Stenogramă plen

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Bună ziua, stimate colege și stimați colegi!

Vă rog să-mi permiteți să declar deschisă sesiunea extraordinară a plenului Senatului României, convocată pentru astăzi, 24 august 2010, având ca obiect dezbaterea și votul asupra proiectelor de lege înscrise în ordinea de zi, care vă va fi propusă în câteva minute.

Ședința a fost convocată de Biroul permanent al instituției noastre, în conformitate cu prevederile Regulamentului Senatului.

În conducerea ședinței noastre voi fi asistat de domnul senator Gheorghe David și de doamna senator Doina Silistru, secretari ai Senatului.

Până în acest moment, sunt prezenți 96 de senatori din totalul de 137 de senatori.

Aș dori să vă spun tuturor, cu multă prietenie, bine ne-am regăsit după aceste câteva săptămâni. Să sperăm că această parte a activității noastre și începutul activității Senatului României vor fi de bun augur pentru democrația și bunul mers al societății românești.

Dați-mi voie să salut prezența în plenul nostru a domnului prim-ministru Emil Boc, însoțit de ministrul justiției, domnul Cătălin Predoiu, și de ministrul finanțelor, domnul Sebastian Vlădescu.

Dați-mi voie să salut, de asemenea, prezența domnului ministru Valentin Iliescu, legătura Parlamentului cu Guvernul și invers.

De asemenea, îl salut pe domnul secretar de stat Emacu și, bineînțeles, pe colegii senatori care sunt și miniștri, domnul ministru Radu Berceanu, domnul ministru Markó Béla și domnul ministru Cseke Attila, care și-a ocupat poziția obișnuită din Senat.

Aș dori să-i urăm „La mulți ani!” colegului nostru Gabriel Mutu, „La mulți ani!”, cu multă prietenie, cu sănătate și cu putere de muncă!

## Stimați colegi,

După aceste cuvinte introductive, îl invit pe domnul senator Georgică Severin la tribuna Senatului, pentru a face o comunicare în fața plenului nostru. Vă rog, domnule senator.

Domnule președinte, Domnule prim-ministru,

## Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori,

Anunț că astăzi mi-am prezentat demisia din PDL. Mă retrag din Grupul parlamentar al PDL și voi acționa în

continuare ca independent, fără nicio legătură cu actualul Grup parlamentar al independenților, cel puțin pentru o perioadă.

Mulțumesc tuturor colegilor lângă care m-am aflat până acum.

Mulțumim, domnule senator. Am luat notă de această informare.

Stimați colegi,

Aș dori să intrăm în lucrările noastre de astăzi.

Evident, primul subiect care a fost dezbătut și în Biroul permanent al Senatului de astăzi-dimineață este cel legat de ordinea de zi.

Am să fac o scurtă informare.

Grupul parlamentar al PNL a solicitat, și Biroul permanent a aprobat cu majoritate de voturi, ca ordinea de zi în proiect, pe care o avem în mape, să fie modificată, urmând ca ordonanțele de urgență ale Guvernului legate de fiscalitate să fie dezbătute la începutul ședinței noastre.

Evident, acest subiect este unul care va trebui să fie tranșat de către plenul Senatului, așa cum cere Regulamentul Senatului și așa cum este și firesc, și de aceea, cu privire la ordinea de zi, doresc să întreb liderii grupurilor parlamentare dacă doresc să mai intervină la acest punct.

Îl văd pe domnul lider Igaș, din partea Grupului parlamentar al PDL, și-l invit la microfon.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cu toții știm că ne-am întâlnit astăzi, aici, cu prioritate pentru a dezbate și a da un vot pe Legea ANI, așa cum o numim noi.

În această ordine și în acest mod am discutat săptămâna trecută în Biroul permanent al Senatului și în acest sens avem și o decizie a Senatului de a convoca sesiune extraordinară, în ideea de a dezbate Legea ANI, alte două legi importante pentru justiție, iar colegii din Grupul parlamentar al PNL au solicitat la acea vreme introducerea în ordinea de zi și a unor ordonanțe ale Guvernului.

Am fost de acord și suntem de acord să dezbatem aceste ordonanțe ale Guvernului astăzi, aici, dar nu în această formă pe care ne-o prezintă Grupul parlamentar al PNL astăzi, în ideea de a trece pe plan secund Legea ANI, lucru cu care, de altfel, nu suntem de acord.

## Domnule președinte,

Vă propun să lăsăm ordinea de zi să curgă așa cum am stabilit-o săptămâna trecută la Biroul permanent și așa cum ați și postat-o, de altfel, pe site-ul Senatului.

Dacă vom reuși să lăsăm această ordine de zi, cred că până la urmă ne-am atins cu toții țelul, anume acela de a dezbate astăzi și de a da un vot pe Legea ANI. Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnule lider Hașotti, vă rog, microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor colegi, Bine ne-am regăsit!

Din păcate, începem iar cu niște chestiuni care țin de proceduri, de ordinea de zi și așa mai departe.

Înainte de toate, ar trebui să vă spun că, din punctul nostru de vedere, dar cred că și al opiniei publice, cele două ordonanțe ale Guvernului, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010, cele care se referă la creșterea TVA-ului și la finanțele publice locale, care au afectat foarte serios primăriile și consiliile județene, pentru că au trebuit să disponibilizeze zeci de mii de oameni, sunt cel puțin la fel de importante precum este Legea ANI.

În al doilea rând, proiectul ordinii de zi, care a fost prezentat astăzi în Biroul permanent al Senatului în urma discuției de săptămâna trecută, nu a fost un proiect de ordine de zi agreat.

Putem fi de acord, până la urmă, că ne-am întrunit în special pentru Legea ANI, cu toate că celelalte două sunt mai importante pentru viața cotidiană a românilor.

În al treilea rând, mai avem un proiect foarte important solicitat de Guvern, este cel aflat la punctul 4 din ordinea de zi, privind reforma rapidă în justiție, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală.

Nu avem nimic împotrivă să-l discutăm și pe acesta, în ciuda unor inconveniente procedurale.

În al patrulea rând, la Camera Deputaților, acum două săptămâni, s-a întâmplat ce urmează să se întâmple și acum, parcă este același imn, s-a venit în plen cu o ordine de zi prin care Legea ANI a fost trecută pe primul loc, s-a votat Legea ANI.

Vreau să vă spun că și la Camera Deputaților, și la Senat – și-l am aici pe distinsul domn ministru Predoiu –, în comisiile reunite, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, s-a văzut cum toți senatorii liberali au votat Legea ANI, și o vom vota și în plen.

Mulțumesc.

În aceste condiții, 10 minute pauză de consultări. Dacă nu va fi foarte greu, am să vă invit să facem acest lucru în plen.

Rog colegii din echipa tehnică să ne permită să folosim spațiul din stânga mea.

Dacă domnul prim-ministru, domnii miniștri doresc să vină la această...

Este invitația specială a domnului senator Hașotti. Nu cred că puteți s-o declinați, domnule prim-ministru. 10 minute pauză de consultări.

Invit liderii grupurilor parlamentare în spațiul adiacent plenului nostru.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Aș dori să vă prezint soluția rezultată din discuțiile cu liderii grupurilor parlamentare.

Vă rog să vă ocupați locurile în sală și să ne pregătim pentru un vot asupra ordinii de zi.

Propunerea pe care liderii grupurilor parlamentare o fac plenului Senatului, și pe care v-o aduc acum la cunoștință, este următoarea: primele două puncte din ordinea de zi, de legiferare propriu-zisă, să fie Proiectul de lege privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, urmat de Proiectul de lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, iar, în continuare, cele două ordonanțe de urgență ale Guvernului, de natură fiscală, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010, urmate, pe poziția 6 în acest proiect al ordinii de zi, de proiectul de lege de la punctul 4 din ordinea de zi veche – Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală. La punctul 7 din ordinea de zi va fi înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sănătății în vederea descentralizării.

Liderii grupurilor parlamentare au convenit – și acest lucru vreau să-l certific și eu de la acest microfon – că vom parcurge cele șase proiecte de lege fără întreruperi sau pauze de consultări, urmând ca votul final să fie dat după ce vom dezbate cele șase inițiative legislative, deci după epuizarea dezbaterii acestor acte normative.

Niciun grup parlamentar – este angajamentul liderilor grupurilor parlamentare – nu părăsește sala.

Liderii vor asigura prezența integrală a senatorilor din respectivele grupuri parlamentare.

Urmează ca ordinea de zi să curgă firesc, până la epuizare, cu ordinea de zi pe care o avem în acest moment, deci de la punctul 7 în continuare.

O mică completare, domnule președinte.

Așa cum am convenit mai devreme cu toți liderii grupurilor parlamentare, la dezbateri generale dorim o singură intervenție din partea fiecărui grup parlamentar, în ideea de a ne încadra într-un timp rezonabil. Acolo unde sunt amendamente este cu totul altceva.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Liderii grupurilor parlamentare confirmă această înțelegere politică? Da.

În aceste condiții,

Domnule senator Daea, doriți să interveniți? Aveți cuvântul, microfonul 4.

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Domnule prim-ministru,

Sigur, regret că am început prin a ne consulta pe un program stabilit de Biroul permanent. Am pierdut timp și iată că mai pierdem, dar intervenția domnului senator Igaș, de a stăvili discuțiile noastre pe o singură participare la discuții din partea fiecărui grup parlamentar, mi se pare inacceptabilă.

De aceea, prin votul nostru trebuie să consemnăm ordinea de zi, și nu atitudinea pe care o vom avea în parcurgerea activității în Senat, având în vedere faptul că avem prevederi regulamentare în acest sens, și să purcedem ca atare.

Vă mulțumesc.

Pe cât posibil, în mod evident, vom încerca să avem o dezbatere care să se concentreze pe esențialul acestor acte normative. Dacă vor fi lucruri cu totul deosebite, evident, sunt convins că senatorii se vor putea pronunța. Sunt și foarte multe amendamente. Dacă va fi nevoie de o intervenție cu caracter politic, și dezbaterea, și susținerea amendamentelor pot să permită o astfel de soluție.

Cred că am ajuns la consens cu privire la ordinea de zi. Domnule senator Igaș, doriți să comentați în urma declarației domnului senator Daea? Vă rog, microfonul 2.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Propunerea pe care v-am făcut-o eu, în numele liderilor grupurilor parlamentare, în urma discuțiilor pe care le-am avut mai devreme, se înscrie în litera regulamentului nostru, și anume o singură intervenție, nelimitată – nu am stabilit un timp de dezbatere din partea fiecărui grup parlamentar –, pe fiecare proiect de lege în parte sau ordonanță a Guvernului, exceptând atunci când sunt amendamente.

Cu siguranță, colegii care au amendamente depuse urmează să le susțină sau nu. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Vreau să vă asigur că vom proceda regulamentar, ca de fiecare dată. Nu cred că sunt dificultăți din acest punct de vedere. Regulamentul este foarte clar și-l vom respecta, așa cum am făcut de fiecare dată.

În aceste condiții,

Doresc să verificați și modul în care voturile se înregistrează pe display-urile din plen, pentru a putea să fim siguri că putem urmări cu toții rezultatul votului.

Cu privire la programul de lucru, supun atenției dumneavoastră programul de lucru: până la epuizarea ordinii de zi de astăzi. Cred că este justificat, în condițiile excepționale ale sesiunii noastre de astăzi.

La punctul 1 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea următoarei inițiative legislative: Proiectul de lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Este o chestiune care se dezbate astăzi. Avem nevoie de acest vot înainte pentru a putea să dezbatem proiectul de lege astăzi. Este o precondiție regulamentară și procedurală, pe care o voi supune atenției.

De aceea,

Vă rog încă o dată să verificați afișajul. Nici pe monitorul meu și nici pe cele două display-uri nu apare rezultatul votului. El poate fi văzut pe monitorul individual al senatorilor, dar aș dori să verificăm și afișarea pe display-urile mai mari. Presa este interesată de rezultatul voturilor pe aceste legi.

Vă rog să le verificați și, pe măsură ce avansăm, să rezolvați acest subiect.

Conform deciziilor noastre, începem dezbaterea cu Proiectul de lege privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

La acest punct, îl invit la microfonul Senatului României, înainte de intrarea în dezbaterea noastră pe această procedură de reexaminare, pe domnul prim-ministru Emil Boc. Domnule prim-ministru, vă rog.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În primul rând, vreau să vă mulțumesc pentru eleganța dumneavoastră de a da curs solicitării de a convoca o sesiune extraordinară pentru a discuta astăzi câteva proiecte extrem de importante pentru ceea ce înseamnă soluțiile legislative la problemele importante cu care se confruntă România și românii.

În privința Legii Agenției Naționale de Integritate, mesajul meu este foarte simplu, Agenția Națională de Integritate și controlul implicit al averilor demnitarilor reprezintă o datorie și o obligație a noastră, a clasei politice, față de români.

Declararea în condiții de transparență a averii demnitarilor reprezintă un obiectiv care stă în fața fiecăruia dintre noi și care nu poate fi ascuns de ochii cetățeanului care ne-a trimis să-l reprezentăm, într-o formă sau alta, în structurile statului. Din acest punct de vedere, Guvernul susține proiectul de lege așa cum a fost adoptat de Camera Deputaților și vine în fața dumneavoastră cu solicitarea ca el să fie adoptat în aceeași formă. De ce? Pentru că el răspunde unei duble exigențe.

În primul rând, este vorba de exigența raportată la deciziile Curții Constituționale, și spun asta în contextul în care soluțiile propuse și adoptate de Camera Deputaților se întemeiază pe Decizia nr. 321/2007 și pe Decizia nr. 414/2007 ale Curții Constituționale, evident, raportate la ultima decizie care ne-a determinat să ajungem la procedura de urgență. Soluțiile sunt bazate pe textele deciziilor Curții Constituționale.

În al doilea rând, trebuie ca România să-și respecte angajamentele asumate la aderarea la Uniunea Europeană.

România a semnat Tratatul de aderare, a semnat niște angajamente, ele sunt ale României, cu alte cuvinte, ale tuturor, indiferent de partidul politic din care facem parte.

Din acest motiv, sper ca decizia de astăzi să fie o decizie a clasei politice românești, o decizie de transparență pentru declararea averilor demnitarilor, în sensul că nimeni nu are nimic de ascuns.

Prin gestul și prin votul dumneavoastră de astăzi, vom confirma acest lucru, că în România clasa politică parlamentară dorește această transparență a declarării averilor demnitarilor, iar România, sub acest aspect, nu are niciun fel de problemă cu respectarea angajamentelor internaționale, care fac această țară credibilă în raporturile cu Uniunea Europeană.

## Mulțumesc domnului prim-ministru.

Am să-l invit pe domnul senator Toni Greblă, președinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului României, să ne prezinte concluziile comisiilor reunite cu privire la acest subiect.

Microfonul 7.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, împreună cu Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, a fost sesizată în vederea reexaminării Legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative incidente, ca urmare a Deciziei nr. 1.018/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României din 22 iulie 2010.

Președintele României, în temeiul art. 146 din Constituția României și al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a solicitat acestei instanțe să se pronunțe asupra constituționalității Legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor înainte ca ea să fie promulgată.

Curtea Constituțională a examinat obiecția de neconstituționalitate a Președintelui României și a hotărât, prin decizia sus-amintită, că legea este neconstituțională în integralitatea ei.

Drept urmare, la data de 17 august 2010, cele două comisii s-au reunit în ședință comună pentru a dezbate legea în forma adoptată de Camera Deputaților, având în vedere Decizia nr. 1.018/2010 a Curții Constituționale.

La dezbatere a participat domnul ministru Cătălin Predoiu, din partea Ministerului Justiției, și din partea Agenției Naționale de Integritate domnul secretar general.

În urma dezbaterilor care au avut loc în ședința comună, membrii comisiilor au hotărât, cu majoritate de voturi – 9 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 7 abțineri –, să adopte raport de admitere a legii în forma adoptată de Camera Deputaților, cu un amendament propus de domnul senator Liviu Câmpanu, domnul senator Corneliu Grosu și domnul senator Sorin Serioja Chivu. Acest amendament a fost adoptat cu 11 voturi pentru, 4 voturi împotrivă și o abținere.

Amendamentul se referă la eliminarea punctului 37 art. 1 alin. (1) din lege, prin care președinții, vicepreședinții, secretarii și trezorierii federațiilor și confederațiilor sindicale nu mai au obligația declarării averii și a intereselor.

## Mulțumesc.

Aș dori să salut prezența în plenul nostru a unor lideri proeminenți ai mișcării sindicale și să le mulțumesc pentru modul în care relația noastră cu partenerii sociali se derulează la nivelul Senatului.

După prezentarea raportului comun, îi invit să ia cuvântul pe fondul dezbaterii noastre pe reprezentanții grupurilor parlamentare și pe colegii senatori care doresc.

Vă reamintesc că este vorba de o cerere de reexaminare cu care suntem astăzi sesizați.

Domnul senator Ioan Chelaru.

Microfonul 3.

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Recunosc că așteptam ca liderul grupului majoritar din Senat să ia primul cuvântul – așa este cutuma și așa este firesc –, dar bănuiesc că Domniile Lor susțin poziția Guvernului, și atunci s-a apreciat că nu mai este necesar. Domnule președinte,

## Domnule prim-ministru,

Mulțumim, în primul rând, că sunteți astăzi prezent.

Este bine... și este bine că sunteți însoțit și de ministrul justiției, pentru că așa cum a fost tratat Senatul în ultima perioadă, începând de la nivelul președintelui și, uneori, și de la nivelul Guvernului, nu credem că a fost o atitudine normală. Nu sunt senatorii nici paria acestei țări, nici paria Parlamentului, indiferent de grupurile parlamentare din care provin. Dimpotrivă, a spune că a trata cu responsabilitate deosebită chestiuni care privesc viitorul României, dar, în același timp, privesc și respectarea Constituției, nu este un păcat, de aceea noi, toți senatorii de aici, apreciem că este o cinste și avem această putere, pe care ne-au dat-o alegătorii, să ne spunem punctul de vedere și să votăm în raport de conștiința noastră, indiferent de ideologia politică pe care o avem, și în raport de prevederile Constituției. De aceea, apreciez, în deschiderea pledoariei de astăzi, că unele critici, pe care și dumneavoastră, domnule prim-ministru, și dumneavoastră, domnule ministru al justiției, și Președintele României le-ați adresat public Senatului României, nu se justifică.

Este un punct de vedere pe care l-am simțit la aproape toți senatorii României, așa cum spuneam, indiferent de grupul parlamentar din care provin. Nicio acțiune a Parlamentului României poate că nu este perfectă, indiferent de Camera acestui Parlament, însă întotdeauna și Senatul, și Camera Deputaților s-au deschis către idei noi, către lucruri novatoare. Am dorit întotdeauna să promovăm o legislație europeană, în acord cu legislația Uniunii Europene, cu statele moderne din Europa, dar care să răspundă cu adevărat nevoilor, intereselor acestei țări, intereselor acestui popor, ale oamenilor simpli, nu ale grupurilor de interese. De aceea, mi s-a părut nejustificată o anumită atitudine.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Georgică Severin, urmează domnul senator Dumitru Oprea, în ordinea în care v-ați manifestat intenția de a lua cuvântul.

Microfonul 3, domnule senator.

## Domnule președinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor senatori,

Referitor la Legea ANI, nu voi intra prea mult în detalii, pentru că nu sunt jurist, dar am constatat că în ultimul an și jumătate am votat atâtea legi mergând pe buna-credință a juriștilor, legi care pe urmă au fost întoarse de la Curtea Constituțională.

Ca o persoană care nu este jurist, nu are pregătirea de specialitate, am și eu nevoie de o garanție ca să votez cu inima împăcată noua formă a Legii ANI, deci nu voi discuta pe fond, dar dacă domnul ministru al justiției, prezent aici – îi mulțumesc pentru aceasta și mă simt onorat –, ne garantează, luându-și angajamentul că dacă această lege va cădea din nou la Curtea Constituțională își dă demisia, considerându-l un om de onoare, eu sunt gata să votez această lege.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul senator Dumitru Oprea. Aveți cuvântul, microfonul 2. Urmează domnul lider Hașotti.

Dacă nu aș fi luat cuvântul, aș fi considerat că îmi trădez colegii, pentru că există o limită a suportabilității, atunci când un domn care stă aici și reprezintă instituția, domnul Georgescu, dă dovadă de cel mai prost management posibil al unei instituții-cheie. Sunt total de acord cu existența instituției, dar numele meu este prea mult mediatizat încât să nu apăr statutul de senator al României și, implicit, persoana mea.

Domnule Georgescu, vă rog să-mi răspundeți: ce sumă credeți dumneavoastră că mi se impută a fi nejustificată? Aștept răspuns imediat. Aștept, domnule Georgescu!

Vă rog să încheiați intervenția și, după aceea, îl voi invita pe domnul Georgescu să răspundă, conform Regulamentului Senatului.

Știți de ce? Fiindcă se vehiculează, de peste doi ani, tot felul de sume și, când se arată spre Senatul României, este invocat numele meu și al PDL-ului.

Până când o astfel de teroare? Eu beneficiam de această suspendare a Legii ANI, ca toți colegii mei, și am cerut în instanță să nu beneficiez de aceasta, ci să fiu judecat. Am peste doi ani acum de când sunt plimbat de la Curtea de Apel la Înalta Curte de Casație și Justiție și înapoi, pentru că nu vor să dea curs judecății.

Domnul Georgescu, la ultima apariție televizată, își permite să mintă ordinar, invocând o sumă de trei ori și ceva mai mare față de mizeria ce au pus-o în acel act de constatare. Este o probă și de aceea vreau să fiu judecat.

Este nepermis ca, după un an de verificări, eu să nu mă pot apăra! Este nepermis să-mi trimită actul de punere în cunoștință a începerii verificării la o adresă la care eu nu mai locuiam de 20 de ani! Este nepermis ca eu să nu pot ști ce acuzații mi se aduc! Pe data de 25 mai mi se spune că nu am decât o sumă de la al 13-lea salariu, dusă din decembrie în ianuarie. Mi se cer niște acte pe data de 27 mai 2008 și bineînțeles că ei pe 25 mai au dat în presă, încălcând Legea ANI, nu actul de constatare, ci dosarul meu. Am interdicție de a-mi folosi conturile bancare din cauza facerii publice a tuturor elementelor pe care, conform legii cu privire la datele personale și libera circulație a lor, dumnealor le-au făcut publice. Astfel de neprofesioniști, astfel de oameni ponegresc instituția ANI.

