie drept prioritate națională, debirocratizarea, mai puține registre și înscrisuri, simplificarea formularului rețetei compensate și un buget care să permită asigurarea asistenței medicale pentru toți pacienții.

„Legile votate și trecute la comandă aduc prejudicii majore sectorului construcțiilor din România”

Joi, 24 martie 2011, la Timișoara, am luat parte la întrunirea Filialei Timiș a ARACO – Asociația Română a Antreprenorilor în Construcții, alături de domnul președinte Laurențiu Plosceanu, unde am constatat, din materialele prezentate și din discursul participanților, greutățile majore cu care se confruntă acest sector.

Criza, un factor major al neajunsurilor, este dublată de acte normative date în folosul unor grupuri de interese, de acte normative inexistente, cerute cu insistență de breaslă și refuzate de actuala putere și acte normative a căror îmbunătățire a fost solicitată, dar care, din nefericire, s-au păstrat neschimbate.

Principalele dificultăți majore identificate în pregătirea și realizarea lucrărilor de construcții cu care s-a confruntat acest sector, începând cu anul 2009, au fost:

– Legislația de reglementare a achizițiilor publice, OUG nr. 34/2006, cu toate completările ulterioare, a rămas tot complicată, stufoasă, discriminatorie și permisivă acțiunilor păgubitoare avutului public, cu influențe negative pentru cei mai mulți dintre constructori. Introducerea pragului de 85%, pentru a evita dumpingul, a fost însoțită de cadrul legal

pentru excepții, iar posibilitatea de majorare cu 50% a prețurilor a rămas, din păcate, în vigoare.

– Selecția prin procesul de licitare a lucrărilor a făcut posibil accesul la lucrări al unor societăți necalificate profesional, cu influențe asupra calității lucrărilor și asupra costului acestora.

– Constructorii au fost frustrați și lipsiți de resurse, atât prin întârzierea plății facturilor pentru lucrările executate, nedecontarea pe baza actualizării dinamice a prețurilor la principalele resurse, cât și prin plata anticipată a TVA la facturare, și nu la încasarea producției realizate.

– Exproprierile pentru amplasarea lucrărilor publice au fost tratate superficial și au creat grave probleme financiare, tehnologice și sociale pentru constructori.

– Procedurile – metodologiile de accesare a fondurilor comunitare s-au dovedit inadecvate, influențând direct reprogramarea sau eliminarea lucrărilor și deci limitarea portofoliului de comenzi ale constructorilor și, implicit, a efectuării unor cheltuieli de pregătire păgubitoare.

„De la condamnarea pe hârtie a comunismului la condamnarea a doua oară a persecutaților regimului comunist”

În campaniile electorale precedente și până în ziua de azi, atât președintele Traian Băsescu, cât și vectorii de imagine ai principalului partid de guvernământ, PDL, nu uită să treacă la capitolul realizări condamnarea comunismului.

„Pentru cetățenii României a fost un regim impus de un grup politic autodesemnat ca deținător al adevărului, un regim născut prin violență și încheiat tot prin violență (...). Putem afirma că regimul comunist din România a fost nelegitim și criminal”. Acesta este un fragment din discursul rostit de președintele Traian Băsescu pe 18 decembrie 2006, când în Parlament a fost prezentat un raport al comisiei prezidențiale special constituită pentru a elabora un document referitor la condamnarea regimului comunist. Am fost optimist atunci. M-am gândit că și noi, politicienii, vom reuși, dacă nu să cicatrizăm unele răni încă deschise, măcar să recunoaștem moral și, în limita posibilităților, material meritele unor oameni curajoși, demni, care au încercat, fiecare după puterile lui, să se opună regimului comunist. Mă așteptam, pentru că așa este normal atunci când condamni oficial un regim, ca pe lângă argumentele de ordin teoretic să se deschidă, inevitabil, și calea inițiativei. Din păcate, această cale nu s-a mai deschis, iar condamnarea teoretică a comunismului a rămas doar un element de propagandă electorală și de imagine pentru președintele Traian Băsescu și PDL.

Dar, și o spun cu mult regret, lucrurile nici măcar nu s-au oprit aici. Mai mult, în realitate, foștii persecutați politic ai regimului comunist au ajuns să mai fie condamnați încă o dată. Într-o primă fază, foștilor deținuți politici, foștilor deportați – nu cred că este vreun secret –, este vorba de puținii supraviețuitori, toți cu vârste cuprinse între 72 și peste 90 de ani, li s-au amputat, în numele crizei, în vara anului trecut, o parte din drepturile obținute la începutul și sfârșitul anilor ’90. Nu a fost de-ajuns. Spre sfârșitul anului 2010, foștii persecutați ai regimului comunist sau rudele de gradul I ale acestora au mai primit o lovitură echivalentă cu o condamnare: Curtea Constituțională a decis, în urma unui control _a posteriori_ generat de ridicarea unor excepții de neconstituționalitate de către Guvernul Boc, că un articol din Legea nr. 221/2009 este neconstituțional. De fapt a fost declarat neconstituțional articolul de bază al legii, cel care permitea celor mai sus enunțați să solicite, prin intermediul justiției, despăgubiri pentru anii petrecuți în închisorile politice, pentru anii de deportare și de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, pentru anii petrecuți în lagărele din URSS.

Legea nr. 221/2009, decimată de Curtea Constituțională, a reprezentat o tentativă a Cabinetului Tăriceanu I de a pune în practică un act de condamnare a comunismului, chiar înainte de condamnarea teoretică din 18 decembrie 2006. Din rațiuni pe care nu le cunosc, ministrul de justiție al timpului, doamna Monica Macovei, a uitat în sertar proiectul de lege, dar în ultimul an de mandat al Cabinetului Tăriceanu II proiectul a fost recuperat și prezentat Parlamentului. Proiectul a trecut cu o majoritate zdrobitoare în Senat, iar pe 12 mai 2009, cu 212 voturi pentru, două contra și 4 abțineri, a fost adoptat de Camera Deputaților. Deci iată că o lege votată în cvasiunanimitate în Parlament a fost infirmată un an mai târziu de un guvern format din partide – PDL, UDMR, UNPR – care au susținut cu entuziasm adoptarea legii.

M-am așteptat ca la începutul noii sesiuni parlamentare președintele Camerei Deputaților să înceapă demersurile pentru refacerea acestei legi, pentru a o pune în acord cu prevederile constituționale. Chiar dacă termenul limită de 45 de zile a trecut, asupra acestei legi se mai poate interveni. Se mai poate datorită faptului că deși decizia CCR a apărut în „Monitorul Oficial” încă din 15 noiembrie 2010 (Decizia CCR nr. 1.358 – Monitorul Oficial al României nr. 761 – n.a.), fiind vorba de o excepție de neconstituționalitate ridicată în câteva zeci de mii de procese prin care foștii persecutați politic solicită despăgubiri, practic, săptămânal, judecătorii CCR au pe rol dosare din instanțele de drept comun privind Legea nr. 221/2009. Regret că – la fel ca și în cazul Legii lustrației – președintele Camerei Deputaților nu a schițat niciun gest pentru repunerea în circuit legislativ a Legii nr. 221/2009. Timp încă mai este. Lansez prin această declarație politică un apel pentru ca Legea nr. 221/2009 să fie reparată, măcar în ceasul al doisprezecelea, pentru că, dacă se mai întârzie, atunci nu se va mai putea face nimic, și foștii persecutați politici, foștii anticomuniști, vor fi definitiv condamnați, pentru a doua oară, de data aceasta cu largul concurs al celor care susțin că au condamnat comunismul.

PS: Atât în colegiul din care fac parte, dar și în zonele limitrofe, am întâlnit câțiva dintre cei care au avut domiciliu obligatoriu în Bărăgan și care au ales să se stabilească aici.

Povestea vieții lor este cutremurătoare. Niciunul dintre ei nu vrea să profite sau să se îmbogățească de pe urma despăgubirilor la care o lege le-a conferit niște drepturi. Sunt oameni care au suferit foarte mult, sunt oameni cărora trebuie să le purtăm recunoștință și nu avem dreptul să-i mai condamnăm o dată.

„Despre adevăruri demult spuse...”

Prăbușirea sistemului comunist a pus națiunea română într-o situație nouă, și anume aceea de a aduce la putere, prin alegeri libere și corecte, lideri capabili să înfăptuiască, să pună în aplicare principiile democratice și capitalismul. După mai bine de 20 de ani de democrație, este evidentă încă diferența dintre țările conduse de lideri care au avut voința și știința politică de a-și conduce țările către statul de drept și prosperitate economică și cele care nu au avut parte în totalitate de așa ceva. Fără doar și poate, România face parte din această ultimă categorie, și acest lucru tocmai din cauza faptului că mulți lideri, după momentul decembrie ’89, în periplul lor de a pricepe cât mai bine tainele democrației au ignorat cu desăvârșire binele cetățeanului, reformele politice și economice și au lucrat strict pentru consolidarea propriului partid politic, pentru acumularea de capital electoral și pentru mulțumirea grupurilor de interese din jurul lor.

Fără a dori să fac o pledoarie cu privire la situația actuală a statului nostru, stat cu drepturi depline în Comunitatea Europeană, nu pot decât să constat că, după mai bine de doi ani, adevărul este clar: românii au făcut cea mai bună alegere, în anul 2008, acordând votul de încredere reprezentanților PDL cu ocazia alegerilor locale și generale.

Acest lucru nu îl spun numai eu, deoarece aș fi acuzat de subiectivism, cu certitudine, ci iată că inclusiv oficialii americani, beneficiari ai veritabilei democrații, și-au exprimat îngrijorarea încă din 2007 cu privire la viitorul politic și economic al României. Evoluția României se pare că de multă vreme a făcut obiectul unor analize obiective ale oficialilor americani, iar recentele stenograme ale unor convorbiri oficiale americane publicate în presă evidențiază clar riscul la care România era supusă în situația în care puterea era preluată de social-democrați.

Spuneam că inclusiv oficialii americani au simțit pericolul preluării puterii de către baronii PSD, în anul 2008, și au semnalat clar apropierea de principiile estice, în fapt revenirea la o nouă formă de comunism de tip nou, oligarhic, acest lucru fiind o confirmare clară a ceea ce nu de puține ori am susținut, fiecare dintre noi, fie în timpul campaniilor electorale, fie în cadrul dezbaterilor televizate.

„Utilizarea irațională a substanțelor chimice în agricultură” Prea mulți ani de zile am considerat că producția agricolă românească este de la sine ecologică pentru simplul motiv că agricultorii români sunt prea săraci ca să cumpere și să utilizeze îngrășăminte, erbicide sau pesticide chimice.

Nimic mai fals!

Realitatea din teren ne arată contrariul. Din ce în ce mai mulți fermieri români, în goana pentru producții mai mari și obținute cu un efort cât mai mic, utilizează concentrații din ce în ce mai mari de substanțe chimice, fie pentru dezvoltarea plantelor, fie pentru înlăturarea ierburilor și insectelor dăunătoare.

În acest context s-a ajuns ca solul deosebit de roditor al României, în anumite părți ale țării, să fie de-a dreptul otrăvit. Sunt depășite și de peste zece ori concentrațiile admise de substanțe chimice care s-au înmagazinat în sol, unele dintre ele ajungând chiar și în sursele de apă.

Mai mult, o astfel de otrăvire a solului nu are cum să nu ajungă și în conținutul biologic al cerealelor, legumelor sau fructelor care ajung către consumatorul final.

Într-o astfel de situație este chiar paradoxal să mai putem consilia cetățenii români ca, pentru sănătatea lor, să crească consumul de legume și fructe.

Cred că utilizarea de o astfel de manieră a substanțelor chimice în producția agricolă trebuie să înceteze de urgență. Sunt puse în pericol atât sănătatea cetățenilor români, cât și calitatea solului pe termen lung.

Nu mă pronunț pentru interzicerea definitivă a acestor instrumente moderne ale economiei agricole, însă un control mai sever asupra modalităților de producție și mai ales asupra calității produselor finale se impune de urgență. Va trebui, de asemenea, să înăsprim și măsurile împotriva celor care, în efortul lor de a maximiza producțiile, pun mai presus profiturile personale decât sănătatea populației și mai ales decât respectarea resurselor naturale.

„Se impune reorganizarea administrativă?!”

Cât am dori să nu recunoaștem sau să negăm că actuala organizare administrativă a țării nu este una dintre cele mai eficiente cu putință, am convingerea că fie ne amăgim, fie nu dorim real să revigorăm dezvoltarea regională a țării.

Societatea românească s-a schimbat, economia locală, și ea. Structura demografică a orașelor și mai ales a satelor românești nu mai seamănă deloc cu cea de la sfârșitul anilor ’80.

În consecință, este greu de imaginat că împărțirea actuală în județe și mai ales în mii de unități administrative minuscule mai poate garanta eficiență în cheltuirea banilor publici și eficacitate în realizarea proiectelor de infrastructură.

Nu este de mirare că exodul uriaș de tineri dinspre mediul rural către urban și mai ales către spațiul Uniunii Europene a fost determinat, în principal, de incapacitatea administrațiilor locale de a asigura un minim de condiții de viață.

Nici din perspectiva resurselor umane ocupate în administrațiile locale lucrurile nu stau mai bine. Cunoaștem cu toții că sunt în România administrații locale supradimensionate, la nivel de comune și chiar de mici orașe, fără ca acest lucru să se repercuteze favorabil și asupra succeselor administrației, ci dimpotrivă.

Un alt argument puternic în favoarea unei serioase analize a actualei organizări administrative a țării se află în capacitatea redusă a actualelor unități administrative și a administrațiilor lor de a accesa într-un grad cât mai înalt fondurile europene care stau la dispoziția României.

Nu vreau să mai enumăr alte argumente specifice mai ales Regiunii de Nord-Est a României, acolo unde investițiile au ezitat să își găsească profiturile, să ofere locuri de muncă pentru moldoveni și să contribuie la bugetele locale. În aceste condiții, nici nu este de mirare că Moldova de Nord rămâne în topul sărăciei europene, fără prea mari șanse de a gusta din beneficiile apartenenței noastre la Uniunea Europeană.

Recunosc că nu este un proces facil acela de a regândi funcționarea administrativ-teritorială a țării, însă stă în puterea noastră să identificăm problemele actualei organizări, să furnizăm potențiale soluții și să lansăm către dezbaterea publică acest subiect. O astfel de inițiativă va avantaja cu siguranță zonele sărace ale României și, oricât de multă rezistență vom întâmpina din partea zonelor mai dezvoltate, noi trebuie să rămânem călăuziți de obiectivele coeziunii economice și sociale.

„www.VândDiplomeIeftin.ro”

Titlul declarației mele politice de astăzi nu este decât o ironie amară la situația gravă, infracțională, la care s-a ajuns în România, în ceea ce privește dobândirea ilicită a actelor de studiu.

În multe dintre cazuri este vorba despre activitatea infracțională a unor grupuri care reușesc să falsifice impecabil, cu ajutorul instrumentelor informatice, acte de studiu, în schimbul unor sume de bani, deloc neglijabile, obținute de la viitorii falși absolvenți. În acest caz, datoria eradicării fenomenului ține strict de competența poliției române, care trebuie să monitorizeze atât anunțurile banale afișate pe stâlpii sau băncuțele din jurul instituțiilor de învățământ, cât și mediul informatic, prin intermediul site-urilor publice de Internet.

Vă rog să faceți singuri un exercițiu și să-i căutați cu ajutorul unui motor de căutare pe acei binevoitori care oferă la prețuri reduse diplome de studiu. Vă asigur că eu însumi am făcut acest exercițiu și am constatat că sunt mii de asemenea anunțuri și de site-uri ilicite.

Mult mai gravă este însă situația în care diplomele false, fără valoare, ajung să fie emise chiar cu complicitatea instituțiilor de învățământ autorizate de Ministerul Educației din România. Fie că este vorba despre rectori, profesori sau chiar personal auxiliar, fenomenul îmbracă aceeași haină infracțională, care trebuie sancționată potrivit Codului penal. Au ieșit la iveală în anii trecuți fapte concrete, săvârșite la centre universitare de la Oradea, Galați sau Alexandria sau în licee din multe alte localități. Cu toate acestea, nu văd ca fenomenul să se fi diminuat în intensitate.

Sunt de acord că statisticile europene ne așază în continuare într-o poziție marginală în ceea ce privește atât numărul de studenți la o mie de locuitori, cât și în privința ratei numărului de absolvenți din învățământul liceal și că trebuie să creștem aceste rate. Însă nivelul redus din statistici nu poate fi nicidecum ameliorat prin astfel de practici infracționale și nici prin toleranță față de hârtiile fără valoare, denumite incorect diplome de absolvire.

Nu aș vrea să se înțeleagă că nu doresc ca rata tinerilor care finalizează în mod firesc studiile să crească. Tocmai acesta este rostul intervenției mele politice de astăzi!

„TVA de 5% la alimente nu se poate, ne spune președintele Băsescu! Mai bine să se ocupe SRI de siguranța alimentară”

După ce anul trecut PDL împreună cu celelalte partide sau formațiuni din Coaliția guvernamentală au votat, din neatenție sau prostie crasă, proiectele opoziției de reducere a TVA la alimentele de bază la 5% și de limitare a impozitării pensiilor mai mici de 2000 lei, anul acesta, când președintele Băsescu a retrimis proiectele în Parlament pentru reexaminare, PDL a dat bir cu fugiții din Senat și respingerea lor, așa cum și-a dorit locatarul de la Cotroceni, nu a mai putut fi îndeplinită, din lipsă de voturi ascultătoare!

Președintele Băsescu a decis anul trecut că numai cetățenii trebuie să suporte efectele dezastruoase ale crizei economice și financiare prin care trece încă țara, fără ca cei care au amplificat dezastrul, guvernanții săi, îngrozitor de diletanți și extrem de păguboși, să dea în vreun fel socoteală pentru incapacitatea de a face ceva concret sau de a lua vreo măsură care să ajute economia, așa cum au făcut vecinii noștri, Bulgaria, Ungaria, Ucraina etc.

Când noi, cei din opoziție, am încercat să ușurăm coșul zilnic al românilor măcar cu o reducere a TVA la alimentele de bază, toți portocaliii, la unison, ne spun că nu se poate nici acum, pentru că nu este sustenabil!

Păi de ce, domnule Băsescu, este suportabil pentru români să plătească peste noapte un TVA de 24% pentru tot ce se vinde în țara asta, doar pentru că așa vreți

dumneavoastră să le impuneți, iar atunci când vine vorba de o gură de oxigen pentru cei pe care i-ați condamnat la foamete îndelungată și sărăcie lucie, o reducere a TVA doar la alimentele de bază nu mai este în niciun caz sustenabilă?

Cum demonstrați acest lucru, domnule Boc, dacă pentru șoselele, telegondolele și patinoarele doamnei Udrea aveți la dispoziție vreo 3-4 miliarde de euro de cheltuit, iar pentru cei pe care i-ați silit să intre în șomaj, ajungând să nu mai aibă cu ce să-și plătească facturile și ratele, pentru cei pe care i-ați lăsat fără medicamente și alocații sau cărora le-ați furat și pâinea zilnică de pe masă tot nu aveți vreo posibilitate de mai bine nici în 2011?

„Cine vreți, domnilor guvernanți, să se mai ocupe de bolnavi în țara asta?”

Luând în calcul dezastrul din sănătate care a culminat cu decizia de desființare abuzivă sau comasare ilogică a sute de spitale din România sau cu nemulțumirile nesfârșite ale medicilor de familie, supărați pe nedreptățile ieșite din comun de care au parte ca urmare a noului contract-cadru care li se impune de către ministerul de resort, sau cu blocările frecvente ale compensatelor, toate acestea, adunate, dau un singur bilanț: faliment și pacienți fără număr!

Cele mai proaste și destabilizatoare decizii luate în ultimii doi ani de haotice guvernări portocalii au reușit să transforme sistemul de sănătate într-un calvar autentic pentru pacienți, dar și pentru medicii români.

Că pentru medici nu mai există nicio șansă de normalitate în România spune acest lucru foarte clar chiar actualul ministru al sănătății, domnul Cseke Attila, care recunoaște că nu îi poate opri pe medici să plece din țară, deci exodul acestora are toate premisele să continue în ritm alarmant.

Medicii și asistentele, sătui de sărăcia lucie din spitale, de salariile de mizerie cu care sunt umiliți, de imposibilitatea de a-și practica profesia în condiții decente, din cauza subfinanțării crase a sistemului de sănătate, sunt forțați astfel să aleagă din ce în ce mai mult Occidentul, unde pot avea salarii substanțial mai mari și condiții de trai mai bune.

Potrivit statisticilor oficiale, în România, aflată într-o recesiune fără orizonturi de ieșire reală, situația din sănătate este cu mult mai gravă, de la an la an, decât în oricare altă țară est-europeană, deoarece numărul medicilor care au ales străinătatea a reușit practic trista performanță să se dubleze în decurs de numai un an, ajungând la 2.779, în 2010. În intervalul 2007–2009, din România au plecat 5.500 de medici: 1.500 în 2007, 2.100 în 2008 și 1.900 în 2009.

„Hai să nu mai facem o dramă din faptul că pleacă medicii. Dreptul nostru este de a pleca unde ne e mai bine”, ne-a transmis impasibil președintele Traian Băsescu anul trecut!

Este adevărat, domnule președinte, libera circulație este un drept câștigat de toți românii, odată cu integrarea în Uniunea Europeană, poate singurul beneficiu real de care am avut parte ca urmare a enormelor eforturi făcute de poporul român pentru a fi integrați în acest exclusivist club: UE. Dar aici nu mai vorbim de călătorii de plăcere sau de libertatea de a circula oriunde în spațiul european, ci vorbim deja despre un exod dramatic al medicilor și asistenților români și chiar de șanse mult diminuate de supraviețuire pentru pacienții români care-și plătesc cu toată conștiinciozitatea taxele, dar nu pot merge la Viena ca să fie tratați de medici performanți din simplul motiv că sunt săraci.

„Cum vrea PDL să-și ispășească păcatele prin legarea cu lanțuri a scaunului prezidențial de gardul de la Cotroceni...”

Supărarea președintelui Traian Băsescu pe copilul său de suflet, PDL, care a devenit cam zburdalnic și neascultător în ultima vreme, este din ce în ce mai vizibilă și chiar uneori vehement exprimată în ieșirile publice ale acestuia: „Am comunicat prim-ministrului că vor pierde majoritatea. Așteaptă să o piardă, ce să-i fac? Și el, și PDL. Azi asta am constatat. Că o lege pe care am trimis-o înapoi (Legea TVA-ului de 5% la alimente) nu a putut fi corectată pentru că PDL nu mai are majoritate în Senat. Ce am văzut azi nu mă face optimist în continuare. Nu am constatat astăzi o părăsire, ci o absență”, a declarat dumnealui recent.

De la explicații puerile, de genul: „este una dintre greșelile care se petrec în univers”, dată de liderul Grupului PDL din Senat, după ce au pierdut votul la legile retrimise săptămâna trecută de către președinte în Parlament, până la noi proiecte menite să-i apere cu înverșunare domnului Băsescu scaunul prezidențial, toate acestea sunt încercări PDL-iste ori hilare, ori heirupiste de a dovedi că iubirea portocalie nu s-a stins deocamdată, transformându-se total în indiferență, și că eforturile de a-și apăra conducătorul veșnic palpită încă și ele nu ar fi încetat vreodată!

