Raluca Turcan

Așadar, v-aș propune să ne limităm la discursul politic, la argumentele politice, la responsabilitatea cu care am fost învestiți.

În același timp, aș dori să vă spun un lucru: această lege are sprijinul domnului Călin Popescu-Tăriceanu. Îl cunoașteți pe Călin Popescu-Tăriceanu? Mai valorează în Partidul Național Liberal responsabilitatea și respectul dumneavoastră? Sper că da. Dacă da, vă anunț că domnul Călin Popescu-Tăriceanu a afirmat la un moment dat că această Lege a radioului și televiziunii publice este absolut necesară, că reprezintă o reformă în domeniul mass-media și al audiovizualului.

În același timp, vă menționez că Partidul Social Democrat a votat această lege și a afirmat la un anumit moment, când probabil era interesat mai mult de jocul de imagine, că această lege este foarte importantă și reprezintă o victorie a clasei politice, declarații care pot fi găsite pe site-ul Camerei Deputaților, și că reprezintă totuși o dovadă a înțelepciunii clasei politice, dobândite, așa, pe parcurs.

V-aș mai spune un lucru: eu n-am menționat niciodată de la acest microfon că legea este acceptată și susținută în unanimitate. Am spus că legea este susținută de foarte multe entități implicate sau vizate de această lege. Și m-am referit la jurnaliști, la specialiști, la reprezentanți ai societății civile, precum și la unii oameni politici, acei oameni politici consecvenți și care-și păstrează declarațiile.

Dacă dumneavoastră, stimate coleg deputat, veniți cu o declarație a unei federații sindicale, pe care o respect, pentru care am toată considerația, dar pentru care singura remarcă legată de această lege, de fapt, remarcă de fond, că în rest au mai fost găsite, așa, câteva argumente de suprafață, este legată de prezența în consiliul de administrație a unor reprezentanți ai sindicatelor, dați-mi voie să mă îndoiesc, să zic așa, de buna-credință a demersului acestei organizații sindicale. De altfel, toată lumea are libertatea să-și manifeste opinia.

Și acum, trecând un pic la procedură, eu când am intrat în Parlament am învățat regulamentul. Și am învățat din regulament că, atunci când suntem în plenul Camerei Deputaților, trebuie să dezbatem proiectele de lege aflate pe ordinea de zi.

Am primit ordinea de zi, am verificat la căsuță, am citit pe site. Ordinea de zi are pe primele puncte două proiecte de lege: una se referă la SRR și SRTV, alta la o modificare mică la Legea audiovizualului, pe care, din păcate, nu am apucat să o dezbatem în comisie, pentru că toate forțele erau concentrate pe Legea radioului și a televiziunii publice și toți erau preocupați s-o blocheze, nu să o dezbată, pentru că, dacă s-ar fi dorit o dezbatere pe fond, așa cum se susține aici cu foarte multe argumente de suprafață, v-aș întreba de ce un distins coleg de-al meu, și foarte simpatic, de altfel, reprezentant al PSD-ului, ar fi propus, înainte de a începe dezbaterea pe fond a acestei legi, respingerea în bloc. Dar, mă rog, poate așa o fi fost ordinul de la partid. Îmi pare rău!