Nu Legea ANI este subiect de discuție, să fie clar înțeles. Am fost total de acord și sunt de acord cu orice formă a Legii ANI pe care specialiștii o consideră a fi corectă, dar de aici până la a suporta teroarea acestor indivizi care nu au ce căuta într-o astfel de instituție e cale lungă.

Cer Senatului României să aplicăm totuși legea, să primim rapoarte, iar personalul ANI să fie verificat la sânge, încât să reprezinte o instituție așa cum se cuvine.

Mai departe, și cu asta chiar închei, mi se impută o sumă, dragi colegi, punând în calcul 25 de milioane de lei pe lună timp de 92 de luni. Știți ce înseamnă suma asta? Exact suma pe care dumnealor constată că nu o acopăr, neluând în calcul veniturile mele din Parlamentul European, care erau și conturi deschise pentru a funcționa ca europarlamentar, de aproape 200.000 de euro. Și nu acopeream 90.000 de euro, dar de fapt sunt 60.000 de euro. Domnul Georgescu vorbește de 200.000. Uitați-vă ce înseamnă ANI în România!

Vă mulțumesc, domnule senator. Domnul lider Hașotti are cuvântul.

Evident că reprezentanții Guvernului pot interveni când vor dori, conform Regulamentului Senatului, și îi voi încuraja să o facă.

Vă rog, domnule senator.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Așa cum am spus, Grupul parlamentar al PNL va vota acest proiect de lege, dar nu va fi decât un vot politic, un vot eminamente politic, pentru că noi considerăm – și pledoaria domnului senator Chelaru a fost încă o dată convingătoare – că, așa cum ne este prezentat, acest proiect are unele elemente de neconstituționalitate, dar, având în vedere că au existat ilustre voci, voci grele, voci importante, cele mai importante în această țară, care au spus că, dacă noi nu vom vota această lege – unică în Uniunea Europeană –, suntem împotriva interesului național, ei bine, nu putem fi împotriva interesului național. Prin urmare, votul nostru va fi un vot eminamente politic.

Probabil, interesul național înseamnă scăderea salariilor, șomaj mai mare, TVA mai mare... Acestea, probabil, sunt în interesul național, la fel ca Legea ANI!

Aș vrea să vă reamintesc chestiuni incredibile care s-au petrecut acum două-trei luni în Senatul României. În Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, reunite, au fost chemați ambasadori ca factori de presiune.

Vă imaginați dacă se poate întâmpla ca un ambasador al României într-o țară a Uniunii Europene să se ducă în Parlamentul acelei țări?

Preacinstita noastră societate civilă a venit și cerea cuvântul cu insistență. Au fost chestiuni incredibile care s-au petrecut.

Dar, în sfârșit, cum am spus, pentru a nu lungi foarte mult vorba, și așa ceasurile sunt înaintate, vom vota acest proiect de lege. Vorba lui conu’ Pristanda: „Curat neconstituțional, dar umflați-l!” Noi spunem: cam neconstituțional, dar vom vota.

Vă mulțumesc, domnule senator. Mai sunt alți colegi care doresc să intervină? Vă rog să vă manifestați acum intenția de a lua cuvântul. Domnule senator Daea, aveți cuvântul. Microfonul 4.

Apoi are cuvântul domnul ministru al justiției, care dorește să prezinte câteva elemente.

## **Domnul Petre Daea:**

Vă mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri,

Domnilor invitați ai interesului de a prelucra corect, de a vota în consecință și de a obține, în urma unui vot, un act normativ definit ca instrument juridic capabil să pună ordine privind imaginea demnitarului, să protejeze țara de analize grele privind comportamentul acelora care, vremelnic, au instrumentul puterii și să nu-l folosească pentru interese personale, ci pentru a legifera și a pune în aplicare legi bune,

Domnule prim-ministru,

Și data trecută, și acum spuneam că suntem în această situație pentru că am produs o lege proastă, o lege care a încălcat Constituția, pentru că, altminteri, nu eram astăzi aici. Ne ocupam de copii, ne ocupam de bătrâni, ne ocupam de mersul economiei, nu ne ocupam mai tot timpul de Legea ANI, ca fiind predilectă pentru unii și extrem de valoroasă în exprimarea publică vizavi de impactul pe care îl degajă o asemenea discuție.

Spuneam și îl rugam pe domnul ministru, căruia îi sesizez zâmbetul reușitei, în urma unor afirmații făcute de un coleg a cărui voce juridică a încetat să se mai exprime astăzi în Senatul României – și este vorba de domnul senator Frunda –, pe care l-am rugat, în plen, să ne explice, cu argumentele științei și cu puterea de exprimare clară, dacă această lege mai are vreo hibă din punct de vedere constituțional, ca nu cumva să mai greșim încă o dată, a nu știu câta oară, și ca nu cumva să mai fim în situația de a mai dezbate un asemenea act normativ... Domnia Sa este absent astăzi din Senatul României.

Sigur, nu caut eu explicații aici, dar mi-e dor, domnule prim-ministru și domnule ministru, de vocea marelui profesor Iorgovan, mi-e dor de acele voci care străbat dincolo de această sală și dau direcții clare într-un domeniu extrem de dificil și complicat. Mi-e dor pentru că astăzi trăiesc momente pe care n-aș fi vrut să le trăiesc în Senatul României – evident, să le trăiesc ca om –, când mai tot timpul punem pe masa de lucru acte normative lovite de neconstituționalitate, cum este și acesta.

Astăzi, la Biroul permanent, un valoros coleg, senator al României, solicita Biroului permanent o punere în pagina zilei, în discuția forului legislativ, a 18 ordonanțe de urgență despre care Domnia Sa spune că sunt neconstituționale. Nu știu dacă este așa, dar o prezență în pagina de lucru a unor acte care se lovesc de acest zid al inacceptabilității din punct de vedere constituțional, pe mine, senatorul Daea, mă nemulțumește și mă revoltă.

Mulțumesc, domnule senator. Alte intervenții? Domnule senator Corlățean, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege și stimați colegi,

Poziția grupului parlamentar a fost exprimată de colegul senator Chelaru și consolidată, cu măiestria-i bine cunoscută, de domnul senator Daea. Nu voi intra pe fondul problemelor, dar am simțit nevoia să am o scurtă intervenție pe o chestiune de principiu și dintr-o perspectivă instituțională în legătură cu un subiect pe care îl consider și cred că și dumneavoastră îl considerați important.

Suntem, în această sală, un număr de oameni care încercăm, prin activitatea noastră, cu mijloacele modeste pe care le avem, să păstrăm și, dacă se poate, să ameliorăm prestigiul unei instituții, cea a Parlamentului, fundamentală pentru funcționarea oricărei societăți democratice.

Spun asta pentru că am urmărit, în același timp cu interes și cu atenție, dezbaterea publică în legătură cu acest subiect complex și sensibil și trebuie să spun de la tribuna Senatului faptul că a existat, din păcate, o serie de intervenții publice conținând cuvinte necumpătate și adesea ofensatorii la adresa instituției Parlamentului, la adresa Senatului, la adresa unor oameni politici, cu păcatul generalizării.

Spun asta pentru că adesea ne jucăm cu cuvintele, iar aici mă întorc către ministrul justiției, pe care îl rog, prin intermediul Domniei Sale, ca recomandarea mea și, cred, a noastră către înalții funcționari care activează în Agenția Națională de Integritate să ajungă la destinație, și recomandăm mai multă cumpătare în exprimarea publică a înalților funcționari publici, mai multă responsabilitate a afirmațiilor și respect față de instituția Parlamentului, față de instituția Senatului și față de oamenii politici care încearcă să-și facă cu onestitate treaba. E o chestiune de prestigiu, încă o dată spun, pentru o instituție fundamentală a oricărei democrații și am dori ca această recomandare să ajungă la cei cărora le este destinată.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Doamna senator Lia Olguța Vasilescu.

Foarte pe scurt, domnule președinte și stimați colegi.

Nu voi relua aici argumentele privind neconstituționalitatea legii, pentru că deja au fost prezentate de colegii mei. Aș vrea să mă raliez însă propunerii pe care a făcut-o domnul senator Severin, și anume să-i adresez aceeași întrebare și domnului prim-ministru Boc: dacă legea va fi declarată din nou neconstituțională de către Curtea Constituțională, își va depune sau nu mandatul de prim-ministru, mai ales că este profesor de drept constituțional și vine în fața noastră cu o lege punându-ne pe noi în situația de a o vota și de a fi declarată, pentru a doua oară, neconstituțională.

Și a doua temă. Pentru că rar profităm de prezența importantă a unui domn ca secretarul general al ANI, aș vrea să-i transmit că poate măcar în acest an vom avea un raport

de activitate al agenției, pentru că anul trecut nu am beneficiat de el, mai ales că sunt foarte multe lucruri de care noi, senatorii, am fi interesați.

S-a scris, bunăoară, în presă despre faptul că acolo se cheltuiesc foarte mulți bani nejustificat și chiar se vorbește de licitații frauduloase, și mă refer aici la licitația organizată pentru servicii de arhivare, câștigată de o firmă cu 3 milioane de euro, în condițiile în care aceeași firmă participase la o altă licitație, tot cu ANI, oferise, pentru aceleași servicii, 1.900.000 de euro și a fost descalificată pentru că nu respecta caietul de sarcini. Deci prima oară firma nu a fost bună la 1.900.000 de euro, pentru că nu îndeplinea condițiile, în schimb, la a doua licitație, aceeași firmă a câștigat pentru 3 milioane de euro, oferind, repet, aceleași servicii.

De asemenea, suntem interesați să aflăm cum este posibil ca, atunci când cerem tuturor bugetarilor să strângă cureaua și dăm afară foarte mulți oameni din sistemul bugetar – mai precis, Guvernul domnului Boc, aici de față –, neexistând un post de vicepreședinte în organigramă, totuși să existe funcționari pentru cabinetul vicepreședintelui, dintre care, spune iarăși presa, o doamnă care a făcut înainte afaceri cu domnul președinte Macovei. Și vorbim aici de salarii de 50 de milioane de lei, ca să ne înțelegem.

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul senator Șova, după care îl invit pe domnul ministru Predoiu pentru o scurtă intervenție. Vă rog, microfonul pentru domnul senator Șova.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Câteva aspecte aș vrea să subliniez. În discuțiile care s-au purtat la comisie s-a insistat foarte mult pe Raportul de țară pe justiție și aș vrea să subliniez că, pe lângă toate aspectele de neconstituționalitate care au fost subliniate aici, există și un aspect tehnic. Comisia Europeană a solicitat o nouă lege, lucru care s-a mai discutat și care a fost solicitat și de Consiliul Legislativ. Astăzi ne aflăm, pentru a treia oară, în fața unui text de modificare a legii vechi, care nu face altceva decât să reintroducă prevederile care au fost declarate o dată neconstituționale.

Deci vreau să informez prim-ministrul, aici de față, și pe ministrul justiției că nu respectă solicitarea Comisiei Europene. Comisia Europeană a cerut un Cod de integritate, și nu patru legi din nou modificate, care nu vor fi bine aplicate, din nou.

Mă uitam în Raportul pe justiție, de țară, împotriva căruia, acolo unde nu i-a convenit, președintele Traian Băsescu a protestat, dar nu a protestat atunci când acest raport scrie că Agenția Națională de Integritate, la doi ani de la înființare, a avut rezultate promițătoare. Din informațiile oficiale pe care le am – ca toată lumea –, au fost patru mii de dosare, 120 trimise la parchet, trei în instanță și o confiscare. Stau și mă întreb: dacă înființăm o agenție de integritate care vrea să verifice 1.600.000 de oameni, iar în 730 de zile de funcționare are o singură confiscare, aceasta este o agenție eficientă?!

Eu cred că Guvernul trebuie să ne răspundă la o întrebare: ori clasa politică e curata ca lacrima, ori avem o agenție ineficientă. Dânșii trebuie să răspundă la această întrebare.

O altă chestiune. Vreau să luăm aminte și să ținem cont, în momentul în care Curtea Constituțională se va pronunța, că astăzi, poate ca niciodată, Parlamentul României se va pronunța în absența președintelui Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități, care ieri a făcut declarații foarte interesante la un post de televiziune din Târgu-Mureș. Domnia Sa a spus că, dacă vom adopta Legea ANI în această formă, statul român va pierde și la Curtea Constituțională, și la Strasbourg, că primul căruia i se va aplica această lege se va duce la Curtea Constituțională și va avea câștig de cauză și, mai mult decât atât, Domnia Sa – și aici insist asupra faptului că este și senator al arcului guvernamental – a acuzat intervenția publică a președintelui Traian Băsescu, acuzându-l pe președintele țării de o adevărată execuție publică a senatorului Frunda György.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Aș dori să vă informez, înainte de a-l invita pe domnul ministru Predoiu să se adreseze plenului Senatului, că, după votul de astăzi cu privire la Legea Agenției Naționale de Integritate, voi transmite, în calitate de președinte al Senatului, o solicitare oficială către președintele Consiliului Național de Integritate, forul care supervizează în mod direct activitatea Agenției Naționale de Integritate, de a prezenta un raport de activitate pe perioada 2007–2009, în condițiile în care acest raport, deși era obligatoriu din punct de vedere legal, nu ne-a fost transmis. Deci, indiferent de discuția de aici, indiferent de cazurile specifice care au fost invocate, Senatul își va exercita obligațiile de autoritate și control democratic asupra instituțiilor din subordinea sa.

Vă rog, domnule ministru Cătălin Predoiu, vă invit la microfonul Senatului.

Datoria mea față de dumneavoastră este să răspund tuturor punctelor ridicate și am să încerc să o fac în cel mai scurt timp cu putință.

Prima și cred că cea mai importantă problemă care s-a ridicat în relația Guvern – Senat a fost aceea a atitudinii pe care reprezentanții Executivului ar avea-o față de Domniile Voastre.

Eu cred că adevărul este o formă de respect, poate că cea mai importantă formă de respect, și în toate pozițiile pe care le-am avut ca ministru al justiției am încercat să vă spun adevărul față de situația din justiție, față de Mecanismul de cooperare și verificare, față de impactul deciziilor dumneavoastră, cum ar fi acela al votării sau respingerii unui proiect de lege cu impact pe justiție.

Sunt gata oricând să dau socoteală pentru toate declarațiile pe care le-am făcut. Corect ar fi să se invoce direct ce anume din discursul meu public a lezat Senatul, înainte de a trage concluzii.

Vă asigur, în concluzie, pe această cale, încă o dată, de respectul meu, ca ministru, față de instituția dumneavoastră și, în același timp, de determinarea mea de a spune lucrurilor pe nume, indiferent cât sunt de neplăcute.

În ceea ce privește proiectul de față, cred că e bine să fim puțin mai tehnici, mai preciși și să stabilim despre ce anume discutăm. Noi discutăm aici despre o soluție legislativă care a fost degajată în Camera Deputaților, ca urmare a cerinței Curții Constituționale de a fi revizuit proiectul, de a fi revăzut și de a fi pus în acord cu Constituția.

Prin urmare, cred că e bine să ne concentrăm pe un efort constructiv, iar nu de împărțire a culpelor, și să contribuim cu toții la cele mai bune soluții, care nu sunt ușor de găsit, așa cum anticipam într-o declarație.

Guvernul și-a întemeiat poziția, atât la Camera Deputaților, cât și în fața Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, pe jurisprudența Curții Constituționale, pe deciziile nr. 321 din 2007 și nr. 414 din 2007. Aceste decizii validează o procedură prevăzută de Legea nr. 115/2006 privind controlul averii demnitarilor și altor categorii de persoane cu funcții de conducere și control în administrația statului sau în justiție, soluții care au fost, cum am spus, verificate și validate din punct de vedere constituțional. Mai precis, cele două decizii au făcut un control de constituționalitate al art. 18 din lege și au stabilit că acesta este constituțional. Or, art. 18 din legea amintită prevede că este posibil să se procedeze de către comisii la confiscarea unor bunuri sau cote-părți din bunuri nejustificate și aceleași decizii stabilesc – reamintesc, aici, domnului senator Șova exact ce am spus la comisie – faptul că pot exista în legislație și alte cazuri de confiscări de bunuri sau cote-părți din bunuri care nu sunt neapărat rezultatul unor infracțiuni sau contravenții.

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Îl invit la microfon, pentru un scurt comentariu și răspuns la întrebările adresate de unii colegi, pe secretarul general al ANI, pentru că este firesc ca și instituția în sine să aibă oportunitatea de a-și prezenta punctul de vedere.

Domnule secretar general, vă rog.

Evident, dacă sunt colegi senatori care vor să reacționeze la comentariile domnului ministru, o vor face imediat după aceea.

Vă rog.

## – **Domnul Horia Georgescu** _secretarul general al Agenției Naționale de Integritate_ **:**

## Domnule președinte,

Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor senatori,

Aș vrea să fac câteva observații punctuale referitoare la unele lucruri care s-au spus aici.

Rapoartele de activitate ale Agenției Naționale de Integritate s-au făcut trimestrial și s-au transmis, conform legii, Consiliului Național de Integritate pentru a fi transmise Senatului României. Este responsabilitatea exclusivă a Consiliului Național de Integritate să transmită aceste rapoarte de activitate Senatului României.

Mai mult decât atât, după cum știți, Agenția Națională de Integritate trebuie, anual, să desfășoare un audit extern independent. A avut loc o licitație, au avut loc evaluări și două rapoarte de audit extern independent, care nu remarcă niciun fel de deficiențe la adresa managementului și activității agenției. Mai mult decât atât, aș vrea să indic cele trei rapoarte de evaluare tehnică și politică ale Comisiei Europene, care laudă activitatea agenției.

Nu aș vrea să intru în alte discuții referitoare la probleme care țin de subiecte individuale. Pot să vă spun doar că anumite activități ale agenției se află pe rolul instanțelor și, până la pronunțarea acestora, nu doresc să fac niciun comentariu.

Mai mult decât atât, vreau să vă spun că, pentru anul viitor, Agenția Națională de Integritate a bugetat un număr de 99 de posturi și va avea, probabil, un buget de aproximativ 2,5 milioane de euro.

Referitor la celelalte acuzații, vreau să vă spun că au fost formulate plângeri oficiale la adresa instituțiilor statului, pe care deja s-au pronunțat de anul trecut, din primăvară, și care nu au constatat absolut niciun fel de probleme în desfășurarea niciunor proceduri de licitație sau alte legături cu activitatea agenției.

## Mulțumesc.

Un scurt drept la replică din partea domnului senator Georgică Severin, al cărui nume a fost invocat de domnul ministru Predoiu. Dacă cei care au fost menționați în mod...

## Domnule președinte, Domnule prim-ministru, Domnule ministru,

Am ascultat cu mult interes expozeul domnului ministru Predoiu și sunt, sincer, un pic dezamăgit că nu am obținut acea certitudine din partea șefului justiției din România că această lege este constituțională.

Legat de problema demisiilor, aș vrea să spun un lucru: încă nu am văzut ministru demisionând, așa că, într-adevăr, vă cred că nu prea se demisionează din guvernele României

și, în același timp, mai bine îmi dau demisia dintr-un partid decât să mă autosuspend dintr-unul ca să fac „titiromba” din guvern în guvern.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc foarte mult.

## Stimați colegi...

Domnule senator Oprea, vă rog, o foarte, foarte scurtă intervenție. Am avut o înțelegere la începutul ședinței, că va fi reținere în intervenții.

Vă rog, microfonul 2.

## **Domnul Dumitru Oprea:**

Domnul Georgescu nu poate să vorbească în fața Parlamentului, decât „pe sticlă”! Și o face cu atâta nerușinare și cu atâta minciună, încât am să-l dau în judecată, și o fac public.

Abia aștept judecarea mea, ca să vă judec eu.

În al doilea rând, eu fac publică averea din 2004. Soția lucrează la finanțe publice.

În al treilea rând, în 2007, cu o lună înainte, în luna decembrie, am avut declarația de avere afișată pe site-ul ANI, pentru că eram candidat la alegerile europarlamentare. Când am devenit europarlamentar, din nou, ANI era obligată să afișeze. Peste o lună, face un dosar pentru trei persoane, trei rectori, dar numai unul din dosarele acelea este urmărit, al lui Oprea. Ceilalți doi colegi rectori, fiindcă aveau altă culoare politică, nu au fost urmăriți. De aceea nu se judecă procesul, fiindcă sunteți acuzat de așa ceva.

În al patrulea rând, cum explicați, domnule Georgescu, faptul că aveți extrasele de cont din dosarul pe care dumneavoastră mi l-ați înaintat și l-ați verificat, cu cinci conturi care au sold zero? Dumneavoastră îmi cereți să justific de ce cele cu sold zero nu au peste 10.000 de dolari, respectiv peste 5.000 de euro, respectiv peste 120 de milioane de lei.

Este inadmisibil, dragi colegi! Solduri zero, măsluite de ei, și-mi cer să justific ceea ce ei măsluiesc! Este strigător la cer!

De asta nu are curajul să răspundă decât „pe sticlă”, unde știe că, din bun-simț, nu am luat niciodată cuvântul. De doi ani de zile sufăr, sperând să fiu judecat, ca apoi să-i judec.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Cu acestea, stimați colegi, încheiem dezbaterea generală. Suntem în fața unui raport comun al comisiilor, de admitere, cu un amendament care a fost enunțat de domnul președinte Greblă. Este cel legat de reprezentanții mișcării sindicale.

Suntem în fața unei legi organice și

Voiam să verific dacă votăm acum raportul comisiei și dăm votul final mai târziu. Aceasta era singura întrebare.

Este tot un vot organic? Votul la final?

De acord.

Încheiem dezbaterile generale cu privire la acest text și vom reveni cu un vot final după primele șase texte. Domnule senator Igaș, microfonul 2, vă rog.

## **Domnul Traian Constantin Igaș:**

## Domnule președinte,

Conform regulamentului și conform înțelegerii pe care am avut-o cu liderii grupurilor parlamentare, votăm raportul, iar votul final îl dăm la urmă. Mai avem de dat un vot și pe amendament.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Este o întrebare de natură procedurală și vă cer și sfatul, pentru că, în mod normal, ar trebui să epuizăm, cred eu, voturile

... mai puțin votul final, pentru că aceasta a fost înțelegerea.

Deci, în mod normal, cred că ar trebui să ne pronunțăm cu privire la raportul comisiei, pentru a putea să avansăm. Oricum, votul final va fi la urmă, deci fără el nu se poate încheia procedura de legiferare.

Cred că este logic, și este și regulamentar, să putem să încheiem la fiecare punct.

Domnule senator Corlățean, dacă aveți un punct de vedere contrar sau o sugestie concretă, aveți cuvântul. Microfonul 4.