De aceea, zilele trecute, armele pentru un nou război cu opoziția s-au ascuțit din nou de către parlamentari ai Coaliției guvernamentale, care au modificat în Comisia juridică a Senatului Legea referendumului (Legea nr. 3/2000) la articolul care se referă la modalitatea de demitere a Președintelui României, adică dumnealor au bătut niște cuie zdravene în actualul scaun prezidențial, care părea în pericol să devină vulnerabil printr-o nouă suspendare, și au modificat art. 10 care, dacă va ajunge să fie adoptat, va arăta în felul următor: „demiterea Președintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetățenilor înscriși în listele electorale” _._ Practic, s-ar reveni la formula din legea anului 2000, care a fost modificată după furibunde bătălii și în care din 2007 se prevede că Președintele României poate fi demis cu majoritatea voturilor participanților la referendumul de demitere.

„Domnule Boc, nu mai vorbiți de economie, vă rugăm!” În alocuțiunea sa din timpul discuțiilor de la moțiunea de cenzură pe Codul muncii, premierul Boc a declarat – Domnia Sa fiind de altfel un economist de renume mondial – că laureatul Premiului Nobel pentru economie în anul 2010, cipriotul Christopher A. Pissarides, ar fi afirmat că flexibilitatea pieței muncii, prin folosirea contractelor temporare de muncă, ar duce la crearea de noi locuri de muncă după ieșirea din criză.

„Nu știu de ce nu îl invocați pe Christopher Pissarides, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2010, citat ieri chiar și de «Ziarul Financiar», care spune: «Soluția pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieței muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă, acestea fiind singura modalitate prin care tinerii vor avea acces la piața muncii. În Spania – spune același laureat al Premiului Nobel –, unde rata șomajului în rândul tinerilor a ajuns la maxime istorice de 43%, aproape că nu s-a folosit deloc sau nu s-au folosit deloc contracte temporare de muncă, pe când Germania, unde există în prezent deficit de forță de muncă și cel mai scăzut nivel al ratei șomajului din ultimii 18 ani, a avut cea mai rapidă revenire pentru că a permis flexibilizarea pieței muncii prin contracte temporare». Ce vrem, în fapt, și noi prin modificarea Codului muncii? Să dăm posibilitate tinerilor să își găsească mai ușor un loc de muncă, să dăm posibilitate angajatorilor să îi angajeze mai ușor. Și, cu alte cuvinte, să beneficieze de protecția socială la pensie, la șomaj sau la sănătate”, afirma Emil Boc în fața plenului Parlamentului la data de 16 martie 2011. Numai că a urmat o surpriză de proporții pentru genialul economist specializat în gâște, Emil Boc.

Articolul citat de premier la acea dată nu reprezintă decât „o deformare a realității, prin atribuirea profesorului Pissarides a unor declarații pe care nu le-a făcut niciodată și care contravin convingerilor sale”, se arată într-o scrisoare deschisă a grupului CriticAtac, adresată prim-ministrului Boc. Inițiatorii scrisorii i-au cerut economistului Pissarides o poziție oficială legată de articolul în care apăreau declarațiile sale, din care reieșeau beneficiile economice și sociale pe care ar urma să le producă aplicarea noului Cod al muncii.

„PDL nu vrea alimente mai ieftine pentru români, pentru că-i încurcă programul electoral!”

Cei mai mari populiști ai planetei, promotorii de vază ai demagogiei ieftine și ai promisiunilor neonorate niciodată, PDL-iștii, guvernanți sau parlamentari, susțin în bloc faptul că TVA la alimente nu poate fi redus din varii motive, care mai de care mai puerile și fără fond.

Nu-i impresionează nimic pe domnii portocalii atunci când vine vorba de a oferi posibilitatea unor alimente de bază mai ieftine pentru milioanele de săraci ai României, care se înghesuie cu zecile de ore pe la cozi ca să beneficieze de promoții sau gratuități! Imaginile șocate, prezentate zilele trecute pe toate ecranele tv, în care românii, în mare parte pensionari foarte în vârstă, se îmbulzeau, stând la cozi interminabile, în așteptarea deschiderii unor noi magazine în mai multe județe din țară care ofereau câte un litru de ulei gratis, sunt mai mult decât dezolante și impresionante până la lacrimi!

Din păcate, aceste imagini ale sărăciei lucii care domnește nestingherită în România austerităților nesfârșite, impusă cu forța și fără limită de către generoșii domni Boc și Băsescu, nu-i mișcă pentru nimic în lume pe cei care au generat-o.

Ministrul finanțelor, Gheorghe Ialomițianu, a declarat săptămâna trecută că va încerca să-i convingă pe deputați să reexamineze legea privind TVA redus la alimente, întrucât această măsură nu va ieftini produsele, dar va pune în pericol cheltuielile cu salariile, cele sociale și investițiile.

În același timp, tot ministrul finanțelor anunță că: „bugetarii și-ar putea recupera salariile din 2010 în luna decembrie” _,_ adică bani nu sunt, iar TVA redus la alimente ar însemna un dezastru devastator pentru vistieria și așa prea goală a statului, dar salariile își vor reveni spectaculos până la sfârșitul anului!

Fie că este vorba de revenirea la cuantumul salariilor de anul trecut – dar nu acum, ci puțin mai încolo, la un an de la împlinirea termenului legal stabilit de Curtea Constituțională –, fie că este vorba de o ploaie torențială de inițiative legislative

ale PDL cu tentă electorală, cum ar fi cea referitoare la faptul că am putea depăși viteza legală cu 20 de kilometri/h sau să nu mai purtăm centura de siguranță și să vorbim la telefon în timp ce conducem, indiferent de consecințe, toate acestea au menirea să crească PDL în sondaje fără a face nimic concret pentru cetățenii afectați grav în ultimii doi ani de un tăvălug de tăieri de venituri și o creștere fulminantă și fără precedent a șomajului și a prețurilor.

„Premiul Nobel pentru minciună și fariseism se acordă... domnului Boc!”

Aproape că fiecare român se obișnuise destul de mult cu ideea că domnul Boc este cel mai mare demagog în viață al României sau cu faptul că, în cei peste doi ani de mandat de premier, acesta ne-a întocmit tot felul de programe de guvernare, care mai de care mai aducătoare de valuri binefăcătoare și nesfârșite de lapte și miere: de la sute de kilometri de autostradă până la pensii și salarii minime de sute de euro, de la o agricultură eficientă și prosperă până la alocații substanțiale pentru copii etc., sau că la fiecare apariție publică a premierului aflam din nou că doza de optimism a acestuia a atins cotele maxime și ne-a scos din nou, pe neașteptate, din criză, fără ca noi sau economia să fi perceput în vreun fel acest lucru.

Și ce s-a ales oare din multitudinea de promisiuni solemne, pentru care s-a jurat la fiecare învestire de Guvern Boc? Nimic mai mult decât praful portocaliu...

Basmele au ținut o vreme pentru o mare parte dintre români, până la instaurarea peste noapte a adevărurilor de coșmar semnalate de supraveghetorii externi! Și așa au ieșit la iveală, rând pe rând, fantasmagoriile expirate, expuse zilnic de corul de guvernanți din falimentarele echipe ale domnului Boc.

Dar, prin recentul comportament al domnului Boc, meteahna portocalie de Pinocchio veritabil a întrecut orice măsură imaginabilă la ultima moțiune de cenzură pe Codul muncii, unde acesta a afirmat, în plenul Parlamentului, că domnul Pissarides ar susține că „soluția pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieței muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă”.

Ați fost foarte repede pus la punct de către cel căruia i-ați atribuit susțineri ridicole și exagerat de false, domnule prim-ministru: „Cu certitudine, nu am spus niciodată aceste cuvinte care îmi sunt atribuite și nu cred în ele. De fapt, am vorbit în mod repetat împotriva ideii de utilizare a contractelor pe perioadă determinată ca modalitate de reducere a șomajului. Consider că aceasta este o politică rea în condițiile actualei recesiuni și această politică se face responsabilă de dualitatea de pe piața forței de muncă din Spania și, parțial, de rata ridicată a șomajului”, v-a replicat laureatul Premiului Nobel, domnul Christopher Pissarides.

„Un semnal de alarmă: România este pe primul loc în Europa la numărul de bolnavi de tuberculoză”

În mod regretabil, conform statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății, România se află pe primul loc în rândul țărilor din Uniunea Europeană la numărul de persoane diagnosticate cu tuberculoză. Din anul 2002, când au fost diagnosticați un număr de 142 de bolnavi la 100.000 de locuitori, România își păstrează întâietatea fatidică, în pofida faptului că există o ușoară scădere în anul 2009, respectiv 102 cazuri la 100.000 de locuitori. În țara noastră sunt depistate anual 18.000 de cazuri, la ora actuală fiind înregistrați în evidențele Ministerului Sănătății aproximativ 30.000 de bolnavi.

Se cuvine a fi subliniat faptul că România este printre primele cinci țări din regiunea europeană, alături de Rusia, Ucraina, Uzbekistan și Kazahstan, în ceea ce privește mortalitatea având drept cauză directă tuberculoza. Aceste cinci țări împreună însumează mai mult de jumătate din numărul îmbolnăvirilor de tuberculoză din regiunea europeană a Organizației Mondiale a Sănătății.

Deși la nivel european rata îmbolnăvirilor de tuberculoză se află în scădere, în țara noastră se menține constantă și chiar devine ascendentă. Nu trebuie să ignorăm faptul că, în fiecare zi, trei copii sunt diagnosticați cu TBC, iar patru copii își pierd viața. Statisticile arată că în fiecare oră patru români sunt diagnosticați cu TBC.

Aceste date nu reușesc să surprindă în mod revelator drama acelor vieți răpuse de o boală care, identificată la timp și tratată în mod corect, are șanse mari de vindecare. De aceea, pledez pentru finanțarea susținută, reconfigurarea logistică și consolidarea Programului Național de Control al Tuberculozei, asigurarea continuă de la bugetul de stat a gratuității tratamentului administrat bolnavilor de TBC, iar controlul efectiv al tuberculozei să devină literalmente o politică de sănătate publică prioritară din partea instituțiilor statului pentru binele cetățenilor României.

Pentru implementarea plenară a strategiei de control al tuberculozei la nivel național, se impune în mod legitim consolidarea rețelei de pneumologie, astfel încât Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București trebuie să rămână un spital–pilon în lupta împotriva tuberculozei, dar și din perspectiva prevenirii și cercetării științifice a cauzelor tuberculozei.

„Agricultura durabilă și dezvoltarea rurală”

În cei aproape 21 de ani de tranziție, evoluția economiei este de la un an la altul sinuoasă, marcată de distorsiuni, având o puternică notă de „nondurabilitate” sau „nonsustenabilitate”. Principalele agregate macroeconomice se înscriu pe o linie descendentă, de declin economic și de precarizare a ocupării forței de muncă, persistența șomajului de lungă durată, de accentuare a unor dezechilibre structurale, reducerea nivelului de trai și degradarea calității vieții.

Multe dintre evoluțiile din economie sunt atipice și tind să se îndepărteze de metodele din economiile dezvoltate, adâncind decalajele față de acestea.

Ceea ce trebuie accentuat este faptul că diletantismul managerial a început să facă victime.

Prestația economică a puterii nu are niciun orizont și, în orice caz, nu se îndreaptă către cerințele minime pentru realizarea unei dezvoltări durabile.

Fără un potențial dezvoltat din punct de vedere financiar, economic, uman și tehnologic nu se poate proiecta o dezvoltare durabilă.

Agricultura durabilă se conduce după principiul: „O economie nu poate fi progresistă dacă proprietatea ei rezultă din consumul resurselor viitorului”.

Pentru a fi durabilă, agricultura trebuie să fie productivă, profitabilă, ecologică și să-și conserve resursele.

O agricultură durabilă nu poate fi practicată fără a acorda o atenție deosebită reformei de organizare, tot așa cum nu poate fi concepută fără accelerarea procesului de consolidare a exploatațiilor agricole și, prin asociere, de apariția unor ferme mari comerciale, competitive și moderne.

Situația nesatisfăcătoare a producției și a structurilor de comercializare, apariția dezechilibrelor de piață, liberalizarea prețurilor, fără ca acestea să joace un rol real de îndrumare a producției, lipsa sprijinului acordat de stat – subvențiile și alte facilități n-au avut pentru producătorii agricoli prea mare semnificație economică –, fărâmițarea fermelor în loturi mici și dispersate, precum și posibilitățile tot mai reduse de utilizare a input-urilor (îngrășăminte, pesticide, semințe certificate, mecanizare, irigații etc.) sunt piedici care nu numai că au accentuat și adâncit criza agriculturii, dar ne-au îndepărtat tot mai mult de ceea ce ar trebui să însemne o agricultură durabilă, fără de care România nu poate ține pasul cu celelalte țări din Uniunea Europeană.

„Sănătatea – disprețul Guvernului Băsescu-Boc-Udrea!”

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea disprețuiește sănătatea românilor prin modul cinic, iresponsabil și incoerent în care alocă fonduri tot mai puține de la buget, când tot mai mulți cetățeni rămân fără medicamente, când tot mai multe farmacii dau faliment, când tot mai mulți medici și asistenți medicali părăsesc România ca să lucreze în străinătate...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a trecut spitalele, în marea lor majoritate, la autoritățile locale și acum obligă primarii să le închidă, pentru că Guvernul nu le mai finanțează, dar Guvernul nu este vinovat...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea închide institute unice în țară, cum ar fi Institutul Inimii, unde se practică operații pe cord la nou-născuți, unde costurile sunt de circa 10 ori mai mici decât în alte țări...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a tăiat banii necesari pentru acțiuni de prevenție, care produc efecte în timp, dar care îi feresc pe oameni de îmbolnăviri ca urmare a cunoașterii și ocolirii factorilor de risc....

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu a făcut decât să strice și puținul echilibru care era în sistemul sanitar românesc, creând situații conflictuale între toate categoriile de salariați ai sistemului și autorități, între cetățeni și personalul medical, între toți și toți...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu recunoaște că are în conducerea sistemului sanitar oameni incompetenți, politruci care au un singur scop: cum să se înfrupte din banul public!

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea trebuie să plece pentru că disprețuiește poporul român cu toate problemele pe care le are!

„Deșteaptă-te, române!”

Am tot încercat în ultima perioadă să atrag atenția celor aflați la putere asupra problemelor cu care se confruntă românii mai ales acum, când, spre surprinderea noastră, aflăm că la finalul acestei săptămâni ieșim din recesiune!

Foarte bine! Dacă ieșim din recesiune și va avea loc o dezvoltare economică fără precedent, m-am hotărât ca astăzi să reîmprospătez memoria celor care, teoretic, ar trebui să se ocupe de agricultură, dar, practic, fac orice numai politică agrară nu!

Ținând cont de faptul că România a fost de-a lungul timpului, până la intrarea în aria de influență a fostului URSS, una dintre principalele producătoare agricole ale Europei și luând act de faptul că dispunem de cele mai bune condiții pedoclimatice – sol și climă foarte bune pentru toate tipurile de produse agricole – dintre țările UE, țin să aduc la cunoștință mai-marilor acestei „sărace țări bogate” o serie de informații și idei care ar putea să revigoreze agricultura românească.

Dar, ca aceste idei să fie puse în practică, șefii agriculturii românești ar trebui să renunțe la o serie de importuri care ar putea fi înlocuite de produsele autohtone, similare cu cele importate, dar mult mai bune și mai sănătoase și cu efecte benefice asupra dezvoltării diferitelor ramuri ale agriculturii: viticultura, pomicultura, apicultura, zootehnia etc.

Să începem cu începutul! Vă spuneam în rândurile de mai sus că România dispune de cele mai bune condiții pedoclimatice dintre țările UE, situație de care ar trebui să se profite prin implementarea unor măsuri menite să dezvolte agricultura românească.

Pentru revigorarea agriculturii este necesară în primul rând implicarea autorităților competente care să dispună o serie de măsuri care să permită implicarea celor interesați în dezvoltarea acestei ramuri a economiei. Nu putem închide ochii și să continuăm să importăm aproximativ 60-70% din produsele alimentare, în condițiile în care România dispune de o suprafață agricolă de peste 14 milioane hectare teren, din care în anii trecuți au fost cultivate puțin peste 11 milioane hectare teren!

Prin urmare, mă voi referi la o nevoie stringentă a agriculturii, și anume implementarea unui program de concentrare a terenurilor agricole în exploatații agricole viabile, ținând cont de faptul că peste 9 milioane hectare de teren se află în posesia micilor gospodării, adică a acelor oameni care nu-și vor permite niciodată să lucreze pământurile deținute din varii motive: sunt prea bătrâni, bolnavi sau nu dispun de banii necesari etc. De aceea, consider că pentru revigorarea și modernizarea agriculturii, comasarea acestor terenuri și sprijinirea proprietarilor lor reprezintă primul pas.

## „Legea zilierului”

Declarația mea se referă la un proiect de lege dezbătut în cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială, și anume Proiectul de lege privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.

Această lege se referă la persoanele care nu au o calificare într-un anumit domeniu. Ei muncesc cu ziua, cu caracter ocazional, iar legislația noastră era deficitară în acest domeniu. Acum încercăm să îndreptăm acest lucru prin Legea zilierilor, o lege ale cărei prevederi derogă de la prevederile Codului muncii și reglementează distinct modalitatea prin care zilierii pot desfășura activități cu caracter ocazional.

Principalele avantaje pe care această lege le conferă sunt date de faptul că zilierul poate desfășura exclusiv activități necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar; niciun zilier nu poate presta activități pentru același beneficiar pe o perioadă mai mare de 90 de zile, cumulate pe durata unui an calendaristic, iar plata zilierului se face zilnic și timpul de lucru nu poate depăși 12 ore/zi. Zilierul nu poate lucra pentru o terță persoană, trebuie să aibă minim 16 ani, iar angajatorul are obligația să asigure echipamentul de protecție a muncii. Angajatorul trebuie să fie persoană juridică.

Zilierul suportă contribuția de asigurări de sănătate în condițiile și procentul stabilit de lege (5,5%), deci are calitatea de asigurat la sistemul de asigurări de sănătate.

Activitatea zilierilor poate fi utilizată numai în anumite domenii de activitate, limitativ prevăzute de lege, iar plata impozitului pe venit este suportată de beneficiar.

Ceea ce legea își propune este ca formele de evidență și de plată a zilierilor să fie cât mai simple, fiind comasate în registrul special de evidență a zilierilor. În scopul evidenței zilierilor, beneficiarul transmite periodic un extras al registrului pentru Inspectoratul Teritorial de Muncă.

„Unele măsuri ce pot conduce la refacerea patrimoniului pomicol și a producției de fructe”

Se poate, totuși, face ceva pentru stoparea căderii libere și revigorarea pomiculturii?

Răspunsul este, evident, da.

Pentru aceasta este nevoie, până nu este prea târziu, de o politică națională în domeniu. O primă măsură importantă este aceea de restructurare în perspectivă a exploatațiilor pomicole prin dezvoltarea următoarelor tipuri: grădina de lângă casă, în care se recomandă plantarea, în funcție de suprafață, a câte 3–5 pomi din fiecare specie adaptată zonei, exploatația asociativă pomicolă care, în prezent, are o suprafață, de 0,5–2 hectare, urmând să intre într-un proces de concentrare prin asociere, însumând 15–20 hectare, cu ajutorul mult așteptat al statului, fermele pomicole specializate existente, în prezent având suprafețe cuprinse între 150 și 200 hectare, având în vedere și arendarea, concesionarea și chiar vânzarea terenurilor.

Din punct de vedere tehnic, se impun o serie de măsuri, printre care menționez: evaluarea de către specialiști a stării livezilor existente, stabilirea celor ce mai pot fi menținute în producție și care pot fi redresate cu cheltuieli mici, pentru a li se restabili potențialul economic, unele plantații relativ tinere, de tip intensiv, cu un sortiment actual de soiuri, dar care au fost neglijate în ultima perioadă, pot fi readuse la starea de rodire în decurs de 3-4 ani.

În condițiile crizei actuale, acestea pot fi refăcute cu cheltuieli mult mai mici, comparativ cu cele necesare înființării de noi plantații.

Pornind de la un consum mediu de circa 72 kilograme fructe/locuitor, precum și de la o producție medie pe total specii de 10–12 tone la hectar (posibil de realizat), rezultă că suprafața totală a plantațiilor ar trebui să se mențină la circa 250 mii hectare, din care 200 mii hectare pe rod. Producția obținută de pe această suprafață acoperă consumul național și poate crea disponibilități de circa 500 mii tone pentru export.

În acțiunile de conservare a patrimoniului pomicol este necesară asigurarea unei rate anuale de înlocuire de 5% a plantațiilor, ceea ce ar asigura întreținerea plantațiilor în decursul a 15–20 de ani.

„Al doilea mitropolit al Clujului a fost întronizat”

Mitropolia Clujului este una dintre cele zece mitropolii ale Bisericii Ortodoxe Române, cu sediul în municipiul ClujNapoca. A fost înființată pe 4 noiembrie 2005, la o zi după alegerea episcopului Laurențiu Streza în scaunul mitropolitan de la Sibiu. Primul mitropolit al Clujului a fost Bartolomeu Anania, din 2005 până în 2011. Catedrala mitropolitană este Catedrala Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului.

Mitropolia Clujului a fost înființată în 4 noiembrie 2005, dată până la care episcopiile care o compuneau (Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, Episcopia Oradiei, Bihorului și Sălajului, Episcopia Maramureșului și Sătmarului) au aparținut jurisdicțional de Mitropolia Ardealului, cu sediul la Sibiu.

Pe 3 noiembrie 2005 în funcția de Mitropolit al Ardealului a fost ales episcopul Laurențiu Streza, considerat un apropiat al Mitropolitului de atunci, Daniel Ciobotea. Contracandidatul episcopului Streza a fost arhiepiscopul Andrei Andreicuț de Alba Iulia, un apropiat al IPS Mitropolit Bartolomeu Anania. Scaunul arhiepiscopal de Alba Iulia este succesorul primului scaun mitropolitan din Transilvania, edificat de însuși voievodul Mihai Viteazul. Ținându-se cont de acestea, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înființarea unei noi mitropolii, cu sediul la Cluj. Astfel, în data de 4 noiembrie 2005, o zi după alegerea noului titular al Mitropoliei Ardealului, IPS Arhiepiscop Bartolomeu Anania a devenit Mitropolitul noii eparhii, Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, cu jurisdicție asupra eparhiilor (Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, Episcopia Oradiei, Bihorului și Sălajului, Episcopia Maramureșului și Sătmarului), iar din 2007 și Episcopia Sălajului, al cărei prim titular a devenit în 2008 episcopul Petroniu Florea.

Andrei Andreicuț, pe numele de mirean Ioan Andreicuț, născut la 24 ianuarie 1949, în Oarța de Sus, județul Sălaj, interbelic, în prezent în județul Maramureș, este din 1990 episcop al Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia. În anul 1998, episcopia păstorită de el a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. În anul 2005 a fost unul dintre candidații propuși a-i succeda mitropolitului Antonie Plămădeală. Nealegerea lui Andreicuț a dus la secesiunea nordului Mitropoliei Ardealului, sub conducerea lui Bartolomeu Anania.

„Paradoxul banilor pierduți din agricultură”

Restructurarea agriculturii, revitalizarea economiei rurale, recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare pot constitui pârghii importante de dezvoltare a țării. Contribuția agriculturii la PIB rămâne în continuare scăzută, având în vedere imensele resurse neutilizate.

