Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·12 februarie 2008
Declarații politice · adoptat
Paul Magheru
Discurs
Asistăm în aceste zile la un nou episod din filmul burlesc în care s-a împotmolit majoritatea protagoniștilor scenei politice românești. Postul de ministru al justiției a devenit o minge de ping-pong disputată de locatarii celor două palate, Cotroceni și Victoria, în disprețul ideii de dreptate, dar și sub privirile scârbite ale românilor și cele uluite ale europenilor șocați de dezmățul politicianist de pe malurile Dâmboviței.
Liberalii joacă în forță, în continuare, cu Traian Băsescu. Îl propun pe Meleșcanu la justiție, punându-l pe președinte într-o situație cu, teoretic, o singură ieșire: dacă Meleșcanu a fost bun pe post de interimar, nu poate fi altfel decât bun și ca titular. Iar în locul lui Meleșcanu, la apărare, îl vor pe Radu Stroe. Unii s-au și grăbit să speculeze că un eventual refuz băsescian vizându-l pe Stroe i-ar deschide Noricăi Nicolai calea spre portofoliul apărării, ceea ce ar însemna, implicit, revanșa ei și a PNL asupra încăpățânării cotroceniste. Supoziția pleacă de la decizia Curții Constituționale, potrivit căreia șeful statului „poate refuza, o singură dată, motivat, propunerea primului-ministru de numire a unei persoane în funcția vacantă de ministru, iar primul-ministru este obligat să propună o altă persoană”.
Dincolo de faptul că un asemenea scenariu l-ar revolta pe orice om sănătos la minte, pentru simplul motiv că prea seamănă totul, de la o vreme, în politica românească, a film cu proști, nu pot să nu remarc că variantele liberale pentru cele două ministere s-au văzut serios concurate, în ochii publicului, de o nouă ieșire intempestivă a liderului PSD Mircea Geoană. Realizând că „avem de-a face cu un blocaj complet al societății românești”, președintele social-democrat s-a năpustit asupra Guvernului, cerându-i demisia și strigând războinic: „Vreau anticipate!”. În prima fază, am crezut că e o nouă ispravă din seria „Dacă dormea, mai înțelept era!”. Apoi am înțeles că Mircea Geoană are și el dreptatea lui: dacă stai și socotești câte procente a pierdut PSD în ultimii trei ani, sub iscusitu-i patronaj, și având în vedere că unii vor amânarea parlamentarelor până anul viitor pe vremea asta, „se sparie gândulˮ, vorba cronicarului, la ce scor jalnic ar putea ajunge acest partid!
În acest context, cine se mai gândește la concluziile Raportului intermediar de analiză a reformei în justiție, dat publicității săptămâna trecută de Comisia Europeană? Documentul, o primă variantă a celui final, așteptat pentru luna iunie, arată că eforturile României pentru reforma justiției sunt încă neconvingătoare, mai ales în domeniul corupției la nivel înalt. Nu sunt trecute cu vederea nici întârzierile la înființarea Agenției Naționale pentru Integritate și în dezvoltarea proiectelor de combatere a corupției la nivel local, semn că zeița dreptății, Themis, nu e doar batjocorită, ci și abandonată...
În acest timp, foștii aliați portocalii se faultează reciproc, generând o adevărată paralizie instituțională, iar PSD reclamă, donquijotesc, alegeri anticipate.