## **Domnul Titus Corlățean:**

## Domnule președinte,

Asta este situația când intrăm în tot felul de aranjamente atipice pentru o procedură parlamentară.

Vreau să vă spun un lucru. Noi am acceptat, într-o tentație de compromis rezonabil, să trecem peste poziția Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, pe care ne-am stabilit-o înainte de această ședință, spunând că pentru noi prioritatea, cu adevărat, o reprezintă cele două ordonanțe de urgență ale Guvernului legate de TVA, de situația cetățenilor României, de nivelul de trai și chestiunile legate de administrația publică și de bugete. Am acceptat să fie pe pozițiile 3 și 4, în condițiile în care votul are loc la finalul celor șase puncte din ordinea de zi. Este neobișnuit să rupem procedura de vot, acum jumătate și partea a doua ulterior.

Este un compromis la care am mers călcând poziția inițială a grupului, dar nu cred că este cazul să mergem mai departe, mai ales că lucrurile sunt clare.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Bun. Este, practic, același lucru. Nu cred că este o mare diferență. Lucrurile cred că sunt suficient de clare.

De aceea, haideți să trecem – profitând și de faptul că premierul și ministrul justiției sunt aici – la punctul 3 din ordinea de zi și vom da voturile după cele șase texte pe care le vom parcurge.

Domnule senator Igaș, vă rog.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Haideți să procedăm așa cum procedăm de fiecare dată când o lege organică este trimisă spre votul final. Avem un amendament de votat, avem de dat vot pe raport și apoi vot final, pe care le vom da după dezbaterea celor 6 puncte din ordinea de zi, așa cum ne-am înțeles în pauza de consultări cu liderii grupurilor parlamentare prezente în Senat. Acesta este sensul discuției și ceea ce trebuie să facem noi. Până la urmă, aceasta este și interpretarea regulamentară. Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Hașotti.

Aș dori să găsim un echilibru între înțelegerea dintre liderii grupurilor parlamentare și procedurile noastre de vot. Vă rog

să facem acest lucru, și domnul senator Hașotti probabil că ne va furniza o soluție. Microfonul 2.

Sper, domnule președinte.

Noi ne aflăm la sfârșitul dezbaterii celor șase proiecte într-un fel de microsesiune de vot pe raport și vot final, cum se întâmplă lunea, de la ora 17.00.

Dacă se poate vota acum ceva din acest proiect este doar amendamentul. După ce se votează amendamentul, la sfârșit se trece la vot pe raport și vot final. Așa s-a convenit la nivelul liderilor și așa este firesc să fie.

Așa este corect și regulamentar și cred că se respectă spiritul discuției de la începutul ședinței.

De aceea, propunerea domnului senator Hașotti este de a vota amendamentul admis, care a fost prezentat de președintele comisiei în urmă cu...

Dacă nu sunt obiecții, de ce să-l mai supunem la vot?!

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Dacă există dificultăți cu acest amendament, pentru că raportul comisiei include acest amendament admis, domnule senator Greblă.

Dacă nu există dificultăți cu amendamentul admis, și înțeleg că nu există... Este admis.

Vă rog, domnule senator Igaș. Microfonul 2.

## Domnule președinte,

Grupul parlamentar al PDL nu este de acord cu acest amendament și vă rog frumos să-l supuneți la vot.

Este altă situație deja. Dacă este vorba de solicitarea unui vot cu privire la amendament, acest lucru este regulamentar și-l vom supune votului dumneavoastră acum.

Aș dori ca domnul președinte Greblă să prezinte acest amendament încă o dată, ca să fim cu toții în cunoștință de cauză, iar voturile pe raport și pe lege, în ansamblu, le vom da după cele 6 puncte care am convenit a fi dezbătute.

Încă o dată vă rog, domnule președinte, pentru a putea să fim cu toții în cunoștință de cauză, având și invitați de marcă din mișcarea sindicală.

## Stimați colegi,

Este vorba de textul adoptat de Camera Deputaților, punctul 37 art. 1 alin. (1). Printre persoanele care aveau obligația să depună declarația de avere și, respectiv, declarația de interese, erau enumerați și președinții, vicepreședinții, secretarii, trezorierii federațiilor și confederațiilor sindicale.

La Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități s-a depus un amendament, însoțit de niște acte, prin care s-a propus eliminarea acestui punct 37 art. 1 alin. (1), cu motivarea principală că există o solicitare din partea Organizației Internaționale a Muncii de a elimina din textul legii obligativitatea pentru aceste categorii de persoane. Motivarea este dată de convențiile internaționale la care România este parte și de faptul că, în înțelesul textului de lege, liderii de sindicat nu s-ar încadra nici în categoria de funcționar public, nici în categoria de demnitar public, astfel încât, dacă se dorește o asemenea obligativitate, ar trebui făcută o altă lege.

Acest amendament de eliminare a acestei obligativități a fost făcut de cei trei colegi ai noștri, domnul senator Câmpanu, domnul senator Grosu și domnul senator Chivu, și a fost adoptat de comisie cu o largă majoritate de voturi. Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Avem în fața noastră o propunere de vot cu privire la amendamentul admis.

Votul în favoarea păstrării acestui amendament înseamnă că va fi exceptată de la prevederile acestei legi categoria menționată.

Cine va vota împotriva acestui amendament va vota pentru eliminarea amendamentului admis din raportul final al comisiei.

Suntem înțeleși cu privire la sensul votului nostru? În aceste condiții, vă rog să vă pronunțați cu privire la amendamentul admis.

Dau cuvântul domnului senator Igaș.

Listă de vot, domnule președinte.

Listă de vot pentru liderii grupurilor parlamentare. Dau cuvântul domnului senator Corlățean.

Ca urmare a votului, doresc să atrag atenția asupra faptului că în condițiile în care tratatele internaționale fac parte, în virtutea dispozițiilor pertinente ale Constituției, din dreptul intern, deci sunt legi interne, prin votul respectiv intrăm în contradicție cu obligația statului român, _pacta sunt servanda_ , de a respecta și tratatele internaționale, dar și acel angajament care este drept intern.

Mulțumesc.

Cu aceasta, încheiem dezbaterea și acest vot preliminar. Trecem la punctul 3 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Domnul președinte Toni Greblă este prezent.

Din partea Guvernului?

Domnule prim-ministru, vă rog să prezentați punctul de vedere al Cabinetului pe care îl conduceți. Vă rog.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Guvernul susține Proiectul de lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Se pune întrebarea de ce susține acest proiect de lege. Pentru două motive foarte simple, directe și pragmatice.

Primul motiv. Prin acest proiect de lege se scurtează durata proceselor judiciare din România. Probabil că și dumneavoastră aveți foarte multe plângeri din partea cetățenilor cu privire la lungimea proceselor judiciare din România, la birourile dumneavoastră parlamentare.

Acest proiect de lege vine să răspundă unei asemenea provocări, vine să răspundă unei asemenea doleanțe a oamenilor de a scurta durata proceselor judiciare.

În al doilea rând, este vorba de reducerea costului procesului judiciar. La fel de bine cunoașteți și dumneavoastră, ca persoane ce sunteți în contact permanent cu oamenii, că aceștia se plâng de costurile proceselor judiciare.

Care ar fi câteva dintre argumentele de text care răspund celor două obiective pe care le-am enunțat în momentul de față?

Iată câteva exemple din textul proiectului: termenul în cunoștință. Știm bine că astăzi procesele judiciare se prelungesc, se amână, din cauza neîndeplinirii procedurii de citare, fie că nu a fost citat la adresa indicată, fie că a fost citat la altă adresă decât cea din buletin, fie avocații găsesc alte soluții în fața judecătorilor, și sunt procese amânate din această cauză luni în șir. Soluția pragmatică pe care proiectul de lege v-o propune este următoarea: partea căreia personal sau prin reprezentant i s-a înmânat citația pentru un termen de judecată va fi prezumată ca recunoștință și termenele de judecată ulterioare, cu alte cuvinte, odată ce ai primit o citație și s-a constatat faptul că ai știut de acel termen, se prezumă că ești în cunoștință de cauză și cu privire la termenele ulterioare și mai poți veni în fața judecătorului să mai ceri amânare pentru faptul că nu ai fost citat la adresa indicată, menționată sau prin găsirea altor subterfugii judiciare de amânare a procesului.

Scurtarea termenelor procedurale prin faptul că se instituie obligația judecătorului de a fixa termene procedurale scurte, uneori chiar de la o zi la alta. Ați văzut jurisprudența americană. Un proces penal începe luni, se judecă în fiecare zi cu probele existente și se dă o soluție. Oare în România de ce nu ar fi posibil ca procesele judiciare, odată ce probatoriul a fost stabilit, să se judece în fiecare zi, astfel încât oamenii să aibă acces la o justiție rapidă, pe baza unor probe corecte și administrate în timp rezonabil, iar excepția să fie termenele mai lungi, și nu cum este în momentul de față?

Vă mulțumesc, domnule prim-ministru. Domnule președinte Greblă, aveți cuvântul.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a examinat Proiectul de lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și, în urma dezbaterilor care au avut loc în comisie, s-a constatat că rezultatul votului a fost 5 voturi pentru, 5 voturi împotrivă, astfel încât noi v-am propus proiectul de lege în final spre dezbatere, cu această mențiune că votul a fost indecis.

Supunem proiectul de lege spre dezbatere și, apoi, spre adoptare, cu mențiunea că pe parcursul dezbaterilor au fost exprimate opinii pro și contra, unele care țin de scurtarea soluționării cauzelor, iar contraargumentele au fost acelea că, de fapt, este o compilație din Codurile de procedură penală și din Codurile de procedură civilă, pe care le-a adoptat recent Parlamentul, cu codurile în materie, cu alte proiecte de lege care sunt pe ordinea de zi a plenului, astfel încât, având în vedere și termenul de intrare în vigoare a acestui proiect, se pare că reglementarea completă ar fi cea din Codurile de procedură civilă și penală, și nu acest mix făcut pentru o perioadă de 6 luni.

Am intrat, de asemenea, în dificultate în ceea ce privește momentul intrării în vigoare a Codului de procedură civilă și, respectiv, a Codului de procedură penală, pentru că ar trebui abrogat acest proiect, dacă ar deveni lege. Acesta va avea o viață de numai câteva luni.

În sfârșit, având în vedere argumentele contra: că impactul asupra populației va fi foarte mare, cu consecințele respective, că intră în vigoare unele prevederi foarte repede, fără să fie cunoscute de specialiști, dar mai ales de marele public, s-ar crea niște inconveniente care ar fi greu de cuantificat.

Drept urmare, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, având în vedere că ne aflăm și în prezența unei legi cu caracter organic, că Senatul este primă Cameră sesizată, vă supune spre dezbatere și adoptare, alături de inițiatori, proiectul de lege, cu mențiunea că în comisie nu am putut adopta nici un punct de vedere favorabil, nici unul nefavorabil. Juridico-tehnic, de acum încolo dumneavoastră puteți să examinați proiectul de lege așa cum a fost înaintat de inițiator sau puteți hotărî retrimiterea la comisie pentru eventuale dezbateri și o altă poziție în comisie. Votul dumneavoastră este însă suveran, cu mențiunea că ne aflăm în fața unei legi cu caracter organic.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Intervenții din partea grupurilor parlamentare? Domnul senator Țuțuianu. Microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru, Domnule ministru al justiției,

Voi exprima, în numele Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, un punct de vedere cu privire la acest act normativ și voi porni de la votul din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Vreau să-i aduc aminte domnului ministru că am insistat în ședința Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări ca la dezbaterile noastre să fie prezenți Consiliul Superior al Magistraturii, reprezentanții Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentanții Asociației Magistraților din România și ai Uniunii Naționale a Judecătorilor din România.

Nu s-a dorit ca la dezbatere să avem prezenți acești reprezentanți, ba mai mult, s-a considerat că, prin atitudinea noastră, noi, senatorii din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, am încercat să blocăm, chipurile, procesul de reformă. Nu aș vrea să intru astăzi pe foarte multe detalii tehnice, dar aș vrea să aduc la cunoștința colegilor din Senat și reprezentanților Guvernului ce spun oamenii care lucrează în sistem.

Mai întâi, Asociația Magistraților din România spune într-un comunicat de presă:

„Prin proiectul de lege al Ministerului Justiției se încalcă grav liberul acces la justiție.”

De asemenea, se spune de către Uniunea Națională a Judecătorilor din România că: „Deși proiectul de lege conține unele prevederi care pot părea, la prima vedere, benefice în anumite domenii, el suferă de o lipsă de viziune sistemică și ancorată în realitățile românești și, în ciuda faptului că public se afirmă altceva, va conduce la supraîncărcarea altor instanțe – curțile de apel –, în detrimentul instanțelor inferioare.”

## De asemenea, se spune:

„Mica reformă nu va duce la îmbunătățirea miraculoasă a stării justiției, ba chiar va supraîncărca activitatea unor instanțe în detrimentul altora” și în acest comunicat se cere Guvernului să renunțe la stilul pompieristic pentru a prezenta obiectiv avantajele noilor modificări legislative.

În același comunicat: „Soluționarea mai rapidă a proceselor se datorează atât unei logistici impresionante, cât și unor prevederi legislative care nu pot fi implementate în România fără riscul atragerii unor condamnări la CEDO pentru țara noastră.”

## Vă mulțumesc.

Ca să fie limpede pentru toată lumea, înțeleg că există și o solicitare formală pentru retrimiterea acestui text la comisie, pe lângă poziția generală a Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, care a fost prezentată de domnul senator Țuțuianu. Acest lucru este important, fiindcă trebuie clarificat acum, înainte de a avansa către votul final.

Domnul ministru Predoiu.

O secundă. Puteți interveni, dar am vrut să verific acest lucru. Nu există această solicitare.

Domnule ministru Predoiu, aveți cuvântul.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Tot în spiritul adevărului invocat la discuția precedentă, aș vrea să fac o serie de precizări. Acest proiect extrem de important – subliniez, extrem de important – pentru situația din justiție a făcut subiectul unor dezbateri publice cu sistemul judiciar și organisme neguvernamentale în luna ianuarie a anului curent, până la momentul în care a fost, în luna iulie, adoptat de către Guvern.

La aceste dezbateri au participat o serie de instituții cu impact în activitatea din justiție, le găsiți la pagina 9 din materialul pe care l-am pus la dispoziția Domniilor Voastre, respectiv CSM, Ministerul Public, Înalta Curte de Casație și Justiție, Avocatul Poporului, Uniunea Națională a Judecătorilor din România, Asociația Procurorilor din România, Federația Națională Sindicală „Projust”, Federația Națională Sindicală „Justiția”, Uniunea Națională a Barourilor din România, Transparency Internațional, APADOR-CH, Consiliul de Mediere etc. Lista este la pagina 9. Am primit din țară peste 300 de contribuții, le am aici la mine, acestea sunt, le-am analizat. Peste 100 din aceste contribuții au fost incluse în proiect. De asemenea, am primit din țară – le am, de asemenea, la mine – rapoarte și scrisori din partea curților de apel, în care ni se mulțumește pentru acest proiect de dezbatere publică și pentru oportunitatea de a se introduce aceste îmbunătățiri procedurale pentru fluidizarea cursului judecăților.

Au fost citate aici Asociația Magistraților din România și Înalta Curte de Casație și Justiție. Aș vrea să vă spun că Asociația Magistraților din România a fost invitată în cadrul acestui proiect de dezbatere publică, a refuzat să participe de la prima și până la ultima ședință din cele care au făcut subiectul dezbaterii, pentru ca, ulterior, să ne acuze că nu am făcut proces de consultare publică.

Din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, de altfel, a formulat aceste propuneri prin intermediul unui președinte interimar, care, din câte sunt informat, nu a consultat șefii de secții, au sosit zece propuneri, care nu au deloc caracter tehnic, ci de oportunitate, și care vizează, de fapt, o cu totul și cu totul altă problemă, respectiv situația completului de nouă judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu intru aici în detalii tehnice, dar, dacă este nevoie, voi da toate lămuririle necesare legate de miza acestui complet și care este, de fapt, situația la el.

Mulțumesc.

Aș vrea să clarificăm o chestiune procedurală, nu este o chestiune politică, nu este o chestiune legislativă. Suntem,

așa cum v-a spus și domnul președinte Greblă, în fața unei situații inedite: în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări nu a putut fi adoptat un raport de admitere sau de respingere, în condițiile în care a existat paritate deplină între voturile în favoarea raportului, respectiv pentru respingerea raportului.

În aceste condiții, procedural vorbesc, strict procedural, și nu politic, sunt două variante: fie plenul decide că acest text se reîntoarce la comisie pentru a se tranșa acest lucru, fie, dacă plenul consideră că nu aceasta este calea de urmat, la votul de peste câteva zeci de minute va trebui să adoptăm textul de lege votându-l articol cu articol. Sunt 12 sau mai multe articole în textul de lege.

Deci, din punct de vedere strict procedural, va trebui să tranșăm problema și solicit opinia plenului și a domnului președinte Greblă, pentru că va trebui să ieșim din acest mic impas al votului incert al comisiei pe raport, ceea ce este o chestiune pe care trebuie s-o depășim din punct de vedere procedural.

Domnule președinte Greblă, vă rog. Microfonul 7.

Așa este, domnule președinte, cum foarte bine ați sintetizat dumneavoastră, cu precizarea că niciun text al Regulamentului Senatului nu ne obligă să îl examinăm articol cu articol. Nefiind amendamente până la această oră, neexistând amendamente acum din partea colegilor, putem să hotărâm să dăm un vot pe proiectul de lege așa cum a fost înaintat de inițiator.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Nu am nicio dificultate.

Deci, în condițiile în care nu există o solicitare expresă pentru retrimiterea la comisie, înțeleg că vom da votul final după cele șase texte, așa cum am convenit la începutul ședinței noastre.

- E în regulă. Am vrut să clarificăm acest subiect

- procedural.

Mai sunt alte intervenții pe fondul materiei?

Constat că nu.

- Domnul președinte Greblă dorește să intervină în calitate

- de senator, și nu în calitate de președinte al comisiei. Vă rog, domnule senator.

Pentru că am prezentat raportul obiectiv, în calitatea mea de președinte, acum vreau să-mi exprim câteva gânduri în legătură cu dorința multor români de a avea parte în România de procese drepte, în înțelesul fiecăruia, dar care să se termine într-un timp rezonabil, un timp cât mai scurt posibil. Sub acest aspect, prima tentație pe care am avut-o a fost să salut inițiativa guvernamentală, pentru că sunt câteva lucruri acolo care au rolul și, într-un anume context, chiar pot contribui la actul de grăbire a proceselor.

Din păcate, în materie de justiție, constatăm pentru a nu știu câta oară că nu există o colaborare între principalele instituții sau autorități care concură la realizarea actului justiției, și din nou Ministerul Justiției vine cu un proiect de lege, din nou Ministerul Justiției ne spune „l-am dezbătut cu principalii noștri «parteneri»”, apoi Înalta Curte de Casație și Justiție, Asociația Magistraților din România și așa mai departe ne înaintează importante obiecții, nu cu încărcătură politică, în legătură cu textele supuse dezbaterii noastre astăzi. Din acest punct de vedere, nu reușesc să înțeleg de ce Ministerul Justiției nu găsește cu cale să negocieze cu Înalta Curte de Casație și Justiție, cu Parchetul General, cu Consiliul Superior al Magistraturii și așa mai departe, să convină niște texte, pentru că, dacă ei convin textele respective, acestea sunt și transpuse, implementate, puse în practică imediat. Împotriva voinței tuturor, este greu să legiferezi.

Și astăzi Ministerul Justiției sau cine a decis acest lucru a mai făcut o greșeală, dovada faptului că așa se lucrează acolo, ca să întreținem o stare care nu este cea mai bună. Dacă se dorea invitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Consiliului Superior al Magistraturii, a oricăror alte instituții sau autorități, invitația trebuia să fie făcută oficial și la nivel de șef de instituție. Domnul ministru are la stânga dânsului o distinsă judecătoare de la Înalta Curte, care nu are o funcție de reprezentare aici. Este dovada de a-i pune pe unii contra altora, și luați-o, domnule ministru, ca o recomandare.

Este dorința mea, pe care v-am transmis-o în mai multe rânduri, să negociați cu principalii dumneavoastră colaboratori, luni de zile, până ajungeți la un compromis rezonabil, și apoi să munciți toți pentru a-l transpune în practică. Altfel, nu vom avea niciodată nici texte de lege care să fie însușite de cei care trebuie să le aplice, nici voință comună de a face ca lucrurile să se îndrepte în justiția românească.

## Mulțumesc.

Mai sunt alte intervenții? După aceea, evident, domnul ministru va putea... Îl invit pe domnul senator Urban la microfonul 2.

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Mărturisesc că am analizat și eu punctele de vedere care au fost trimise Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări de către Consiliul Superior al Magistraturii și, după ce m-am uitat pe ele cu atenție, mi-au adus aminte de dezbaterile de la subcomisia care analizează Codul de procedură civilă și am văzut că, în mod surprinzător, în foarte multe cazuri, în situații și asupra unor instituții cu care Consiliul Superior al Magistraturii fusese de acord la dezbaterile de la Codul de procedură civilă, acesta a revenit asupra acelor puncte de vedere.

Deci, din punctul meu de vedere, ca jurist, eu cred că, apropo de negocierea unei legi, o lege se dezbate, se discută cu asociațiile profesionale, iar în momentul în care s-a ajuns la o concluzie ea trebuie pusă imediat în aplicare. Dacă vom

reveni de fiecare dată cu noi puncte de vedere, nu vom mai reuși vreodată să ajungem să vedem cu adevărat ce se va întâmpla la punerea în aplicare și în practică a respectivelor dispoziții.

Eu cred, mai ales având în vedere faptul că aceste instituții se regăsesc în codurile care au fost adoptate de către Parlamentul României, că este mai mult decât necesar ca printr-o asemenea lege ele să fie puse în practică, pentru ca, în primul rând, profesioniștii dreptului să învețe să lucreze cu aceste unelte, iar, în ceea ce-i privește pe justițiabili, ușor-ușor să se poată face trecerea firească spre momentul în care, în octombrie 2011, aceste coduri vor intra în vigoare.

Eu cred că dezbaterile care au avut loc au fost suficiente, au existat toate aceste proiecte, de peste un an și jumătate, pe site-ul Ministerului Justiției și eu cred că este momentul să le adoptăm prin vot și să vedem, practic, ce efecte vor avea ele în ceea ce privește îmbunătățirea mersului justiției. Dacă vom amâna la nesfârșit luarea acestor măsuri, nu cred că vom face decât să ne scufundăm în propria agonie, la care, poate, prin noianul de legi, prin modul, de multe ori necugetat, în care am adus modificări codurilor de-a lungul ultimilor ani, am contribuit și noi, Parlamentul, în mare măsură.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul ministru Predoiu.