Ca ramură a economiei naționale, agricultura înregistrează un declin. Situația a fost deosebit de nefavorabilă începând cu anul 1992, odată cu desființarea cooperativelor agricole de producție, precum și în ultimii ani, când sectorul a avut de suferit în urma condițiilor meteorologice precare, dar și a infrastructurii inadecvate în vederea contracarării riscurilor conexe. Sectorul agricol a înregistrat fluctuații semnificative negative din cauza vulnerabilității în fața condițiilor de secetă. În ultimii ani, performanța în agricultură pare să fie din ce în ce mai instabilă. Acest lucru este determinat atât de frecvența, cât și de severitatea crescută a calamităților naturale (secetă, inundații), precum și de incidența bolilor la animale (gripa aviară, pesta porcină etc.).

Potrivit unor documente interne ale Comisiei Europene obținute de Financial Times, Uniunea Europeană nu a cheltuit până acum decât 10% din cele 347 miliarde de euro alocate până în 2013 pentru a promova dezvoltarea regiunilor sărace, chiar dacă a fost depășită jumătatea perioadei de șapte ani (2007–2013). De menționat că România va beneficia de fonduri structurale de două ori mai mari decât contribuția sa la bugetul general în perioada 2007–2013. Comisia Europeană susține că există mai multe motive pentru acest nivel scăzut de atragere a fondurilor, incluzând timpul necesar pentru ca proiectele să fie selectate și banii să fie cheltuiți pentru ca ulterior să fie decontați de Bruxelles.

Directivele pentru alocarea de fonduri au fost definite în 2006, înainte însă ca criza financiară să oblige guvernele UE la restricții bugetare. Potrivit acestor directive, UE nu poate debloca aceste ajutoare decât dacă autoritățile naționale sau locale vizate contribuie și ele cu jumătate din finanțarea pentru proiectele reținute. Finanțarea externă este crucială pentru agricultură, deoarece sprijinul guvernamental va fi modest în următorii ani, în paralel cu o creștere a presiunilor exercitate asupra cheltuielilor bugetare cu o componentă socială importantă. Băncile s-au orientat cu precădere către clienții mari și într-o măsură mult mai redusă asupra celor mici, care ar trebui să fie principalii beneficiari ai programelor naționale. Această abordare este strâns legată de nivelul de disponibilitate în ceea ce privește asumarea riscurilor.

## „WikiLeaks și România oligarhică”

Din documentele WikiLeaks vedem cam ce imagine a lăsat România în urma ei în acești ani, în care noi credeam că lucrăm la construirea unei lumi noi.

Țara noastră este văzută în Occident ca un stat feudal dominat de oligarhi și de baronii locali, cu legături periculoase cu Rusia.

Veți spune că este doar impresia unor americani care au trăit cu spaima în sânge față de ruși și că oligarhii și baronii noștri sunt niște tipi simpatici pe care-i vedem la televizor, îi știe toată lumea și nu merită atâta discuție.

Faptul că noi ne-am obișnuit cu o realitate nu înseamnă că ea este și cea potrivită. Dacă nouă nu ni se mai pare ciudat ca un mogul să influențeze deciziile politice de la televizor, americanilor li se pare chiar periculos.

De la etapa în care noi am diagnosticat plastic situația politică și economică, formulând asta ca un exercițiu lingvistic – vă amintiți că PSD a lansat termenul de baron – referindu-se chiar la baronii lor, apoi președintele pe cel de mogul, media și opinia publică le-au trecut în folclor, iar conotația gravă a fenomenului a trecut în derizoriu.

Baronii au ajuns stâlpii partidelor, iar mogulii sunt puncte de reper ale societății.

Mai grav decât realitatea în sine mi se pare luarea ei în derâdere. Adversarii președintelui Băsescu s-au grăbit ca prin mijloacele de comunicare pe care le au la dispoziție să minimalizeze semnalele trase de președinte.

Dar iată că vine cineva din afară și ne pune oglinda în față.

În alte țări, oglinda WikiLeaks a arătat o dominație instituțională de tip dictatorial, la noi arată pericolul din partea societății, pentru că este structurată oligarhic și în luptă cu statul. Pericolul pentru democrație în România nu vine de la stat, ci din lumea civilă. Pericolul sunt mogulii și instrumentele lor, banii și puterea de comunicare în masă de care dispun.

Ce vedem acum clar? Exact ce refuzam să recunoaștem până acum: că o mână de foști securiști și îmbogățiți peste noapte încearcă să domine statul și să-l jupoaie. Acum vedem asta, obligați de Occident și de imaginea pe care o avem pe plan internațional.

„Guvernul – singurul care vede sfârșitul crizei economice în România”

Pe tot parcursul anului trecut, diverși înalți oficiali ai statului român anunțau ieșirea din criză: miniștri și secretari de stat, premierul în funcție și chiar președintele Băsescu. Numai că realitatea s-a încăpățânat să contrazică previziunile portocalii: economia nu numai că nu și-a revenit, dar tot mai multe companii au întâmpinat dificultăți de supraviețuire, în timp ce tot mai mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă.

Mai nou, premierul Boc anunță finalul crizei ca având loc la sfârșitul lunii martie. Acest anunț este făcut cu o acuratețe și o precizie cel puțin ciudate, de parcă în ultima zi a lunii martie ar urma să avem un foc de artificii și o explozie de baloane în localitățile din România, iar tuturor cetățenilor li s-ar dubla veniturile. Mai mult, oficialii guvernamentali par să nu țină cont de explozia tot mai accelerată a prețurilor și nici de numărul tot mai mare de șomeri. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât jucători importanți din economia reală estimează că anul 2011 va fi în continuare marcat de criza economică. De exemplu, omul de afaceri Ion Țiriac a avertizat că previziunile Guvernului pe mai mult de trei luni sunt „o aventură foarte riscantă”.

Toate acestea ne duc cu gândul la faptul că Guvernul domnului Băsescu face estimări într-o realitate paralelă. În condițiile în care refuză sistematic contactul cu cetățenii, oficialii portocalii arătând tot mai mult o teamă accentuată de a se afla în mijlocul oamenilor, în condițiile în care mulți dintre cei care conduc destinele economice ale țării nu au avut vreodată vreo legătură cu o tranzacție economică reală, în condițiile în care bugetele ultimilor doi ani au fost fundamentate pe cifre și previziuni fără acoperire în realitate, este greu de crezut că ieșirea din criză previzionată de domnul Boc va avea cu adevărat loc la finalul lunii martie.

Dar, cum nu mai sunt decât două zile până la termenul anunțat, așteptăm cu interes confirmarea zvonisticii oficiale de la Palatul Victoria, iar oamenii acestei țări să simtă în viața de zi cu zi faptul că o vor duce mai bine.

„Momentul de sinceritate al domnului Emil Boc”

Premierul Emil Boc a avut, pentru întâia oară în mai bine de doi ani, un moment de sinceritate. Doar așa se explică faptul că a recunoscut public faptul că banii de la bugetul central sunt direcționați către primarii PDL.

Astfel, premierul-președinte al PDL a afirmat că sprijinirea primarilor acestei formațiuni politice este prioritară, iar prioritatea nu rezidă, cum eronat am putea crede, în faptul că au cele mai multe și mai bune proiecte de infrastructură sau de modernizare a școlilor sau dispensarelor. Primarii PDL trebuie să beneficieze de fonduri deoarece „ei știu câștigătorii alegerilor viitoare”. Tocmai de aceea Guvernul va sprijini implementarea proiectelor în localitățile conduse de primari portocalii. Ce dacă și restul primarilor au proiecte viabile și necesare comunității? Vina primarilor de a avea alt crez politic și altă culoare decât PDL e musai să fie trecută și asupra cetățenilor din localitățile cu pricina. Ei nu au dreptul la condiții mai bune de viață, pentru ei nu este valabil programul un primar – un proiect!

Vreau să-l anunț pe această cale pe domnul Emil Boc că, în conformitate cu Constituția și legile țării, cetățenii României sunt egali în drepturi. Cu toții au dreptul să beneficieze de fonduri guvernamentale, indiferent de culoarea politică a celui pe care și l-au ales primar. Și mai vreau să-l avertizez că voi verifica cu și mai mare atenție modul în care distribuie banii publici. Nu vreau să uite că are obligația de a sprijini toate comunitățile locale, de a aloca fonduri în funcție de proiectele depuse, și nu de apartenența politică a primarului.

Domnule prim-ministru, fondurile din Programul Național de Dezvoltare a Infrastructurii nu au fost donați de un potentat al vremii pentru pușculița de partid. Ei sunt destinați comunităților locale, cetățenilor acestei țări, celor care v-au votat și celor care azi vă pomenesc numele în contexte mai puțin măgulitoare. Cât despre banii europeni și intenția de a-i orienta cu precădere spre propriii primari, cred că e o glumă și că nu veți risca amenzile pe care UE le poate aplica pentru alocarea inechitabilă a acestor fonduri...

„România, între telegramele WikiLeaks și un nou acord cu FMI”

În ultimele zile au apărut o serie de telegrame WikiLeaks care arată, pe de o parte, abilitatea unora de a furniza informații tip _can-can_ și, pe de altă parte, de a face din asta subiect de presă.

În același timp, este o problemă de caracter al fiecăruia dintre noi care una spune la o întâlnire sau la un „lunch” privat și alta afirmă în spațiul public.

În acest timp, România încheie un nou acord cu FMI, despre care nimeni nu spune nimic, și ne trezim la Parlament cu o ordonanță prin care trebuie aprobat acest împrumut.

Din păcate, politica românească se face de azi pe mâine, în funcție de interesul pe care îl are cel care deține azi puterea.

În tot acest timp, viața românilor este tot mai grea, locurile de muncă tot mai prost plătite, profesorii din Suceava și

Botoșani sunt în stradă, dar nu interesează pe nimeni, și toți urmărim „dezvăluirile” WikiLeaks.

„Turismul românesc – în criză sau nu?”

Eurostat a publicat recent un buletin statistic privind rezultatele statelor membre în domeniul turismului, conform căruia numărul înnoptărilor în hotelurile din România a scăzut cu 8,7% în cursul anului trecut, acesta fiind cel mai slab rezultat dintre toate țările Uniunii Europene.

Rezultatele înregistrate de România sunt de departe cele mai slabe, dacă le comparăm doar cu vecinii bulgari unde, din totalul turiștilor cazați anul trecut, 70% au fost nonrezidenți, față de doar 18% în România.

În birourile Ministerului Turismului lucrurile par să stea cu totul altfel. Ministrul Elena Udrea anunța, cu puține zile înainte de publicarea raportului Eurostat, că în România turismul a ieșit din criză, raportând pentru anul trecut o creștere de 8,2% a numărului de turiști.

În fața acestor statistici contradictorii nu pot să nu mă întreb unde este adevărul? Unde se află în realitate turismul românesc?

Fără doar și poate mi-aș dori ca afirmațiile doamnei ministru Elena Udrea să aibă fundament realist și într-adevăr turismul românesc să fi intrat pe o direcție ascendentă. Însă, la modul cel mai sincer, consider că este de ajuns o mică deplasare în zonele turistice ale țării pentru a vedea o altă perspectivă a lucrurilor: o infrastructură deficitară și servicii la standarde reduse, aspecte care afectează în mod negativ evoluția acestui sector. Dacă la acestea adăugăm și o promovare lapidară, dar din păcate foarte costisitoare a potențialului turistic al României, peisajul este complet.

Doamna Udrea nu reușește să ne convingă de faptul că uriașul buget pe care îl gestionează la nivelul ministerului a fost cheltuit în sens productiv și că promovarea făcută turismului românesc de la venirea sa în această funcție a început să dea roade. Astfel de declarații optimiste am tot auzit în ultima vreme.

Periodic aflăm cum România a ieșit din criză, pentru ca în scurt timp să ne fie mai rău ca urmare a unor noi măsuri de austeritate impuse de Guvernul PDL.

Ieșirea din criză a turismului pare a se încadra în aceeași categorie, din moment ce realitatea contrazice mesajele optimiste ale reprezentanților autorităților. Mai trist este că autoritățile responsabile se complac în astfel de mesaje optimiste, care nu mai conving pe nimeni, în loc să ia măsuri concrete de promovare și susținere a acelor sectoare economice care au potențialul de a ajuta la ieșirea economiei românești din recesiune.

„Bebelușii nu trebuie să rămână fără lapte praf”

Până anul acesta orice bebeluș care nu putea fi alăptat de mama sa avea dreptul să primească lunar cantitatea necesară de lapte praf gratuit din partea statului. Începând cu 2011, Guvernul nu a mai alocat în buget sumele necesare pentru laptele praf al bebelușilor.

Lunar, sute de copilași de până la un an ar trebui să primească lapte praf gratuit din partea statului, printre aceștia numărându-se și cei distrofici sau pe care mamele nu îi pot alăpta pentru că sunt grav bolnave sau nu au posibilități financiare.

De multe ori, familiile care primeau aceste ajutoare aveau și probleme financiare. Erau familii care nu-și puteau permite să plătească între 20 și 70 de lei pentru o cutie de lapte praf. Mamele care nu pot să dea lunar aproximativ 200 de lei pe laptele din farmacii probabil vor alege varianta mai ieftină, adică vor ajunge să își hrănească bebelușii cu lapte de vacă, fapt total nerecomandat. Medicii pediatri atrag atenția că laptele de vacă este contraindicat sugarilor până la împlinirea vârstei de un an. Este greu tolerat de organismul lor și din cauza cantității mari de potasiu și sodiu le afectează rinichii. Totodată, poate cauza anemie, astm sau obezitate.

Programul național de combatere a malnutriției și pentru sănătatea mamei și copilului a fost demarat după anul 2000, când Ministerul Sănătății era și al Familiei. Cum ministerul și-a schimbat titulatura, nu se mai justifică activitatea de protecție socială, astfel că Ministerul Sănătății s-a gândit să pună punct unei cheltuieli suplimentare, deoarece mulți dintre copiii care primeau lapte praf nu erau cazuri medicale, ci sociale.

Din păcate, Guvernul actual se luptă nu numai cu salariații și pensionarii, ci și cu bebelușii, iar noi nu putem să asistăm nepăsători la abandonarea copiilor noștri.

„Guvernul a decis: impozit de 16% pentru zilieri”

Faptul că acest Guvern ia decizii pe fugă, proaste și împotriva cetățenilor săi nu mai este un lucru necunoscut pentru majoritatea dintre noi. Ne-am obișnuit și totuși încă suntem surprinși de anumite acțiuni luate de membri ai Guvernului care în mod cert dăunează anumitor categorii de persoane.

Deși fusese invitat săptămâna acesta la Comisia pentru muncă din Camera Deputaților, ne-am trezit miercurea trecută cu domnul ministru al muncii, Ioan Botiș, care, profitând de faptul că noi, opoziția, eram în minoritate în comisie, a propus completarea ordinii de zi cu două proiecte extrem de importante: Legea privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri și Legea privind ucenicia la locul de muncă.

Ambele proiecte, introduse cu forța pe ordinea de zi, au trecut în varianta agreată de Guvern, urmând să fie trimise plenului pentru dezbatere.

Am să mă refer în intervenția mea de astăzi la noul Proiect de lege privind reglementarea raporturilor de muncă ale zilierilor. Iată că și acest tip de activitate va fi impozitat cu 16% din veniturile brute zilnice încasate. Cuantumul venitului net zilnic a fost și el stabilit prin lege între 2 lei și 10 lei ora. Cine vă dă dreptul să limitați veniturile pe care o persoană le poate obține ca urmare a muncii prestate? Ca de obicei, pentru dumneavoastră, Constituția este facultativă! Măcar dacă zilierii ar fi fost și protejați din punct de vedere social prin această nouă lege. Ei bine, nu, pentru că se prevede clar că pentru veniturile realizate din activitatea prestată de zilieri nu se datorează contribuțiile sociale obligatorii nici de zilier, nici de beneficiar.

Concluzia este clară: singurul scop al domnului Botiș a fost introducerea impozitului pe salariu de 16% la cei care lucrează ca zilieri. Putem spune că practic se trece la un sclavagism pe piața muncii și se deschide poarta muncii la negru. Acești oameni nu sunt protejați social, pentru că nu se contribuie la pensie, la sănătate, șomaj, în caz de boală, accidente de muncă și boli profesionale. Orice angajator se poate ascunde în spatele acestor contracte sezoniere.

În conformitate cu Programul Regional de Gestionare a Deșeurilor Regiunea 2 Sud-Est, aprobat prin Ordinul 1364/14.12.2006 al ministrului mediului și gospodăririi apelor – anexa nr. 6, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 232/4.04.2007, la nivelul județului Constanța pot funcționa minim 4 depozite conforme pentru eliminarea deșeurilor municipale.

Deoarece la data adoptării Programului Regional de Gestionare a Deșeurilor Regiunea 2 Sud-Est existau deja 3 depozite conforme, prin intermediul aplicației pe fonduri europene s-a propus înființarea celui de-al patrulea depozit conform și tot sistemul integrat de management de deșeuri al județului Constanța a fost dezvoltat în jurul acestui depozit, al investițiilor adiacente acestuia și, implicit, inițierii unei politici tarifare care să fie susținută de aceste investiții din fonduri europene.

Cu toate că Consiliul Județean Constanța a depus eforturi considerabile pentru finalizarea acestei aplicații, atât umane, cât și financiare, și a parcurs doi ani de zile de dezbateri publice pentru obținerea avizelor necesare, în luna decembrie 2010 am asistat la introducerea în procedură de evaluare a mediului de către ARPM Galați a unui depozit de deșeuri municipale, inițiat din fonduri private, de către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Medgidia, prin operatorul economic GBI Serveis SAU Lloret de Mar (Girona) – Spania.

Astfel, la solicitările Consiliului Județean Constanța adresate ARPM Galați și Ministerului Mediului și Pădurilor de a susține aplicația din fonduri europene, prin respingerea solicitării operatorului privat, ministrul mediului și pădurilor, prin adresa nr. 981/28.02.2011, solicită instituției susmenționate eliminarea tuturor investițiilor din aplicația din fonduri europene care se suprapun cu cea a investitorului privat, respectiv integrarea depozitului care se va realiza din fonduri private, și modificarea Programului Județean de Gestionare a Deșeurilor.

Astfel, dintr-un proiect finanțat din fonduri europene cu o valoare de 41.957.335 euro, din care costuri investiționale de 34.149.353 euro, prin eliminarea acestor investiții proiectul se va rezuma la o valoare de 18.685.843 euro costuri investiționale și va deveni un proiect nesustenabil, iar ținta de adoptare a unui tarif unitar județean nu va putea fi atinsă. Prin realizarea proiectului din fonduri private costurile se ridică la suma de 421.533.953,80 lei fără TVA, iar concesionarea serviciului de salubritate va fi pe 49 de ani.

„Aviz amatorilor...”

Recent, Sebastian Lăzăroiu, într-un acces de pupincurism, trântește una bucată lozincă cu iz de „ce-mi plac glumele mele...”

„Emil Boc, un prim-ministru mai bun decât Adrian Năstase....”, huruie fals vuvuzeaua.

Ai zice că-i doar un nou fâs dinspre zidurile Cotroceniului, dar acest fâs chiar e unul la auzul căruia chiar și membrii Guvernului BUBA mai mult ca probabil că s-au prăvălit de râs. Așa e cu clovnii, de când e lumea lume, mereu au fost tolerați la Curte, nu și respectați...

Să compari un premier în timpul guvernării căruia economia României a fost pe creștere cu o marionetă e blasfemie: de „succesuri” râsul actualilor, tragicomedie pentru românii sătui de experimentele neputincioșilor la putere. Românii s-au convins că supraviețuiesc, nu trăiesc bine, pe când groparii economiei României dansează un soi de horă a unirii pe, cred ei și numai ei, mormântul țării. România nu a dispărut de pe harta Europei!

Sondajele indică o prăbușire certă a PDL-ului, previzibilă, dată fiind grija manifestată de incompetenții ce au aruncat România în haos. PDL pare să fi îmbrățișat cu entuziasm sloganul altor păpușari pe care se străduiesc să-i copieze. Vă amintiți, desigur, de cinismul „nu suntem plătiți să fim morali...”

Uniți prin ticăloșii, actualii, loviți de disperarea constatării că nu mai ține cu prosteala prostimii, au marșat pe găselnița: votul prin corespondență. Frica a pus stăpânire pe întreg personalul vaporului avariat de propriu-i comandant suprem. Comandantul a arborat drapelul ale cărui însemne se deslușesc limpede: nu puteți voi vota cât ne permitem noi fura, aceasta ca să ridice moralul taberelor încăierate pe vas deloc întâmplător, dar mai ales ca să mai taie din elanul mulțimii, populației, pe bună dreptate dezlănțuite.

Dar – pentru că există și un „dar” –, actualii au omis ceea ce a susținut poporul acesta greu încercat, supraviețuitor însă: aceea că se ridică greu, dar și când o fac...

Iată că au motive de spaimă, înfricoșare, incapabilii nedemni de a se mai încăpățâna să rămână la conducere, și unul dintre motivele ce-ar trebui să le dea fiori reci e că românii nu sunt singuri în lupta cu răul pitit sub umbrela portocalie. Binele va învinge!

„Unirea a făcut puterea!”

„În Republica Moldova ne simțim ca acasă!” Nu pot să nu parafrazez primele cuvinte auzite în eter odată cu prima emisie a postului Radio Iași. Pentru că în Republica Moldova românii se simt ca acasă.

În urmă cu 93 de ani, pe 27 martie, Ion Inculeț, pe atunci Președintele Sfatului Țării, s-a adresat parlamentarilor moldoveni cu următoarele cuvinte: „Va fi o ședință istorică”. Și istorică a fost, deoarece deputații moldoveni au votat pentru unirea Basarabiei cu România.

A fost semnalul pentru românii din provinciile ocupate că se poate înfăptui unirea cea mare. Basarabia a fost prima care s-a unit cu România. 138 de deputați moldoveni au votat pentru această unire.

Declarația de unire adoptată în aceea zi memorabilă spunea: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România”.

Astfel, la doar câteva luni de la declararea independenței Republicii Democrate Moldovenești Autonome, apoi a Republicii Moldovenești Independente, frații noștri de peste Prut și-au exprimat dorința de a reveni la România.

Nu trebuie să uităm că acest lucru s-a făcut și prin intervenția armatei române care a dezarmat trupele rusești din Moldova. Nu trebuie să uităm că toate aceste acțiuni au atras mânia Moscovei, care ne-a confiscat tezaurul. Dar, în 1918, Moldova a revenit la țara-mamă.

Au urmat și celelalte provincii, ocupate de alte națiuni, dar Basarabia a fost prima și a demonstrat că dacă există voința politică totul este posibil. Astăzi, Republica Moldova a decis să meargă pe drumul democrației ca stat independent. România trebuie să o ajute și să o sprijine pentru a intra în marea familie europeană.

Dacă unirea cu țara noastră pare a fi ceva greu de realizat, Republica Moldova trebuie să simtă românește și trebuie să ne simtă alături de ea.

„Finalul recesiunii economice, o provocare. Primele semne de revenire a economiei”

Săptămâna aceasta am primit o veste foarte bună de la șeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks. Am fost anunțați că potrivit FMI, România iese din criză la sfârșitul acestei luni. Creșterea economică, chiar dacă deocamdată este modestă, va urma un trend ascendent de la un trimestru la altul, iar cetățenii vor simți o îmbunătățire a economiei în luna iunie. Un pas important și notabil este evoluția leului în fața euro, care, după aprecierea FMI, reprezintă un vot de încredere dat de investitorii străini.

Pentru a ieși tehnic din recesiune, economia unei țări trebui să fie pe plus două trimestre consecutive. În ultimele trei luni ale anului 2010, economia României a crescut cu 0,1% față de 2009, iar pentru acest an, Guvernul și FMI estimează o creștere economică de 1,5%. Pentru a ne încadra în ținta de deficit trebuie ca în continuare să găsim soluții pentru reducerea cheltuielilor și, în paralel, să îmbunătățim sistemul de colectare a taxelor și impozitelor.

