Stenogramă plen

Bună dimineața!

Este ora 8.30. Deschidem ședința dedicată declarațiilor politice de astăzi, 12 februarie 2008.

O să începem astăzi cu declarațiile politice pregătite de către reprezentanții puterii. Vă amintesc că durata unei intervenții este de maximum 3 minute. O să vă rog, stimați colegi, să încercați să vă încadrați în acest timp. Avem o listă lungă, chiar foarte lungă, cu colegi care au pregătit declarații politice pentru astăzi.

O să-l rog pe domnul deputat Ioan Ghișe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să dea citire declarației.

Să se pregătească domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule coleg, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte.

„Precizări privind taxa auto sau așa-numita taxă de poluareˮ

La 1 august 2006 a fost dat publicității în „Monitorul Oficialˮ noul Cod fiscal, care la capitolul al II-lea, „Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule”, includea multdiscutata taxă, care a avut avizul la acea vreme al ministrului mediului și, respectiv, al ministrului transporturilor, ambii miniștri membri ai Partidului Democrat.

Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a fost necesar să fie modificat și corelat, potrivit normelor europene, și așa a fost inițiată Ordonanța nr. 110 din 21 decembrie 2006. La propunerea ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, senatorul Radu Berceanu, s-a modificat prevederea din Codul fiscal. Președintele României a promulgat Legea privind Codul fiscal.

Ordonanța nr. 110 din 21 decembrie 2006 a venit la Parlament și a fost adoptată în 4 septembrie 2007, cu votul cvasiunanim al membrilor Partidului Democrat. Singurul vot împotrivă a fost al deputatului democrat Duțu.

Ca urmare a solicitării de reexaminare pe alte subiecte decât prevederile privind taxa auto, reexaminare solicitată de Președintele României, s-a dat din nou un vot în Parlament, în 3 decembrie 2007, în Comisia pentru buget.

Precizez că taxa auto a fost dublată ca valoare în Parlament, în Comisia pentru buget, odată cu modificările la Ordonanța nr. 110 a Codului fiscal.

Votul electronic consemnat demonstrează că membrii Partidului Democrat au votat 36, dintre care 35 pentru și unul împotrivă, pentru adoptarea proiectului de lege privind taxa auto. Ulterior, pe 4 decembrie, 72 de deputați și senatori ai Partidului Democrat au depus un proiect de lege pentru anularea a ceea ce votaseră în 4 septembrie 2007.

Pot să pun la dispoziția tuturor celor interesați, mai puțin la dispoziția colegilor din Partidul Democrat, documentele care confirmă precizia celor pe care le-am spus.

Am făcut aceste precizări pentru că președintele Partidului Democrat, printr-o declarație publică din 28 ianuarie, spune că această taxă este ilegală și imorală. Înseamnă că miniștrii Sulfina Barbu și Radu Berceanu, ai Partidului Democrat, au inițiat, propus, și parlamentarii partidului au votat o taxă ilegală și imorală.

Aceste precizări sunt necesare pentru că, mai nou, în virtutea campaniei electorale, un post de televiziune instigă cetățenii la nesupunere civică, prin neplata acestei taxe.

Țin să precizez că inițiativele pentru modificări fiscale, conform Constituției, sunt de competența Guvernului și, respectiv, a Parlamentului, și nu pot constitui obiectul unor inițiative legislative ale cetățenilor.

Așadar, închei prin a spune că, deși nu suntem în perioadă de campanie electorală, abordarea pe care o face Partidul Democrat, prin parlamentarii săi, anume că vine în 4 decembrie să inițieze proiect de lege de anulare a ceea ce votaseră în 4 septembrie, face proba unei incorectitudini politice, iar ceea ce se afirmă de către unii membri ai Partidului Democrat pe acest subiect nu este altceva decât minciună, demagogie și populism. Spun aceste lucruri pentru ca cetățenii să știe că membrii Partidului Democrat își schimbă părerile și atitudinile politice după cum bate vântul.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Se pregătește domnul Alexandru Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi „Mecanismul”. Într-o țară tot mai imundă, în care președintele își valorifică, în continuare, vocabularul portuar, de la Bruxelles a venit Raportul intermediar al Comisiei către Parlamentul European.

După cum vă este cunoscut, prin Decizia nr. 2006/928 a Comisiei din 13 decembrie 2006, pentru a sprijini România în vederea remedierii unor deficiențe în domeniul reformei sistemului judiciar, a fost instituit un mecanism de cooperare și verificare a progresului realizat de țara noastră în spațiul de validitate al respectivului domeniu.

Primul raport de monitorizare a fost publicat la 27 iunie 2007, acesta fiind evident cel de-al doilea.

Pentru a fi obiectivi, subliniem faptul că autorii acestui document oficial au apreciat eforturile depuse de România pentru atingerea obiectivelor de referință asumate prin Planul de acțiune.

Dincolo de convenționalismul evaluării, oficialii Uniunii Europene afirmă răspicat: „În domenii-cheie, nu s-a făcut încă dovada unor rezultate convingătoare”.

Astfel, obiectivele prevăzute în planul respectiv sunt contrazise de unele inițiative legislative și politice lansate în această perioadă. Ni se atrage atenția că o chestiune foarte importantă, cea a stabilității legislative și instituționale a cadrului de luptă anticorupție, a fost omisă. Lipsesc strategiile sectoriale în domeniul reformei justiției și al combaterii corupției, care să le substituie pe cele perimate.