## Domnule președinte,

Vă mulțumesc că mi-ați oferit din nou ocazia să precizez câteva lucruri.

Aș vrea să vă asigur – poate chiar cu un anumit caracter de solemnitate – că am rămas în această funcție cu inima deschisă și poate lucrez bine, poate lucrez prost, dar vă asigur că lucrez cu bună-credință.

Am încercat, cum era și normal, să obținem o dezbatere cât mai largă. Am invitat la minister absolut toți responsabilii din sistemul judiciar încă din luna ianuarie. O parte dintre ei am lucrat umăr lângă umăr până la final. Există câteva persoane din sistemul judiciar care nu au dorit să se alăture acestui efort. Este alegerea Domniilor Lor și am respectat-o ca atare, nu am criticat-o niciodată până astăzi, nu o voi critica nici astăzi, dar ceea ce nu pot să fac este să stau și să văd cum munca a sute de oameni – și spun bine a sute de oameni – din sistemul judiciar, alături de Ministerul Justiției, este pusă sub semnul întrebării numai pentru că două, trei sau poate zece persoane nu au dorit să intre în acest proiect. Repet, este alegerea Domniilor Lor.

Evident că cea mai mare parte a textelor au fost rafinate cu oamenii din sistem și dați-mi voie să citesc doar două fraze din cele câteva zeci de faxuri primite la minister.

Ni se spune așa, mulțumindu-ne întreg corpul de magistrați pentru că am contribuit „la îmbunătățirea textelor și a structurii acestora, de natură a spori calitatea conținutului” – Curtea de Apel Iași. În același spirit, Curtea de Apel Bacău ne mulțumește pentru dezbaterea publică a acestor proiecte, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Constanța și toate celelalte instanțe mari, domnule președinte.

Este imposibil să mulțumești pe toată lumea. Repet, am analizat peste 300 de amendamente, peste 100 sunt incluse. Este adevărat, din cele 10 trimise de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin doamna președinte interimar, au fost reținute doar o parte. E adevărat, din cele 7 trimise de Asociația Magistraților din România au fost reținute doar o parte. Este, cred, o exagerare să spunem că nu avem un consens, când cea mai mare parte a sistemului susține și așteaptă acest proiect.

## Vă mulțumesc.

Cu aceasta, încheiem dezbaterea cu privire la acest text. Vom da votul după parcurgerea celorlalte inițiative legislative.

La punctul 4 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale.

Am să rog colegii din comisiile care au redactat raportul să-și ocupe locul obișnuit, în dreapta prezidiului, și am să întreb dacă, din partea Guvernului, domnul prim-ministru dorește să intervină și să prezinte punctul de vedere. Domnule prim-ministru, vă rog.

## Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Guvernul solicită adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale în forma adoptată de către Guvern.

Acest proiect de act normativ are foarte multe prevederi care vin să răspundă unor nevoi financiar-fiscale ale statului român. Eu mă voi referi punctual la măsura care a determinat cele mai multe discuții și dezbateri în viața publică românească, și mă refer aici la majorarea TVA-ului.

Voi fi extrem de deschis și de direct cu dumneavoastră. România a intrat în criza economică pe care o cunoaștem nu din cauza Guvernului României, nu din cauza măsurilor pe care le-a promovat Guvernul pe care l-am reprezentat și în 2009, și în 2010, ci din cauza faptului că suntem parte a unei crize economice globale. Această criză ne-a arătat nouă, românilor, și României, ca țară, faptul că avem probleme structurale majore.

O să renunț la limbajul tehnic specific finanțiștilor, cu deficite structurale, cu alte expresii din domeniul economic, și o să folosesc un limbaj cât mai direct. Dacă în perioada 2007–2008, imediat după intrarea României în Uniunea

Europeană, țara a avut avantajul de a avea resurse financiare conjuncturale, determinate de fluxurile de capital străin care au intrat în țară ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană, datorită faptului că au fost, în acest context, creșteri economice substanțiale, dar, din nefericire spun, conjuncturale – iar acum vedem că au fost conjuncturale, mai mult ca niciodată –, acea perioadă a anului 2008 nu a fost folosită de către România pentru a putea să-și croiască un drum corect din punct de vedere economic și tot avantajul acela al creșterii economice determinate de intrarea țării în Uniunea Europeană în loc să se ducă, așa cum era firesc, spre investiții și, implicit, spre locuri de muncă, s-a dus spre consum. Asta înseamnă asistență socială, salarii, pensii, cu preponderență, considerându-se atunci de către guvernanții acelor vremuri că acele situații conjuncturale determinate de intrarea țării în Uniunea Europeană vor fi pentru totdeauna valabile în România.

Mulțumesc, domnule prim-ministru. Un punct de vedere al comisiei.

Vă rog, domnule senator Ovidiu Marian, microfonul 7.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a fost sesizată pentru dezbaterea și întocmirea raportului la proiectul de lege care reglementează modificarea și completarea Codului fiscal, principalele măsuri incluse în proiectul de lege fiind următoarele:

– modificarea cotei de impozit plătit de persoanele juridice pentru veniturile din dividende de la 10% la 16%;

– obligația plății de contribuții individuale de asigurări sociale de sănătate, de asigurări sociale și de șomaj pentru veniturile de natură profesională, altele decât cele salariale;

– includerea în veniturile salariale a contravalorii tichetelor cadou, tichetelor de creșă, tichetelor de vacanță și a celor de masă, persoana fizică datorând pentru veniturile respective numai impozitul pe venitul din salarii;

– includerea în veniturile salariale și impozitarea plăților compensatorii pentru care se datorează numai impozitul pe venit;

– impozitarea cu 16% a veniturilor obținute de către persoanele fizice rezidente și nerezidente, sub forma dobânzilor la depozitele la vedere, la depozitele la termen și alte instrumente de economisire, la conturile curente și la depozitele clienților constituite în sistemul privind economisirea și creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ;

– unificarea cotei de impunere la 16% pentru veniturile obținute din transferul titlurilor de evaluare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare, în cazul societăților închise;

– unificarea cotei de impunere pentru câștigurile din jocurile de noroc la 25%;

– majorarea cotei standard a taxei pe valoarea adăugată de la 19% la 24% pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ și de Consiliul Economic și Social.

Proiectul de lege și amendamentele propuse au fost supuse votului și au întrunit 6 voturi pentru și 4 voturi împotrivă.

În urma dezbaterii, comisia propune plenului Senatului dezbaterea și adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele din anexă, cu mențiunea că acestea sunt de competența decizională a Camerei Deputaților.

Mulțumesc foarte mult.

Domnule senator Gheorghe Marcu, aveți cuvântul. Urmează domnul senator Rușanu.

Vreau să vă amintesc de numărul important de amendamente și, evident, să vă pregătiți pentru susținerea eventuală a acestora.

Domnule senator Marcu, aveți cuvântul. Microfonul 3.

## **Domnul Gheorghe Marcu:**

Mulțumesc mult, domnule președinte. Domnule președinte, Stimați colegi,

Mărturisesc faptul că m-am bucurat că argumentația acestui act normativ a fost făcută de către domnul prim-ministru Emil Boc și Domnia Sa a afirmat că va fi deschis și, atenție!, se va exprima într-un limbaj pe înțelesul tuturor.

## Stimați colegi,

Mă voi adresa și eu într-un limbaj pe înțelesul tuturor.

În opinia noastră, a social-democraților, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 este mult mai importantă decât celelalte acte normative discutate anterior, fie și datorită faptului că efectele acestei ordonanțe de urgență a Guvernului se adresează tuturor cetățenilor acestei țări și, respectiv, tuturor agenților economici din această țară.

Voi începe intervenția mea cu o întrebare. Oare de ce a fost necesară elaborarea acestei ordonanțe de urgență a Guvernului, domnule prim-ministru și domnule ministru de finanțe?

În opinia noastră, consider că din cauza incapacității, și încă o dată repet cuvântul „incapacității”, de a fundamenta bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat pe 2010. Este inadmisibil ca la un interval de timp de cinci luni de zile de la adoptarea acestor două legi în plenul Parlamentului, mai precis la finele lunii ianuarie 2010, să venim, pe data de 30 iunie 2010, și să ne dăm seama că fundamentarea celor două bugete a fost eronată.

Am impresia că orgoliul dus de multe ori la exagerare și faptul că nu s-a ținut cont de amendamentele depuse la bugetul de stat din partea opoziției au dus la această situație.

Remarcăm faptul că nu reușim să fundamentăm un buget pe un an de zile și venim cu corecții, atenție!, la un interval de timp de cinci luni. Atunci, îmi pun fireasca întrebare: oare reușim un buget? Iar fundamentarea pe care dumneavoastră ați făcut-o pe un termen mediu, respectiv 2011, 2012, 2013, este conformă cu realitatea sau cu tendințele evoluției pieței internaționale și, respectiv, a economiei naționale?

Pe de altă parte, țin să vă avertizez că dumneavoastră nu respectați prevederile art. 18 din Legea responsabilității fiscalbugetare, în care dumneavoastră aveați obligația să prezentați, în plenul Parlamentului, strategia fiscal-bugetară pe anul curent și pe anii în curs, respectiv pe următorii trei ani.

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfonul central pe domnul senator Dan Radu Rușanu, pentru a prezenta punctul de vedere al Domniei Sale.

## **Domnul Dan Radu Rușanu:**

Mulțumesc. Domnule președinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Domnului prim-ministru Emil Boc poți să-i fluturi în față și un elefant, dânsul tot despre greaua moștenire va vorbi.

Într-adevăr, după patru ani de guvernare liberală, Guvernul Tăriceanu a lăsat un deficit de 5,2%, mai mare cu 2,2% față de cel prognozat, în cifră absolută, 3,5 miliarde de euro. Din cei 3,5 miliarde de euro deficit în plus, s-au majorat salarii, s-au majorat pensii, s-au plătit pomeni electorale în campanie, aducțiuni de apă, de gaze, de drumuri și celelalte.

Într-un an și opt luni de guvernare Emil Boc s-a acumulat o datorie de 19,8 miliarde, în condițiile în care s-au micșorat salariile, s-au impozitat pensiile, s-au redus investițiile. Asta ce înseamnă? Asta înseamnă că ceea ce Guvernul Tăriceanu a făcut cu 3,5 miliarde de euro, Guvernul Emil Boc nu a putut să facă nici cu 20 de miliarde de euro.

Domnul prim-ministru Emil Boc vine aici și spune că majoritatea acestor cheltuieli se duc spre investiții și locuri de muncă, dar, după un an și opt luni, față de anul 2008, avem în plus un milion de șomeri. Asta ce înseamnă? Asta înseamnă că acele investiții în locuri de muncă au creat un milion de șomeri. Unde au fost investițiile? Bugetarii de-abia urmează.

Ce se spune mai departe? Se spune mai departe că suntem apreciați și că în continuare vom face investiții și că avem investiții străine și românești.

În raportul Fondului Monetar Internațional se specifică clar că una dintre nerealizările pe perioada respectivă, pe care o constată Fondul Monetar Internațional, este lipsa investițiilor străine și autohtone. Asta ce înseamnă? Asta înseamnă că una vorbim și alta facem, de fapt.

Vine domnul Emil Boc și spune aici că a luat decizii în interesul României.

Domnule prim-ministru,

Spuneți-ne o singură decizie economică și anticriză în favoarea României, luată de dumneavoastră în anul 2009, pentru că noi am întrebat misiunea Fondului Monetar Internațional: vă rugăm frumos să ne precizați acum, după un an și jumătate, o măsură anticriză luată de Guvernul Emil Boc în anul 2009. Nu au putut să ne răspundă. Asta ce înseamnă? Dumneavoastră spuneți că ați luat, iar Fondul Monetar Internațional spune că nu ați luat.

Vă mulțumesc, domnule senator. Domnule senator Daea, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Domnule prim-ministru,

Este un moment extrem de important pentru viitorul economic al țării în perspectiva anului 2011. Este important și cu atât mai mult merită felicitați cei care, prin stăruință, au găsit de cuviință să introducă pe ordinea de zi, astăzi, în Senatul României, acest act normativ extrem de important pentru mediul economic. Este important și această importanță s-a văzut și în prezența prim-ministrului și a ministrului finanțelor publice, care, din punctul meu de vedere, consider că înțeleg bine în ce situație ne aflăm, se exprimă, evident, într-un mod supărător pentru unii sau pentru alții, dar temerea din privirea și din mesajul domnului Vlădescu este ușor de sesizat pentru cei care înțeleg fenomenul economic.

Aș vrea să-i spun domnului prim-ministru că senatorii din sală, și nu numai, au gradul de înțelegere a stării de fapt, fie numai și din motivul că ne-ați spus de prea multe ori unde se află țara, dar niciodată încotro se îndreaptă.

De fiecare dată, domnule prim-ministru – cu îngăduința domnului Stănișoară, pe care îl respect, că este din județul Mehedinți –, spuneți că noi consumăm mai mult decât producem și că trebuie să ne oprim. Întrebarea care se pune este de ce producem atât de puțin. De ce producem atât de puțin în România? Iar dumneavoastră, Guvernul pe care îl conduceți, de puține ori – ca să nu fiu absolutist, să spun niciodată –, ați prezentat ce trebuie pentru economia țării. Probabil că în acest moment, cu domnul Stănișoară, veți realiza că cel ce vă vorbește o să aibă puterea necesară pentru a degaja un interes pentru colegii din sală și, indirect, pentru dumneavoastră, spunând câteva lucruri concrete.

## Domnule prim-ministru,

Știți foarte bine că în România, la această dată, pe Măsura 3.2.2, care înseamnă investiții la sate, sunt peste 1.700 de proiecte care au trecut fazele de a fi analizate și selectate într-un anume fel. Direct spus, aceste proiecte au consumat bani, au pus în mișcare resurse locale, au pus în mișcare speranțe la nivelul teritoriilor administrative, cu sorgintea în nevoia de a ridica satul.

Mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Corlățean.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să adresez, pe scurt, o întrebare domnului prim-ministru.

V-am ascultat cu atenție, domnule prim-ministru, vorbind de necesitatea sacrificiilor care trebuie făcute în această perioadă, de lipsa de resurse și de necesitatea măsurilor, inclusiv cele de restructurare a sectorului bugetar, care conduc la pierderea a zeci și sute de mii de locuri de muncă.

În acest context, v-aș întreba dacă aceste măsuri de sacrificiu, pe care le considerați necesare, și lipsa de resurse invocată sunt compatibile cu darul anunțat, de două miliarde de lei, subvenție de sărăcie, comentată și încercată a fi explicată într-o manieră – spun eu – destul de penibilă, pe televiziuni, de liderul dumneavoastră de grup de la Camera Deputaților, acordată _per capita_ parlamentarilor uninominali PDL aleși în circumscripții.

Vă pun această întrebare pentru că există, din păcate, la nivelul Guvernului, mai mereu, o dualitate a discursului între declarație și realitatea în teren. Și dacă insistați pe această direcție, dacă nu..., și dacă chiar există resurse financiare, în ciuda celor afirmate, eu vă invit, domnule prim-ministru, cu deplin respect, să finanțați câte un proiect în fiecare circumscripție electorală și vă aștept cu interes în municipiul Săcele, la Brașov, acolo unde, este bine să știți, nu există decât o singură grădiniță cu program permanent, un apartament cu două camere, la o populație de 30.000 de locuitori. Grădinița cealaltă este în construcție de ani de zile, fără resurse. Vă aștept cu interes să luați din banii mulți ai PDL-iștilor și să-i dați la cei mulți, care au nevoie.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul senator Țuțuianu.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru, Domnule ministru al finanțelor,

Mai întâi, aș pune o problemă despre legalitatea adoptării acestei ordonanțe prin raportare la dispozițiile art. 4 din Codul fiscal, care spune foarte clar și pe înțelesul tuturor: „Prezentul cod se modifică și se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu șase luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.”

Este o primă hibă de substanță a acestei ordonanțe de urgență a Guvernului.

În al doilea rând, Guvernul a continuat să încalce legea atunci când a adoptat normele metodologice, pentru că, potrivit chiar propriului text, în 30 de zile trebuiau adoptate norme metodologice. Potrivit Legii nr. 24/2000, în 30 de zile se adoptă norme metodologice de punere în aplicare a legii. Iată însă că aici modificările la Codul fiscal intră în vigoare la 1 iulie, la 2 august discută Guvernul normele metodologice, la 4 august se publică în „Monitorul Oficial” și, potrivit Constituției, la trei zile intră în vigoare. Această succesiune a actelor normative de aplicare pune o problemă, care va genera în practică numeroase litigii în care va fi parte statul, prin direcțiile generale ale finanțelor publice sau Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Acum, legat de multele lucruri pe care domnul premier le-a spus astăzi aici, eu aș vrea să spun de ce nu avem bani, domnule prim-ministru, și am să vă dau trei motive.

Primul motiv este acela că nu ați știut să adoptați niciun fel de măsuri anticriză. Nu sunt un specialist, dar pot să văd efectele unora dintre măsurile pe care le-ați luat. Ați făcut un întreg tărăboi pe Programul „Prima casă”. Ce ne arată rezultatele anului 2009 legat de „Prima casă”? Că s-au vândut 20.000 de locuințe cu garanția statului, din care 19.500 de locuințe vechi. Doar 500 de locuințe noi, potrivit datelor care ne-au fost furnizate în plenul Senatului, au făcut obiectul vânzării prin Programul „Prima casă”. Ca atare, sub aspectul efectului economic, programul este un eșec. Dacă mergem la „Prima casă” ediția a doua, eșecul este și mai evident, nu insist aici.

Mulțumesc.

Dacă domnul prim-ministru sau domnul ministru al finanțelor doresc să mai intervină în finalul dezbaterii generale...

Dacă nu... Da?

Domnule ministru Vlădescu, vă rog.

## – **Domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu** _ministrul finanțelor publice_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte. Bună ziua!

Doar câteva cuvinte. S-a vorbit aici despre un elefant care tot revine în fața domnului prim-ministru. Se pare că am scăpat de el, pentru că a fost preluat de un senator al Grupului parlamentar al PNL, care a făcut referire la acest elefant în mod constant. Acest elefant ne strivește de doi ani de zile, ar fi trebuit ca el să fie pus la cură de slăbire la sfârșitul lui 2008, dar el a fost îndopat și ne strivește, și încercăm să evităm acest lucru și, de aceea, ne tot ciocnim de el.

În ceea ce privește discuția despre teoria economică, se pare că ea este foarte simplă: reducem taxele, reducem impozitele, majorăm cheltuielile și, în felul acesta, lucrurile vor merge perfect. Din păcate, teoria economică și econometria ne arată că nu este posibil. Indiferent ce coeficienți de speranță pe venituri bugetare cu taxe mici vom pune, nu vom putea să plătim toate cheltuielile, așa cum se dorește și așa cum s-a făcut în anii în care o parte dintre cei care acum ne acuză de măsuri împotriva poporului român au luat măsuri care, teoretic, păreau în favoarea poporului român.

Am mai spus-o o dată și repet: a promite lucruri de care nu te poți ține în timp nu este un lucru bun, pe care îl faci pentru cei cărora le promiți. Și lucrul acesta s-a făcut. Suntem într-o perioadă extrem de dificilă, nu facem lucruri pentru că ne place să le facem, nu majorăm TVA-ul pentru că ne place să majorăm TVA-ul și nu ne gândim la lărgirea bazei de impozitare pentru că ne place să facem acest lucru sau pentru că suntem împotriva cuiva. Facem aceste lucruri pentru că este nevoie, pentru ca această țară să fie stabilă, după o perioadă în care instabilitatea a caracterizat acțiunea guvernamentală, iar stabilizarea României este un proces care costă, poate fi făcut numai cu parteneri, tocmai pentru a ajunge la acea situație în care fluxurile de capital să vină din nou înspre România și această țară să înceapă să crească, lucru pe care ni-l dorim cu toții.

Vă mulțumesc.

Cu aceasta, încheiem dezbaterea generală cu privire la acest text.

Dacă pe probleme legate de amendamente mai există intervenții sau...

Domnul senator Savu, microfonul 4, vă rog.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu aș fi vrut să nu punctez în legătură cu amendamentul depus de Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC și să-mi exprim regretul că în acest amendament, printre alimentele de bază, noi nu am trecut cartofii, ceapa și varza, pentru că în Ploiești, în perioada asta de criză, la sediile PDL ale parlamentarilor PDL – cum ar fi la domnul deputat Sever Voinescu – se desfășoară o amplă campanie. Au dat către populație saci de cartofi și mă gândesc că poate ar fi fost mai ușor de susținut amendamentul acesta și de către Grupul parlamentar al PDL, dacă am fi trecut cartofii, probabil, ceapa, varza, cum am spus, dar cred că nu este târziu să se orienteze către celelalte alimente de bază, pe care probabil că le vor repartiza cu sârg în această toamnă.

Pentru că a revenit domnul senator Hașotti – am văzut că a revenit în sală –, voiam să-mi exprim și eu satisfacția acum. La început, am fost un pic nemulțumit că ați hotărât să votăm în final toate legile pe care le discutăm astăzi, dar acum, după ce am ascultat polemica dintre domnul prim-ministru, Grupul parlamentar al PNL și chiar și domnul ministru de finanțe, am început să cred că există, poate, în teoria domnului senator Hașotti, care intră acum în sală, o hibă.

Curat neconstituțională Legea ANI, dar o votăm. Poate se mai gândește, având în vedere modul în care au decurs discuțiile la celelalte legi, și poate avem o surpriză în final, să-și schimbe această opinie.

Referitor la un subiect foarte important, am crezut că domnul ministru al finanțelor va face referire la el. Colegul meu Țuțuianu a vorbit despre normele metodologice, care ar trebui să facă și ele parte dintr-un program de încurajare a populației și de măsuri anticriză. Norme mai aberante decât normele metodologice care au apărut la această ordonanță nu cred că pot să existe, din moment ce un ministru al Cabinetului Boc, domnul Videanu, încuraja populația să-și ia un job nou. Prin aceste norme metodologice nu facem decât să-i descurajăm pe cei care îl au acum. Sunt sute de mii de oameni care, potrivit acestor norme metodologice, vor trebui să se prezinte lunar, de trei ori, la trei ghișee diferite și să susțină declarațiile, pe care să le schimbe lunar. Să vă dau un singur exemplu: cei din domeniul asigurărilor, care și-au luat un job suplimentar – vând asigurări –, nu realizează în nicio lună același cuantum al veniturilor profesionale, cum sunt ele numite, și vor trebui să se prezinte lunar la trei ghișee, ba chiar și în luna în care nu reușesc să obțină niciun venit trebuie să se prezinte tot la aceleași ghișee să spună cu nu au obținut venituri.