Deși România este printre cele mai sărace țări din Uniunea Europeană, Franks crede că economia are șanse să crească în viitor mai rapid decât media Uniunii Europene, iar faptul că un oficial al Fondului Monetar Internațional afirmă că România are șanse de a ieși din recesiunea economică în primul trimestru al acestui an arată că ne îndreptăm spre ceea ce ne-am propus.

Și premierul Emil Boc a declarat la mijlocul lunii februarie că sunt semne că România va ieși oficial din recesiune la sfârșitul lunii martie. Guvernul s-a angajat în fața FMI, prin scrisoarea de intenție, că va continua și anul viitor politica de restrângere a cheltuielilor, inclusiv cu salarii și prime, pentru un deficit de 3%, și că sistemul alocațiilor de încălzire va fi schimbat până la finele lunii iulie, urmând ca acestea să fie acordate doar persoanelor cu venituri reduse.

Totodată, Uniunea Europeană a aprobat Pactul pentru euro, care include măsuri de austeritate pentru ieșirea definitivă din criză, la care România și-a anunțat participarea.

Sunt optimist în creșterea economică, chiar dacă țara este în continuare vulnerabilă din cauza prețului petrolului și a problemelor din UE.

„Catastrofa numită guvernarea Băsescu-Udrea-Boc”

Potrivit unui raport social al Academiei Române, românii sunt printre cei mai săraci cetățeni din Uniunea Europeană, cu un nivel al sărăciei relative de 22,4%, față de media europeană de 16,3 procente. Această realitate se vede cu ochiul liber, fără să avem nevoie de studii. Românii se înghesuie cu sutele, dacă nu cu miile, pentru o sticlă de ulei gratis, fac cozi imense la ajutoarele sociale și se umilesc pentru câteva reduceri.

În multe privințe, societatea românească se aseamănă cu una decimată de război sau de alte calamități de acest gen, dar, culmea, niciunul din aceste lucruri nu s-a întâmplat în România cu adevărat. Dar catastrofa a existat și se numește guvernarea Băsescu-Udrea-Boc. Din cauza acestor oameni, România a intrat într-un iureș al eșecurilor din care se pare că nu vom mai ieși niciodată. Nu doar faptul că românii o duc extrem de prost e trist, ci perspectiva unui viitor extrem de sumbru pentru România, din toate punctele de vedere. Totul e praf, după anii aceștia de guvernare Boc. Industria, economia, politica externă, educația, sănătatea. Nu s-a înregistrat progres în niciunul din aceste domenii, chiar dacă guvernanții ne mint și ne spun că ne îndreptăm înspre vremuri mai bune, înspre ieșirea din recesiune.

Cu acești oameni la guvernare, România nu stă bine nici pe plan intern, dar nici pe plan extern, unde s-au cunoscut niște involuții extraordinare. Catastrofa se perpetuează astfel la nesfârșit, fiindu-ne practic imposibil să ne revenim cu această guvernare încă la cârma țării. Zilele acestea, săptămânile acestea, s-a tot vorbit despre cum ar reacționa autoritățile române sau românii, în general, dacă s-ar afla în fața unei catastrofe chiar și de o mie de ori mai mică decât tragedia ce a afectat din plin poporul japonez. Răspunsul e simplu. România se află de doi ani de zile în mijlocul unei catastrofe și încearcă din răsputeri să iasă din acest cerc vicios care se numește guvernarea Băsescu-Udrea-Boc.

Cu o furie inimaginabilă, această grupare a măturat în calea sa spre putere și îmbogățire personală tot ceea ce a însemnat bunăstare, echilibru și democrație consolidată pentru statul român, iar cetățenii sunt nevoiți să se descurce cu ce le-a rămas după acest uragan. Și nu le-au rămas multe. Semnalele din exterior nu sunt nici ele dintre cele mai bune. De data aceasta, trebuie să ne ajutăm singuri pentru a scăpa de această molimă ce a cuprins țara, trebuie să ne unim forțele și să învingem această grupare care, efectiv, ne decimează și ne dezumanizează pe noi toți, ca popor. Doar după ce vom reuși să trecem de urgia corupției, furtului și a nesimțirii vom putea să ne reconstruim și să ne consolidăm țara, pentru a redeveni niște oameni mândri, sănătoși și decenți, parte dintr-o societate deschisă și consolidată.

„România – NATO, șapte ani”

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză) este o alianță politico-

militară formată prin semnarea, la Washington, în 4 aprilie 1949, a Tratatului Atlanticului de Nord de către 12 state. În prezent, cuprinde 28 de țări din Europa și America de Nord.

Alianța s-a format din state interesate în menținerea păcii și în apărarea propriei independențe, prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda și SUA. La 18 februarie 1952 au aderat la Tratat Grecia și Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membră NATO.

Această extindere progresivă a reflectat capacitatea Tratatului de a menține securitatea în Europa și de a fi, după 1989, o forță motrice a transformărilor democratice în fostele state comuniste din Europa Centrală și de Est. În urma solicitării formale adresate NATO în anul 1993, la 29 martie 2004, România a aderat la NATO.

Aderarea României la NATO a contribuit în mod structural la transformarea democratică, la consolidarea statului de drept, la progresul economic și social din țara noastră. În ultimii șapte ani România a atras investiții străine cu aproximativ 80% mai mari decât în perioada pre-NATO.

Poate că cea mai importantă rezoluție a Tratatului o conține articolul 5 din acesta: „Părțile convin ca un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac împotriva tuturor și, în consecință, dacă se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitând dreptul său individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite, va da asistență Părții sau Părților atacate, prin luarea în consecință, individual și concertat cu celelalte părți, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forței armate, pentru a restaura și a menține securitatea zonei Nord-Atlantice.”

„Impozitul pe venitul din pensii se distribuie nejustificat numai reședințelor de județ”

Toate localitățile reședință de județ din România încasează nejustificat cota din impozitul pe pensii al tuturor pensionarilor din fiecare județ în parte.

Municipiul reședință de județ Deva, din județul Hunedoara, încasează în mod incorect și nejustificat venitul din impozitul pe pensiile ce depășesc suma de 1.000 lei de la 68 unități administrativ-teritoriale din județul Hunedoara.

Potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități administrativteritoriale, se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 47% (44% din anul 2011) la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe al căror teritoriu își desfășoară activitatea plătitorii de impozit.

Având în vedere acest aspect, impozitul pe veniturile din pensiile locuitorilor județului Hunedoara și în special din pensiile locuitorilor din colegiul pe care îl reprezint, în speță Lupeni, Vulcan, Uricani, se reține și se virează la bugetul local al Primăriei Municipiului Deva, care este municipiul pe al cărui teritoriu își desfășoară activitatea Casa Județeană de Pensii cu sediul în Deva.

Consider că sumele reținute din impozitul pe veniturile pensionarilor din municipiul Lupeni, municipiul Vulcan și orașul Uricani sunt folosite în mod nejustificat de către o altă unitate administrativ-teritorială, respectiv municipiul Deva, în detrimentul tuturor celorlalte localități din județul Hunedoara.

Municipiul Lupeni are în luna martie 2011, conform datelor oficiale ale Casei Județene de Pensii Hunedoara, 3.184 pensionari ale căror drepturi de pensie depășesc 1.000 lei, pentru care s-a reținut și virat impozit în sumă de 353.766 lei. Astfel, cota de 44% în sumă de 155.657,04 lei ce ar fi revenit municipiului Lupeni este virată în mod incorect municipiului reședință de județ Deva.

În consecință, dacă impozitul pe pensii ar fi calculat de casele județene de pensii pentru fiecare localitate în parte și plătitorii de impozit ar fi considerați pensionarii, cum este și normal, și nu casa județeană de pensii, sumele ar fi redistribuite de către organele fiscale către toate unitățile administrativ-teritoriale.

Toate recordurile în ceea ce privește incompetența politică le bate Emil Boc. Ipocrizia de care a dat dovadă pe parcursul guvernării este deja consacrată. Totul se rezumă la ipocrizie și minciună. Activitatea premierului nu se poate desfășura fără o considerabilă doză de ipocrizie și demagogie politică. Personalitatea sa politică se caracterizează printr-o lipsă totală de caracter și o deplorabilă micime de voință de a îndrepta situația actuală a țării.

La Pitești, premierul a demonstrat încă o dată acest lucru atunci când a trebuit să răspundă la o întrebare despre închiderea rafinăriei Arpechim. Răspunsul a fost pe măsură, adăugând încă o minciună la șirul interminabil: „Răul primordial se află în vânzarea Petrom-ului de către Guvernul Adrian Năstase, de acolo decurg toate relele legate de creșterea prețului la combustibil, de vânzarea Arpechim”. Să nu uităm însă cel mai important aspect: privatizările au fost prioritare în partidului condus de Emil Boc. Pentru liderii dintotdeauna ai PD, vânzarea a orice era al statului, oricui și cu orice preț, a fost obiectivul politic de căpătâi al partidului, de la înființarea acestuia până în zilele noastre.

Acum, când interesele populiste le-o cer, aceiași lideri ai PDL s-au transformat în niște critici înverșunați ai privatizărilor, aceiași care, cu ani în urmă, manifestau o poziție total opusă. Dacă PDSR s-ar fi opus, să zicem, privatizării Petrom, a BCR ori a Sidex, guvernanții acelei perioade, de mână cu ilustra societate civilă, luau foc, făceau greva foamei, umpleau Europa de reclamații despre criptocomuniștii care ne guvernează și nu numai... Privatizarea Petrom a fost stabilită în 1999 de Banca Mondială, într-un acord stabilit de Traian Băsescu, ministru ce fusese desemnat de Radu Vasile să coordoneze aceste privatizări. Deputatul Emil Boc din acea vreme a redactat apoi raportul favorabil al Comisiei juridice pentru legea de

privatizare a Petrom, fără ca moralistul premier de acum să facă vreun amendament genial la acea lege. La Pitești, același personaj nu scoate niciun cuvânt despre această istorie și nici nu spune că închiderea Arpechim n-are nicio legătură cu contractul de privatizare.

„Reuniunile Consiliului de Afaceri Generale și de Afaceri Externe”

Săptămâna care a trecut au avut loc la Bruxelles reuniunile Consiliilor Afaceri Generale (CAG) și Afaceri Externe (CAE). România a fost reprezentată la aceste reuniuni de secretarul de stat Bogdan Aurescu.

Principalul subiect de pe agenda CAG este pregătirea Consiliului European de primăvară. Temele de discuție de la summitul european au fost: politica economică (semestrul european; coordonarea politicilor economice în zona euro; mecanismul de stabilitate din zona euro și adoptarea deciziei de modificare a Tratatelor UE pentru crearea unui Mecanism European de Stabilitate/MES, finalizarea lucrărilor privind caracteristicile MES, consolidarea Facilității Europene de Stabilitate Financiară; finalizarea propunerilor privind pachetul legislativ asupra guvernanței economice), evoluțiile recente din vecinătatea sudică a UE și situația din Japonia.

Dezvoltările din Africa de Nord, în special evenimentele din Libia, precum și situația din Japonia au constituit principalele subiecte și pe agenda CAE, unde au fost analizate răspunsul UE și posibilitățile de acțiune ale acesteia. În cadrul reuniunii s-au dezbătut și evoluțiile politice din Bosnia și Herțegovina, situația din Republica Belarus și implementarea sancțiunilor UE, situația drepturilor omului din Iran, precum și examinarea situației din regiunea Sahel și Cornul Africii/Somalia.

Consiliul de Afaceri Generale a adoptat, fără dezbatere, concluziile asupra rapoartelor intermediare ale Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare și Verificare pentru România și Bulgaria. Concluziile sunt echilibrate și încurajatoare, fiind incluse formulări care certifică faptul că România a răspuns pozitiv la recomandările Comisiei și că impulsul reformelor a fost reluat.

Consiliul UE indică necesitatea concentrării eforturilor în perioada următoare pentru implementarea noului cadru legislativ în domeniul civil și penal, pentru asigurarea reformei sistemului disciplinar pentru magistrați, îmbunătățirea calității și consistenței procesului judiciar, în special în procesele de corupție la nivel înalt, precum și consolidarea strategiei generale anticorupție.

„Despre reforma pe hârtie a USL”

Astăzi se împlinesc nu mai puțin de 53 de zile de la semnarea protocolului USL. Trebuie să recunosc că această Uniune face progrese semnificative.... în branduirea sa ca Uniunea Soluții Lipsă. Crin Antonescu, unul dintre cei doi președinți ai USL, este unul dintre putătorii acestui brand, prin declarațiile pe care le-a făcut săptămâna trecută spunându-ne că nici măcar nu au de gând să vină cu soluțiile pentru atingerea dezideratelor cu care vor să îi momească pe români, nefiind încă momentul pentru așa ceva. Dacă acum nu e momentul de a ne relansa, când previziunile economice

sunt cât se poate de încurajatoare, atunci când va fi momentul, domnule Antonescu? Sau aveți de gând să faceți ca în 2008, când prin tandemul PNL–PSD ați lăsat investițiile la o parte și ați risipit banii prin cheltuieli sociale aberante?

Spre deosebire de USL, actuala conducere a acționat și acționează în continuare cu raționalitate, eficiență și responsabilitate, lucruri care se traduc, pe de o parte, în preocuparea față de creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene și în susținerea investițiilor în diferite sectoare, precum transportul sau agricultura, pe de altă parte. La finalul anului 2010, plățile către beneficiari totalizau 1,7 miliarde euro, iar de la începutul anului 2011 plățile au însumat deja 450 milioane de euro. În acest ritm, la finalul anului 2011 plățile ar putea ajunge astfel la 4,7 miliarde euro, ceea ce ar corespunde unui grad de absorbție de 20–25%. În ceea ce privește contractele semnate, ținta Guvernului pentru 2011 vizează o valoare totală de 5,6 miliarde euro.

În tot acest context, supun analizei un punct din dezideratele reformei pe hârtie formulate în protocolul USL, și anume, punctul 3 al protocolului prin care dumneavoastră, membri ai Uniunii, spuneți că veți realiza o listă de priorități naționale și că în această listă veți acorda o atenție specială zonelor rurale. Sunt de acord cu dumneavoastră că zonele rurale sunt foarte importante pentru relansarea economică, însă nu ne spuneți și metoda. Constat deci că nu avem ce supune analizei noastre. Datorită eforturilor actualei guvernări și ale ministrului agriculturii de atragere a domeniului bancar înspre agricultură, anul acesta este primul an în care băncile revin către sectorul agricol.

„Traian Băsescu, principala cauză a izolării României în plan extern”

„Românii nu vor sta ca râmele pentru că este vorba de marile state ale Europei, Franța și Germania. Cele 22 milioane de români au dreptul la respect”. Pentru cine nu își aduce aminte, această declarație a fost făcută de președintele Traian Băsescu pe 6 ianuarie anul curent, pe postul public de televiziune. Afirmația chiriașului de la Cotroceni se dorea o replică la primele semnale clare în ceea ce privește neacceptarea aderării României în Spațiul Schengen, în această primăvară.

Niciun coleg din Coaliția aflată la guvernare nu a făcut atunci o analiză, nu a avut o luare de poziție privind cauzele reale pentru care Președintele statului român (și, prin persoana sa, România) este tratat cu dispreț de cancelariile occidentale.

Recent am primit și o explicație mai mult decât clară de ce există o doză de ostilitate față de președintele Traian Băsescu în cancelariile occidentale. Totul se datorează comportamentului total inadecvat al lui Traian Băsescu față de partenerii din organismele internaționale din care facem parte.

În momentul când ONU, principalii lideri ai statelor membre ale Uniunii Europene doar au criticat acțiunile criminale împotriva propriului popor ale dictatorului Muammar Gaddafi, în momentul în care doar la nivel verbal s-au transmis avertismente severe regimului de la Tripoli, Președintele României, fără să consulte Parlamentul sau măcar fără să convoace CSAT, a luat o poziție în disonanță totală față de ceilalți lideri ai lumii civilizate.

Nu era vorba de o promisiune de implicare directă a României în operațiuni în spațiul aerian al Libiei – din punct de vedere obiectiv, acest lucru nu este posibil – și nimeni nu ar fi solicitat acest lucru României. Era vorba doar de adoptarea unei declarații diplomatice, o simplă declarație prin care se arăta că România susține ceea ce urmau să hotărască liderii democrațiilor europene și nord-americane. Președintele României însă a ales altă cale, cea a refuzului brutal de a gira, doar din punct de vedere politic, intențiile democrațiilor europene și nord-americane.

Mai mult, am remarcat și absența președintelui Traian Băsescu de la Summitul de la Paris, o reuniune în care marile puteri împreună cu țările democratice din Europa s-au strâns în mare grabă pentru a aplica o decizie a Consiliului de Securitate. Acest lucru nu înseamnă decât un nou pas spre izolarea, nu a lui Traian Băsescu, el este de mult un președinte deloc bine primit în cancelariile lumii, ci a României pe plan extern. Și când spun România, mă refer și eu la cei 22 de milioane de români care, din cauza unui președinte confuz, lipsit de orice tact diplomatic, de orice strategie în plan extern, nu vor face altceva decât să fie plasați pe poziția de râme.

„Ping-pong de politică externă”

În ultimele zile am putut sesiza cu toții cum propaganda cotrocenistă se străduiește să acopere poziționarea diplomatică lamentabilă a României vizavi de problema libiană. E prea mare tot acest efort propagandistic ca să nu ne gândim că servanții Președintelui țării încearcă din răsputeri să acopere nu doar incompetența lui Băsescu în materie de politică externă, ci și alte lucruri. Oare acestea pot fi mult mai grave?

Presa străină speculează această poziție și arată că exista posibilitatea ca Traian Băsescu – principalul responsabil cu relațiile internaționale ale României – să fi avut și alte motive pentru care s-a declarat inițial, în numele statului român, împotriva intervenției militare din Libia.

Cunoaștem cu toții episodul în care Traian Băsescu a ținut să facă pe interesantul în Consiliul European, umflându-și inutil mușchii către președintele francez. Mai mult, presa străină nu ratează ocazia pentru a ironiza relațiile extrem de tensionate dintre Traian Băsescu și Nicolas Sarkozy.

Am asistat apoi la aiuritoarea intervenție televizată de duminică seara de la Cotroceni, atunci când spusele lui Băsescu au amintit multora de excelentele raporturi pe care le avea Nicolae Ceaușescu cu fratele său Gaddafi și când se susținea poziția rezervată a României.

Președintele Traian Băsescu a anunțat, apoi, marți, la finalul ședinței CSAT, că, la solicitarea NATO, România va participa la embargoul impus Libiei cu fregata „Regele Ferdinand”, doi ofițeri de stat major și 205 militari, pe o perioadă de trei luni.

Oare care or fi rațiunile pentru care Băsescu s-a situat, din păcate, cu România cu tot, pe eșichierul relațiilor internaționale într-o zonă mai degrabă ciudată și periculoasă decât într-una firească pentru o țară membră a NATO și UE? Pentru că rațiunile răzgândirii sale le putem lesne deduce!

Toată această mascaradă de politică externă pe care președintele o face are drept consecință izolarea României pe plan extern, pierderea aliaților și susținătorilor tradiționali, lucru pe care cetățenii acestei țări nu îl merită. Incoerența și inabilitatea dovedite încă o dată de Traian Băsescu în relațiile externe pun tot mai mult România într-o situație delicată, pentru care răspunderea politică aparține în totalitate președintelui.

„Războiul lui Emil Boc pentru menținerea TVA de 24% la alimentele de bază”

În anul 2010 produsele de bază s-au scumpit în mod considerabil, ajungând chiar și la majorări de 45,5% cum a fost în cazul cartofului. Legumele și conservele din legume s-au scumpit cu peste 22 de procente, iar uleiul cu peste 20 de procente. Previziunile recente în ceea ce privește majorarea de prețuri au în prim-plan pâinea, care și ea s-ar putea scumpi cu 15 procente. Toate acestea pe fundalul majorării repetate a prețului la combustibil.

Tot în anul 2010 românii au primit de la guvernanți un TVA mărit la 24% și o micșorare a veniturilor cu cel putin 25%. Pensionarii se confruntă cu o pensie micșorată, dar și cu o mărire a prețului la medicamente de cel puțin 15%.

În aceste condiții și ținând cont de adevăratele lupte ce se duc prin supermarketuri zilele acestea, mai avem doar două zile până ce, conform spuselor premierului, România iese din recesiune. Același premier are îndrăzneala, în condițiile prezentate mai sus, să spună că „lucrurile merg într-o direcție bună” pentru că până și șeful delegației FMI în România, Jeffrey Franks, declara că „creșterea economică va urma o

traiectorie ascendentă de la un trimestru la altul, iar populația va simți că situația s-a îmbunătățit până la jumătatea acestui an.”

Dacă ținem cont că săptămâna trecută România a primit a patra tranșă, în valoare de 1,2 miliarde de euro, din împrumutul de la Comisia Europeană, însumându-se astfel, în ultimii doi ani, 4,85 miliarde de euro și dacă ne gândim că pachetul de asistență financiară derulat cu FMI și cu alte instituții internaționale este de circa 20 de miliarde de euro, atunci permiteți-mi să afirm că, în aceste condiții, economia ar fi trebuit să duduie, iar populația să simtă din plin această revenire.

Însă, din nefericire, acest lucru nu se întâmplă. România doar se îndatorează pentru mulți ani de acum înainte și aceste împrumuturi menite a scoate România din criză sunt doar niște „trucuri ieftine” și „demagogie pură” pentru a mai arunca praf în ochii românilor.

Ce înseamnă o creștere economică de 1-2 procente, în condițiile în care românii sunt considerați cel mai sărac popor din Uniunea Europeană? Ce înseamnă această „nemaipomenită” creștere economică anunțată de mai bine de o lună de zile, când toate produsele se scumpesc, când puterea de cumpărare a oamenilor a scăzut considerabil și când rata șomajului crește de la o zi la alta simțitor?

„Nevoia de demnitate națională”

Declarațiile premierului maghiar Viktor Orbán ce aduc atingere condiției intrinsece a statului român au făcut destulă vâlvă în mediile societății civile și jurnalistice.

Din păcate, doar acolo, pentru că oficialii statului român s-au făcut remarcați printr-o apăsătoare tăcere față de declarațiile ce atacau însăși esența statului pe care îl conduc și îl reprezintă.

Mai mult decât atât, atunci când grupul parlamentarilor liberali din Camera Deputaților și din Senat au dorit să inițieze o declarație de protest ce urma să fie adoptată de plenul reunit, majoritatea PDL și acoliții lor au făcut tot ce le-a stat în putință să tergiverseze și să îngroape orice luare de poziție oficială. În acest fel, s-a transmis la Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaților un document ce trebuia citit și adoptat imediat de către singura autoritate a statului român care a făcut un minim demers în acest sens.

În aceste condiții, mă întreb ce-i „mână în luptă” pe cei care ne conduc astăzi, în condițiile în care acceptă cu umilință declarații denigratoare și nu protestează față de întinarea unui erou național – Avram Iancu. Se pare că domnul Boc, ce se revendică cu atâta mândrie drept fiu al Ardealului, a uitat de istoria și sacrificiile marilor bărbați de stat ce au construit România Mare pe care astăzi acest epigon îi dezonorează. Mă întreb care este semnificația prezenței acestor politruci portocalii, în fiecare an, la Țebea, la mormântul lui Avram Iancu, aducând un fals omagiu marii istorii, în condițiile în care, atunci când este nevoie, aceștia nu își fac datoria pentru care au fost învestiți cu votul cetățenilor români.

