Emil Boc

Cu privire la critica de neconstituționalitate, ea nu se susține, pentru că aceste limite de personal sunt limite maximale, fiecare autoritate locală putând decide până la acea limită maximală cât personal își angajează. Deci aici nu este o problemă de a impune un număr fix, ci de a impune doar o limită maximală, ținând cont de datele bugetului general consolidat, care trebuie să fie respectat în România, și ale cheltuielilor bugetare cu personalul.

Deci, din acest punct de vedere, puteam avea o problemă de constituționalitate dacă fixam o chestiune foarte precisă și țintă pentru fiecare autoritate. Noi am spus limită maximală, lăsând la dispoziția autorității locale, în virtutea principiului autonomiei, să-și stabilească numărul de personal în limita plafonului maximal.

În privința primului subiect invocat, eu cred că ar trebui să salutăm, în calitate de clasă politică, această decizie de transparentizare a modului de alocare a resurselor financiare cu trei ani înainte pentru administrațiile locale. Asta înseamnă că, pe baza unor criterii obiective – mă refer la lucrări de infrastructură care se află în fază avansată de finalizare –, acestea vor primi cu prioritate alocare financiară ca să fie finalizate, apoi, în această ordine a priorităților, venim cu sumele pe care Guvernul și le poate permite pentru sprijinirea autorităților locale.

Vreau să știți că în România, din totalul general al investițiilor, cam jumătate se realizează la nivel local, jumătate se realizează la nivel național. Deci jumătate din investițiile țării sunt făcute de administrațiile locale. Acolo se ia decizia unde și cum se cheltuiește banul.

În privința investițiilor naționale, sunt componente care țin de infrastructura națională, cum sunt autostrăzile, de exemplu, dar sunt și componente care țin de investiții locale, care pot viza: canalizări, drumuri județene, alimentări cu apă, infrastructură de mediu, locuințe pentru tineri, pentru persoanele evacuate din casele naționalizate, iar acolo Guvernul vine și spune foarte clar că acești bani pe care îi are la dispoziție îi alocă, pe baza acestor criterii obiective, tehnice – spun tehnice pentru că nu pot avea componentă politică –, în funcție de gradul de finalizare a investiției. Și atunci, te uiți în țară, indiferent de administrația locală – PSD, PNL, PDL, UDMR –, și stabilești unde se vor aloca aceste resurse financiare.

Repet, este prima dată în România când se face un asemenea exercițiu de transparență și se impune o regulă foarte corectă, și cred că ar trebui să fie susținută de toată lumea, fiindcă elimină orice potențial de abuz în alocarea resurselor naționale. Și de aceea, ministerele au obligația să transmită, înainte de întocmirea bugetelor și naționale, și locale, aceste resurse financiare care se alocă pentru administrațiile respective.

Din perspectiva hotărârilor de guvern pe care spuneați că le-am dat din fondul de rezervă, eu cred că o singură hotărâre de guvern a fost emisă anul acesta, cu sume foarte mici și care au acoperit nevoile comunităților locale, indiferent de apartenența politică, în limita resurselor bugetare limitate pe care le-am avut la dispoziție. Să nu luăm exemplele din anii 2007–2008, pentru că, dacă v-aș prezenta această statistică, vă asigur, dragi colegi de la PSD, că, din punct de vedere al dezbaterii publice, nu vă avantajează. V-a avantajat atunci, din perspectiva resurselor financiare, dar nu din perspectiva dezbaterii publice. Noi am încercat să păstrăm acest echilibru în alocarea resurselor publice.