Vă mulțumesc.

Dacă nu mai sunt alte intervenții, încheiem dezbaterea, inclusiv pe amendamente, și ne îndreptăm către următoarea inițiativă legislativă.

Proiect de lege pentru aprobarea ordonanței de urgență... Vă rog, domnule senator Igaș.

## Domnule președinte,

Procedural, așa cum am procedat și mai devreme la o altă lege, vă rog frumos să supuneți la vot amendamentele, pentru că noi nu suntem de acord cu o parte dintre aceste amendamente.

Vă mulțumesc. Domnule senator Hașotti, vă rog. Microfonul 2.

## Stimați colegi,

Am și regulamentul aici, știm cu toții că raportul, cu amendamentele admise, se votează o dată și amendamentele admise nu se mai votează în plen. Numai amendamentele respinse se pot susține și se votează unul câte unul, ca să ne înțelegem foarte clar.

Dumneavoastră, celor de la Grupul parlamentar al PDL, vă dau și soluția, puteți să votați împotriva raportului cu amendamente, după care domnul președinte supune la vot ordonanța de urgență, așa cum a fost elaborată de Guvern. O votați dumneavoastră, iar noi votăm împotrivă.

Acesta este regulamentul nostru, ca să ne înțelegem foarte clar.

Domnule senator Igaș, dacă puteți invoca un articol din regulament?

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Putem să uzăm și de regulament, putem să uzăm și de cutume, pentru că nu o dată am uzat de cutume, de exemplu, și am luat articol cu articol în dezbatere, și ne-am pronunțat prin vot dacă suntem sau nu suntem de acord cu articolul respectiv. Același lucru trebuie să facem și astăzi. Am avut dezbateri generale, iar acum cred că este momentul să trecem pe articole și să ne pronunțăm vizavi de aceste

articole. Sigur, raportul, așa cum am convenit la începutul ședinței, îl vom vota la sfârșitul celor șase puncte pe care ni le-am propus să le dezbatem astăzi. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnule senator Hașotti, vă rog.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Stimați colegi, să nu inventăm proceduri noi, să mergem pe cutumă.

Vă aduc încă o dată aminte, luni, la ora 17.00, când ne întâlneam – scria chiar pe ordinea de zi –, aveam de dat vot pe raport și vot final.

Am spus acum vreo două ore că ne aflăm în fața unei minisesiuni de vot final. Se votează raportul și apoi se dă votul final.

În privința raportului, întotdeauna s-a votat raportul, cu amendamentele admise. Dacă au fost amendamente respinse, s-au susținut unul câte unul și s-au votat unul câte unul sau s-au respins.

Amendamentele admise se votează odată cu raportul.

Domnule, spuneți-mi, ce articol din regulament...?

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Domnul senator Gheorghe David, pe procedură.

## **Domnul Gheorghe David:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Să citim regulamentul!

Art. 102. Putem să citim și alineatul (1). Noi cităm alineatul (2). „În cazurile în care comisia sesizată în fond a operat modificări sau completări la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, cuprinse în raportul acesteia, președintele consultă Senatul dacă sunt observații la acestea și dezbaterile se fac numai asupra textelor la care se referă aceste observații și se rezolvă prin vot”. Suntem în această situație.

Sigur există și o variantă când, luate în ansamblu, aceste amendamente se pot supune la vot o singură dată sau pe rând.

De asemenea, există și cea de-a treia variantă, sigur, dacă este să supui la vot raportul cu aceste amendamente, în cazul în care nu le supui pe fiecare separat.

Vă mulțumesc. Vă rog, domnule senator Hașotti. Microfonul 2.

## Stimați colegi,

Dacă vom discuta amendament cu amendament, cele admise și cele respinse, această discuție se va prelungi foarte, foarte mult. Deja este ora 15.00. Puteți fi de acord cu mine. Vă garantez că mai devreme de ora 20.00 noi nu plecăm de aici. Poate vor fi colegi care au cine știe ce motive justificate de a nu putea participa până la acea oră, dar eu vă repet, de ce dumneavoastră, cei din Grupul parlamentar al PDL, nu sunteți de acord să procedăm cum am procedat până acum? Respingeți raportul comisiei, care are amendamente admise, după care adoptați ordonanța de urgență, așa cum a fost propusă de Guvern. Așa am făcut întotdeauna.

De ce vreți să discutăm amendament cu amendament? Sunt zeci de amendamente, și admise, și respinse. Vreți să le discutăm? Iar art. 102 alin. (2) spune „dacă sunt observații la acestea”. Ce observații? Sunt niște amendamente admise.

Votați împotriva raportului și haideți să înaintăm, că suntem abia la punctul 3 din ordinea de zi și avem șase proiecte pe ordinea de zi. Și de la ora 11.00 până la ora 15.00 nu am dezbătut nici măcar trei.

Domnul senator Dumitru Constantin.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

De obicei, vorbim de cutume, dar eu aș vrea să-i aduc aminte distinsului meu coleg, domnul Hașotti, că în sesiunea trecută au fost cazuri de amendamente admise pe care le-am discutat și le-am votat.

Deci prevederea este clară în regulament: numai dacă sunt observații asupra lor. Și aduceți-vă aminte, domnule președinte, că de foarte multe ori ați întrebat dacă sunt observații asupra amendamentelor admise. Același lucru, probabil, îl veți face și acum. Dacă vor fi discutate, dacă domnul senator nu are dreptate, mergem pe raport, cu amendamente admise, și dăm un singur vot.

Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc.

Va trebui să ne ghidăm după regulamentul nostru, care spune la art. 102 alineatul (1) că raportul și proiectul de lege sau propunerea legislativă se supun în întregime votului final – ceea ce am făcut în mod constant.

Într-adevăr, alineatul (2) de la același articol spune că atunci când au fost aduse modificări sau completări la textele proiectului de lege sau ale propunerii legislative – cazul nostru –, cuprinse în raportul comisiei, președintele consultă Senatul dacă sunt observații la acestea, iar dezbaterile se fac numai asupra textelor la care acestea se referă, și se rezolvă prin vot.

Deci, cum spune rabinul, toți cei care au luat cuvântul au dreptate, pentru că se referă la două alineate diferite din textul regulamentului nostru.

Din punct de vedere operativ și politic, evident, luarea în dezbatere a tuturor amendamentelor admise și respinse înseamnă un consum de timp și cred că și o doză de risc politic din punct de vedere al arcului majorității – este observația mea personală – trebuie avută în vedere de cei care fac această propunere.

Evident, dacă se va merge pe varianta tradițională, aceea de a avea un vot asupra raportului în ansamblu, dacă majoritatea va decide că raportul este de neacceptat, evident, acest lucru se va putea exercita și în acel moment.

Deci eu, cu imparțialitate și cu regulamentul aici, pot să dau curs acestei solicitări, dar asta înseamnă intrarea într-o dezbatere extrem de prelungită, amendament cu amendament, admis, respins, cu susținere și cu tot bagajul...

Da, putem anticipa că vor fi observații la foarte multe.

Vă rog, domnule senator Igaș, poate reușiți, în consultare cu ceilalți colegi, să veniți cu o propunere care să ne permită să și avansăm astăzi cu lucrările noastre.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția dumneavoastră ne-a luminat puțin și ne reconsiderăm poziția noastră vizavi de această ordonanță și vizavi de acest raport. Mergem pe varianta în care votăm raportul la final și pe urmă ordonanța. Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc.

Încheiem acest subiect și trecem la punctul 5 din ordinea de zi, respectiv Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru adoptarea unor măsuri financiare.

Am rugămintea ca, din partea Guvernului, să avem un punct de vedere cu privire la acest proiect de lege.

Domnul prim-ministru dorește să prezinte punctul de vedere al Guvernului cu privire la acest text.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Acest proiect de act normativ pe care îl supunem aprobării dumneavoastră urmărește, în esență, două lucruri.

În primul rând, sub aspect financiar, ceea ce am adoptat la nivel național, o lege a responsabilității fiscale pentru autoritățile publice de nivel național, cu privire la modul de elaborare a bugetului de stat, a rectificării bugetare și a cheltuirii banului public în manieră transparentă, se întâmplă și la nivel local printr-o lege a responsabilității fiscale cu privire la întocmirea bugetelor locale, utilizarea banilor prin bugetele locale, asigurarea banilor pentru investiții și pentru achitarea facturilor restante.

Deci prima parte a acestui act normativ este, în fapt, o lege a responsabilității fiscale pentru autoritățile locale.

Pentru a-mi susține această afirmație, o să vă dau câteva exemple. În privința modului de alcătuire a bugetelor locale, există practica potrivit căreia se supraestimează bugetele, se angajează cheltuieli și rămân foarte multe datorii pentru anul următor, din cauza faptului că, fiind supraevaluate veniturile, se angajează cheltuieli la acel nivel, însă încasările sunt la jumătate sau, poate, uneori, și mai jos de acest procent. Și atunci, regula pe care o propune actul normativ este următoarea: dacă gradul de colectare a veniturilor proprii este mai mic de 97% în vreunul din ultimii doi ani bugetari, deci anteriori, atunci veniturile pentru anul curent trebuie aprobate cel mult la nivelul încasărilor din anul precedent.

Un lucru de bun-simț să-ți prognozezi veniturile în raport cu ceea ce ai încasat în ultimul an și să nu supradimensionezi. Dacă ai încasări mai mari, foarte bine, ai posibilitatea, pe parcursul anului, să vii cu rectificări de buget și să-ți mărești cheltuielile, dar, în cazul în care se arată și se demonstrează că tu, în ultimii doi ani, ai avut încasări la componenta venituri, 50% din cât ți-ai prognozat sau 60%, nu-l mai poți lăsa în continuare pe acel agent al autorității locale să meargă cu supraestimarea veniturilor, pentru că asta se întoarce împotriva noastră, a tuturor, împotriva economiei, pentru că rămân facturi restante neachitate.

Mulțumesc, domnule prim-ministru.

Opinia comisiilor de specialitate, domnul senator Ovidiu Marian sau domnul președinte Filip, vă rog.

Vă rog, domnule președinte Filip, microfonul 6.

## Mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru,

## Doamnelor și domnilor colegi,

Cele două comisii, Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului și Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, au luat în discuție această Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 63/2006 privind modificarea și completarea Legii finanțelor publice locale, precum și pentru adoptarea unor măsuri financiare, deosebit de importantă pentru viața unităților administrativ-teritoriale din România. Am analizat această propunere de modificarea a Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, ținând cont, până la urmă, de câteva aspecte legate, într-adevăr, de ceea ce s-a spus aici, că, pe baza veniturilor mici pe care majoritatea unităților administrativ-teritoriale le au, se merge, în general, pe creșterea artificială a prognozării veniturilor pentru anul ce urmează, în felul acesta justificându-se și partea de cheltuieli. În felul acesta, arieratele evident că devin nesustenabile, atâta timp cât, de fapt, unitățile administrativ-teritoriale, fie că este vorba de comune, orașe, municipii sau consilii județene, depind în proporție foarte mare de bugetul statului.

Deci, din acest punct de vedere, sigur, bugetul statului, respectiv puterea centrală, poate să decidă într-o anumită perioadă, inclusiv de criză, o reașezare a unei realități locale, care există și trăiește de foarte mulți ani.

Pe de altă parte însă, ceea ce ar trebui și ceea ce a rezultat în urma discuțiilor, cel puțin în Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, este de a se revedea, de fapt, Legea privind taxele și impozitele locale, pentru că, într-adevăr, lucrurile au rămas nemodificate, nu neapărat din punct de vedere al cuantumurilor taxelor și impozitelor locale, ci asupra realității acestora în plan local.

Acest proiect de lege, discutat în cele două comisii, a obținut un raport de admitere. S-au obținut 11 voturi pentru și 7 voturi împotrivă.

Au fost discutate câteva amendamente. Este vorba de 7 amendamente, unde senatorii prezenți au votat, iar rezultatul votului a fost 9 la 9.

## Mulțumesc și eu.

Suntem și în această situație într-o poziție în care raportul comun al celor două comisii permanente a întrunit 9 voturi pentru și 9 voturi împotrivă. Este o situație similară cu ceea ce am întâlnit la o lege anterioară.

De aceea, vă propun, cum am stabilit și pentru precedenta situație, ca votul plenului să fie cel care va tranșa acest subiect – vorbim de amendamente –, pentru că acest lucru va putea fi tranșat numai prin votul plenului Senatului, în situații incerte cu privire la punctul de vedere al comisiilor permanente cu privire la acest subiect.

Vă consult dacă sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare cu privire la acest text.

Domnul senator Rușanu, urmează domnul senator Țuțuianu. Microfonul 1.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Legea, în ansamblul ei, este o lege bună. Ar trebui introdusă puțină disciplină în administrațiile publice locale.

Eu am o singură observație pe fond. Se spune la un moment dat că, dacă nu este realizat un procent de 97 din încasări de către administrațiile publice locale, atunci se revine la forma inițială din anul precedent.

Aș vrea să amintesc Ministerului Finanțelor Publice că procentul de încasare al ANAF-ului în anul 2009 este de 95,6. Deci noi venim să cerem astăzi, aici, administrațiilor publice locale un procent mult mai mare decât realizează astăzi Ministerul Finanțelor Publice. Noi, prin această ordonanță, solicităm ca procentul de încasări să fie 97, în vreme ce ANAF realizează numai 95,6% în 2009. Ar trebui ca acest procent să fie reanalizat și, eventual, ajustat măcar la nivelul încasărilor ANAF-ului.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator. Domnule senator Țuțuianu, vă rog. Microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru,

Și aici sunt câteva comentarii de făcut cu privire la acest act normativ și cred că prima lămurire pe care ar trebui să ne-o dați este legată de modul în care funcționează principiul autonomiei administrației publice locale, la care adăugăm și discuțiile permanente privind descentralizarea.

Recent, printr-o ordonanță de urgență pe care o avem în ordinea de zi astăzi, spitalele au ajuns la autoritățile administrației publice locale, ceea ce înseamnă că autonomia presupune și asigurarea de resurse.

Cum se întâmplă această asigurare de resurse, în condițiile în care prin proiectul de lege propus, prin ordonanța respectivă, modificați art. 32 din lege și, din impozitul pe venit, cotele defalcate se reduc pentru autoritățile administrației publice locale? Avem o reducere de la 47% la 44% pentru municipii, orașe și comune, de la 13% la 12% cota defalcată redusă pentru județe și de la 22% la 21% pentru echilibrarea bugetelor locale. Cote reduse sunt prevăzute și pentru municipiul București, respectiv pentru sectoare și pentru echilibrarea bugetului la nivel de municipiu București.

Deci este o primă întrebare: cum se împacă această scădere a veniturilor pentru autoritățile administrației locale cu acordarea de competențe și atribuții noi și cu discuția privind autonomia publică locală?

Al doilea comentariu.

Aș întreba care sunt criteriile pe care le aveți în vedere la art. 34 alin. (2) din ordonanță. Este vorba de încheierea contractelor de finanțare dintre Guvern, ministere și autoritățile administrației publice locale, pentru că, așa cum este practica noastră – nu de ieri, nu de astăzi, ci de mai multă vreme –, acest articol va permite finanțarea exclusiv pe criterii politice a proiectelor de dezvoltare ale unităților administrativ-teritoriale. De ce? Pentru că legea lasă ca proiectele și criteriile pe baza cărora se fac alocările de resurse pentru unitățile administrativ-teritoriale să fie stabilite fie prin act administrativ emis de ministru, fie prin hotărâre de guvern.

Ca atare, vreau să știu dacă există criterii obiective sau dacă veți lăsa în continuare acest text doar ca mijloc de a distribui resurse pentru cei care sunt la putere.

Servicii care urmează să fie facturate cu 24% TVA, pentru că este vorba de piață.

Vă consult dacă mai sunt alte intervenții. Nu mai sunt.

Dau cuvântul domnului prim-ministru Emil Boc, urmează domnul secretar de stat Emacu.

Scurt.

Domnule președinte,

Vă mulțumesc pentru posibilitatea de a veni în fața dumneavoastră să fac o precizare asupra unui subiect care văd că este cu mare plăcere spus de către opoziție, în mod corect, dreptul opoziției de a critica și de a spune lucrurile pe care le dorește este de necenzurat, dar nu la asta vreau să mă refer, ci la adevărul afirmației.

Sunt două chestiuni.

Prima chestiune este dacă aceste restructurări care au loc în aparatul bugetar au o componentă de clientelism politic și dacă, din acest punct de vedere, avantajează PDL-ul sau partidele din arcul guvernamental.

Aș vrea să fiu bine înțeles și să ne uităm la realități. De când am ajuns la guvernare, posturile în aparatul bugetar au fost blocate, deci nu PDL și-a adus oameni în aparatul bugetar, pentru că nu a avut cum, întrucât posturile au fost blocate. De aceea, aș vrea să se știe acest lucru și să se lămurească.

Despre ce clientelă politică a PDL vorbim? Repet, posturile în aparatul bugetar sunt blocate. Atunci cum să fi venit cineva de la PDL în administrație, din moment ce aceste posturi nu au putut fi ocupate potrivit legii? Pentru că în anul 2007 și anul 2008 a fost acea infuzie necontrolată de personal bugetar, susținută de partidele care la acea vreme susțineau arcul guvernamental.

În al doilea rând, vorbim de licitații ale autorităților locale. Distinse coleg,

PSD are mai multe administrații locale decât PDL. Dacă acuzați administrațiile locale, acuzați în bună măsură și PDL, și PSD, și UDMR, și PNL, în funcție de ponderea pe care o are fiecare partid politic în administrația locală, că nu vine cel de la PDL să organizeze o licitație într-o primărie sau într-un consiliu județean al PSD.

Dacă aveți aceste observații, dacă aveți aceste ilegalități, rugămintea mea este să faceți sesizare la DNA sau la alte structuri ale statului, care să aplice o unitate de măsură egală față de toți cei care încalcă legea, dar mi se pare incorect și fără fundament a lansa acuzații pentru o anumită parte a spectrului politic doar pentru că ne aflăm în opoziție. Administrațiile locale sunt deopotrivă și PSD, și PDL, și PNL, și UDMR. Din acest punct de vedere, aceste acuzații se aplică tuturor. Dacă avem dovezi și informații că lucrurile nu sunt conform legii, haideți să dăm de lucru autorităților statului și ele să-și facă datoria. Eu pe acest punct de vedere mă situez.

Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului secretar de stat Emacu.

## **Domnul Gheorghe Emacu** – _secretar de stat_

## _în Ministerul Administrației și Internelor_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Foarte succint, câteva cuvinte referitoare la observațiile făcute de dumneavoastră, la problema ridicată de domnul senator Rușanu: 95% grad de colectare, apropo de ANAF și cât se prevede în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010.

Așa cum și în cele trei comisii la dezbaterile cărora am participat am arătat, este vorba despre o ponderare a unităților administrativ-teritoriale în dorința lor, a unora, de a-și supraestima veniturile, ceea ce creează, desigur, o situație dificilă, pentru unele, în crearea de arierate, care se măresc de la an la an. Aceasta este logica pentru care s-a stabilit acest lucru.

Referitor la problemele ridicate de domnul senator Țuțuianu, privind cotele defalcate care se reduc, așa cum a precizat Domnia Sa, sigur că aceste lucruri le-am dezbătut și zilele trecute.

Vreau să arăt că, prin scăderea numărului de angajați conform noilor normative prevăzute de actul normativ, pe cale de consecință, și fondul de salarii a scăzut în mod corespunzător, ceea ce a creat premisele luării unei astfel de decizii.

Vreau să vă spun că, dincolo de faptul că acest act normativ a fost discutat în faza de proiect o perioadă lungă de timp, s-a împlinit deja anul, s-a discutat cu toate structurile asociative, de la nivel de comună până la nivel de județe, cu toți cei reprezentativi și cu un număr mare de primari. Cu toții au văzut în acest proiect de act normativ o măsură utilă, un instrument pe care dumnealor îl consideră necesar. Dovadă că și multe dintre amendamentele pe care dumnealor le-au propus s-au regăsit în conținutul acestui act normativ.

Referitor la încheierea de contracte de finanțare pe proiecte care vizează fondurile naționale, ce pot să vă spun?

Aceste criterii se stabilesc prin hotărâre de guvern pentru evaluarea proiectelor respective. Se fac contracte, urmează să se facă contracte între autoritățile locale și autoritatea națională care gestionează acel proiect. Pe parcursul a trei ani aceste angajări de răspundere presupun clauze ferme, așa încât proiectele respective să fie duse la capăt cu răspunderea împărțită, și a Guvernului, prin autoritatea respectivă care gestionează proiectul respectiv, și la nivel local, prin UAT-ul respectiv, prin consiliul local al localității respective.

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Mai sunt întrebări adresate Guvernului în acest moment al dezbaterii?

Așa cum a prezentat și domnul președinte Filip și cum v-am precizat și eu, pe amendamente ne vom putea pronunța în momentul votului final, din cauza votului incert rezultat în comisiile reunite, coraportoare cu privire la acest text.

Domnule senator Valeca, aveți o întrebare punctuală? Aș dori să încercăm să respectăm o limită de timp a dezbaterilor noastre.

Microfonul 4.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Voiam să fac mai întâi un comentariu. Văd că domnul prim-ministru și domnul ministru din Guvern se fac că nu înțeleg. Este vorba de alocarea care deja s-a făcut din fondul de rezervă către primăriile PDL, ceea ce va conduce, pe cale de consecință, dacă adoptăm această lege, ca de la anul, cu acel coeficient, acea formulă pe care au gândit-o, primăriile PDL să nu aibă datorii, și atunci și banii de anul viitor să meargă tot către aceste primării. Asta ca să clarificăm situația.

Eu aș avea o întrebare legată de neconstituționalitatea actului normativ. Sunt câteva articole, nu aș vrea să le citesc, pentru că am făcut niște amendamente, dar este vorba despre încălcarea prevederilor art. 121 alin. (2) din Constituție: „Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe.” Este vorba despre autoritatea administrativă, cât și financiară, așa cum este prevăzută și în art. 6 din Carta europeană a autonomiei locale.

Cum consideră Guvernul că respectă Constituția și acest art. 6?

Vă mulțumesc.

Din partea Guvernului?

Domnule prim-ministru, vă rog, aveți cuvântul.