Așadar, prezenta declarație politică se dorește a fi un protest al unui parlamentar tânăr căruia nu-i este rușine să apere moștenirea strămoșilor săi și să își îndeplinească mandatul pentru care a fost trimis în Parlament.

„Să protejăm pădurea! Avem nevoie de ea!”

La data de 1 martie 2011, Comisia Europeană a adoptat Cartea verde, care are ca scop să pună în dezbatere toate opțiunile pentru o abordare integrată, la nivelul Uniunii Europene, a protecției pădurilor, dar și a informării în domeniul forestier.

În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că schimbările climatice din ultimii ani au avut un impact extrem de negativ în gestionarea și protecția pădurilor Europei, iar UE trebuie să-și evalueze urgent politicile în acest domeniu.

Pădurile reprezintă una dintre cele mai prețioase resurse naturale și ele trebuie protejate nu numai față de schimbările climatice, ci și împotriva exploatării umane necontrolate. În acest sens, dezbaterea publică inițiată de Comisia Europeană nu face altceva decât să atragă atenția asupra faptului că sunt imperios necesare noi acțiuni la nivelul Uniunii Europene cu privire la acest aspect, iar toate statele membre sunt invitate să se implice în protejarea pădurilor.

România are în prezent un fond forestier de circa 6,4 milioane de hectare, adică 27% din suprafața țării. Chiar dacă procentul pare consistent, el este cu peste 8% mai mic decât în anii ’80, iar dacă ritmul actual de exploatare continuă, ne putem îndrepta către minimul suprafeței forestiere pentru țările cu climă temperată.

Este drept că exploatările au început să fie însoțite și de campanii ample de împăduriri, un exemplu semnificativ fiind județul Vrancea, unde în perioada 15 martie – 15 aprilie 2011 s-a stabilit obiectivul regenerării a aproximativ 200 hectare de pădure.

Cred că exemplul din Vrancea trebuie extins la nivel național, iar ritmul de împăduriri să depășească cu mult ritmul exploatărilor.

Nu mai putem invoca la infinit lipsa cronică de fonduri. De pildă, numai anul trecut Ministerul Mediului a alocat peste 180 milioane lei în acest scop, iar în 2011 suma se va ridica la peste 400 milioane lei.

Simpla alocare de fonduri nu este însă și suficientă pentru atingerea scopurilor de mediu, impunându-se de urgență o legislație mult mai flexibilă și mai modernă privind protecția mediului, a pădurilor în special.

„Emil Boc, PDL și Guvernul au declarat război poporului român”

Duminică, 27 octombrie 2010, este ziua în care s-a confirmat că luările de poziție ale PNL din ultimii doi ani sunt corecte. Mă refer la numeroasele declarații prin care actualii guvernanți erau acuzați că nu țin cont de interesul general, ci urmăresc doar interesul propriu și de partid.

Duminică, la Deva, vorbind în fața activului PDL din județul Hunedoara, prim-ministrul României, Emil Boc, a făcut o afirmație din care rezultă fără echivoc că a declarat război poporului român. Iată un fragment din discursul premierului: „Astfel, faptul că în Senat nu s-a acordat importanța necesară, nu e un lucru care să ne bucure, noi vom analiza și în Coaliție acest aspect, dar e pierdută o bătălie și noi vom câștiga războiul în Camera Deputaților”.

Ce război trebuie să câștige premierul în Camera Deputaților? Premierul Emil Boc, PDL și Guvernul României trebuie să întoarcă în Camera Deputaților votul de la Senat privind cererea de reexaminare solicitată de președintele Traian Băsescu privind legea prin care TVA la alimentele de bază scade la 5%.

Aș fi înțeles dacă în Camera Deputaților s-ar fi dezbătut o moțiune simplă împotriva vreunui ministru, dacă în Camera Deputaților ar fi existat vreo dispută între putere și opoziție pentru ocuparea vreunui post în vreo instituție din subordinea Parlamentului, dacă în Camera Deputaților opoziția ar fi solicitat, prin absurd, cine știe ce facilități, atunci, admit – deși nu este o exprimare corectă – utilizarea unor termeni mai duri. Dar atunci când pe ordinea de zi se află o lege care vizează crearea unei situații mai ușoare pentru românii loviți din toate părțile de soartă, utilizarea termenului de război mi se pare extrem de grav. Nu cu deputații PNL, nu cu deputații USL (PSD și PC) vor purta Emil Boc, PDL și Guvernul un război, ci cu cetățenii României.

Știe premierul Emil Boc ce înseamnă Camera Deputaților (ca și Senatul, de altfel)? Articolul 61 alin. (1) din Constituție spune: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.” Deci premierul Emil Boc va purta un război împotriva unor reprezentanți ai poporului român, a românilor în ultimă instanță.

„Guvernarea Băsescu-Boc a năruit speranțele românilor” Programul de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural părea să fie șansa schimbării pentru comunitățile în care lista neajunsurilor este atât de lungă... Din păcate, guvernarea Băsescu-Boc a năruit speranțele oamenilor și și-a bătut joc de ceea ce ar fi trebuit să însemne renașterea satului românesc. Această guvernare iresponsabilă și-a bătut joc de români, fără nicio reținere, fără îndoieli sau remușcări, anulând orice tentativă de revenire la normalitate. De fapt, cuvântul normalitate a fost golit de sens. Banii publici au fost împărțiți după bunul-plac clientelei politice.

Criteriul de bază în atribuirea fondurilor a fost – și este în continuare – apartenența politică. Nu au contat proiectele, valoarea ori oportunitatea acestora, nici nevoile reale ale comunităților. În ultimă instanță, nu au contat oamenii.

Este suficient să arunci doar o privire pe situația derulării proiectelor finanțate prin OG nr. 7/2006 pentru a înțelege că în România, țară membră a Uniunii Europene, politizarea a atins limite inacceptabile.

În Colegiul uninominal nr. 9 din județul Dolj, nicio comună care are primar social-democrat nu a mai primit vreun leu în ultimii 2 ani pentru proiectele aflate în derulare. Zero lei pentru comunele conduse de primari PSD-iști prin HG nr. 1.307/2009, zero lei pentru aceleași comune prin HG nr. 977/2010, zero lei prin HG nr. 1.326/2010. Lungi șiruri de zero la capitolul finanțare pentru toți cei care au votat un primar al PSD!

Tot zero lei prin HG nr. 192/2011, cu o singură excepție: alocarea sumei de 11 miliarde de lei vechi pentru alimentarea cu apă în sistem centralizat a comunei Măceșu de Jos. Primarul comunei, Alexandru Tița, a primit vestea cu mirare și bucurie. A crezut că „i-a luminat Dumnezeu” pe actualii guvernanți. Dar bucuria nu a ținut prea mult...

După patru zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului nr. 192/2011 privind repartizarea pe proiecte a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea Programului de dezvoltare a infrastructurii și a unor baze sportive din spațiul rural, Guvernul a emis o rectificare, prin care se precizează că în loc de Măceșu de Jos se va citi... Măceșu de Sus! Simplu, nu? Băieții greșiseră adresa. Dintr-o gravă și regretabilă eroare, trimiteau bani unui primar social-democrat! O simplă rectificare și problema s-a rezolvat. Banii ajung, așa cum doresc guvernanții, în Măceșu de Sus, la un primar PDL, desigur!

„190 de ani de libertate și demnitate a Greciei” Cu 190 de ani în urmă, în 1821, elenii și filoelenii, înflăcărați de ideile revoluționare ale lui Rigas Ferreos și acțiunile societății secrete Eteria, au aprins focul revoluției pentru eliberarea de sub jugul otoman.

Izbucnirea revoluției grecești pe teritoriul Moldo-Valahiei avea să pecetluiască legătura de sânge între protagoniștii luptei pentru independență, contribuind prin curaj și sacrificiu de sine la fundamentarea legăturilor multiseculare grecoromâne.

Președintele Republicii Elene, Excelența Sa domnul Karolos Papoulias, în mesajul de anul acesta transmis Uniunii Elene din România, elenilor și filoelenilor de pretutindeni, spune:

„Sărbătoarea zilei de 25 martie constituie pentru grecii de pe întregul pământ ziua înălțării și mândriei naționale. Elenismul în unanimitate plătește tribut de onoare luptătorilor de la 1821, care cu spirit de sacrificiu și eroism și-au jertfit viața în numele libertății, independenței naționale și democrației.

De la acea chemare pentru libertate, care a schimbat cursul istoriei Greciei moderne, transmițând mesajul «Libertate sau Moarte» în toată Grecia și în întreaga lume, nu au lipsit grecii diasporei. Intervenția lor a fost cea care a contribuit la rezultatul victorios al luptei de eliberare națională împotriva unui imperiu care părea invulnerabil.

Cu aceeași ardoare și devotament, voi, ambasadorii țării noastre în străinătate, constituiți podul între patria mamă și țările unde locuiți, munciți și vă realizați.

Epoca actuală, caracterizată prin criză economică, impune unanimitate și atenție corespunzătoare pentru a da un răspuns creator la provocările și dificultățile existente în fața noastră. Cu toate condițiile potrivnice care se ivesc atât pe scena națională, cât și internațională, să nu uităm că numai uniți putem să facem imposibilul posibil. Cu aceste gânduri și cu sentimente de emoție și bucurie vă urăm tuturora și familiilor dumneavoastră sănătate, fericire și realizări atât în plan personal, cât și profesional.”

Și astăzi, la 190 de ani de la începutul Revoluției grecești din 1821, membrii Uniunii Elene din România trăiesc momente de mare încărcătură emoțională, cu gândul la curajul civic manifestat de înaintașii noștri ce s-au jertfit pentru libertatea Greciei.

Cine își imaginează că actualul conflict din Libia are un alt substrat decât rezervele imense de petrol din această țară, se înșală. Argumentul că Franța, Marea Britanie, Italia și SUA sunt marii beneficiari ai petrolului libian și că n-au nevoie de război pentru a-l obține e fals. Toți cei care susțin acest lucru uită să spună că respectivele țări cumpără petrolul la prețul impus de libieni și de piața petrolului, iar acum, prin război, vor să-l obțină pe gratis, sub masca apărării valorilor democratice. Nimeni nu pleacă la război ca să moară de dragul actelor de caritate. Ne-a arătat-o, de atâtea ori, istoria.

„La plăcinte, înainte, la război, înapoi!”, cunoaștem toți proverbul. De ce „la plăcinte”? Pentru că Libia este una dintre cele mai bogate țări ale continentului african. Are un PIB pe cap de locuitor pe care România nu l-a atins niciodată, de peste 12 mii de dolari, și ocupă, din acest punct de vedere, locul 48 în lume. Cu producția de 1,6 milioane de barili de petrol pe zi, Libia este al treilea producător de petrol din Africa și al 17-lea din lume. Are cele mai mari rezerve de petrol de pe continent, iar comerțul cu petrol i-a adus o rezervă valutară imensă. O țară cu ceva mai mult de 6 milioane de locuitori, în care însă bogăția s-a polarizat în mâinile unui cerc restrâns. Tocmai aici e problema.

Ceea ce își propunea Gaddafi în 1977, crearea Jamahiriyei (statul maselor largi) a fost o utopie, asemenea comunismului. A avut, în sensul acesta, un profesor bun, pe Ceaușescu. Dar, după 40 de ani de domnie, Gaddafi a adus țara în război civil. Nimeni nu va ști vreodată câți libieni au căzut sub gloanțele lui Gaddafi.

Nu voi încerca să spun de ce a fost invadată Libia de o coaliție de țări, deoarece fiecare dintre noi vedem războiul de-acolo în chip diferit. Dar acolo s-a întâmplat ceva. Generația nouă – nu numai din Libia, vezi Egiptul, Tunisia și vor mai fi și altele – vine cu viteză din urmă. Nu se mai supune dogmei unor conducători deja fără legitimitate, mai ales dacă aceste țări – cum este cazul Libiei – au din plin resursa discordiei, care este petrolul, râvnit de marile puteri. În numele democrației, care până la un punct este adevărat, trebuie redusă la tăcere dinastia care deține o putere economică greu de imaginat.

În contextul declarațiilor și măsurilor stabilite de Președintele României, domnul Traian Băsescu, cu privire la o serie de acte de corupție în care sunt implicați și lideri de sindicat, vă aduc la cunoștință, ca urmare a mai multor sesizări și reclamații pe care le-am primit din partea gorjenilor, abuzuri și ilegalități ale consiliilor de administrație și conducerilor unor societăți cu capital majoritar de stat din minerit și energie, care au acordat imense sume de bani către firmele sindicatelor fără respectarea legislației în materie, pe de o parte, iar pe de altă parte, așa-zisele „sponsorizări” către Asociația Clubul Pandurii, al cărei președinte este liderul de sindicat Marin Condescu. În asemenea situații, vă solicit efectuarea unui control format din echipe de specialiști incoruptibili și care să răspundă la următoarele probleme:

Care sunt sumele acordate de SNLO Târgu Jiu și complexurile energetice Rovinari și Turceni pentru firmele sindicatelor prin procedură de negociere directă sau licitații în perioada 2009–2011, cunoscând faptul că mai multe personalități din viața economică și politică a județului Gorj au avansat sume ce depășesc zeci de milioane euro. Redăm câteva dintre firmele care au căpușat economico-financiar SNLO, Complexul Energetic Rovinari și Complexul Energetic Turceni: SC SERVICE CARIERE – SA, SC GOVIEND NUȘA – SRL, SC SIMPLU TRANS – SRL, AGENȚIA DE TURISM BUCUREȘTI etc.

O altă problemă o reprezintă valoarea reală a „sponsorizărilor” acordate SNLO Târgu Jiu, Complexul Energetic Turceni, Asociației Clubul Pandurii și alte ONG-uri (sindicate etc.) în perioada 2009–2011.

Aș dori să se verifice și modul în care s-au cheltuit sumele acordate de companiile statului din Gorj Asociației Clubul Pandurii, dacă s-a respectat legislația în materie, știind faptul că numai SNLO Târgu Jiu în perioada 2009–2010 a virat peste 100 miliarde ROL Ia Asociația Clubul Pandurii, iar rezultatele financiare pe 2010 înregistrează pierderi foarte mari (circa 800 miliarde ROL).

Verificarea livrărilor de cărbune de agenți economici privați (parte din cărbune sustras de la exploatările SNLO) către Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Ișalnița, Craiova, RAAN-CET Turnu Severin, Mehedinți, cunoscând faptul că la unele dintre acestea s-a efectuat chiar și import din Serbia, de o calitate inferioară, și plata s-a efectuat cu bilet la ordin. Livrarea de cărbune către societățile energetice cu capital de stat majoritar prezentate de către firmele private s-a efectuat și către majoritatea CET-urilor din țară. Prin asemenea procedeu s-au adus enorme pierderi financiare SNLO Târgu Jiu, care dispune de tehnică modernă de exploatare și de specialiști comparativ cu agenții economici privați. Pentru exploatarea cărbunelui, două firme private în mod ilegal au licențe de exploatare, celelalte, circa 12, au licențe de explorare. Pe de altă parte, exploatarea perimetrelor de cărbune de către agenții privați se realizează primitiv, necorespunzător, cu utilaje simple, prejudiciind cu milioane de tone extracția cărbunelui de către SNLO pe termen mediu și lung.

„Lozinca PDL: Voi cu voi, noi cu noi”

Săptămâna trecută am aflat că, după ieșirea din recesiune, România pășește atât în primăvara astronomică, cât și în primăvara economică. Premierul Emil Boc se pare că, odată cu venirea primăverii, a înțeles că acest Guvern trebuie să ajute mediul de afaceri prin măsuri suplimentare. Oare astenia de primăvară să fie de vină? Altfel cine să mai creadă că premierul este interesat de creșterea economică a țării?

Nu dumnealui este cel care zicea în ziua în care a fost depusă moțiunea de cenzură pe Codul muncii, că Pissarides susține că „soluția pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieței muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă”, pentru ca apoi, după ce respectivul a susținut că nu a făcut niciodată o astfel de afirmație, premierul să tacă mâlc?

Cum să mai fie crezut premierul când România rămâne cel mai sărac stat din Uniunea Europeană în următorii 15 ani, după cum reiese din prognozele analiștilor de la Nomura? Chiar și ultimele date ale FMI arată că produsul intern brut pe cap de locuitor al României a fost depășit de cel al Bulgariei în 2009. Deci țara pe care o conduce guvernul PDL a ajuns cea mai săracă din UE.

Imediat după preluarea mandatului, premierul a promis că o să rezolve problema absorbției fondurilor UE, însă la aproape un an și jumătate de mandat, acesta constată că absorbția este blocată de birocrație, de foarte multe ori, de incapacitatea autorităților locale, uneori, de licitații contestate, alteori. Chiar crede premierul că pentru acest lucru sunt vinovate numai autoritățile locale? Cei numiți de actuala guvernare chiar nu au nicio vină sau premierului îi este greu să accepte acest lucru?

Dacă în atragerea fondurilor europene Emil Boc dă dovadă de neputință, în a lua bani de la cetățenii români este campion. După bugetari și pensionari a reușit să obțină ceva bani chiar de la românii care au fost aduși din Japonia. Deși a alocat bani pentru transportul acestora și a trimis o aeronavă cu 500 de locuri, dar s-au întors numai 30, aceștia au trebuit să plătească și biletul, doar au un nivel de trai ridicat. Pentru cetățenii românii, Emil Boc nu poate face „acte de caritate pe bani publici”.

„Armata Română, în mare pericol”

Evenimentele din Libia au adus în atenția opiniei publice indirect, prin dezbateri și analize, starea Armatei Române.

De la crearea statului modern român și până astăzi Armata Română s-a bucurat și se bucură de un prestigiu deosebit în rândul cetățenilor. De fapt, în toate sondajele de opinie efectuate după Revoluția din 1989, Armata Română alături de Biserică au fost și sunt instituțiile cele mai apreciate de către români.

Aderarea României la structurile euroatlantice a atras după sine, pe lângă garanțiile de securitate necesare, și obligații pe care Armata Română, prin militarii ei, și le onorează cu succes în teatrele de operațiuni, făcând să crească prestigiul României în lumea democrată și modernă.

De fapt, modul cum militarii români își fac datoria în teatrele de operațiuni a determinat coaliția internațională de intervenție în Libia și structurile NATO să accepte participarea României cu fregata Ferdinand și doi ofițeri de stat major la această intervenție.

Această ofertă a statului român pentru participarea la evenimentele din Libia a creat dezbateri și analize în opinia publică privind starea Armatei Române.

Suntem sau nu pregătiți să facem față unor astfel de provocări? Este Armata Română capabilă să asigure securitatea națională? Până unde se poate merge cu numărul de participanți și mijloace în teatrele de operațiuni? Contingentele de militari români din teatrele de operațiuni întăresc sau slăbesc capacitatea Armatei Române?

Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care orice cetățean român de bună-credință și le pune astăzi.

Dacă analizăm la rece situația Armatei Române o să constatăm următoarele:

1. Nu există o lege a planificării apărării naționale.

2. Este nevoie de o nouă Lege de organizare a armatei, un nou statut al militarilor (drepturile militarilor sunt foarte limitate).

3. Criza economică a diminuat drastic bugetul armatei, ajungând în 2011 la o alocare de 0,88% din PIB, față de 2,3% din PIB, angajament asumat față de NATO. Ce este mai grav este că și după criză se pare că bugetul armatei va scădea, și atunci este nevoie de o construcție care să delimiteze foarte clar cheltuielile.

„Protecția socială în România”

România se află pe penultimul loc în UE în ceea ce privește banii alocați pentru protecția socială. În multe țări membre ale Uniunii Europene, cheltuielile privind protecția socială au atins peste 40% din PIB, ceea ce demonstrează grija față de cetățeni și problemele lor. Din păcate, la noi, ministrul muncii Ioan Botiș a spus că există o curbă de creștere a cheltuielilor sociale de aproximativ un miliard de lei pe an, astfel încât din 2006 până în 2009 s-a ajuns cu cheltuielile sociale de la șase miliarde de lei la nouă miliarde de lei. Din acest motiv, primele demersuri luate de puterea portocalie s-au referit la ajustări pe legile sociale.

Bugetul asigurărilor sociale este, de fapt, oglinda unei economii. Un recent sondaj constată că printre cele mai mari îngrijorări ale populației se numără teama de a nu pierde locul de muncă. Cu toate acestea, PDL nu a venit în fața românilor cu nicio propunere pentru a contracara pericolele sociale. Mereu dă vina pe mame, pe pensionari, pe veterani, pe copiii din centrele de plasament, niciodată nu se uită în oglindă să vadă adevărul!

PDL nu a făcut nimic pentru oameni și nici nu vrea să realizeze ceva, pentru că tot ce îi interesează este puterea, ciolanul!

Deși au trecut ani buni de la evenimentele din 1989, politicile sociale din România sunt incoerente, ineficiente, sunt reactive și oferă soluții ad-hoc la crize specifice, au obiective contradictorii, sunt lipsite de viziune, de abordare strategică, nu se bazează pe evidențe, pe indicatori sociali, nu recurg la monitorizarea și evaluarea programelor curente și anterioare!

Pe scurt, PDL guvernează haotic și fără grijă.

Principalele probleme ale sistemului de protecție socială sunt:

1. lipsa de coerență instituțională, de viziune și de planificare strategică pe baza evidențelor, absența monitorizării și evaluării ca practici de corectare a sistemului;

2. ineficiența, risipa, dezechilibrele bugetelor de protecție socială;

3. inechitățile multiple și flagrante în distribuirea resurselor sociale;

4. riscurile sociale majore prezente și mai ales viitoare, generate de tendințele de evoluție a structurii populației, a crizei economice, a unor componente ale sistemului de protecție socială.

„PDL vinde România bucată cu bucată. Ați spânzurat istoria, urmează demnitatea...”

Ultimul protest de la Miercurea-Ciuc, încă teritoriu românesc, ne-a trezit nouă, locuitorilor din județul Alba, un gust la fel de amar ca și imaginile în care Președintele României se pupa cu Bercea Mondialu de dragul unor voturi din partea etniei rome.

Gestul unui funcționar public din cadrul Direcției Județene a Finanțelor Publice Harghita de a-l judeca și spânzura pe Avram Iancu în piața publică din Miercurea-Ciuc ar trebui să fie un semnal de alarmă nu numai pentru liderii UDMR din România, ci mai ales pentru colegii lor de guvernare, în speță parlamentarii PDL. Cum le veți explica românilor din Ardeal, domnilor parlamentari ai puterii, că președintele vostru, cel pe care l-ați cocoțat pentru a doua oară printr-o fraudă evidentă la Cotroceni, este mai apropiat de Viktor Orbán decât de Președintele Franței, Nicolas Sarkozy, sau de șeful Guvernului italian, Silvio Berlusconi, sau chiar de cancelarul Germaniei, Angela Merkel? Cum le veți explica, domnilor colegi de la PDL faptul că actualii dumneavoastră parteneri de guvernare nu au criticat de urgență gestul conaționalului lor de la Miercurea-Ciuc prin care istoria națională a României a fost spânzurată în văzul tuturor românilor care mai au curajul de a trăi în această regiune a țării?

Gestul de a-l spânzura pe Avram Iancu și de a judeca istoria noastră națională este unul fără precedent ca impact al violenței și al urii împotriva românilor, propagate la nivel național de etnicii maghiari, culmea, într-o țară în care reprezentanții lor au fost aproape neîntrerupt la guvernarea României, culminând cu actuala guvernare a premierului Emil Boc, care a vândut interesul național pentru a se păstra cocoțat în fotoliul de la Palatul Victoria...

