Doina Micșunica Drețcanu

Aș dori să vă rețin astăzi atenția cu o problemă extrem de importantă: populația României.

În cursul săptămânii trecute, la Sibiu, a avut loc Conferința internațională pentru populație și dezvoltare, organizată de Fondul O.N.U. pentru populație, Senatul României și Primăria Municipiului Sibiu. Evenimentul a ridicat o problemă care ar trebui să ne preocupe pe toți: „Populația României, încotro?”

Statisticile și prognozele prezentate au ca referință anul 2050, an în care România va avea 16 milioane de locuitori. Ultimele decenii au fost marcate printr-o scădere continuă și semnificativă a populației. Fără a fi un fenomen singular la nivel internațional, acest proces ar trebui să ne șocheze, mai ales prin dimensiunile și prin consecințele sociale pe termen mediu și lung.

Strategiile și măsurile existente la această dată în domeniul sănătății, educației, protecției sociale nu sunt corelate și convergente. Cele 11 tipuri de alocații familiale și ajutoare din fondul gestionat de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, reforma în sănătate mult lăudată, cât și cea în domeniul educației au ca rezultat o rată a mortalității infantile de 12,7/1000 de născuți, de două ori mai mare decât media europeană, rata abandonului școlar este de 23,6%, 40% din tinerii de 13 ani din mediul rural nu urmează nicio formă de învățământ, iar, ce este și mai grav, 60.000 de copii cu părinții plecați din țară nu beneficiază de un sistem specific de asistență socială și educațională.

La toate acestea se adaugă emigrația ridicată a populației tinere și a femeilor, inexistența unor politici coerente de creare de locuri de muncă pentru tineri în mediul rural, dar și în orașele mici și mijlocii, locuințe pentru tinerele familii, locații educaționale pentru copii: creșe, grădinițe, învățământ cu programe extracurriculare, politici pentru vârsta mediană și pentru femeile casnice și, nu în ultimul rând, o politică de imigrație.

Deși avem destule strategii și planuri naționale, nu există la această dată o strategie națională pentru populație și dezvoltare. La Sibiu, Ministerul Muncii și Politicii Sociale al Bulgariei a dat lecții de bune practici, prezentându-ne Strategia demografică a Bulgariei pentru 2006—2020.

În concluzie, cred că trebuie să aducem mai multă coerență în acest sistem de politici, strategii și planuri, a căror finalitate trebuie să se resimtă pe piața demografică a României.

Trebuie să concentrăm toate acțiunile și să creăm un mecanism care să le aducă la convergență. Numai un mecanism legislativ concretizat printr-o Comisie specială comună celor două Camere, în care să se regăsească parlamentari din toate Comisiile permanente existente, comisii care au impact în domeniul demografic, ar putea analiza probleme atât de complexe și într-o viziune unică ar putea armoniza legislația din toate domeniile menționate, în așa fel încât rezultatele să fie într-adevăr relevante.