Cu privire la critica de neconstituționalitate, ea nu se susține, pentru că aceste limite de personal sunt limite maximale, fiecare autoritate locală putând decide până la acea limită maximală cât personal își angajează. Deci aici nu este o problemă de a impune un număr fix, ci de a impune doar o limită maximală, ținând cont de datele bugetului general consolidat, care trebuie să fie respectat în România, și ale cheltuielilor bugetare cu personalul.

Deci, din acest punct de vedere, puteam avea o problemă de constituționalitate dacă fixam o chestiune foarte precisă și țintă pentru fiecare autoritate. Noi am spus limită maximală, lăsând la dispoziția autorității locale, în virtutea principiului autonomiei, să-și stabilească numărul de personal în limita plafonului maximal.

În privința primului subiect invocat, eu cred că ar trebui să salutăm, în calitate de clasă politică, această decizie de transparentizare a modului de alocare a resurselor financiare cu trei ani înainte pentru administrațiile locale. Asta înseamnă că, pe baza unor criterii obiective – mă refer la lucrări de infrastructură care se află în fază avansată de finalizare –, acestea vor primi cu prioritate alocare financiară ca să fie finalizate, apoi, în această ordine a priorităților, venim cu sumele pe care Guvernul și le poate permite pentru sprijinirea autorităților locale.

Vreau să știți că în România, din totalul general al investițiilor, cam jumătate se realizează la nivel local, jumătate se realizează la nivel național. Deci jumătate din investițiile țării sunt făcute de administrațiile locale. Acolo se ia decizia unde și cum se cheltuiește banul.

În privința investițiilor naționale, sunt componente care țin de infrastructura națională, cum sunt autostrăzile, de exemplu, dar sunt și componente care țin de investiții locale, care pot viza: canalizări, drumuri județene, alimentări cu apă, infrastructură de mediu, locuințe pentru tineri, pentru persoanele evacuate din casele naționalizate, iar acolo Guvernul vine și spune foarte clar că acești bani pe care îi are la dispoziție îi alocă, pe baza acestor criterii obiective, tehnice – spun tehnice pentru că nu pot avea componentă politică –, în funcție de gradul de finalizare a investiției. Și atunci, te uiți în țară, indiferent de administrația locală – PSD, PNL, PDL, UDMR –, și stabilești unde se vor aloca aceste resurse financiare.

Vă mulțumesc. Ultima intervenție, domnul senator Mustățea.

Așa cum a spus și domnul președinte Filip, la amendamentele făcute de mine la această ordonanță votul a rezultat prin însumarea voturilor celor două comisii. Trebuie să fac precizarea că cele două comisii nu au lucrat împreună, ci separat.

La Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, din care fac parte, amendamentele au fost adoptate cu un cvorum de 6 la 4, câtă vreme în Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului au fost respinse cu un cvorum de 5 la 3. Printr-o însumare, pe care eu nu o înțeleg, au ieșit 9 voturi pentru și 9 voturi împotrivă.

În aceste condiții, domnule președinte, vă solicit să-mi dați posibilitatea să-mi susțin fiecare amendament.

Din păcate, nu putem spune că o comisie este mai egală decât cealaltă. Nu avem altă variantă, în situația rapoartelor comune, decât să numărăm voturile exprimate în mod egal de toți senatorii, dar la momentul votului, așa cum am convenit și cu domnul președinte Filip, se vor putea susține aceste amendamente. În momentul votului final, așa cum am discutat.

Domnule președinte, în această situație aș vrea să știu un lucru clar. Cum sunt considerate amendamentele mele: admise sau respinse? Pentru că, altfel, nu știm ce să votăm odată cu raportul.

Le veți susține așa cum considerați necesar și veți afla prin vot.

Deci nu închideți discuțiile și îmi dați posibilitatea, înainte de vot, să susțin amendamentele?

Evident. Aceasta a fost și concluzia unuia dintre președinții celor două comisii coraportoare. Se vor putea susține aceste amendamente în momentul votului final.

Îmi este teamă că nu vom mai avea cvorum, domnule președinte.

Asta este o problemă pe care o discutați cu liderii de grupuri, inclusiv cu liderul grupului dumneavoastră parlamentar.

Oricum, astăzi vom încheia această chestiune și vom avea ocazia să discutăm amendamentele. Mai avem două texte, care sunt relativ mai puțin complicate, și după aceea vom trece la vot.

Domnule senator Țuțuianu, aveți un drept la replică sau un comentariu?

Microfonul 3.

Vreau să fac următorul comentariu. Aici s-au discutat multe. Îmi pare rău să-i spun domnului prim-ministru că nu prea a răspuns la întrebările precise pe care le-am pus noi. Vi s-a adresat mai devreme o întrebare legată de alocarea a câte două miliarde de lei pentru fiecare colegiu de la PDL. Nu ați răspuns și, în general, nu s-a răspuns la niciuna dintre întrebările noastre.

Al doilea lucru. Legat de criteriile obiective, v-aș aduce aminte că și noi, cei din PSD, și colegii din PNL, cu ocazia adoptării bugetului în acest an, am venit și v-am propus o serie de criterii obiective, pe baza cărora să alocăm resursele. Ați refuzat acel text. Acum ne spuneți că vom stabili prin hotărâri de guvern și prin acte administrative emise de miniștri. Rămâne să vedem. Era corect să veniți să le stabilim prin lege și atunci știam cu toții despre ce vorbim. Vă mulțumesc mult.

## Mulțumesc.

Cu aceasta, încheiem dezbaterea, comentariile politice și răspunsurile Guvernului la acest proiect de lege.

Dacă domnul prim-ministru dorește să răspundă, cu mare plăcere.

Vă rog, domnule prim-ministru.

## Domnule senator,

N-am comentat ceea ce nu există. Deci nu pot să comentez ceea ce nu există, pentru că ceea ce s-a întâmplat la nivelul Guvernului a fost o alocare a resurselor publice, repet, extrem de puține. A fost o singură hotărâre de guvern anul acesta, în condiții de transparență totală, în funcție de obiectivele de investiții, repet, în derulare și conform cu datele aprobate de către dumneavoastră prin bugetul de stat. Altceva nu a existat și nu există, deci nu am motive să comentez asemenea afirmații.

Iar în privința afirmației dumneavoastră cu privire la modul de repartizare, vă fac precizarea că, potrivit art. 34 alin. (2) și (3) din actul normativ, pentru fiecare obiectiv de investiții aprobat se încheie un contract de finanțare care prevede contribuția bugetului de stat și a bugetelor locale, precum și graficul de implementare de până la trei ani, cu graficul de plăți în fiecare an de la bugetul local și de la bugetul național. Astfel, administrația locală va ști care este eșalonarea contribuției bugetului de stat până la finalizarea proiectului, putând să-l planifice și să-l implementeze corect.

De aceea, actul normativ, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii... Și aici este important, domnule senator, și este justificată întrebarea dumneavoastră... toate proiectele de investiții în implementare, deci e pe toate proiectele de investiții în implementare.

Ce se înțelege de aici? Toate proiectele care se află la primării – PSD, PDL, PNL, UDMR – în implementare vor beneficia de contracte de finanțare pentru perioada rămasă până la finalizare, până în anul 2013, și va ști fiecare primărie câți bani primește.

Deci eu cred că este o chestiune extrem de transparentă și de obiectivă, care trebuie să fie susținută, pentru că este în interesul tuturor administrațiilor publice din România, în vederea alcătuirii corecte a bugetelor, pentru că aici am făcut referire la aceste investiții în implementare, pentru a nu lăsa loc de îndoială.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Pe procedură, domnule senator Hașotti? Microfonul 2.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Pe procedură, domnule președinte. Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În situația în care un amendament a obținut 9 voturi în favoare și 9 voturi împotrivă, acel amendament nu a fost adoptat. Este amendament respins, tot așa cum, în plen, un proiect de lege sau o propunere legislativă, dacă obține, să spunem, 50 de voturi pentru și 50 de voturi împotrivă, proiectul sau propunerea se consideră respins/ă.

Solicitarea colegului meu, domnul senator Mustățea, în aceste circumstanțe, este una justificată, pentru că noi am stabilit de la început că se dă vot pe raport și vot final. Înțeleg că raportul are o majoritate de voturi, dar, repet, în situația în care un amendament a avut 9 voturi în favoare și 9 voturi împotrivă, acesta se consideră respins. Așa că lăsați-l pe domnul senator Mustățea să susțină ce amendamente dorește: unu, două sau toate.

Nu la urmă, domnule premier, și nu interveniți, vă rog, în dezbaterea plenului Senatului. Vă aduc aminte ce spuneați acum vreo șase-șapte ani.

În timpul dezbaterilor, așa am convenit la începutul ședinței. La sfârșit, vot pe raport și vot final.

Mă îndrept către domnul președinte Filip, pentru că vreau să fiu sigur că punctul de vedere al președinților de comisii... Microfonul 2, vă rog.

Deci, așa cum v-am spus și la prezentarea raportului, a existat un raport de admitere, adoptat cu, mă rog, nu mai țin minte acum exact, 11 voturi pentru și 7 sau 8 voturi împotrivă, iar pe amendamente au fost 9 voturi pentru și 9 voturi împotrivă. Dacă 9 la 9 reprezintă neadoptarea acestor amendamente, atunci, sigur, acele amendamente nu au fost adoptate de către comisie.

Conform procedurii, sigur, se discută în cazul în care... Pe procedură, așa este, se discută fiecare amendament în parte.

Da? Suntem în fața acestei situații atunci.

Am dorit să am interpretarea tuturor colegilor pentru a fi în bună rânduială.

Deci suntem în situația cu amendamente considerate respinse ca urmare a votului neconcludent din comisiile coraportoare. De aceea, în acest moment, dacă există susținere pentru aceste amendamente, invit colegii senatori să facă acest lucru. Vom proceda operativ la vot și, după aceea, vom continua dezbaterile generale pe celelalte două texte.

Domnule senator Mustățea, microfonul 2. Și vreau să ne indicați care sunt amendamentele pe care le susțineți. Vă rog.

Amendamentul de la numărul curent 1.

În esență, este vorba despre finanțarea cheltuielilor pentru activitățile descentralizate. Conform textului actual al legii, în primul an se asigură fondurile necesare acestor activități prin anexe speciale la Legea bugetului de stat, urmând ca în anii următori aceste fonduri să se asigure din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale.

Și acum, atenție! Conform art. 33, sumele de echilibrare se repartizează pe județe în funcție de doi indicatori – capacitatea financiară și suprafața județelor –, iar în cadrul județelor, pe unități administrativ-teritoriale, în funcție de populația unităților administrativ-teritoriale, suprafața din intravilan și capacitatea financiară.

Deci, dragi colegi, nu există niciun criteriu care să țină cont de asigurarea fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor pentru activitățile descentralizate. Din acest motiv, eu vă propun ca formularea acestui articol să fie următoarea: „Trecerea de către Guvern în administrarea și finanțarea autorităților administrației publice locale a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizării unor activități, precum și a altor cheltuieli publice noi, se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora, prin cuprinderea distinctă în anexele la Legea bugetului de stat a sumelor defalcate cu destinație specială, necesare finanțării cheltuielilor publice transferate sau a noilor cheltuieli publice, precum și a criteriilor de repartizare.”

Dragi colegi,

Nu făceam acest amendament dacă nu sesizam că prin punctul 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010 au fost abrogate normele legislative prin care se instituiau normative de cost și de calitate, standarde de cost și de calitate, ceea ce m-a condus să cred că eliminarea acestor standarde nu înseamnă altceva decât că asigurarea acestor finanțări se intenționează să se facă parțial și să se mai arunce o povară asupra autorităților publice locale.

De aceea, susțin ca această finanțare să se facă în mod clar, prin anexe, astfel încât să nu existe nici posibilitatea deturnării acestor sume, iar dacă la sfârșitul anului rămân excedente pe diferite fonduri, acestea pot fi regularizate cu bugetul de stat și este totul în regulă.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc pentru această prezentare.

Alte amendamente?

Domnule senator Mustățea, doriți să prezentați și alte amendamente respinse?

Microfonul 2 pentru domnul senator Mustățea.

## **Domnul Vasile Mustățea:**

Conform ordonanței, la art. 14 alin. (7) se instituie o normă care, din punctul meu de vedere, nu are sens: „În situația în care gradul de realizare a veniturilor proprii programate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) în ultimii doi ani este mai mic de 97% pe fiecare an, ordonatorii de credite fundamentează veniturile proprii pentru anul curent cel mult la nivelul realizărilor din anul precedent.”

La ce conduce, de fapt, această normă? La un dezinteres al autorităților publice locale de a-și încasa propriile venituri. Am vorbit mai devreme, mulți colegi de-ai mei au afirmat că sunt unități administrativ-teritoriale care nu-și pot finanța nici cheltuielile, dar trebuie să fim atenți că unii nici nu-și încasează cel puțin jumătate din veniturile proprii și fac acest

lucru numai pentru a avea un acces mai facil la sumele de echilibrare.

Afirmația făcută de domnul președinte Filip, că în felul acesta unitățile administrativ-teritoriale sunt ponderate în supraevaluarea veniturilor proprii, este falsă, pentru că există o altă normă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010 care rezolvă această problemă. Și am să vă citesc de la punctul 25. La art. 49 se introduc mai multe alineate și nu vă citesc decât alin. (14): „La sfârșitul anului, bugetul general consolidat al unității administrativ-teritoriale, respectiv subdiviziunea acesteia, după caz, trebuie să îndeplinească următoarea condiție: suma veniturilor încasate, a tragerilor din împrumuturi contractate și a sumelor utilizate din excedentele bugetare prevăzute la art. 1 alin. (2), pe de o parte, să fie mai mare decât suma plăților efectuate și a plăților restante, pe de altă parte.”

Deci, în orice caz, în situația în care o unitate administrativ-teritorială și-ar supraevalua veniturile, la sfârșitul anului este obligată să rectifice bugetul, astfel încât să se încadreze în această condiție, pentru că este verificată de Curtea de Conturi.

Deci norma impusă la alin. (7) al art. 14 este de prisos, pentru că avem o altă normă care ne conduce la stăvilirea acestor arierate din economie.

De aceea, am reformulat și cred că este mai corect așa: „Ordonatorii de credite fundamentează veniturile proprii pentru anul curent cel puțin la nivelul realizărilor din anul precedent.”

N-am cum. Trebuie să-mi expun ideile.

Domnule președinte, dacă nu pot să-mi expun toate argumentele, mai bine mă retrag și gata.

## Domnule senator,

Perseverați, pentru că este vorba de senatori aleși uninominal, după cum spunea și prim-ministrul, și sunt convins că sunt interesați de modul de finanțare a autorităților publice locale.

La dezbateri generale s-a vorbit aici câteva ore în șir, iar acum eu încerc să explic câteva amendamente, cu argumente clare și tehnice. Rugămintea mea este ca, dacă nu vă convin argumentele tehnice, să spuneți și trec la o dezbatere generală atunci.

## Nu. Vă rog să continuați prezentarea amendamentelor.

Deci ce se întâmplă? La repartizarea sumelor de echilibrare, după ce se epuizează cele două etape de repartizare, sumele rezultate sunt corectate cu gradul de colectare a veniturilor proprii. În situația în care noi instituim această normă conform căreia veniturile proprii nu pot fi programate decât maximum la nivelul anului precedent, acea normă devine caducă, pentru că toate unitățile administrativteritoriale vor avea veniturile proprii realizate 100%. Care va fi interesul lor atunci? Interesul lor va fi să-și elaboreze un buget cu venituri cât mai mici, în așa fel încât să-și realizeze sigur gradul de colectare, astfel încât, la repartizarea sumelor pe care o va face Direcția generală a finanțelor publice, ele să poată obține, câteodată, 6-7 bugete proprii de la sumele de echilibrare. Deci, în loc să rezolvăm o problemă de arierate, introducem alte probleme, din punctul meu de vedere, mult mai grave.

Mulțumesc.

Mai sunt alte amendamente de susținut în plen? Domnule senator Mustățea, dacă aveți mai multe, stați mai aproape de microfon, ca să economisim timpul parcurgerii spațiului.

Este vorba de amendamentul de la numărul curent 4.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Vă supun atenției și votului – vă rog, atenție, stimați colegi – amendamentul de la numărul curent 2, referitor la art. 14 alin. (7), conform celor prezentate de domnul senator Mustățea.

Mai sunt alte amendamente pe care doriți să le susțineți, domnul senator Mustățea sau alți colegi senatori?

Vă rog, microfonul 2, domnule senator Mustățea.

Este vorba despre amendamentul de la numărul curent 3. Am propus revenirea la cotele care se alocă unităților administrativ-teritoriale din impozitul pe venit. Până acum, comunele, orașele și municipiile beneficiau de o cotă de 47%, consiliile județene de 13%, o cotă de 22% mergea la echilibrare, corespunzător și municipiului București. Au fost reduse cu 3%, 1% și, respectiv, 1%.

Eu vă propun să revenim, prin acest amendament, la forma inițială, iar argumentele mele sunt următoarele:

1. În ultima perioadă, din cauza crizei economice, veniturile din impozitul pe venit la bugetele locale au scăzut cu minimum 20%. Argumentația pe care am găsit-o în expunerea de motive, din punctul meu de vedere, nu stă în picioare. Aici se spune că aceste cote au fost reduse pentru a se asigura sumele necesare asigurării standardelor de cost în învățământ.

După cum bine v-am arătat mai devreme, standardele de cost au fost eliminate, iar zilele trecute am avut o ședință de guvern în care s-a aprobat un buget rectificat prin care sumele alocate pentru învățământul preuniversitar au fost tăiate de sus până jos în toate județele, adică reducerea sumelor a fost făcută o dată prin bugetul rectificat și a doua oară prin aceste reduceri de cote.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Vă mulțumesc.

Atenție vă rog, toți colegii să-și ocupe locurile în sală și să se pregătească pentru votarea acestui amendament. Este vorba de amendamentul de la numărul curent 3, referitor la art. 32.

Vă rog să vă pronunțați cu privire la acest amendament.

În acest moment, repartizarea sumelor de echilibrare pe județe se face, cum v-am spus mai devreme, în funcție de cele două criterii, unul dintre ele fiind suprafața județului.

Același lucru s-a întâmplat în legea inițială și la repartizarea sumelor pe unități administrative în cadrul județelor. Inițial, s-a avut în vedere suprafața totală a unităților administrativ-teritoriale.

A fost o dezbatere mare pe tema asta și s-a ajuns la concluzia că nicio unitate administrativ-teritorială nu face investiții sau nu asigură servicii publice în extravilan, ci numai în intravilanul localităților. Acolo avem transport, acolo avem iluminat public, acolo avem alimentare cu apă, canalizare și așa mai departe.

În aceste condiții, consider că este ilogic să folosim acest indicator – suprafața totală a județului – și să folosim suprafața din intravilanul județului, pentru că, în felul acesta, sunt avantajate județele cu suprafața foarte mare și nu este corect, câtă vreme...

Nu, drumurile comunale și drumurile județene nu se finanțează din aceste fonduri. Avem o anexă separată, acolo sunt alte criterii, este în funcție de numărul de kilometri – anexa nr. 5.

Deci vă propun să înlocuim criteriul suprafața județului cu suprafața din intravilanul județului. În felul acesta, diferențele dintre județe sunt estompate un pic. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Vă rog să votăm cu privire la acest amendament.

Vă rog să vă ocupați locurile în sală și rog toți colegii să fie atenți.

Vot cu privire la amendamentul de la numărul curent 4, art. 33 din ordonanță.

Încheiem dezbaterea amendamentelor respinse la acest text.

La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală.

Din partea Guvernului, domnule ministru Predoiu, vă rog.

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Noi susținem Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală.

Aș vrea să adaug un singur argument, faptul că și această modificare va contribui în mod substanțial la fluidizarea procedurilor și scurtarea termenelor proceselor aflate pe rolul instanțelor. Este vorba de înlăturarea suspendării automate a proceselor în cazul invocării excepției de neconstituționalitate. Această procedură a fost cauza amânării și prelungirii termenelor de judecată și ani de zile, ceea ce, evident, nu este nici în favoarea justițiabililor și nici în favoarea sistemului judiciar.

Pentru aceste motive, Guvernul susține proiectul de lege. Mai adaug și faptul că și această modificare este menționată ca un obiectiv în cadrul Raportului pe justiție, în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul prim-ministru ar dori să intervină și să mai adauge câteva elemente de natură politică la acest text. Vă rog, domnule prim-ministru.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Acest proiect de lege – și salut inițiativa, pentru că este vorba de o inițiativă parlamentară – vine și, practic, asigură cadrul pentru scurtarea duratei proceselor judiciare. Dacă ne gândim la Proiectul de lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, pe care l-am discutat mai devreme – cu scurtarea duratei proceselor judiciare –, la care adăugăm acest proiect, avem, practic, o formulă completă în acest moment în România, cu privire la procedurile care pot fi adoptate în vederea scurtării duratei proceselor judiciare.

De aceea, din toate punctele de vedere, Guvernul susține această inițiativă legislativă. Domnul ministru Predoiu a făcut o referire foarte corectă și la faptul că există și o obligație în raport cu Mecanismul de cooperare și verificare pe justiție, dar, dincolo de obligația internațională a României, este vorba de o chestiune internă, a noastră, de funcționare a justiției.

Acum, știți bine cum se întâmplă. Orice om care are un avocat sau chiar dacă nu are avocat, dar știe un pic de drept, în cadrul unui proces judiciar ridică excepția de neconstituționalitate a unui articol din legea în baza căreia urmează să fie judecat. Judecătorul, în acest moment, în acele condiții, nu are alte alternative decât să suspende cauza și să o trimită la Curtea Constituțională. Singura verificare pe care o face judecătorul în momentul de față este să vadă dacă excepția invocată are legătură cu acea cauză care se judecă.

Deci, dacă este o cauză – să spunem – de drept penal, de furt, nu poți invoca un articol de neconstituționalitate a unui articol din Codul civil. Dacă ești trimis în judecată pentru furt, poți să invoci excepția de neconstituționalitate a articolului care vizează incriminarea furtului. Judecătorul nu poate să se pronunțe din punct de vedere al constituționalității și, în mod firesc, atunci, pe baza legii în vigoare în momentul de față, se suspendă cauza. De aici, avem luni și ani în șir de procese care sunt amânate și instanțe supraaglomerate, dosare care îngreunează nejustificat rolul instanțelor de judecată.

Soluția care se propune acum este următoarea. Nu poate fi restricționat dreptul cetățeanului, personal sau prin avocat, de a invoca excepția de neconstituționalitate, spunând articolul „x” din codul în baza căruia urma să mă judecați este neconstituțional. Dacă acum se suspendă judecata, prin procedura care se propune judecata merge mai departe, nu se oprește, excepția de neconstituționalitate se duce la

Vă mulțumesc, domnule prim-ministru. Domnule președinte Greblă, vă rog.