Ar trebui ca dumneavoastră, parlamentarii din cadrul PDL și UNPR, să priviți acele imagini și să vă îngroziți de cum va arăta manualul după care copiii de naționalitate maghiară vor învăța istoria țării noastre. Măcar acum aveți sinceritatea față de cei care v-au ales să recunoașteți că în România lui BocBăsescu-Bercea Mondialu și Csibi Barna nu este nimic perfect. Nu, în România otrăvită de ciuma portocalie sunt organizate provocări împotriva românilor care trăiesc în județele conduse administrativ de etnicii maghiari, provocări în fața cărora nu aveți nicio reacție și pe care le încurajați prin indolența dumneavoastră.

Formațiunea mea de militar de carieră mă aduce în fața dumneavoastră cu declarația politică întitulată „Națiune, național și naționalism”.

Apelând și la un dicționar al limbii române contemporane, mi-am reactualizat informațiile potrivit cărora _națiune_ înseamnă forma istorică de comunitate umană, caracterizată prin comunitate de limbă, teritoriu, origine, de viață economică și politică și de cultură; național se referă la apartenența la o națiune, la un stat și la caracterul acestuia; naționalismul privește atitudinea politică și ideologică a oamenilor.

În ultimii ani, noțiunile de _națiune, național_ și _naționalism_ sunt tot mai rar utilizate, fiind înlocuite cu cele de _comunitar, european, europenism, Uniune Europeană_ și denumiri ale diverselor structuri ale acesteia. Ideea de bază în doctrinele formațiunilor politice, în demersurile economico-sociale și în activitatea noastră curentă trebuie să rămână identitatea: identitatea istorică, culturală, de comunicare, de tradiții, datini și obiceiuri, și spun identitatea ca idee de bază pentru tot ceea ce facem noi, românii, deoarece lumea de azi este dominată de o uriașă diversitate de informații, interese, influențe, curente, orientări, mode sau modele. Bunăoară, s-au înmulțit „stricătorii” limbii române, crește numărul oamenilor care „internaționalizează” cuvintele românești sau se extinde dorința unor părinți cărora le plac numai prenumele exotice. Când vorbim de specificul sau interesul național, de valorile morale și tradiționale și de nevoia menținerii și consolidării lor, ni se spune de către neaveniți că suntem naționaliști. Termenul de naționalist a ajuns să fie receptat de mulți semeni precum o conduită de adversitate sau chiar de netrebnicie.

Subminează această identitate și manifestările extinse sau agresive ale românilor de etnie maghiară. Suntem îngrijorați astăzi, când știm că se lucrează la promovarea Legii statutului minorităților și la Legea dezvoltării regionale a României și care într-o bună zi pot fi promovate prin asumarea răspunderii Guvernului în Parlamentul României. Legea dezvoltării regionale, prin circumstanțe aranjate, a fost deja adoptată tacit în Senatul României. Dar și mai îngrijorați suntem pentru declarația președintelui Parlamentului Ungariei privind susținerea autonomiei Ținutului Secuiesc sau cea a prim-ministrului Viktor Orbán care promovează ideea ca Ungaria și Ardealul să fie cum au fost, adică așa cum erau configurate prin Dictatul de la Viena. Vorbind despre autonomia teritorială, președintele UDMR Kelemen Hunor ne spunea recent: „Noi nu scoatem dezideratele noastre din program. Va dura până le vom atinge, pentru că aici este vorba despre un lucru care produce anumite sensibilități”. Ca urmare, fac un amplu exercițiu social și o pregătire aperceptivă a românilor pentru împlinirea acestui deziderat al maghiarilor, mereu la guvernarea României.

„Criza n-a plecat, da’ se-ntoarce...”

Se exprima președintele Băsescu, la o televiziune centrală la care românul de rând cotizează lunar la greu doar ca să vadă portocaliu în fața ochilor și apoi să comute pe alt canal, că spaima sa cea mare este ca nu cumva să se întoarcă numita „criză”, criza economică adică, pentru că de cea politică nu scăpăm până nu pleacă de la cârma României tot ce ridică osanale lui Băsescu și clicii sale... Acum, domn’ președinte, hai s-o luăm pe bucățele, că iar ai amețit alegătorii!

În primul rând, criza nu a plecat de la noi, așa că poți sta liniștit: niciodată n-ați visat măcar o justificare mai bună pentru incompetență și hoție guvernamentală – mană cerească a fost criza asta pentru voi! Până acum ai tot spus, împreună cu Boc și alți specializați în plecăciuni spre Cotroceni mai dihai ca musulmanii spre Mecca, despre faptul că la sfârșitul lui martie (adică mai spre poimâine...) România iese din recesiunea economică. A, că-i doar o creștere amărâtă, în limita de toleranță a lui plus-minus, în marja de eroare, nu mai contează de cât pentru a drege busuiocul, ca să iasă cum vrei dumneata și cum convine puterii portocalii ca să mai prostească un pic populația! Dar ce împiedică pe oricare om de bun-simț să procedeze și el exact așa cum ai zis la întâlnirea cu căpeteniile PDL-iste: „Aveți 11%, dar ca marinar precaut, scad 3%, deci aveți în realitate 8%”? Dacă la creșterea economică de pe ultimele două trimestre mergem pe marja de eroare cu minus, varianta pesimistă, te-ai fript: nu mai ieșim din recesiune cât încă mai stai la putere, iar asta cam fleoștește steagul portocaliu în fața alegătorului! Nasol moment, mișto colivă, cum ar zice un cunoscut revoluționar...

Fain e că mai vine și Jeffrey Franks ca să constate că bogdaproste că nu absorbim acum, pe criză, din fondurile UE, pentru a le rămâne mai mult ălora care știu ce să facă cu banii, dar mai zice reprezentantul FMI și că actualul Executiv mustește de cheltuieli publice „infestate” de ineficiență! Pentru că, nu-i așa? Ă... „noi” suntem „responsabili” și „competenți”, și „incoruptibili”, și... și habar n-avem de administrație publică, finanțe publice etc.! Ca-n bancul ăla despre păstrarea secretului la locul de muncă: „Eu la birou la mine nu știu ce fac, da’ nici nu mă interesează, c-am fost pus aici politic, nu prin competență...”! Și uite-așa mai sapă și Jeffrey Franks la șubreda temelie de vreo 8% care încă mai susținea PDL-ul acum vreo lună...

„Legea învățământului acordă privilegii și discriminează” Publicată la începutul lunii ianuarie 2011, Legea educației naționale continuă să preocupe opinia publică, dând naștere la discuții controversate privitoare Ia aplicarea ei, din cauza numeroaselor greșeli de fond pe care le conține.

Unul dintre principiile izvorâte din Constituția României și care guvernează Legea învățământului este principiul echității, în virtutea căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare. Constituția României, prin articolul 16, afirmă și garantează egalitatea în drepturi: „(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”

Legea învățământului stipulează că în învățământul primar, clasa va cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25, iar pentru învățământul gimnazial, în medie 25 de elevi, nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 30.

Până aici, totul e clar și în același timp echitabil pentru toți cetățenii României. Din nefericire, la prevederile art. 63 alin. (2), apare în mod surprinzător și aberant o excepție potrivit căreia... „în localitățile în care există cerere pentru forma de învățământ în limba maternă a unei minorități naționale, efectivele formațiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înființarea și funcționarea acestor formațiuni de studiu aparține Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu consultarea consiliului de administrație al unității de învățământ respective.”

Situația dă naștere la o întrebare de bun-simț: unde este egalitatea cetățenilor în fața legii, unde este dreptul egal la învățământ pentru toți cetățenii, indiferent de etnie?

În ce situație se vor găsi elevii de etnie română în raport cu elevii de alte etnii, cetățeni români cu toții și supunându-se unor legi diferite? Sunt oare unii mai egali decât alții?

Putem spune că cetățenii de etnie română sunt discriminați, iar cei de alte etnii beneficiază de un privilegiu. Oare aceasta este calea de realizare a armoniei, înțelegerii și conviețuirii între toți cetățenii României, fără deosebire de naționalitate?

## „Mai are clasa politică credibilitate?”

Clasa politică din România este în pericolul de a-și pierde total credibilitatea. Evenimentele care au avut loc în ultima perioadă arată o clasă politică fragilă, fără coloană vertebrală, aflată sub amenințarea permanentă a șantajului și a DNA-ului. Din păcate, acțiunile unora dintre colegii noștri ne aruncă pe toți în aceeași lumină în ochii oamenilor.

Justiția, dar și noi, parlamentarii, trebuie să luăm poziții clare, puternice, față de situațiile delicate care implică politicieni. Mă refer desigur, la cazuri ca Ridzi, Păsat sau Severin. Nu mai departe de zilele acestea, am aflat cu toții cum fostul ambasador al SUA în România, domnul Taubman, a ținut o evidență foarte riguroasă a vieții politice, economice și sociale din țara noastră, cu ajutorul unor politicieni, analiști, oameni din presă, în perioada mandatului său. Te doare inima când afli de la alții cum este condusă România și ce fel de oameni decid soarta noastră. Concluzia acestor dezvăluiri este că nu mai avem nicio șansă.

Nu trebuie să adoptăm o atitudine acuzatoare de dragul imaginii, ci trebuie să limităm acest gen de evenimente, prin sancțiuni dure. Din păcate, constat că de multe ori cei aflați în situația de a fi acuzați de lucruri grave aleg să pară surzi la colegii sau oamenii care le cer să se retragă, să facă un pas în urmă sau să își dea demisia. Imunitatea parlamentară nu trebuie să fie utilizată drept un zid sau un scut în spatele căruia ne putem ascunde atunci când greșim. Să luăm exemplul țărilor civilizate, unde, atunci când politicienii greșesc, urmează imediat demisia de onoare. În România, chiar și în cazurile care prejudiciază imaginea întregii clase politice sau pe cea a țării, politicienii se țin cu dinții de scaunele lor și refuză o ieșire demnă din situația în care se află. Pentru a putea construi un viitor mai bun, trebuie o schimbare de mentalitate, iar Parlamentul și scena politică trebuie să devină un exemplu în acest sens și să nu mai promoveze minciuna, lașitatea, ignoranța, tupeul și nepăsarea. România are nevoie de principii pentru a evolua și a atinge un stadiu puternic de democrație și civilizație.

„Spitalele din fostele zone muncitorești”

Problema descentralizării și a reformării sistemului de sănătate publică aduce în atenție situații care nu au fost luate în considerare în momentul demarării acestui proiect. Una dintre aceste situații se referă la spitalele din fostele zone muncitorești, a căror prezență nu poate fi pusă nici măcar sub semnul întrebării. Populația, afectată de mediul nociv în care a lucrat ani de zile, are nevoie astăzi de asistență permanentă pentru bolile cronice contactate în perioada activă.

Am în vedere situația spitalelor din Câmpia Turzii și din Ștei, dar probabil că lista exemplelor poate fi completată. Pentru a asigura reușita acestei operații de comasare consider că trebuia creat un cadru administrativ de bună funcționare. Astfel, problema serviciului public de sănătate trebuia abordată la nivelul asigurării acestuia în cadrul zonelor, și nu numai formal, la nivelul unor unități spitalicești. Conform procedurii stabilite de Executiv, după descentralizarea sistemului de sănătate publică prin cedarea patrimoniului la nivelul autorităților locale a intervenit problema comasării unităților spitalicești din mai multe unități administrative.

Ceea ce intrigă în aceste două cazuri este faptul că, în ciuda oferirii de către echipele manageriale ale acestor unități spitalicești și de autoritățile locale a unor soluții viabile, pertinente, care vin în sprijinul cetățenilor și al comunităților locale, acestea sunt ignorate. Mai mult decât atât, starea de sănătate precară a locuitorilor din aceste zone, care au contactat boli cronice în perioada de viață activă, necesită îngrijire permanentă care poate fi oferită de aceste unități spitalicești prin intermediul corpului medical specializat. Oare acest argument nu este suficient pentru a regândi acest sistem în parteneriat cu structurile administrative locale și cu cei direct implicați în aceste activități?

Pornind de la această situație, consider că după o evaluare realizată în baza unor criterii clare, prin asumarea responsabilității autorităților locale, se poate trece, în cunoștință de cauză, de la unitățile spitalicești propuse pentru comasare sau transformare la realizarea unui program de modificare a structurilor existente. Cu dorința sinceră de soluționare a acestei probleme și pentru a veni în sprijinul Executivului în realizarea obiectivelor asumate în domeniul organizării sistemului de sănătate publică, fac următoarea propunere: crearea unui serviciu comunitar de sănătate publică la nivel zonal și, în cadrul acestuia, discutarea modului de organizare a unităților spitalicești. Conducerea administrativă a unităților spitalicești ar trebui preluată de serviciul comunitar zonal de sănătate publică, în așa fel încât funcționarea acestora să se facă într-o manieră mai amplă, care să nu vizeze doar comasarea, transformarea sau închiderea unor unități spitalicești. În același timp, este utilă și realizarea unui sistem de clasificare a unităților spitalicești și specificarea prestațiilor medicale care pot fi efectuate în cadrul acestora, acest lucru stabilindu-se în funcție de dotarea și de calificarea existentă la nivelul personalului.

## **Domnul Florin Costin Pâslaru:**

„Societatea românească are un dezechilibru social periculos”

Realitatea arată că societatea românească are un dezechilibru social extrem de periculos care, dacă nu va fi corectat destul de repede, va produce efecte pur și simplu dezastruoase, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social. Avem un stat care asistă. Suntem printre țările cu numărul cel mai mare de persoane asistate, comparativ cu populația activă, la care se adaugă o emigrație economică în continuă creștere.

Clasa mijlocie din România este sufocată, în loc să fie ajutată să crească, să se întărească. O iresponsabilitate care ne va costa scump. Familia tânără trebuie ajutată să spargă cercul vicios în care se află acum: loc de muncă – venit – casă – copil. Dacă nu vom rupe acest cerc vicios prin care un tânăr este pur și simplu sufocat, la care se adaugă și lipsa unui sistem meritocratic, să nu ne mire că vom avea o Românie tot mai îmbătrânită, pentru că tineretul fuge din țară, pierzându-și speranța că aici se poate realiza profesional și personal.

Una dintre obligațiile principale ale puterii este aceea de a ajuta tinerii, familiile tinere, prin promovarea unor politici care să întărească clasa mijlocie, nu să o desființeze.

Guvernul trebuie să promoveze politici care să susțină dezvoltarea economică, funcționarea economiei de piață, crearea de locuri de muncă, protecția socială pentru cei nevoiași și defavorizați etc., dar, în același timp, să susțină și rolul activ al statului în domenii precum educația și sănătatea.

Progresul economic nu exclude politicile de protecție socială, așa după cum politicile de protecție socială nu împiedică progresul economic decât atunci când sunt absolut deșănțate și efectuate/promovate cu iresponsabilitate, din cu totul și cu totul alte raționamente (cum ar fi cele electorale) decât ajutorarea celor nevoiași.

## „27 martie – Ziua Mondială a Teatrului”

Ziua Mondială a Teatrului a fost creată de Institutul Internațional de Teatru în cadrul Congresului Mondial din 1961, la Viena, și a fost sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Națiunilor, la Paris. De atunci, în fiecare an, la aceeași dată, comunitatea teatrală internațională, artiști și public deopotrivă, precum și centrele naționale din cele o sută de țări membre ale Institutului Internațional de Teatru celebrează Ziua Mondială a Teatrului ca un moment de afirmare a forței de comunicare a artei scenice, ca mod de expresie a umanității dincolo de toate frontierele geografice sau culturale, lingvistice, religioase sau politice.

## Invit secretarii la prezidiu.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaților și anunț că din totalul celor 333 de deputați, până în acest moment, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 175. Sunt absenți 158, din care 54 participă la alte acțiuni parlamentare.

Înainte de a intra în ordinea de zi, dați-mi voie să-i dau cuvântul domnului deputat Zoicaș pentru un anunț. Vă rog.

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamna președinte,

Vin cu o rugăminte la dumneavoastră: să puneți în discuție în Biroul permanent problema Legii minelor care trenează de cel puțin, de mai bine de jumătate de an la Comisia pentru industrii. Vorbim de redevență minieră și eu vin dintr-o zonă unde prezintă interes și pentru anumiți investitori care ar reactiva sectorul minier. Nu pot să dau nicio explicație. O lege care suportă niște modificări e păcat să treneze atâta timp. Vă rog frumos să supuneți în Biroul permanent ca domnul președinte Iancu să pună în dezbatere odată această lege.

Vă mulțumesc frumos.

Vă mulțumesc și eu.

Am notat. O să discutăm cu colegii din Biroul permanent. Intrăm în ordinea de zi.

Propunerea legislativă privind reglementarea raporturilor de muncă ale zilierilor și Proiectul de lege privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri. Este procedură de urgență.

Urmează să trecem la dezbatere.

Invit Guvernul pentru a-și exprima punctul de vedere.

## **Domnul Nicolae Ivășchescu** – _secretar de stat_

_în Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale_ **:**

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Propunerea legislativă privind reglementarea raporturilor de muncă a zilierilor. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale susține prezenta propunere legislativă în forma prezentată în raportul Comisiei pentru muncă și protecție socială.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Îl invit la microfon acum pe președintele Comisiei pentru muncă.

Domnule președinte Dobre, vă rog.

Mulțumesc, doamna președinte.

În conformitate cu art. 95 și 115 din Regulament, Comisia pentru muncă și protecție socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond a Propunerii legislative privind reglementarea raporturilor de muncă ale zilierilor, Pl-x 737/2010, și a Proiectului de lege privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, PL-x 106/2011.

Noi am făcut un raport comun, deci punctele 5 și 6.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, Comisiei juridice, Comisiei pentru egalitatea de șanse și avizele negative ale Consiliului Economic și Social și ale Comisiei pentru buget, finanțe și bănci.

Inițiativele legislative au ca obiect de reglementare exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, reglementarea raporturilor de muncă temporară ale zilierilor, relațiile de muncă dintre angajator și zilier, precum și obligațiile angajatorului față de zilier și față de autorități.

De asemenea, se reglementează aspecte referitoare la limitarea perioadei de desfășurare a activității zilierului la același angajator, durata zilnică a activității prestate și vârsta minimă pe care trebuie s-o aibă zilierul.

Totodată, se prevede obligația angajatorului de a informa și de a instrui zilierul asupra muncii pe care urmează să o presteze, precum și de a-i asigura pe propria cheltuială echipamentele de lucru și de protecție necesare activității.

Totodată, este reglementată modalitatea de soluționare a litigiilor dintre angajator și zilier și sunt stabilite contravențiile și regimul de sancționare a acestora în cazul încălcării prevederilor legii.

Comisia propune plenului Camerei Deputaților adoptarea cu amendamente a Propunerii legislative cu nr. Pl-x 737/2010 și respingerea Proiectului de lege cu nr. PL-x 106/2011, întrucât prevederile acestuia din urmă au fost preluate cu amendamente în cadrul primului proiect de lege.

Inițiativele legislative fac parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art. 73 alin. (1) din Constituția României, republicată.

Și eu vă mulțumesc, domnule președinte. Intervenții din partea grupurilor parlamentare.

Din partea Grupului parlamentar al PSD. După aceea, Grupul parlamentar al PNL.

Mulțumesc mult, doamna președinte. Stimate colege și stimați colegi,

Suntem în fața unui proiect de lege care poate aduce ceva bun pe piața muncii sau nu. Grupul PSD din care fac parte vrea și dorește să vă prezinte public câteva dintre argumentele pentru care solicităm retrimiterea la comisie a Proiectului de lege nr. Pl-x 737/2010, proiect de lege privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, și o să aduc în fața dumneavoastră câteva din argumentele pentru care noi considerăm că este absolut necesar ca acest proiect de lege să se reîntoarcă la comisie. Altfel, se generează pe piața muncii efecte negative necontrolabile în perioada următoare, negative, bineînțeles.

În primul rând, este vorba de procedură. Este un proiect de lege la care se dorea dezbaterea în regim de urgență. De comun acord, la o ședință de acum două săptămâni, deci nu săptămâna trecută, cealaltă, am hotărât ca astăzi, în procedură de urgență, acest proiect de lege împreună cu cel care urmează dezbaterii noastre să fie dezbătute, pentru a da posibilitatea tuturor parlamentarilor să studieze acest proiect de lege, să depună amendamente, având în vedere că reglementează raporturi de muncă atipice pe piața muncii, cele generate de munca sezonieră. De comun acord s-a întâmplat acest lucru.

Profitând de o deplasare a unor membri de-ai noștri din comisie din partea opoziției PSD-PNL, puterea, în ziua de miercuri, fără să fie pe ordinea de zi acest proiect de lege, a forțat introducerea pe ordinea de zi, fără să avem posibilitatea să fie distribuit proiectul de lege și să facem amendamente, lucru, considerăm noi, grav, care încalcă grav regulamentul și principiile democratice și chiar bunul-simț între colegi în Parlament. Am solicitat insistent acest lucru. Puterea PDL-UDMR-UNPR a dorit dezbaterea urgentă a acestui proiect de lege, fără să ne dea posibilitatea să-l studiem, să depunem amendamente.

Probleme de fond: este grav că nu se înțeleg efectele negative pe piața muncii cu aceste reglementări speciale în ce privește munca sezonierilor, și spun acest lucru și o să enumăr câteva dintre efecte.

S-a dezbătut Codul muncii. S-a dorit extinderea contractelor de muncă pe durată determinată, inclusiv pentru activități sezoniere. Nu înțelegem de ce se insistă pe acest proiect de lege, având în vedere modificările aduse Codului muncii. Este o primă constatare. Noi considerăm că nu mai trebuia să apară o astfel de lege, fiindcă actualul Cod al muncii, sub forma contractelor individuale de muncă pe durată determinată, poate să asigure utilizarea sezonierilor, inclusiv în activități de agricultură, construcții, spectacole și așa mai departe, cum dorește puterea.

## Mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu. După care, doamna Boghicevici, și după aceea am să supun la vot propunerea făcută de dumneavoastră.

Doamna deputat Roberta Anastase, președinte de ședință,

Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaților consideră că în acest moment proiectul de lege are multe incoerențe, are multe lucruri care trebuie clarificate și, în consecință, vă propun ca proiectul de lege să fie retrimis la comisie.

Câteva argumente: în primul rând, este nevoie de coerență în acest domeniu al muncii. Este nevoie de apărarea drepturilor celor care muncesc. Cine sunt zilierii în principiu? Oameni necalificați, oameni care prestează în general munci grele. Cum îi apărăm? În niciun fel. Dacă le luăm numai impozit pe venit, nu-i apărăm în niciun fel. Dacă măcar încercăm să le plătim asigurări sociale de sănătate, cel puțin acești oameni vor beneficia de o calitate pe care altfel nu o au, cea de asigurat în sistemul medical. Vrem sau nu vrem acest lucru, ne interesează sau nu ne interesează acest lucru, trebuie clarificată situația acestor oameni.

Noi, sau cel puțin eu, n-am primit punctul de vedere al Guvernului. M-ar interesa ce crede Guvernul în strategia lui generală în domeniul muncii pe această bucată importantă care este munca zilierului. De aceea, eu cred că e nevoie de multe clarificări, căci poate vom ajunge la concluzia că Guvernul este cel care va veni cu un alt proiect de lege mult mai amplu, mult mai consistent care să facă parte dintr-o strategie globală pe domeniul muncii, și nu o frântură care să reglementeze, aș spune, total neprincipial și incorect un asemenea domeniu de activitate.

În consecință, cred că sunt suficient de multe argumente și-i rog pe colegii de la Coaliția majoritară să înțeleagă acest lucru și să supuneți la vot întoarcerea la comisie, deci retrimiterea la comisie a proiectului de lege. Și nu știu dacă pentru o săptămână sau două, poate pentru o lună, pentru că e nevoie de foarte multă muncă și mai ales de foarte multe clarificări.

