Ilie Dan Barna

Așadar am început din nou. Că, practic, astăzi, prin acest vot, am început din nou.

Tot anul trecut România a fost ținută captivă de problemele penale ale domnului Liviu Dragnea. Tot anul trecut tema României – tema României – a fost justiția. Sute de mii de oameni în stradă, scrisori de la Uniunea Europeană, mesaje de la Departamentul de Stat, vizite de la Uniunea Europeană, mesaje de la cetățeni; din februarie până în decembrie.

Anul trecut, România n-a discutat despre autostrăzi. N-a discutat despre spitalele acelea regionale, magice, care să îndepărteze infecțiile nosocomiale. A discutat doar despre justiție. Pentru că asta ați servit României.

Și acum, deși cumva am sperat – poate pentru că încă suntem naivi și la început de drum în politică –, am sperat că învățătura anului trecut o să ajute cu ceva această guvernare stabilă și consistentă...

Efectul care este? Un abuz fără precedent de legislație și de regulament parlamentar, astăzi. Ne-ați aruncat printurile calde ale rapoartelor și ne-ați spus: haideți să votăm legile justiției, că am rezolvat.

O temă importantă cum e justiția – pentru că chiar este și pot fi de acord că sunt lucruri de îmbunătățit acolo –, o astfel de temă o expediați pe scurt, pe genunchi, într-o ședință de două sau de trei ore.

Ce s-a întâmplat?

Domnul Márton Árpád ne spune frumos că infractorii sunt supărați pe organele de cercetare. Incredibil!

Domnul Iordache ne spune senin, privindu-ne în ochi, că, respectiv, Comisia de la Veneția ne susține și și-a dat acordul la întrebări pe care nu i le-am pus niciodată, de fapt.

Sau, pensionând mii de magistrați, dumneavoastră spuneți că sistemul va fi mai funcțional și mai bun, e „reformă”.

Practic, suntem în pilda aceea cu calul care, spre surpriza noastră, moare când abia îl învățasem să trăiască fără mâncare.

Pentru că asta se întâmplă. Dacă omorâm sistemul, dacă eliminăm oameni din sistem fără să venim cu forțe proaspete, ce se va întâmpla când intrați prin instanțe sau când mergeți pe la instituții publice – și nu vorbesc doar de justiție – și cad bibliorafturile pe noi? Asta de unde vine?

Hai să mai pensionăm niște magistrați, ca să crească vraful de hârtie și tonele de cauze pe care le au în analiză.