În situația în care nu sunt prezenți în sală inițiatorii, avem de examinat raportul de admitere, cu amendamentele cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul raport.

Este vorba de modificarea Legii de organizare și funcționare a Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală, pentru că s-a urmărit prin acest proiect să nu se întrerupă cursul justiției în cazul în care s-a făcut o sesizare de neconstituționalitate.

Aceasta a fost justificată de faptul că termenele care se obțineau în cazul în care se suspenda cauza erau foarte lungi, de aproape un an, și astfel era considerată o modalitate de tergiversare a soluționării cauzelor.

Soluția adoptată prin prezentul proiect de lege a fost aceea că, odată sesizată Curtea Constituțională, nu se suspendă cursul procesului și, pentru acest motiv, inițiatorii au avut grijă și, apoi, prin amendamentele de la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, să găsească și o modalitate de îndreptare a unor hotărâri judecătorești care s-ar fi pronunțat după decizia Curții Constituționale care ar fi constatat neconstituționale dispoziții legale pe baza cărora s-a întemeiat hotărârea sau alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu ar putea fi disociate de prevederile declarate neconstituționale.

Cu aceste precizări, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, având în vedere că legea face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este Cameră decizională, a dezbătut și a adoptat un raport de admitere, cu amendamentele cuprinse în anexă, pe care, împreună cu proiectul de lege, vi-l supunem spre dezbatere și adoptare. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Întrebări și comentarii adresate inițiatorilor? Vă rog, domnule senator Șova, microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru,

Am simțit o provocare de avocat de bară pentru ceea ce ați spus și, cu tot respectul, voi încerca să subliniez câteva aspecte.

În privința faptului că fiecare persoană care are un avocat sau știe puțin drept poate invoca excepția de neconstituționalitate, există niște date oficiale de la Consiliul Superior al Magistraturii. Se invocă o excepție de neconstituționalitate la o mie de cauze. Deci unul la o mie din dosare ajunge în fața Curții Constituționale. În anul 2008 am avut două milioane de cauze și două mii de excepții la Curtea Constituțională.

Pot să recunosc acum că judecătorii Curții Constituționale, nouă la număr, ar fi puțini pentru două mii de cauze și să recunosc, de asemenea, că este greu de modificat Constituția pentru a crește numărul judecătorilor, dar o soluție suplă și firească ar fi fost creșterea numărului de magistrați asistenți. Știm cu toții foarte bine că Domniile Lor sunt cei care lucrează cauzele.

A doua chestiune este că la Curtea Constituțională sunt foarte multe dosare unde se invocă excepție de neconstituționalitate pe aceleași articole, ceea ce ușurează foarte mult munca. De exemplu, acum sunt trei sute de cauze pe rol numai cu Decretul nr. 221/1960 și răspunderea la această excepție este destul de ușoară, nu reprezintă o dificultate foarte mare.

Deci, ca să fiu cinstit în privința numărului de cauze, este o chestiune pe care trebuie s-o resping în mod profesional. Am să vă spun că eu, în 15 ani de bară, am ridicat excepția de neconstituționalitate de trei ori. Deci nu cred că am abuzat și cred că majoritatea avocaților...

Uitați, este domnul ministru de justiție lângă dumneavoastră. Are aproape 20 de ani de avocatură și o să vă spună Domnia Sa dacă a ridicat excepția de mai mult de 10 ori în carieră. Deci asta este o chestiune cu dus și întors.

În legătură cu lungimea procesului, domnule premier, durata procesului este o noțiune teoretică, care derivă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și se referă la dreptul la un proces echitabil. Una dintre componentele dreptului la un proces echitabil este și o durată care să satisfacă interesele părților în procesul civil sau în procesul penal, dar vreau să vă spun, în același timp, că în anii ’90, de exemplu, Franța, al cărei model de organizare juridică îl urmăm în foarte multe situații, a optat pentru complicarea procedurilor în scopul lungirii procesului, tocmai pentru a induce în fața procedurii judiciare, cum ne-a obișnuit Comisia Europeană, un caracter disuasiv, adică descurajant, pentru a stimula crearea de proceduri alternative, cum este medierea. În România, din nefericire, deși legea este creată deja de câțiva ani, avem un grup de mediatori, nu se apelează la ei. Îmi aduc aminte că s-a venit, la un moment dat, cu o procedură în care părțile erau reprezentate numai de avocați. Nu s-a apelat la ea. Până la urmă, a intrat în desuetudine, nu mai există. S-a încercat de mai multe ori, dar iată că, în mentalul poporului român, ne place mai mult la judecător decât în procedurile alternative, și trebuie să ținem cont de acest lucru.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Sunt alte intervenții din partea colegilor senatori? Dacă nu sunt, domnul ministru Predoiu dorește să aibă un comentariu și-l invit la microfonul central.

Domnul prim-ministru dorește să aibă acest comentariu. Domnule prim-ministru, vă rog, aveți cuvântul.

O să împart împreună cu domnul ministru Predoiu răspunsurile la provocările lansate, pentru că trebuie să recunosc faptul că domnul senator Șova are argumentație juridică, persuasiune, _captatio benevolentiae_ . Nimeni nu poate să ignore acest lucru.

Din punct de vedere juridic, argumentația domnului senator Șova, ca a oricărui avocat de prestigiu din această sală, poate părea, la prima vedere, cu argumente juridice corecte, seducătoare. Eu aș veni cu un alt punct de vedere. Nu spun că dețin monopolul adevărului. Într-adevăr, avem o legislație stufoasă în România, iar pentru asta suntem vinovați toți cei care, de 20 de ani, emitem legislație, într-o formă sau alta, în România.

Totuși, excepțiile de neconstituționalitate pot fi invocate numai cu privire la legi și ordonanțe, nu pot fi invocate cu privire la hotărâri de guvern sau alte acte normative inferioare. Deci, din start, se restrânge obiectul excepției din acea mie de monitoare oficiale și altele care se regăsesc în interiorul lor. Sunt convins că un avocat de talia domnului senator Șova are infrastructura electronică la dispoziție, încât prin apăsarea unei taste să poată avea acces la orice lege sau ordonanță care se emite în România și care poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Practic, prin restrângerea obiectului excepției doar la legi și ordonanțe, nu avem atât de multe acte normative ce ar intra sub incidența excepției.

Al doilea argument pe care corect l-a spus domnul senator Șova, că numărul excepțiilor este totuși redus, două mii de cauze care au fost trimise la Curtea Constituțională spre soluționare și foarte puține rezultate pozitive.

Totuși, două mii de cauze au fost blocate, iar în privința întoarcerii executării, tocmai un argument spus de domnul senator poate fi un contraargument împotriva afirmațiilor Domniei Sale, pentru că, dacă oricum aceste admiteri de excepții ale Curții Constituționale sunt foarte puține, am avea foarte puține situații în care s-ar putea pune problema să restabilim situația anterioară datorită faptului că excepția Curții Constituționale a fost acceptată. Pentru acele două, trei, cinci cazuri, câte or fi într-un an de zile, de ce să blocăm două mii sau trei mii de procese judiciare în întreaga țară, cu ramificațiile aferente care decurg din blocarea unui proces judiciar?

Mulțumesc, domnule prim-ministru.

Domnule ministru Predoiu, aveți cuvântul, vă rog.

## Mulțumesc.

Într-o propoziție, aș vrea să întorc și eu complimentul domnului coleg Șova, pe care, la rândul meu, îl prețuiesc ca pe un foarte bun profesionist. De aceea, aș vrea să-i răspund argumentat.

În ceea ce privește statisticile, în anul 2005, din excepțiile invocate au fost admise 0,42%. În anul 2006 au fost admise 1,15% și 0,00052% au însemnat neconstituționalitatea unor texte de lege. În anul 2007 au fost admise 1,81%, cu 0,00117% dispoziții declarate neconstituționale. Asta arată

că, într-adevăr, excepțiile se invocă abuziv, sigur, poate nu de avocați care au deontologie și folosesc garanțiile procesuale cu bună-credință, dar tentația este foarte mare.

Aș vrea, de asemenea, să menționez că, sub acest aspect, iată, suntem în rezonanță cu asociațiile profesionale ale magistraților. Și AMR-ul, și CSM-ul, și Înalta Curte de Casație și Justiție ne-au criticat că nu am introdus o dispoziție prin care să abrogăm suspendarea la invocarea excepției în Legea micii reforme – asta era una dintre criticile anterioare –, răspunsul nostru fiind că nu am făcut-o pentru că aveam această propunere legislativă pe rolul Senatului României. Deci, pe fond, suntem uneori chiar în consonanță cu AMR-ul și cu celelalte organisme din justiție.

În fine, aș vrea să vă precizez că, sub aspectul numărului de judecători la o sută de mii de locuitori, în anul 2006, spre exemplu, Belgia avea 14 judecători la o sută de mii de locuitori, Bulgaria avea 23 de judecători la o sută de mii de locuitori, Franța avea 11 judecători la o sută de mii de locuitori, Italia avea 11 judecători la o sută de mii de locuitori, România avea 20 de judecători la o sută de mii de locuitori, ceea ce ne arată clar că problemele sunt legate în primul rând de competențe, și nu de numărul de personal.

Avem o problemă și cu numărul de personal, avem o problemă și cu logistica, uneori, în unele instanțe, este adevărat, altele sunt la nivel european, vă asigur, din punct de vedere al logisticii, dar avem o mare problemă legată de competență, iar noi asta vrem să rezolvăm.

Conchid citând un paragraf din Raportul de țară de acum două luni de zile, care spune așa, citez: „Excepțiile de neconstituționalitate continuă să întârzie judecarea cauzelor de corupție la nivel înalt, în timp ce un proiect de lege prin care se elimină obligativitatea suspendării procedurilor judiciare atunci când sunt invocate excepții de neconstituționalitate așteaptă să fie adoptat în Parlament.”

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc foarte mult.

Un alt avocat, „un avocat al poporului”, domnul senator Daea.

Aveți cuvântul, domnule senator. Microfonul 4.

## **Domnul Petre Daea:**

## Domnule președinte,

Rezistați la temperatura aceasta și mai ales la luările de cuvânt ale unui om care, am mai spus-o și altă dată, are privilegiul că stă acolo, aproape de popor, în spate, sub streașină, și observă unele greșeli pe care...

Nu, eu v-am spus că nu vă las să greșiți.

Domnul prim-ministru a spus un lucru și vreau să-i spun acum, aici, să nu-l mai pronunțe atâta timp cât va fi om, nu prim-ministru. Mă refer la faptul că domnul prim-ministru a spus că sunt puține aceste cazuri care invocă neconstituționalitatea și, dacă sunt afectați, sunt judecați și sunt nedreptățiți, sunt puțini, nu sunt mulți. Este adevărat? Așa a spus. Unul dacă este și este afectat de lege, este nedrept, nu trebuie să fie afectat de un instrument pe care noi îl facem greșit. O singură persoană în România dacă este afectată de o lege pe care noi o facem din capul locului în ideea că sunt puțini care suferă, nu este în regulă. Eu știu. Domnule prim-ministru, vă prețuiesc atât de mult încât nici nu-mi puteam permite să nu vin la dumneavoastră să vă spun cum greșiți.

Vă mulțumesc.

Înțeleg că profesia de avocat va avea oarecum de suferit în viitor.

Mai sunt alte intervenții?

Nu mai sunt.

Încheiem dezbaterea noastră cu privire la acest text.

Trecem la cel de-al șaselea și ultimul din seria convenită, punctul 7, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sănătății în vederea descentralizării.

Domnul ministru Cseke Attila Zoltán va prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Domnule ministru, domnule senator, vă rog.

Mulțumesc mult, domnule președinte. Stimați colegi senatori, Domnule prim-ministru, Stimați colegi miniștri, Onorat Senat,

Prin acest act normativ pe care îl propunem dezbaterii dumneavoastră facem un important pas de reformă în sistemul sanitar românesc.

După introducerea sistemului asigurărilor de sănătate și după reforma asistenței medicale primare, este al treilea pas de reformă radicală, importantă în sistemul sanitar românesc. Descentralizarea spitalelor înseamnă că oamenii vor putea decide pentru ei înșiși. Descentralizarea înseamnă că aceste servicii publice sanitare, până la urmă, sunt aduse cel mai apropiat, la cel mai de jos nivel față de comunitatea locală și vom aduce această decizie asupra serviciilor publice sanitare la nivelul cel mai de jos.

Vreau să vă spun de la bun început că nu este o descentralizare politică. Această descentralizare nu are nici culoare portocalie, nici culoare roșie, nici culoare galbenă sau verde. Este o descentralizare făcută pentru oameni, pentru comunitățile locale, este o descentralizare făcută pentru viitorul acestui sistem.

V-aș prezenta, foarte pe scurt, câteva dintre reglementările principale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 48/2010, care creează, de fapt, cadrul legal de funcționare a spitalelor după descentralizare.

Și prin acest act normativ am reglementat clar și am restrâns semnificativ numărul funcțiilor de conducere din spital, pentru a evita situațiile pe care le-am avut din cauza posibilității create de legislația în vigoare până în iunie, de a avea în conducerea spitalelor, lângă un manager, chiar și șapte, opt, zece directori. Aveam funcții de conducere de la 5 până la 11 posturi în spitale.

Conform Strategiei de descentralizare pe domeniul sanitar, am prevăzut înființarea unui consiliu de administrație în care majoritatea membrilor este desemnată de către autoritățile locale.

Descentralizarea, din punctul nostru de vedere, fără a acorda drept de decizie autorității locale nu este o descentralizare reală. Sigur că Ministerul Sănătății își păstrează anumite prerogative cu privire la procedurile medicale, cu privire la funcționarea, cu privire la

Mulțumesc, domnule ministru.

Dau cuvântul domnului senator Rotaru, pentru a prezenta raportul comisiei de specialitate.

Vă rog.

Microfonul 7.

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru sănătate publică a fost sesizată în vederea examinării și întocmirii raportului la Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sănătății în vederea descentralizării.

Prezentul act normativ are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale în vederea descentralizării.

Actul normativ vizează, de fapt, creșterea implicării autorităților administrației publice locale în coordonarea activității spitalelor și stabilirea cadrului legal pentru gestionarea eficientă a asistenței medicale acordate în unitățile sanitare. La dezbatere au participat domnul Cseke Attila Zoltán, ministrul sănătății, domnul Cristian Anton, secretar de stat în Ministerul Sănătății, și un reprezentant al Colegiului Medicilor.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a emis aviz favorabil, Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului a emis aviz de respingere, Consiliul Legislativ și Consiliul Economic au emis avize favorabile.

Proiectul de lege are caracter de lege ordinară, comisia adoptând în unanimitate un raport de admitere, cu amendamente.

În consecință, supunem spre dezbatere și adoptare plenului Senatului raportul cu amendamentele admise, împreună cu proiectul de lege.

Mulțumesc, domnule senator, pentru prezentarea acestui raport.

Am rugămintea ca toți colegii să încerce să acorde atenția și respectul cuvenit dezbaterii noastre, evident, într-un moment în care conștiința publică a fost și probabil că va rămâne pentru multe, multe generații marcată de tragedia recent întâmplată. Nu aș vrea să deschidem un subiect politicianist, dar este clar să subiectul sănătății capătă o dimensiune cu adevărat dramatică, cu adevărat importantă, și sper ca dezbaterea de astăzi să fie începutul unei dezbateri mult mai profunde, mai serioase cu privire la viitorul sistemului de sănătate din România.

Vă consult dacă există intervenții din partea domnilor senatori.

Dau cuvântul domnului președinte Filip, urmează doamna senator Minerva Boitan.

Vă rog, microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți să spun câteva cuvinte referitoare la acest proiect de lege și prin prisma avizului negativ pe care Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului l-a dat în urma dezbaterii acestui proiect de lege.

Sigur că ne-am simțit obligați, ca și Comisie pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, să vedem și partea cealaltă a acestei realități, prin transferul activității de sănătate publică în zona administrațiilor locale.

Aș vrea să acceptăm că sănătatea populației este o problemă de siguranță națională. Problema sănătății populației nu poate fi privită numai ca o problemă care interesează administrația publică locală. Discutăm, de fapt, în acest moment, despre o delegare a serviciului de sănătate publică de la nivel național către nivel local. De fapt, discutăm, în acest moment, despre o responsabilitate partajată privind sănătatea și sigur că administrațiile publice locale vor fi obligate să gestioneze în acest moment problema sănătății în tot ce înseamnă gestionarea sănătății, nu numai partea de imobile, partea de reparații sau investiții în zona sănătății, pe care au avut-o și până acum, _nota bene_ , ci și din punct de vedere al managementului sanitar.

Problema pe care noi ne-am pus-o și ne-o punem în continuare, și probabil că și ministerul ar trebui să și-o pună, este de a vedea dacă administrațiile publice locale sunt în măsură și în stare să gestioneze problema spitalelor. Să nu mai vorbesc de faptul că problema transferului serviciului de sănătate, a spitalelor, de la nivel național către nivel local ar trebui să cuprindă și partea de serviciu de sănătate de tip regional, nu numai de tip local, efectiv, ținând cont de faptul că aceste contracte pe care spitalele le au cu casele de asigurări de sănătate asigură numai parțial ceea ce, ca serviciu, spitalele, în acest moment, sunt obligate să facă, repet, ca serviciu de sănătate, la nivelul unui an calendaristic.

Îmi pun întrebarea ce se întâmplă sau ce se va întâmpla în momentul în care – ferească Dumnezeu! –, după un an sau după doi ani, unu, două sau trei spitale, pentru că trebuie să punem, fără discuție, într-o astfel de situație și răul în față, gândindu-ne la experiența CET-urilor din anul 2002, raportat la anul 2010, clachează și intră în insolvență, pentru că Legea insolvenței pentru administrațiile publice locale este pe făgaș în Senat, după care la Camera Deputaților.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă rog să continuați prezentarea.

## **Domnul Petru Filip:**

Nu am terminat... Mai este un aspect legat de managerii de spitale. Există o prevedere legală prin care manager de spital poate fi orice persoană cu studii superioare care a urmat un curs de management în organizare de sănătate. Părerea mea este că aici ar trebui, până la urmă, restricționate specialitățile, studiile superioare, care pot să gestioneze și au capacitatea de a gestiona problema spitalelor, pentru că, revin, delegarea de responsabilitate nu-l exonerează de răspundere pe cel care a delegat, mă refer la puterea centrală vizavi de puterea locală.

În sfârșit, v-ați gândit cumva la această responsabilitate asupra activității spitalelor pe cele patru paliere de răspundere sau organizare, unul dintre ele de organizare viitoare, mă refer la cel regional, județean și local?

Vă mulțumesc.

42 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 118/3.IX.2010

Vă mulțumesc.

Doamna senator Minerva Boitan.

Se pregătește domnul senator Ion Rotaru, urmează domnul senator Udriștoiu.

Vă rog, doamna senator. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru, Domnule ministru, Stimați colegi...

Un moment, doamna senator. Poate grupul din jurul tânărului și talentatului avocat Șova...

Domnule senator Șova! Rog și ceilalți colegi.

Vorbește un coleg și, mai ales, vorbește o colegă. Aș dori să fim cu toții deferenți și respectuoși.

Vă rog, doamna senator.

Recunosc că îl ascult întotdeauna cu mare plăcere pe domnul senator Șova și, poate, dacă ar fi foarte atent la legislația din sănătate, ar fi un plus de beneficiu pentru sistem.

În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 48/2010, care privește descentralizarea, respectiv transferul managementului spitalelor spre autoritatea locală, Grupul parlamentar al PNL din Senat susține această ordonanță pe considerentul că de acum încolo autoritatea locală va trebui să se implice activ în problemele de sănătate nu numai ca beneficiar al serviciilor de sănătate, ci și ca organizator de sănătate.

Trebuie să fie foarte clar pentru toată lumea, și mai ales pentru Guvernul României, că acest transfer al responsabilității conducerii efective a spitalelor nu înseamnă o exonerare de răspundere a Ministerului Sănătății, recte a Guvernului.

Domnul ministru este de față și știe că am avut discuții. Indulgența financiară cu care se acoperă arieratele acestor spitale, fără a fi făcută în urma unui audit, a unei verificări, arată, implicit, o recunoaștere a subfinanțării acestui sistem, a faptului că sistemul de asigurări, la ora actuală, prin numărul mare de necontribuabili, prin cota mică de cotizare, nu poate acoperi nevoile de servicii de sănătate. Eu cred că votarea acestei ordonanțe nu ne face decât mai responsabili atât la nivel local, cât și central.

În consecință, Grupului parlamentar al PNL va vota Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 48/2010. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnule senator Rotaru, vă invit la microfonul central pentru a prezenta punctul de vedere individual și, respectiv, al Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

## **Domnul Ion Rotaru:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Desigur, tema pe care o avem la acest punct al ordinii de zi este extrem de importantă, având în vedere implicațiile

majore pe care le are asupra sistemului sanitar și, în general, asupra stării de sănătate a populației.

Sigur că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 48/2010 este un pas înainte și reprezintă un început în ceea ce privește mult necesara reformă a sistemului de sănătate, dar trebuie să spunem, în același timp, că nu rezolvă nici pe departe problematica extrem de complicată cu care se confruntă astăzi sănătatea.

Asistăm în continuare la un sistem care nu funcționează, care are o serie întreagă de sincope și care generează complicații majore în ceea ce privește starea de sănătate a populației și modul în care este tratat pacientul.

Ne aflăm, de fapt, în situația în care un sistem bolnav, cu un handicap grav, este chemat să trateze și să aibă grijă de sănătatea noastră fizică și mentală. Sigur că este destul de greu ca un om cu un handicap să ajute și să rezolve problemele altui om cu un handicap la fel de mare sau mai mare decât al său. Spun acest lucru pentru că ne confruntăm în continuare cu o gravă și accentuată lipsă de fonduri, ne confruntăm în continuare cu un management al spitalelor defectuos, cum spunea domnul ministru.

Nu este posibil ca manageri ai unor spitale să angajeze 10 directori. Nu este posibil să avem în zona informaticii 20 de oameni. Nu este posibil să avem în zona personalului TESA un număr extrem de mare de oameni. Nu este posibil, de asemenea, să avem în zona achizițiilor publice 10-15-20 de oameni, iar actul medical să sufere din lipsă de personal și, sigur, nu numai din acest motiv.