Vă mulțumesc.

Doamna Claudia Boghicevici. Doamna deputat, vă rog.

Între timp o să vă rog să pregătiți cartelele de vot.

## Mulțumesc, doamna președinte.

Actualul proiect de lege vine să completeze legislația privind noul concept al muncii în România, împreună cu legea privind ucenicia. Este un proiect de lege foarte bun, semnalele pe care noi le-am primit din țară sunt bune. Legea vine să simplifice procedurile prin care zilierii pot presta muncă necalificată și vine să asigure protecție zilierilor din România. Se specifică exact domeniile în care va activa această lege, iar pentru celelalte tipuri de activități se vor aplica prevederile Codului muncii.

Comisia pentru muncă și protecție socială a dat un raport favorabil pentru acest proiect, pentru că acest proiect se referă doar la angajatori persoane juridice. Angajatorul este responsabil cu plata impozitului pe venit, datorită activității prestate de zilier. Se introduce o formă foarte ușoară de evidență, printr-un registru special, simplificată la maximum, iar activitatea prestată de zilier poate fi de cel mult 90 de zile în decursul unui an calendaristic, pentru care acesta se poate asigura, opțional, pentru asigurările de sănătate.

De asemenea, este stabilită remunerația tarifară pe care acesta o poate primi, între 2 și 10 lei/ora de muncă, și, conform practicii europene, nu pot fi depășite numărul de 12 ore/zi.

Noi considerăm că proiectul este foarte bun. El vine să completeze legislația privind munca în România, vine să-i încurajeze pe cei care muncesc.

Vă propunem adoptarea acestui proiect de lege.

Și eu vă mulțumesc. Domnul deputat Kerekes, vă rog.

## Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Această inițiativă legislativă aduce o reglementare precisă, concretă, a unei situații care și până acum a existat, dar în această activitate nu exista nicio reglementare. Și, potrivit acestei situații, în astfel de cazuri – este vorba de muncă sezonieră – există din păcate munca la negru.

Această formă de activitate pe care vrem s-o reglementăm prin această inițiativă legislativă nu poate cădea, acele raporturi de muncă nu pot cădea, prin caracterul lor specific, nu pot cădea sub incidența Codului muncii.

Astfel de reglementări cu privire la aceste tipuri de muncă există și în alte țări europene, au existat și în România interbelică, totdeauna au existat. Aceste munci vor exista și în continuare. Deci trebuie să aducem o reglementare concretă, precisă, pentru că a ieșit de sub control. Nu avem niciun control asupra acestei lucrări, nu avem un control asupra protecției lucrătorilor și nu este adevărat faptul că nu prevede această inițiativă legislativă, sub forma adoptată de comisie, protecția muncitorilor cu privire la... mai ales că eu mă gândesc aici... și domnul deputat de la PSD, Cindrea, a invocat faptul că nu se asigură echipamentul de muncă și echipamentul de protecție. Din contră, asigură. Chiar angajatorul are obligația de a asigura aceste modalități de protecție.

Deci, în opinia noastră, este o inițiativă care trebuie să fie adoptată, pentru că reglementează o situație concretă. Noi nu suntem de acord cu retrimiterea la comisie. Mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Vă mulțumesc.

Haideți să și supunem la vot, pentru că, pe urmă, mai sunt și alte intervenții.

Este o propunere făcută de domnul deputat Cindrea, în numele Grupului parlamentar al PSD, de reîntoarcere la comisie.

Vă rog să introduceți cartelele. Votul este deschis.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu**

**:**

Vreau să explic votul.

A, să explicați votul! Vă rog, aveți cuvântul.

## Doamnă președinte,

Mă adresez colegilor din majoritate. Mi se pare inacceptabil, inadmisibil acest fel de a trata în măsură diferită solicitările venite din partea colegilor.

Îmi aduc aminte că ieri, și de săptămâni întregi, am asistat la nenumărate solicitări de retrimiteri, unele justificate, altele mai puțin justificate, chiar nu mă interesează. Deci a devenit, practic, aproape o practică pentru argumentări de genul „o trimitem pentru că trebuie să facem niște modificări”.

Și acum, în fața unor argumentări solide din partea unui număr de specialiști importanți din Parlament, cu argumente solide în favoarea legii – nimeni nu a zis că noi suntem împotriva legii –, dumneavoastră îi dați bătaie.

Este rușinos!

## Mulțumesc.

Dacă mai sunt alte intervenții în cadrul dezbaterilor generale?

Doamna deputat Aura Vasile.

## **Doamna Aurelia Vasile:**

## Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnă președinte,

Nu înțeleg care este graba, pentru că nu știu dacă aceste proiecte de lege au fost trecute pe memorandumul care a fost semnat din nou cu FMI-ul, vineri, fără să cunoască Parlamentul, fără să fie dat public, în condițiile în care, știu eu, Constituția prevede că aceste angajamente pe termen foarte lung pentru toți cetățenii României, privind împrumuturile și angajamentele, trebuie aduse la cunoștința Parlamentului, socotind că Parlamentul ar fi trebuit să fie cel care decide.

Dar, revenind la proiectele de lege care sunt în discuție, am solicitat de la început să nu fie trecute pe ordinea de zi, prin rugămintea pe care am adresat-o președintelui comisiei, care m-a asigurat că la acel moment a discutat cu ministrul muncii și că nu vor intra săptămâna trecută în dezbatere, ci în această săptămână, motiv pentru care m-am așezat, ca orice elev conștiincios, să pregătesc amendamentele împreună cu colegii mei din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Surpriza majoră a fost în momentul în care am aflat că, trecând peste hotărârea președintelui comisiei și a Biroului comisiei, aceste proiecte de lege se discută fără amendamente, în condițiile în care se încearcă trecerea „în forță”.

## Doamnă președinte,

Nu suntem împotriva acestor proiecte de lege în totalitate, dar noi dorim ca aceste proiecte de lege să vină și ca o protecție pentru cei care vor avea acest fel de contracte. În aceste proiecte de lege, doamna președinte și stimați colegi, nu este stipulat cum se face asigurarea pentru sănătate, nu este stipulat cum sunt asigurările pentru boli profesionale, nu se specifică care vor fi asigurările pentru pensie, nu se asigură care sunt asigurările pentru accident de muncă.

## Stimați colegi,

Am rugămintea să fiți totuși de acord să reluăm aceste proiecte de lege, în condițiile în care, să treacă dacă vreți, și cu votul nostru, pentru a putea, într-adevăr, să putem să-i apărăm pe cei care sunt necăjiți și vor putea să ajungă la astfel de solicitări, știu eu, de contracte ale zilierilor sau contracte cu ziua. Nu cred că este necesar să transformăm acest popor sau pe cei care trebuie să-și câștige existența, pentru că sunt săraci și sunt neajutorați, neasigurându-le pentru mai târziu aceste condiții.

Poziția Guvernului, vă rog.

Vă mulțumesc.

Doamnă președinte, nu voiam să intervin.

Vreau să vă fac câteva precizări pe proiectul de lege. Vreau să vă spun că la art. 2 lit. f) este prevăzut „să se asigure pe cheltuială echipamentele de lucru și de protecție pentru zilier”. Vreau să vă spun că acestui zilier i se dă posibilitatea de a-și negocia munca lui și i se dă posibilitatea de a-și primi și banii la sfârșitul zilei de muncă.

Această prevedere este stipulată în lege, prin acel registru cu regim special, unde la sfârșitul zilei de lucru, după ce prestează această activitate, își poate primi banii, ceea ce până acum... erau diverse controverse, că era pus să muncească într-o zi de lucru, și la sfârșitul zilei ne trezeam că nu este plătit.

Vreau să vă spun că este o lege bună, vreau să vă spun că există prevedere în lege că peste 90 de zile nu mai poate beneficia... deci nu poate să lucreze într-un an calendaristic mai mult de 90 de zile ca zilier, iar angajatorul care dorește să-l țină trebuie să-i facă contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.

Referitor la contractele de muncă, aici sunt prevăzute și asigurările sociale, și de șomaj, și absolut toate taxele, iar această lege am făcut-o pentru a da posibilitatea persoanelor de a presta muncă necalificată și de a fi protejați – și atenție! – de a-și negocia ziua de muncă. Există și o prevedere, și am pus acolo și niște sume: este vorba între 2 lei și 10 lei/oră, și am dat această posibilitate, pentru a primi efectiv aceste sume la sfârșitul zilei de muncă.

Mulțumesc.

Domnul deputat Márton Árpád, după aceea, domnul Călian.

Suntem în procedură de urgență. Ați vorbit o jumătate de oră. O să vă rog să-i lăsați pe ceilalți colegi, și după aceea...

## **Domnul Márton Árpád Francisc:**

Doamnă președinte, Doamnelor și domnilor,

Suntem în procedură de urgență contestată și cu încercări de a tergiversa adoptarea legii. Totuși, trebuie să fim conștienți și să spunem lucrurilor pe nume: dacă această lege va fi adoptată toamna, atunci un întreg an nu s-a fructificat pentru aplicarea legii, pentru că de acum începe adevăratul sezon al zilierilor, când aceștia vor putea avea un contract de muncă. Unu.

Doi: aceasta este o încercare de a legifera situația juridică a acestor persoane, care deocamdată sunt în afara acestei reglementări, sunt în zona muncii la negru. Și, de fapt, așa sunt aserviți total angajatorului, deci robii angajatorului, fără a avea o garanție legală pentru activitatea lor.

Și îmi pare foarte rău că discursul xenofob, gen „noi nu ne vindem țara”, și o intervenție din sală a unui distins coleg – nu vreau să-i dau drept la replică – mi-aduc aminte de discursul din anii 1990 cam al aceluiași partid, care ne-a costat destul de mult.

Totuși, suntem în Uniunea Europeană, suntem membri ai acestei Uniuni și ar trebui să ne comportăm ca atare. Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc pentru această intervenție.

Înainte de a-i da cuvântul domnului deputat Călian, domnul deputat Surupăceanu, președintele Grupului de prietenie cu Arabia Saudită, vrea să facă o scurtă intervenție.

## **Domnul Mugurel Surupăceanu:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Suntem onorați să avem ca oaspeți o delegație a Consiliului Legislativ din Arabia Saudită.

Dați-mi voie să salutăm prezența Domniilor Lor!

Să le spunem „Bun venit!” și să sperăm că va fi un început mai bun și că vom avea o colaborare mai strânsă cu colegii noștri din Arabia Saudită.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Salut, la rândul meu, delegația oficială a Consiliului Shura din Regatul Arabiei Saudite.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Petru Călian.

## Doamnă președinte, Stimați colegi,

Considerăm că am depășit momentul dezbaterilor, deoarece suntem în procedură de urgență. Mai mult decât atât, avem un raport complet cu amendamente iar în privința necesității adoptării altor amendamente, nu cred că este cazul, deoarece partidele din opoziție invocă faptul că nici măcar nu ar fi necesară această lege, pentru că avem Codul muncii și putem pune în practică un contract de muncă pe perioadă determinată. Foarte bine că mai avem încă o opțiune de astăzi înainte, iar cei care nu vor fi mulțumiți de prevederile legii sigur că pot opta pentru un contract de muncă pe perioadă determinată.

Vă propun sistarea discuțiilor. Mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Am să supun la vot sistarea discuțiilor. De altfel, cred că suntem la finalul acestor discuții.

Domnule Cindrea, nu vă las să vorbiți decât pe procedură, și intervenția este de două minute.

## Doamnă președinte,

Am fost convins că nu aveți sufletul atât de rău să nu mă lăsați să spun două vorbe pe procedură.

S-au spus aici câteva lucruri legate de procedura de adoptare a legii. Mie mi se pare că este o procedură nu de urgență, ci forțată.

S-a spus că am spus eu că actualul Cod al muncii rezolvă problema celor angajați pe durată determinată, 30–60 de zile, chiar și în agricultură, prin contractele de muncă pe durată determinată și, repet, agenții de muncă temporară, pe care i-am aprobat prin Codul muncii.

Or, cred că cele două argumente sunt suficiente pentru a întări ceea ce am spus, că legalitatea și securitatea muncitorilor utilizați în activități sezoniere este acoperită de Codul muncii.

Și, doi, este neconstituțională și o să vă demonstrez de ce este neconstituțională această lege: fiindcă încalcă dreptul libertății de negociere individuală prevăzut în Constituție, prin faptul că la art. 1 lit. e) se prevăd limitele de negociere: între 2 lei și 10 lei/oră. De ce nu 10,50? De ce nu lăsăm libertatea între salariat și angajatorul pentru activități sezoniere să-și negocieze liber? De ce trebuie să introducem în lege 2 lei/oră? Poate că vrea 1,90 sau 10 lei și un ban?

Pentru acest lucru v-am cerut să ne dați posibilitatea să se întoarcă această lege în comisie, ca s-o punem de acord cu Codul muncii, s-o punem de acord cu Constituția României. Numai de bună-credință am fost.

Dacă dumneavoastră doriți s-o aprobați, o să ajungeți la concluzia că legea este chiar și neconstituțională. Mulțumesc.

Vă mulțumesc.

V-ați încadrat în cele două minute, pe procedură. Tot procedură, domnul Kerekes.

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Numai două precizări. Cu privire la posibilitatea de a depune amendamente la această inițiativă legislativă. Într-adevăr, a existat... Drept dovadă că și PNL-ul, în frunte cu domnul președinte Dobre, a depus amendamente. Deci oricine putea să depună amendamente.

A doua precizare, cu privire la valoarea inferioară a salariului, adică a tarifului orar: este în corelare cu venitul, cu salariul minim brut. Așa s-au calculat acești 2 lei, ca să fie în corelare cu salariul minim brut.

Vă mulțumesc. Intrăm în dezbaterea...

Domnule Mocanu, pe procedură. Am încheiat dezbaterile generale demult.

Există intervenția pe procedură de două minute. Vă rog, aveți cuvântul.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Am venit la microfon să vă spun că toată viața mea, 30 de ani, până am venit în Parlament, am lucrat cu foarte mulți zilieri, până la 5-6 mii/zi, fiindcă așa era specificul unității pe care am condus-o.

Acești zilieri... nu veneam la microfon dacă domnul de la... nu știu cum îl cheamă, de la minister, care a susținut aici niște aberații, că zilierii vor fi plătiți seara.

Eu vreau să vă spun că acum 25 de ani zilierii se prezentau la ferme și nu plecau seara până când nu le dădeai banii. Venea șeful de echipă și spunea: „Domne, lucrez aici cu 35 de oameni, dar seara îmi dai banii!”. Și, nu aveai ce face, trebuia să-i dai banii. „Îmi dai banii săptămânal!” Îi dădeam banii săptămânal, îi dădeam banii lunar, cum cerea el.

Deci acest contract, chiar nescris, al bunului-simț, există de foarte multă vreme, cel puțin în agricultură, ramura care a lucrat dintotdeauna cu cei mai mulți zilieri.

Așa că, am rugămintea, totuși, doamnă președinte, poate reluați votul și ducem această propunere legislativă sau inițiativă acolo unde trebuie, în comisie, pentru a fi modificată.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Votul a fost deja dat. Domnul deputat Brătianu.

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Vreau să fac o informare: la 2 lei/oră salariul este de 350 lei/lună. Nu există salariu minim în România de 350 lei. Îi condamnăm la mizerie pe oamenii ăștia.

Am vorbit cu unii dintre colegi, chiar de la putere, care spuneau: „măcar 5 lei”. Adică, nu se poate! Sigur că angajatorul, cel care angajează muncă zilieră, se va prevala de această minimă – avem experiența a 20 de ani de negocieri – și va merge tot timpul la limita de jos.

Poate reflectați măcar asupra acestui lucru.

Vă mulțumesc. Intrăm în amendamentele admise.

Titlul legii, la primul punct: Lege privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional, desfășurate de zilieri. Dacă sunt observații?

Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3. Observații? Nu sunt. Adoptat.

56 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 33/8.IV.2011

Domnul Dumitrescu, la punctul 3?

Să mă lămurească domnul...

Nu, la punctul 3, suntem în dezbaterea pe amendamente.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Domnule deputat, aveți o propunere procedurală, în afară de declarație politică?

## **Doamna Aurelia Vasile**

**:**

A făcut o observație!

Am doar o întrebare.

Să mă lămurească domnul secretar de stat, că spunea la un moment dat că vor primi echipament de protecție zilierii.

Și eu îl văd pe domnul Boc, când merge el și cosește, cu ochelari și cu mănuși. La asta se referea domnul secretar de stat privind echipamentul de protecție pentru zilieri?

Vă mulțumesc. La punctul 4 dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 5. Observații? Vă rog, domnule președinte, la punctul 5.

Este vorba despre o eroare materială.

Textul trebuie să se oprească „raportul dintre zilier și beneficiar se stabilește fără încheierea unui contract de muncă” punct. Că nefiind un contract de muncă, nu ai ce înregistra.

Este o corectură de natură legislativă.

Am înțeles. Se reține în stenogramă. La punctul 5 mai sunt alte intervenții în momentul acesta? Nu sunt.

Vă rog, la punctul 5.

## **Domnul Adrian Solomon:**

Noi nu putem fi de acord cu acest punct – este vorba de art. 3 din lege –, pentru că aici se vorbește despre raportul dintre zilieri și beneficiarul de lucrări, care se stabilește fără încheierea unui contract de muncă.

Nu veți face, prin acest articol, decât să generalizați munca la negru sau să legalizați, cumva, munca la negru, și acei puțini lucrători din agricultură vor trece și ei drept zilieri, într-un caiet de înregistrări ale zilierilor sau într-o condică, care nu știm cât de corect sau la timp va fi verificată de către inspectorii de la Inspecția Muncii.

Prin urmare, nu faceți decât să generalizați munca la negru și s-o legalizați.

Și eu vă propun, totodată, că tot se vorbește despre vârsta minimă, de 16 ani, să reintroduceți, după modelul Partidului Comunist, și practica în licee și școli profesionale, practica la struguri, la mere, la cartofi și așa mai departe, exact cum era înainte de 1989. Am lucrat ca zilier în acele condiții, eram în clasa a V-a. Mă folosea statul român pe plantațiile diverse pe care le avea în acel moment. Mulți dintre dumneavoastră ați fost, poate, militari și ați cules sfeclă de zahăr, și ați cules porumb, tot gratis, tot degeaba, și așa se va întâmpla și astăzi, la 2 lei/oră și fără contract de muncă.

Să vă fie rușine tuturor celor de la putere care acceptați astfel de reveniri în timp!

Nu, nu aveți nicio propunere procedurală cu privire la...

**Doamna Aurelia Vasile**

**:**

Nu a fost de acord.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

A, nu ați fost de acord! Bun.

**Doamna Aurelia Vasile**

**:**

V-am spus, a făcut o observație.

Am înțeles, a făcut o observație. Punctul 6. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 7. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 8. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctele 9, 10 și 11. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptate. Punctul 12. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 13. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 14. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 15. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 16. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 17. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctele 18, 19 și 20. Dacă sunt observații?

Vă rog, domnule Cindrea, și apoi domnul președinte, la punctul...?

19.

Da, la punctul 19.

Deci ultimele trei puncte, în care se prevede carnetul de muncă al zilierului. Eu cred că lipsa unui astfel de document este cheia prin care se introduce, așa cum spunea unul dintre colegii mei, munca la negru. Faptul că acest carnet, față de varianta propusă de UDMR, care avea rolul și importanța lui, carnetul de muncă al zilierului, completat la zi, acesta – și eliminarea lui, la propunerea PDL-ului și la sugestia Guvernului – va extinde puternic munca semilegală în domeniile în care se prevede munca cu zilierii.

Suntem total împotriva acestor puncte și împotriva acestor reglementări.

Mulțumesc.

Domnul Dobre, vă rog, aveați o intervenție la punctul 15?

În anexa nr. 2, la punctul 12: „loc pentru ștampilă și semnătura beneficiarului, beneficiarul va semna și va aplica ștampila”, punct. Se elimină „în cazul beneficiarului persoană juridică”.

Am înțeles.

S-a reținut, de asemenea, în stenogramă. Dacă la anexa nr. 1 sunt observații?

Nu sunt. Adoptat.

Anexa nr. 2.

Observații?

Nu sunt.

Adoptat.

Atunci, dacă nu mai sunt alte intervenții, urmează votul final.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii

nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă. Inițiatorul dacă dorește să intervină? Nu.

Punctul de vedere al Guvernului?

Nu.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

La punctul 15, domnul Cindrea?

## **Domnul Ioan Cindrea**

**:**

Nu, de la punctul 17 încolo.

Deci, la punctul 19, în cuprinsul articolului se va corecta: în loc de „angajator”, este „beneficiar”, așa cum este în textul legii. Iar la lit. b) se face următoarea redactare: „încălcarea prevederilor art. 5 alin. (2)” de la lit. a) până la lit. d) și f), și după aceea este art. 7, pentru că încălcarea prevederilor art. 5 alin. (2) lit. e) este făcută, reglementată în altă parte.

Vă mulțumesc. S-au reținut în stenogramă aceste modificări. Punctul 22. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 21, scuze, erau dispoziții finale. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 22. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 23. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 24. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 25. Observații? Domnule Dobre, vă rog.

Cadrul legislativ de reglementare a uceniciei la locul de muncă, stabilit prin Legea nr. 279/2005, și actele normative de punere în aplicare s-au dovedit a fi ineficiente și neaplicabile.

S-au identificat o serie de dificultăți majore în utilizarea uceniciei ca soluție pentru promovarea ocupării și formării forței de muncă. Principalele obiective ale modificărilor legislative sunt: să dea tinerilor o posibilitate de a obține formare profesională de calitate, care îi va pregăti pentru ocuparea avantajoasă a locurilor de muncă, să promoveze oportunități de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în condițiile în care acestea beneficiază de formare adecvată și câștiguri rezonabile, să permită angajatorilor să-și asigure forța de muncă calificată în funcție de cerințele proprii, să permită participanților la formarea profesională să aplice cunoștințele acumulate în procesul muncii, să contribuie la creșterea ocupării forței de muncă.

Față de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale susține adoptarea prezentului proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Raportul comisiei, vă rog, domnule președinte.

În conformitate cu prevederile art. 95, comisia a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură obișnuită, a Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

La întocmirea prezentului raport, s-au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic și Social, al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci și al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, precum și nota Departamentului Legislativ.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 279/2005, în vederea actualizării cadrului juridic în domeniu, care să răspundă exercițiului de simplificare a legislației și reducerii sarcinilor administrative. Prin aceste modificări, se estimează o creștere a ratei de ocupare a tinerilor aflați în căutarea unui loc de muncă, promovarea de oportunități de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și asigurarea angajatorilor cu forță de muncă calificată, în funcție de cerințele proprii.

Comisia propune plenului Camerei Deputaților adoptarea proiectului de lege, cu amendamente.

Proiectul de lege a fost respins de Senat în ședința din 21 februarie 2011.

Camera Deputaților este Cameră decizională, conform art. 75 din Constituție.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Cindrea, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă mulțumesc, doamnă președinte, pentru posibilitatea de a interveni.

O să încerc să prezint câteva dintre motivele pentru care Grupul parlamentar al PSD solicită și la acest proiect de lege retrimiterea la comisie și o dezbatere democratică în comisie a acestui proiect de lege.

Este vorba de Proiectul de lege de modificare și completare a Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Ca și la precedentul proiect de lege, miercurea trecută, în comisie, deși nu era pe ordinea de zi, la propunerea majorității, s-a forțat introducerea pe ordinea de zi a acestui proiect de lege care modifică Legea uceniciei, fără să ni se dea posibilitatea să studiem aceste propuneri și fără să ni se dea posibilitatea să introducem amendamente pe care noi le considerăm esențiale pentru îmbunătățirea Legii privind ucenicia la locul de muncă.

