Valeriu Victor Boeriu

Așadar, cardul este un lucru care este necesar, este un lucru bun, dar cred că trebuia ca sistemul să fie implementat temeinic înainte de a deveni obligatorie folosirea cardului.

Nu cred că medicii sunt împotriva folosirii cardului, pentru că mulți dintre ei chiar l-au cerut. Este de ajutor pentru medici folosirea cardului de sănătate. Eu aș fi fost mai optimist, domnule ministru, la capitolul card de sănătate, dacă ne-ați fi spus că, într-adevăr, există probleme în sistem pentru că sistemul este nou și că le veți remedia decât să ne spuneți că nu există nicio problemă în sistem, pentru că nu știu cum veți remedia sistemul, dacă dumneavoastră nici nu știți că sunt probleme în sistemul cardului de sănătate.

O altă emoție constantă a medicilor de familie este contractul-cadru, care se modifică prea des. Prea des se mută ponderea plății medicului de familie de pe _capita_ pe servicii, de pe servicii pe _capita_ în diferite proporții.

Nu este corect nici să plătim medicul de familie doar per _capita_ , sunt de acord cu asta, pentru că, listele deși sunt egale numeric, volumul de muncă diferă de structura listei fiecăruia și nu este corect nici să plătim preponderent pe servicii, pentru că suma alocată serviciilor este finită, iar serviciile pot fi, prin raportare, foarte multe, ceea ce duce la înmulțirea serviciilor raportate și la scăderea valorii punctului. Dacă asta este, de fapt, misiunea plății, mai mult per servicii, ca să scadă plata către medicii de familie, atunci are dreptate Casa.

În concluzie, cred că activitatea medicului de familie ca să fie eficientă, să ducă la acea rezolvare de 75% din cazuri sunt necesare trei lucruri: debirocratizarea grabnică a activității din cabinet, degrevarea medicului de familie de gestionarea calității de asigurat a fiecărui pacient de pe lista proprie și o stabilitate a contractului-cadru.

Nu pot să închei însă fără să subliniez că marea problemă a sistemului este totuși subfinanțarea și că senatorii din toate partidele au avut o inițiativă... propunere legislativă cu alocarea a 6% din PIB pentru sănătate, ca etapă intermediară spre 8, 9, 10%, ce ar trebui să fie într-o țară civilizată. A trecut prin adoptare tacită de Senat și zace, probabil, _sine die_ în Camera Deputaților.

Și, ca să nu spuneți că nu suntem și constructivi, eu cred că dacă Guvernul nu poate accepta dintr-o dată o alocare de 6% pentru sănătate, am putea depune un amendament ca, măcar an de an, indiferent cine guvernează România, să adăugăm un 0,5% din PIB pentru sănătate, pentru că doar printr-o finanțare corectă sistemul de sănătate poate performa așa cum ne dorim cu toții.

Vă mulțumesc _. (Aplauze.)_