Este limpede faptul că, în măsura în care ocuparea posturilor de manager a fost în zona politicului – și sper să nu rămână în continuare –, aceasta va genera tot felul de aberații și de decizii care să ducă nu la însănătoșirea sistemului, ba dimpotrivă, să genereze alte complicații.

Este, de asemenea, un lucru extrem de important de subliniat faptul că în continuare o mare parte a bugetului alocat sănătății se duce spre salarii, mai puțin spre medicamente, spre zona de dotare cu aparatură, spre zona de investiții. Acest lucru trebuie regândit și reașezat și, din păcate, de-a lungul anilor, nu am avut niciodată – nu avem nici la această oră – o strategie coerentă, obiectivă, clară, care să genereze măsuri în consecință și care să determine îmbunătățirea sistemului de sănătate. Este limpede că până atunci când sănătatea nu va reprezenta pentru Guvern o prioritate națională, până când nu vom avea o strategie coerentă, așa cum spuneam, și axată pe realitățile cu care ne confruntăm, nu vom avea nici rezultatele pe care le așteptăm și ceea ce își doresc oamenii de la sistemul de sănătate.

De asemenea, cred că este nevoie să găsim măsuri coerente pentru a stimula personalul sanitar, medicii, să nu mai părăsească țara, să-i responsabilizăm și să-i motivăm prin salarii care să-i determine să producă un act medical de calitate.

## **Din sală:**

Gata!

## **Domnul Ion Rotaru:**

Eu îmi exprim aceeași îndoială pe care o exprima aici și domnul senator Filip, privind capacitatea autorităților publice locale de a administra, de a avea managementul necesar pentru a urmări și a coordona în mod eficient. Sigur, nu putem generaliza, dar am convingerea că vor fi serioase disfuncții din acest punct de vedere, având în vedere faptul că este un început și va fi destul de greu.

Mă întreb ce vor face autoritățile publice locale în condițiile în care sunt spitale care au acordat, ca sume din bugetul alocat, 90-94-96% pentru salarii, iar anul viitor trebuie să meargă pe 70% maxim. Mi-e teamă că vor lua măsuri care să genereze reducerea numărului de personal pentru a se încadra în această cifră de buget, dar care vor determina, în același timp, consecințe grave în ceea ce privește calitatea actului medical.

O ultimă concluzie, domnule senator Hașotti, și vă mulțumesc că mi-ați atras atenția, m-a furat valul.

Spunea aici domnul ministru despre plata datoriilor pe care le au spitalele, că se va face până la 30 iunie 2010, și este un lucru bun, dar să nu uităm că sunt sume angajate sau sume cu termen de plată după această dată și ele reprezintă, din informațiile pe care le am, un cuantum destul de mare.

Iată, de pildă, dacă din martie până în iunie această sumă reprezintă circa 190 milioane, probabil că raportându-ne tot la trei luni sau la încă trei ar însemna o sumă mult mai mare. Or, este important să vedem ce se întâmplă în continuare din acest punct de vedere.

Pe cale de consecință, în concluzie, aș vrea să vă spun că, deși considerăm că această ordonanță este un pas înainte, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC este convins că ea nu va rezolva gravele probleme cu care se confruntă sistemul de sănătate și nu o va vota. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Udriștoiu, microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Timpul este înaintat, voi fi foarte scurt. Întâi și întâi, sunt de acord cu tot ce a spus domnul ministru Cseke și cu tot ce a spus domnul senator Filip. De la

dânsul aș vrea să subliniez câteva lucruri: apartenența sănătății la siguranța națională. Acele condiții puse managerilor sunt prea largi. Eu nu știu dacă mai este vreo direcție în România unde poți să fii orice și să conduci ceva. Numai la sănătate se poate. Vă spun că în sănătate nu este ca în uzină sau în alte locuri. În spital, dacă nu ai autoritate profesională, nu te crede nimeni. Dacă nu ai un șef de secție pe care să-l știe tot orașul, ești neica nimeni pe lângă el, tu, ca mare manager, care trebuie să conduci lucrurile acolo.

A treia chestiune, pe care mi-aș dori să o reluăm, să o discutăm, să colaborăm cu conducerea ministerului, ar fi acea problemă de regionalizare, aș spune eu – fie-mi scuzat subiectivismul, că vin din învățământul medical superior –, o regionalizare sub managementul – să zic așa, că e la modă! – instituțiilor medicale de învățământ superior, care zic eu că ar conduce lucrurile mult mai bine și ar rezolva această problemă reală. Centrele universitare sunt obligate să primească pacienți din toată regiunea. În momentul în care primăria sau județul discută problema, discută despre județul sau orașul respectiv, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate spune că nu interesează ce primește fiecare, ci interesează ce primește județul respectiv, și atunci se rup niște echilibre, și o regionalizare, zic eu, ar fi de dorit.

Mai aștept, în colaborare, ca, în orizontul unui an, să reușim să facem o lege a sănătății, dar nu o colecție de titluri și mai multe legi, că biata Lege nr. 95/2006, în patru ani, a sărit de 30 de modificări. Asta e a treizeci și una sau a douăzeci și noua, nu știu exact, și parcă sunt cam multe. Repet, mai multe legi, și nu una, de sute de pagini, care are titluri în interior.

Vă mulțumesc.

Sper că am fost suficient de scurt.

Vă mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Câmpanu.

Până când domnul senator Câmpanu ajunge la microfonul 2, cred că problema codificării în sistemul nostru legislativ este o problemă pe care va trebui s-o avem în atenție. Este prea multă dispersie de texte.

Microfonul 2, domnul senator Câmpanu.

Aș vrea, de la început, să spun că Grupul parlamentar al senatorilor independenți va vota pentru Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 48/2010, dar nu pot, ca medic, să nu fac câteva observații cu privire la această ordonanță.

Părerea mea personală și a multora dintre colegii mei este că această descentralizare s-a făcut oarecum abrupt, deoarece vorbim de descentralizare de multă vreme. Spun că s-a făcut abrupt, pentru că, din păcate, cred că, așa ca întotdeauna, nimeni n-a vrut să-și asume o responsabilitate politică.

Cred că diminuarea numărului de paturi în unele unități spitalicești, înainte ca aceste unități spitalicești să ajungă la administrațiile locale, nu a fost o soluție și nu va fi o soluție eficientă. Spun asta deoarece este recunoscut că, în ceea ce privește numărul de paturi la 1.000 de locuitori, raportat la media europeană, România se situează undeva la media europeană. Suntem însă mult înainte cu numărul unităților spitalicești. De asta spuneam că nimeni nu a vrut să-și asume responsabilitatea politică să închidă unități spitalicești ineficiente sau să comaseze unități spitalicești ineficiente. Nu-mi pot imagina că, în urma descentralizării, trei-patru primari sau trei-patru consilii de administrație se vor întruni și vor accepta să formeze un spital departamental, cu o singură administrație, într-o singură localitate din cele patru.

Sunt lucruri pe care am vrut să le spun și pe care le-am considerat ca fiind ineficiente în ceea ce privește adoptarea acestei ordonanțe.

Domnule ministru,

Sper să aveți și perseverența, și abilitatea să vă luptați pentru condițiile în care autoritățile locale pot să creeze mecanisme de a stimula medicii să vină spre anumite spitale din zone economice mai puțin atractive, să aveți puterea să convingeți actualul Executiv că în sistemul medical este nevoie cât mai urgent de posturi pentru personal specializat – medici și asistenți.

Acestea fiind spuse, reiterez încă o dată sprijinul UNPR pentru această ordonanță. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator. Dacă nu mai sunt alte intervenții...

Cred că domnul ministru ar trebui să prezinte un comentariu din partea Executivului, la finalul dezbaterii generale, și sunt convins că și liderul grupului, și președintele partidului vor oferi întregul sprijin.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Onorat Senat,

Eu mă bucur pentru această dezbatere, pentru că ea este importantă. Am avut o dezbatere, cred eu, foarte bună și în comisiile de specialitate și această dezbatere pe sistemul sanitar și, dacă vreți, pe această reformă a descentralizării trebuie să continue.

Eu cred, totodată, că nu mai puteam să așteptăm cu această descentralizare. Se discută despre descentralizare în domeniul sanitar și în alte domenii de foarte mulți ani, am discutat cu toții, toate partidele, dacă vreți, aflate în Parlament, despre această măsură. Eu cred că era timpul ca Guvernul să-și asume această răspundere și decizie, care își va arăta efectele, din punctul meu de vedere, pe termen mediu și lung. Eu cred că ar fi și o iluzie dacă am aștepta de la toate autoritățile locale ca imediat, într-o zi, într-o săptămână, într-o lună, să aducă spitalul la un nivel calitativ pe care îl merită societatea.

Dezbaterile sunt importante și m-aș referi doar la câteva aspecte.

După cum ați sesizat, am păstrat în subordinea Ministerului Sănătății o serie de spitale pe care noi le considerăm strategice ori pentru că sunt pe monospecialitate, ori pentru că acoperă o anumită regiune și acoperă centre universitare importante în domeniul medical. Eu cred că vrem să înțelegem că finanțarea pe spitale este o finanțare, dacă vreți, atipică și, din acest punct de vedere, și descentralizarea comportă anumite specificități în acest domeniu. Este o finanțare care vine, cum spuneam, pe acel contract de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ce va urma? Pentru că s-au făcut mai multe referiri la sistemul sanitar, vom elabora criterii de clasificare a acestor spitale, o delimitare între ele, pentru a avea o strategie de dotare și de investiții pe aceste spitale.

Eu cred că vrem să înțelegem că finanțarea pe spitale este o finanțare, dacă vreți, atipică și, din acest punct de vedere, și descentralizarea comportă anumite specificități în acest domeniu. Este o finanțare care vine, cum spuneam, pe acel contract de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

În ceea ce privește acoperirea arieratelor – întrebarea mi-a fost pusă de către doamna senator –, vreau să vă spun că există un ordin de ministru, există, la nivelul județelor,

Mulțumesc, domnule ministru. Stimați colegi,

Am încheiat aici dezbaterile asupra celor șase proiecte legislative care am convenit a fi dezbătute și asupra cărora urmează să dăm un vot final.

Rog liderii de grupuri și toți colegii să revină către sala de plen.

În două minute vom începe să votăm aceste texte.

Rog liderii de grupuri să-și mobilizeze toți colegii și colegele spre sala de plen.

În două minute vom începe votul final asupra acestor texte.

## Stimați colegi,

Vă rog să vă ocupați locurile în sală pentru a putea intra în faza de vot final asupra inițiativelor legislative, evident, în ordinea în care au fost discutate.

Vom începe cu Legea ANI.

Rog staff-ul parlamentar să permită senatorilor să se pregătească de vot.

Îl rog și pe domnul senator Nicolaescu să revină la locul Domniei Sale.

Vă mulțumesc foarte mult. Stimați colegi,

Stimate colege,

Punctul 2 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Vreau să vă reamintesc că este vorba despre o cerere de reexaminare.

Raportul inițial al comisiilor a fost unul de admitere, cu un amendament. Prin votul de acum câteva ore, acest amendament nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi admis.

În aceste condiții, aș dori să-l invit pe domnul președinte Greblă pentru o scurtă intervenție procedurală. Nu mai redeschidem subiectul politic.

Microfonul 4.

Numai pe procedură, domnule președinte și stimați colegi, și pentru o clarificare absolut necesară.

În stenogramă s-a consemnat altceva și pe agențiile de știri au fost date știri fie că a fost admis amendamentul adoptat de comisie, fie că s-a supus la vot un amendament... sau cel propus de colegul Igaș. Din acest punct de vedere, aș ruga să revedem stenograma și să avem o poziție, pentru că foarte mulți colegi și o parte dintre cei care consemnează au înțeles că amendamentul adoptat în comisie a fost reconfirmat cu 46 de voturi pentru.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Stimați colegi,

Aici avem o obligație de obiectivitate și de imparțialitate, indiferent de poziționarea față de acest subiect. Eu am spus explicit înaintea votului că – și citesc din stenograma ședinței de astăzi – „Votul în favoarea păstrării acestui amendament înseamnă că va fi exceptată de la prevederile acestei legi categoria menționată – deci problema sindicatelor. Cine va vota împotriva acestui amendament va vota pentru eliminarea amendamentului admis din raportul final al comisiei.” Aceasta este ceea ce eu am spus, am și întrebat dacă lucrurile sunt clare.

Din punct de vedere al rezultatului, ceea ce spunea și domnul președinte Greblă, au fost 46 de voturi pentru, 43 împotrivă și 6 abțineri, dar, conform regulamentului și practicii noastre, e nevoie de majoritatea voturilor celor care sunt prezenți. Deci, din punct de vedere al majorității, acest lucru nu a fost îndeplinit. Aceasta este realitatea votului care a fost dat în urmă cu câteva ore. Cum s-a votat, s-au cerut liste, deci fiecare se poate edifica cu privire la poziția individuală sau de grup a celor care au votat acest amendament.

De aceea, din punct de vedere procedural și al votului final, suntem în fața situației de a avea un singur vot cu privire la raport, pentru că, prin eliminarea acestui amendament, raportul, practic, este identic și nu conține modificări față de textul legii și, bineînțeles, proiectul de lege ca atare. Este lege organică, este necesar un minimum de 69 de voturi în favoarea acestei legi.

Aceasta este interpretarea votului și este singurul lucru pe care putem să-l facem în condiții de obiectivitate și de respectare a Regulamentului Senatului României.

De aceea, vă rog să fiți atenți și să vă exercitați votul cu privire la raportul comisiei și la proiectul de lege cu care am fost sesizați.

Pentru că suntem Cameră decizională, dați-mi voie să fac imediat procedura de notificare a adoptării acestui text.

În conformitate cu Legea nr. 47/1992 cu privire la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, legea pe care am aprobat-o în urmă cu câteva minute este adusă la cunoștința senatorilor în vederea unei eventuale exercitări a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

Cu aceasta, obligația și procedura de publicitate, în urma votului nostru, au fost îndeplinite.

Am încheiat acest subiect.

La punctul 3 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Aici am avut două variante. O variantă pe care am prezentat-o la început, cu privire la un vot pe articole.

Domnul președinte Toni Greblă a susținut că, din punct de vedere regulamentar, un vot în bloc, un vot pe ansamblul legii este, de asemenea, posibil și este regulamentar.

Dacă nu sunt alte observații, alte obiecțiuni cu privire la acest lucru,

Suntem Cameră decizională și în acest caz?

Nu, Camera Deputaților este Cameră decizională.

La punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale. În principal, este vorba de dezbaterea cu privire la TVA și alte modificări aduse Codului fiscal.

Este un proiect de lege cu caracter de lege ordinară.

Supun atenției și votului dumneavoastră raportul comisiei,

cu amendamentele admise.

Este primul vot pe care trebuie să-l dăm astăzi.

Raportul comisiei, cu amendamentele admise, este primul vot.

Cu 52 de voturi pentru, 61 de voturi împotrivă și o

abținere, raportul comisiei, cu amendamente, a fost respins.

Ca și bugetul de stat, este o lege ordinară.

La modificarea Constituției, probabil, ne vom uita și la acest subiect, când vom ajunge la o astfel de temă.

La punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru adoptarea unor măsuri financiare.

Aici am avut discuția cu privire la amendamentele care au fost prezentate și nu au întrunit votul majorității senatorilor.

De aceea,

La punctul 6 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală.

Aceasta este o lege organică.

La punctul 7 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sănătății în vederea descentralizării.

Este vorba de o lege ordinară.

Revenim la agenda noastră.

Mai sunt trei texte pe ordinea de zi de astăzi. Nu cred că sunt foarte dificile.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-și încurajeze colegii și colegele să rămână în continuare în sală, până la epuizarea agendei.

La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul legii parteneriatului public-privat. Este vorba de o cerere de reexaminare din partea Președintelui României.

Din partea inițiatorilor, îl invit pe domnul senator Fodoreanu să prezinte proiectul de lege. Microfonul 3, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pentru că inițiatorii au studiat raportul comisiei, vă anunțăm acordul nostru față de raport, cu cele două amendamente, cu o singură rugăminte, este o eroare materială, la primul amendament, art. 24 alin. 1, în loc de „autoritate publică” este „partener public”. Deci toată legea are în conținutul său noțiunea de „partener public”. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnul senator Borza, pentru raportul comisiei. Microfonul 7, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Este o lege din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, întocmirea unui raport de admitere, cu amendamente care sunt cuprinse în anexa la raportul pe care îl supunem spre dezbatere și adoptare plenului Senatului.

Vă mulțumesc. Intervenții, dacă sunt? Comentarii? Nu sunt. Vă rog, domnule senator Bota. Microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Așa cum nu am susținut textul legii inițial, așa nu vom susține nici aceste modificări solicitate de Președintele României.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc. Alte intervenții?

Nu mai sunt.

Vă rog să vă ocupați locurile în sală și, dacă sunteți prezenți, este bine să folosiți acest moment și pentru vot. Raportul comisiei, cu amendamentele admise.

La punctul 9 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Este prezent domnul ministru Predoiu și ne va prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Vă rog, domnule ministru.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Proiectul detaliază, în capitolul destinat asistenței juridice, cazurile și condițiile de acordare a asistenței judiciare, precum și organizarea în cadrul profesiei a activității de acordare a acesteia.

De asemenea, se intervine pe coordonarea metodologică a activității în cadrul profesiei prin Uniunea Națională a Barourilor din România.

În acest moment, în lipsa reglementării condițiilor de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat, judiciară sau extrajudiciară, destinatarii reglementării nu au acces în mod eficient la această formă de asistență, acest lucru fiind de natură a afecta accesul acestora la justiție.

Prin proiect se reglementează, de asemenea, unele aspecte care țin de organizarea și exercitarea profesiei de avocat, formele de exercitare, lărgirea accesului în profesia de avocat, crearea cadrului pentru organizarea în mod unitar a accesului în profesie, clarificarea efectelor juridice ale folosirii, în afara cadrului legal, a denumirilor specifice profesiei de avocat, organelor reprezentative ale acesteia, precum și a calității de avocat însăși, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, în fine, reconsiderarea unor aspecte care se referă la procedura de alegere a organelor reprezentative ale profesiei.

Prin urmare, Ministerul Justiției susține acest proiect de lege și îl supune dezbaterii și adoptării plenului Senatului. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Domnule președinte Greblă, punctul de vedere al comisiei și raportul acesteia, vă rog.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Este vorba despre un raport comun al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și al Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități, un raport care a obținut un larg sprijin din partea membrilor celor două comisii.

Fără să reiau, motivația domnului ministru Predoiu este, în mare, și motivarea pentru care membrii comisiei au hotărât să adopte un raport comun de admitere, cu amendamentele care sunt cuprinse în anexa nr. 1.

Legea face parte din categoria legilor organice.

Senatul este primă Cameră sesizată și ceea ce este poate la fel de important este faptul că are și susținerea consistentă a asociației profesionale în materie, adică Uniunea Națională a Barourilor din România, fără niciun fel de rezervă, astfel încât noi, practic, ar trebui să luăm act de voința și de modul în care uniunea profesională, în acord cu autoritățile reglementatoare, înțelege să reglementeze, motiv pentru care vă supunem spre dezbatere și adoptare raportul comun de admitere, cu amendamentele din anexă.

Vă mulțumesc.

În sfârșit, o vorbă bună despre avocați astăzi.

Dacă sunt intervenții? Domnul avocat senator Dan Șova.

Vă rog, microfonul 3.

## Domnule președinte,

Acesta este un proiect în care voința comună se întâlnește. Și Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC susține proiectul de lege.

Dacă tot sunt aici, am să-mi permit să adresez o rugăminte domnului prim-ministru și ministrului justiției, poate ne mai grăbim puțin cu sprijinul financiar, că este în întârziere mare la barouri, pentru asistența judiciară și pentru ajutorul judiciar.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Niciun moment fără lobby politic.

Sunt alte intervenții din partea altor grupuri parlamentare? Nu sunt.

În aceste condiții și în condițiile în care nu există susținere pentru amendamentele respinse,

Supun atenției și votului dumneavoastră...

Nu vreau să am disfuncții în relația cu liderul Grupului parlamentar al senatorilor independenți, s-a mai întâmplat.

La ultimul punct din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru completarea Legii gazelor nr. 351/2004.

Domnul Eugen Georgescu, vicepreședinte al ANRE, ne va prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Aceasta este dispoziția premierului, da? Da.

Domnule Georgescu, vă rog să prezentați punctul de vedere al Guvernului.

Aveți cuvântul.

Microfonul 10.

## Mulțumesc, domnule președinte. Domnule prim-ministru,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Permiteți-mi să vă prezint în câteva secunde Proiectul de lege pentru completarea Legii gazelor nr. 351/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) – „Sancțiuni” din Regulamentul nr. 1775/2005/CE al Parlamentului European și al Consiliului din 28 septembrie 2005, „Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea acestora în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și de descurajare. Statele membre trebuie să comunice de îndată orice modificare.”

În prezent, Legea gazelor nr. 351/2004 prevede un cadru sancționator general în domeniul gazelor naturale, fără a stabili sancțiuni exprese pentru nerespectarea de către operatorul sistemului național de transport al gazelor naturale a obligațiunilor prevăzute în Regulamentul nr. 1775/2005/CE.

Prin notificarea Comisiei Comunității Europene de punere în întârziere a României privind condițiile de acces la rețele pentru transport, aceasta a constatat că, până în prezent, România nu a notificat nicio normă în materie de sancțiuni.

Prin răspunsul nr. 426/28.09.2009, Guvernul României a comunicat Comisiei faptul că s-a demarat efectuarea unei analize a sancțiunilor stabilite de Legea gazelor nr. 351/2004. În acest sens, a fost emis și Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii gazelor nr. 351/2004.

48 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 118/3.IX.2010

Mulțumim, domnule vicepreședinte.

Domnule senator Borza, vă rog să prezentați punctul de vedere al comisiei.

Aveți cuvântul.

Microfonul 7, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Suntem în fața unei legi ordinare.

Senatul este primă Cameră sesizată.

Membrii comisiei au hotărât întocmirea unui raport de admitere, fără amendamente. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc foarte mult.

Stimate colege și stimați colegi,

Cu aceasta, am epuizat ordinea de zi de astăzi.

Ne revedem săptămâna viitoare, miercuri, 1 septembrie 2010, cu program de zi de luni: ședința Biroului permanent la ora 13.00, grupurile parlamentare, conform practicii, și ședința de plen a Senatului începând cu ora 15.00.

Vă mulțumesc pentru participare și pentru această sesiune extraordinară.

Declar închisă ședința plenului Senatului de astăzi, 24 august 2010.

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|519251]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 118/3.IX.2010 conține 48 de pagini.**

Prețul: 9,60 lei