Deci este unul dintre motivele de procedură pe care noi le considerăm încălcate prin abuzul de putere al colegilor care se află în majoritatea guvernamentală.

Doi. Motive de fond. Există suficiente motive de fond pe care încerc să le expun sintetic, pe care le-am spus în comisie, pentru care am solicitat ca astăzi să se discute și era programat ca astăzi să se discute acest proiect de lege, însă nu am găsit de cuviință.

Noi considerăm că legea care reglementează ucenicia este mai proastă decât cea care a existat până acum. Obiectivele sunt acelea de a asigura o ocupare mai deplină a forței de muncă prin calificarea sub forma uceniciei și asigurarea unei calități a forței de muncă pregătită prin ucenicie.

Aceste obiective prevăzute în preambulul legii, dorite de Guvern, nu se vor realiza. De ce? Fiindcă există câteva motive sociale, de exemplu, în noul proiect de lege, obligativitatea angajatorului care încadrează ucenici și pregătește ucenici de a asigura casă și masă pentru acești tineri care de multe ori provin din familii cu venituri modeste, bineînțeles, casă contra cost, casă și masă, sunt eliminate. Practic, nu protejăm, din acest punct de vedere, viitorii ucenici din România. Este, considerăm noi, un lucru extrem de grav, neasigurându-le acestor tineri care sunt undeva între 15-16-17-18 ani, care provin din mediul rural, majoritatea care provin din familii modeste, a nu le asigura un minimum de protecție socială în ce privește casa și masa acestor tineri. S-au eliminat orice obligații ale angajatorului care folosește această forță de muncă.

Vă mulțumesc. Domnul Ghiță Cornel. Vă rog, domnule deputat.

## **Domnul Cornel Ghiță:**

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Sunt surprins de insistența cu care se spun adevăruri pe bandă, și la actul normativ anterior, și la cel prezent.

Dar eu o să mă concentrez pe cel prezent și am să vă spun trei mari neadevăruri care s-au rostit de la această tribună.

Primul neadevăr este faptul că nu s-au respectat procedurile legale de lucru în comisie. Și vreau să vă spun că la amândouă actele normative perioada de depunere a amendamentelor a fost respectată, ba, mai mult, grupurile parlamentare au depus amendamente. Deci această autocompătimire care vine din partea unor colegi, fără a rosti nume, este total nejustificată.

Un al doilea mare neadevăr este cel referitor la restricțiile care s-ar fi pus angajaților ucenici, și aici cred că colegii noștri care au criticat acest act normativ și care-și asumă paternitatea actului legislativ 279 din 2005 trebuie să ne dea un răspuns foarte simplu.

De ce, domnilor colegi, acest act normativ, despre care dumneavoastră spuneți că este viabil și realist, nu a adus, ca finalitate în câmpul muncii, niciun număr de ucenici, nu avem nicio raportare oficială care să arate că pe vechiul act normativ ucenicii au fost angajați și au finalizat un contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.

Și aici trebuie să spun câteva lucruri extrem de importante. Maistrul de ucenicie aducea costuri suplimentare în acest proces, cum, de altfel, se întâmpla și cu obligativitatea de a asigura trei mese și cazare în instituții de profil.

Păi, domnilor colegi, cine dintre angajatori și-ar permite să angajeze un ucenic, să se ocupe de pregătirea lui, în condițiile în care cheltuielile de instruire depășesc cheltuielile cu care puteai să accesezi forță calificată, cu experiență similară în domeniul respectiv?

Deci prin Legea nr. 279 din 2005, accesul tinerilor, al ucenicilor pe piața muncii era blocat. Nu știu dacă intenționat sau din neștiință, dar, în mod clar, era blocat.

Ce se întâmplă astăzi? Costurile pentru angajarea ucenicului scad, iar suma pe care Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale o dă angajatorului, 60% din coeficientul social de referință luat în calcul la asigurările sociale, va stimula intrarea pe piață a ucenicilor. Nu ne mai adresăm unui maistru de ucenicie, și ne adresăm unui om din instituția noastră care știe să învețe și să instruiască în mod aplicat ucenicul pentru problemele cu care se va confrunta în viitoarea lui carieră.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc pentru această intervenție complexă.

Vă mențineți propunerea, domnule Cindrea, de reîntoarcere la comisie?

Bun.

Atunci, supun la vot.

Vă rog să vă pregătiți cartelele.

Propunerea făcută de Grupul parlamentar al PSD, de reîntoarcere la comisie.

Votul este deschis.

Acum, dacă mai sunt alte intervenții din partea grupurilor parlamentare? Doamna Aura Vasile. Vă rog.

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Eu chiar l-am crezut pe tânărul ministru al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, reprezentant al Partidului Democrat Liberal, pentru care, vă rog să mă credeți, am considerație și că am crezut în el atunci când a zis că va face o reformă și că va avea grijă de toate structurile și de toți cei care au nevoie de ajutor din partea Guvernului în această țară.

Dar mă văd obligată, după speech-ul colegului meu, să coroborez și să așez una lângă alta, dacă vreți, Legea învățământului cu această lege și cu alte legi sau ordonanțe care au fost date, la „impuse”, vă rog și să-mi scuzați termenul, de către Guvernul Boc.

La ce mă refer? Poate este corect ce a spus colegul meu legat de viitorii ucenici, de felul clar în care se înlănțuiesc aceste probleme... dar vă rog să mă credeți că în mare parte ele sunt artificiale, iar prognozele, așa-zise prognoze, făcute de Guvernul actual aproape niciodată nu și-au atins țintele.

Și acum am să spun de ce fac legătura între Legea învățământului și acest proiect de lege al uceniciei.

L-am întrebat pe ministrul Funeriu, în timpul dezbaterilor de la comisia de la Camera Deputaților, ce vor face acești copii, copii care vor termina după metoda actuală, la o vârstă fragedă, atunci când finalizează clasa a IX-a, deci 14, 14 ani și jumătate, 15 ani, dacă nu vor intra la liceu?

Domnul ministru mi-a răspuns: „Vai, doamna deputat, știți, ei or să aibă un certificat și că știu să lucreze la calculator”. Întrebarea mea a fost: dar cei care sunt în sate unde nu avem încă energie electrică, ce vor face? Nu vor avea decât șansa de a deveni argați la turmele de oi, de vaci și, știu eu, munci necalificate.

Întreb din nou: acest proiect de lege cum asigură acești copii, acești copii care nu au totdeauna acces nici la informații, nici la posibilități materiale și așa mai departe. Cine și cum vor asigura, dacă vreți, cazare, burse, posibilități de hrană și toate celelalte unor copii, pentru că vreau să înțelegeți: sunt copii. Vă atrag atenția... deci nu mă gândesc la cei care, să spunem, sunt peste 18 ani sau altă vârstă, care, teoretic, pot să își hotărască soarta, dar mă gândesc acum la acești copii, acești copii care în acest moment nu mai sunt protejați, nu mai sunt protejați prin Codul muncii, nu mai sunt protejați prin legile care existau până acum și au fost modificate, privind viza medicală, privind programul de lucru, privind alte asigurări pe care trebuie să le dăm acestor copii.

Alte intervenții din partea grupurilor parlamentare? Pe procedură. Vă rog.

Doamnă președinte, mai degrabă un drept la replică.

Domnul Ghiță ne-a acuzat direct că Legea nr. 279 din 2005 a fost o lege a PSD. Nu este o lege a PSD. Este o lege a Alianței DA, din care, în 2005, făceați parte toți cei de la PDL, cu foarte mare elan. Și, din elanul respectiv, ați votat o lege pe care acum vine domnul Ghiță și o critică și ne explică nouă cât de proastă a fost, cât de scumpă era școlarizarea ucenicilor și cum nu poate fi ea făcută de către cei care se angajează să învețe ucenicii și ce șanse sunt, domnilor de la PDL, ca o lege proastă să fie modificată tot de aceiași oameni, tot de aceeași gândire, alta decât să faceți o lege mai proastă și prin eliminarea tuturor acelor prevederi prin care erau protejați tinerii ucenici... Erau obligați maiștrii de ucenici să-i școlarizeze?

Eliminând aceste lucruri, nu faceți decât să vulnerabilizați o categorie care ar trebui să existe pe piața muncii, este clar, dar care nu se simte nicicum, iată, protejată prin această nouă lege. Probabil că dumneavoastră mergeți după dictonul străvechi, că meseria se fură, că doar, vorba aia, le aveți cu furatul destul de mult.

Bun.

Intrăm în amendamente.

Drept la replică, domnul deputat Ghiță. Poftiți.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Fără a fi arogant, trebuie să constat faptul că unii colegi – și aici nu voi spune nume – vin și-și prezintă cu nonșalanță complexele în fața unei săli mai pline sau mai goale.

Nu am folosit cuvântul PSD pentru că în general nu-mi place cuvântul ăsta. Am spus că cineva și-a asumat în Comisia pentru muncă și protecție socială – nici aici nu am spus nume – paternitatea acestui proiect, și dacă acest proiect n-a adus ca finalitate niciun ucenic în câmpul muncii, cum putem să facem o lege mai proastă decât asta? Mai prost sau mai mic decât zero nu există!

Și, în final, aș vrea să vă spun că între proiectul propus, care nu aducea niciun ucenic în câmpul muncii, proiectul actual are o prognoză de 200 de noi locuri de muncă adresate tinerilor peste 16 ani, adică ucenicilor. Și, neavând ce risca cu vechea lege, vă rog să mergeți cu încredere pe această propunere și, dacă în loc de 200 de mii de locuri de muncă o să fie 199 de mii, o să-mi cer scuze în fața dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Nu, nu v-a invocat numele, îmi pare rău. Deci chiar nu a invocat niciun fel de nume.

Intrăm în dezbaterea amendamentelor.

La punctul 1 avem titlul legii – Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Dacă sunt observații la titlul legii? Vă rog, domnule Cindrea.

## Doamnă președinte,

Nu vom mai ieși să susținem punctul nostru de vedere. Din rău va fi și mai rău, cu efectele pe care le va produce legea modificată. În 2005, dumneavoastră ați spus că veți crea 200 de mii de locuri de muncă. Astăzi, dumneavoastră veți spune că veți crea 200 de mii de locuri de muncă, dar cei care vă vor judeca sunt oamenii care vă privesc în modul autocrat, dictatorial în care doriți să impuneți niște legi în Parlamentul României.

Nu susținem această lege.

Vă mulțumesc. Alte observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 2, dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptat.

Punctele 3, 4 și 5 sunt nemodificate de comisie. Dacă dumneavoastră aveți observații? Doamna Aura Vasile, o observație? La ce punct? Vă rog să specificați.

Deci la 2, la 3 și la 4, doamnă președinte, așa cum dumneavoastră le-ați indicat, în condițiile în care vreau să spun că lipsa de democrație de care dați dovadă – nu dumneavoastră, ci unii parlamentari – mă trimite cu gândul la talibanism, acolo unde ar trebui să se ducă cei care spun că nu se suportă decât pe ei.

Bun.

La punctul 3, dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 4. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 5. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 6. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 7. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 8. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 9. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 10. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 11. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 12? La ce punct negociați? Domnul Toader, despre ce punct vorbiți, că dacă ajungeți la un consens...

La punctul 12 nu sunt observații. Adoptat. Punctul 13. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 14? Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 15? Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 16? Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 17? Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 18? Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 19? Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 20? De asemenea, nu sunt observații. Adoptat. Punctul 21? Fără observații. Adoptat. Punctul 22? Fără observații. Adoptat. Punctul 23? Fără observații. Adoptat. Practic, am terminat dezbaterea.

Dacă liderii de grup ajung la un anumit amendament comun putem să revenim asupra acestui proiect de lege.

Am să citesc, până ajung ei la o concluzie, titlurile proiectelor de lege al căror termen a fost depășit.

Proiectul de lege pentru instituirea unei măsuri referitoare la admiterea în magistratură în perioada 2010–2011. Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, proiectul de lege se consideră adoptat.

Propunerea legislativă pentru completarea articolului 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României. Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată.

În aceeași situație suntem și cu Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea art. 9 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Domnul Mircea Toader, vă rog.

Doamnă președinte, Pe procedură.

A fost o dezbatere destul de aprinsă referitoare la modificarea Legii uceniciei. Am avut o discuție referitoare la eventualele modificări la această lege și v-aș propune să putem să întoarcem la comisie această lege, ca eventualele modificări, care nu sunt de substanță, să le putem face.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Bun!

Deci propunerea, înțeleg, în acord a liderilor grupurilor politice este aceea de a întoarce Legea uceniciei pentru o săptămână, pentru a opera niște modificări.

Votul este deschis.

Supun la vot această propunere a liderilor de grup.

Continui să citesc titlurile proiectelor și propunerilor legislative al căror termen de dezbatere și vot final a fost depășit:

– Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea articolului 17 din Legea nr. 21/1996 privind Legea concurenței;

– Propunere legislativă a pentru modificarea Legii nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare, republicată.

De asemenea, termenul de dezbatere și vot final fiind depășit se consideră adoptată.

Proiectul de lege privind ratificarea Acordului pentru înființarea Academiei Române... Vă rog.

Doamna președinte, Stimați colegi, Domnilor secretari de stat,

Având în vedere că la Comisia pentru politică externă s-a dezbătut acea declarație legată de unele declarații ale unor lideri care vin pe aici, prin România, textul este finalizat, a fost adoptat de către comisie și, pentru că e pe ordinea de zi de astăzi, vă rog, la următorul punct să continuați cu prezentarea declarației politice, pentru a putea da votul final pe ea la 12.30.

Bun!

Înțeleg că solicitați modificarea ordinii de zi cu introducerea... Modificarea în sensul de introducere în acest moment – mai sunt încă cinci proiecte de citit.

Da, pentru că mai sunt câteva minute până la...

Da. Corect!

E pe ordinea de zi, era condiția să se întocmească raportul de comisie. Raportul este gata, doamna vicepreședinte Manuela Mitrea e în sală și vă rog să îi dați cuvântul.

Doamna deputat Manuela Mitrea, vă rog, dați citire, ca să ne încadrăm în cele cinci minute pe care le mai avem la dispoziție din programul nostru.

Mulțumesc, doamna președinte. Declarație

România este un stat democratic și european, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenești, drepturile minorităților, pluralismul politic, libera dezvoltare a personalității umane și dreptatea reprezintă valori supreme, care sunt garantate prin Constituție.

Suveranitatea națională aparține poporului român și are ca fundament unitatea și solidaritatea cetățenilor săi.

România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, religie, opinie, apartenență politică sau poziție socială.

România militează pentru relații de bună vecinătate, pentru relații bilaterale echitabile și pragmatice, spre beneficiul părților.

România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și normele general admise ale dreptului internațional.

Apreciind că buna vecinătate și respectul reciproc, precum și colaborarea între România și Republica Ungară corespund intereselor fundamentale ale popoarelor noastre, animată de dorința comună a tuturor membrilor săi ca Europa să devină un continent unit, al păcii, securității și cooperării pentru toate statele și popoarele și hotărâtă să acționeze pentru dezvoltarea relațiilor care să facă posibilă realizarea unor astfel de obiective,

Recunoscând că minoritățile naționale constituie o parte integrantă a societății din statul în care trăiesc și considerând că numai împreună cetățenii acestor state pot construi și consolida state puternice, în beneficiul tuturor,

Considerând că experiențele pozitive ale cooperării româno-ungare, prin ședințe comune de guvern și reuniuni parlamentare comune, inclusiv la nivelul comisiilor de specialitate, trebuie continuate și în viitor, ca un fundament al relațiilor bilaterale,

Militând pentru relații de bună vecinătate, echitabile și pragmatice, relații bazate pe încredere și respect reciproc,

Apreciind că existența unor politici cât mai cuprinzătoare de întărire a identității comunităților etnice este benefică pentru cele două țări,

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Și eu vă mulțumesc.

Aici s-a încheiat timpul alocat dezbaterilor pentru astăzi. La ora 12.30, vot final.

Până atunci pauză.

Vă mulțumesc.

PAUZĂ

* *

## DUPĂ PAUZĂ

## **Domnul Ioan Oltean:**

Domnilor colegi, Dați-mi voie să vă salut și să vă urez o zi frumoasă în continuare.

Declar deschisă ședința consacrată votului final, cu o întârziere de sfert academic românesc.

Avem pe ordinea de zi patru puncte. V-aș ruga să vă pregătiți cartelele pentru vot. Îi rog pe cei care nu au cartele să-și comande pentru următoarea ședință, pe cei care le au, să le folosească.

Vă rog acum toată lumea să-și scoată cartela și să verificăm dacă instalația de vot funcționează.

Rog regia tehnică să supravegheze îndeaproape funcționarea corectă a instalației.

Rog secretarii de ședință să-și ocupe locurile pentru a supraveghea desfășurarea corectă a alegerilor, alegerilor punctelor de pe ordinea de zi.

Vă rog acum să verificăm dacă suntem în cvorum.

S-a adoptat punctul de vedere al celor două comisii.

În consecință, stafful tehnic va trimite acest proiect de lege Senatului pentru o primă analiză în fond.

La adoptări: legi ordinare.

2. Propunerea legislativă privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.

Lege cu caracter ordinar.

Comisia pentru muncă și protecție socială propune adoptarea propunerii legislative.

Guvernul susține. Camera Deputaților este Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat.

La poziția 3 avem Proiectul de lege privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.

Lege ordinară.

Comisia pentru muncă și protecție socială propune respingerea acestui proiect de lege.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Cu 284 de voturi pentru, două împotrivă și trei abțineri, propunerea comisiei, de respingere a proiectului de lege, a fost adoptată.

Și la ultimul punct de pe lista de voturi exprimate astăzi, avem declarația.

Mulțumesc, domnule președinte.

Grupul Partidului Național Liberal cere vot prin apel nominal.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

## Domnule președinte,

Supuneți la vot, că-i o propunere. Supuneți la vot, sigur, dar de aceea avem cartelele, am verificat și putem oricând să spunem ce am votat fiecare.

Mulțumesc pentru acest îndemn patriotic. Domnul deputat Tăriceanu, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Mircea Dușa, dacă domnul Ponta vă dă voie, cu drag vă dau și eu cuvântul îndată.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Doresc să vă anunț că astăzi, în cursul dimineții, Comisia pentru politică externă s-a reunit din nou după ce aseară a elaborat un text care vă este astăzi prezentat.

Reuniunea care a avut loc astăzi a fost solicitată de Grupurile parlamentare ale PD și UDMR, care doreau o consultare cu partidele lor înaintea votului final, în comisie.

În final, n-am să stau să vă fac toată istoria, pentru că nu aș face poate decât să creăm o premisă...

Domnule deputat, ați cerut cuvântul pe chestiuni de procedură.

Așteptați o clipă.

Eu aștept mai mult, nu numai o clipă, dar haideți să fim corecți unii cu alții. Ați cerut cuvântul pe chestiuni de procedură și vă rog să vă referiți la procedură.

Înainte de încheierea ședinței de la Comisia pentru politică externă, s-a convenit următorul lucru: ca votul să fie precedat de o poziție care va fi prezentată de fiecare grup parlamentar prin liderul său și vă rog foarte mult să respectați această înțelegere pe care am avut-o și care cred că ar fi în sensul, hai să spunem, al conținutului declarației, și ar permite tuturor să explice care este atitudinea pe conținutul declarației.

Vreau să menționez că am convenit, de asemenea, la comisie, că nu facem o dezbatere pe conținutul acestei declarații, dar permitem fiecărui grup parlamentar să-și exprime poziția.

Și, ca atare, vă rog să țineți cont de această înțelegere pe care am făcut-o și să procedați în consecință. Vă mulțumesc.

Și altă dată nu vă mai grăbiți să-mi tăiați cuvântul.

Domnule deputat, o să vă rog și pe dumneavoastră, când luați cuvântul, să intrați direct în chestiunile de procedură. Domnule Mircea Dușa, numai puțintel și vă dau cuvântul. V-aș ruga să nu vă manifestați cu violență, că nu cred că e cazul. O să încerc să fiu cât se poate de cumsecade în gestionarea acestui moment.

Vreau însă să vă precizez următorul lucru: procedural, înainte de vot final, nu sunt intervenții decât pe procedură. Explicațiile votului s-au dat întotdeauna după exprimarea votului.

Rușine pentru trădătorul de România!

## **Domnul Ioan Oltean:**

Domnule deputat, nu țipați, că eu aud foarte bine și vă și văd foarte bine. Domnule profesor, rușine pentru cei care fac asemenea afirmații. Întotdeauna cel care strigă așa este, domnule profesor. ## Domnilor colegi,

V-am rugat, dumneavoastră sunteți un deputat de faimă, un jurist recunoscut, să respectăm regulamentul și nimic altceva.

Dacă dumneavoastră vreți să-l încălcați, ca jurist, puteți s-o faceți, eu am însă obligația să vă atrag atenția.

Deci, dacă doriți să modificăm procedura obișnuită, am să

Domnule președinte,

În primul rând, să clarificăm un subiect. Dreptul de a lua cuvântul de la această tribună mi-l dă Constituția, și dumneavoastră nu mai faceți afirmații care nu sunt la locul lor.

În al doilea rând, așa după cum știți, acum două săptămâni, opoziția și USL-ul au solicitat plenului Camerei să ia o poziție vizavi de declarațiile unor persoane care au participat la festivitățile de la 15 martie.

Sigur, fără a mai face istoria acestor două săptămâni și încercările de amânare a acestei dezbateri, am ajuns astăzi în plen cu un text care a fost redactat de Comisia pentru politică externă, un text, în principiu, agreat de toate formațiunile politice și, pentru că este vorba de procedură, nu vreau să fac altceva de la acest microfon decât să îndemn toți parlamentarii din Camerei Deputaților, toți deputații, indiferent de culoarea politică, să voteze acest text și să închidem acest capitol, care, de două săptămâni, stă pe ordinea de zi a Camerei.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Am înțeles că dumneavoastră solicitați să votăm fără alte... am înțeles. În situația aceasta, stimați colegi, vă rog să aveți pregătite cartelele de vot.

Iertați-mă. Deci este o propunere privind votul uninominal pentru această declarație.

Vot prin apel nominal.

Deci vot prin apel nominal, propunere făcută deGrupul parlamentar al Partidului Național Liberal.

Cu aceasta, declar închisă ședința de astăzi.

Ne revedem în ședință în zilele următoare. Ședința este declarată închisă.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Revin cu un anunț. Stimați colegi,

Vă rog să mă urmăriți cu atenție, pentru că am declarat că la prima vedere s-ar fi părut că declarația a fost adoptată cu 142 de voturi pentru, 110 împotrivă și 25 de abțineri.

Vreau însă să fac următoarea precizare.

Conform Regulamentului Camerei Deputaților, declarațiile se adoptă cu jumătate plus unu din numărul deputaților prezenți în sala de ședință.

Aveam în sală prezenți 284 de deputați afișați pe ecranul de vot. Din aceștia, 142 au votat pentru, 110 împotrivă, 25 abțineri și 7 nu au votat.

În consecință, numărul celor care au votat pentru, de 142, cu numărul celor care au votat împotrivă, s-au abținut sau nu au votat – 284. 142 pentru, în consecință nu s-a întrunit numărul de voturi regulamentar solicitat.

Declarația nu a fost adoptată.

Cu aceasta, declar închisă ședința de astăzi.

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|590298]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 33/8.IV.2011 conține 64 de pagini.**

Prețul: 19,20 lei