Planul nu abordează la nivel de detaliu corupția la nivel local. Posibila clemență a judecătorilor în cazul unor procese de corupție la nivel înalt nu se poate raporta doar la studii privind individualizarea pedepselor.

Există, spun autorii raportului, întârzieri în aplicarea unor strategii coerente de recrutare în sistemul judiciar, întârzieri în funcționarea Agenției Naționale pentru Integritate, în elaborarea unei strategii globale și în punerea în aplicare a unor proiecte reprezentative pentru a lupta împotriva corupției.

Proiecțiile unei alte atitudini față de resursele umane ale sistemului judiciar sunt așteptate abia în ianuarie 2009, iar parteneriatul cu societatea civilă în sesizarea actelor de corupție devine tot mai mult un deziderat.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Alexandru Mocanu. Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică pe care am să v-o prezint în continuare am intitulat-o: „TVA-ul, agent electoral al PSD!”

Zilele trecute, a trecut prin Senat o inițiativă a PSD de reducere a TVA-ului la unele alimente numite „de bază”, de la 19 la 5%, cu motivația că, în acest fel, prețurile acelor alimente vor scădea cu 14%. Demersul colegilor din PSD este ipocrit, mincinos, nesustenabil și chiar imoral.

Este ipocrit pentru că, mai întâi, în perioada 2001–2004, când era la guvernare, PSD nu numai că nu a inițiat nimic în acest sens, dar a respins violent câteva proiecte de lege similare, inițiate de unele partide din opoziția de la acel moment.

În iunie 2006, un proiect similar inițiat de ex-senatorul Dan Voiculescu, ce viza reducerea TVA la aceleași alimente de la 19 la 9%, nu s-a bucurat de o susținere puternică și convingătoare din partea reprezentanților PSD în Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, unde a primit raport de respingere și nici până astăzi nu a fost pus pe ordinea de zi a plenului.

Motivele invocate astăzi de PSD în susținerea proiectului său de lege, cum ar fi: nivelul scăzut al veniturilor populației, practica în materie a principalelor țări din Uniunea Europeană, scoaterea la lumină a unei părți din economia subterană nefiscalizată etc., erau la fel de adevărate și în perioada 2001–2004 când era la guvernare, dar și anul

trecut, când au susținut timid, mai mult de formă, proiectul de lege al Partidului Conservator.

Demersul PSD este în același timp mincinos pentru că reducerea TVA la alimente nu va conduce automat la scăderea prețurilor pe care le plătesc cetățenii.

Argumentele pentru această afirmație sunt următoarele. România, din păcate, nu are o adevărată economie funcțională de piață. Ne convine sau nu, în România întâlnim adesea situații care dovedesc că economia este mai degrabă „de pradă”, și nu de piață. Este o economie în care coexistă operatori veroși (producători, intermediari, distribuitori, comercianți) și tot felul de controlori ai instituțiilor de stat, în bună parte corupți până în măduva oaselor. De aceea, eventuala reducere a TVA nu va face decât să crească marja de profit a operatorilor de mai sus, iar cetățenii vor plăti același preț.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Adrian Moisoiu. Se pregătește domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Am rugămintea să prezint un extras, ca să mă încadrez și în minutele respective și, în același timp, să prind toate. Sunteți de acord, domnule președinte?

Iertați-mă!

V-am făcut o rugăminte, domnule președinte, și anume: v-am spus să prezint în extras această declarație, pentru a oferi cât mai multor colegi posibilitatea de a vorbi.

V-aș ruga, domnule coleg. Ar fi excelent, pentru că sunt foarte mulți vorbitori înscriși.

Însă în stenogramă să fie inclusă toată declarația.

În stenogramă se va redacta declarația politică așa cum este în realitate, așa că vă mulțumesc pentru bunăvoință.

## **Domnul Adrian Moisoiu:**

Mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: „Îți mulțumesc, Doamne...”

Și îți mulțumesc, Doamne, pentru faptul că ai oferit o gură de oxigen românilor din Harghita și Covasna, când nu credeam că pot să mai inhaleze așa ceva, în sensul că, iată, în 6 februarie, deci săptămâna trecută, am primit o hotărâre a Colegiului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care se stabilește că fapta directorului general al Finanțelor Publice Harghita de a solicita că pentru ocuparea a 12 funcții publice, temporar vacante, de execuție drept condiție specifică obligatorie cunoașterea limbii maghiare, și anume: 4 posturi de inspectori, 7 de referenți și unul de casier trezorier reprezintă discriminare, iar directorul executiv al acestei direcții se sancționează cu amendă contravențională în valoare de 1.000 lei.

Deci iată că Colegiul director al CNCD, în totalitatea sa, făcând apel atât la Constituția României, care arată că toți cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, pe baza Declarației Universale a Drepturilor Omului, a convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocolului Convenției, a convențiilor internaționale, a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, cât și a Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, deci toate aceste fapte pe care le-a comis Direcția de Finanțe Publice Harghita sunt considerate drept discriminare și, ca urmare, înseamnă că se renunță la această soluție.

Vreau să apreciez faptul că chiar și președintele și încă doi membri ai conducerii CNCD, care sunt cetățeni români de naționalitate maghiară, au semnat această hotărâre și, bineînțeles, se încadrează într-o dorință de a aplica un grad de toleranță zero față de toate manifestările discriminatorii din societatea românească.

Închei printr-o solicitare pentru Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pe care o rog să se sesizeze din oficiu pentru a anula toate concursurile pentru ocuparea în asemenea condiții a acestor posturi.

Și, la urma urmei, încă un gând îl am pentru MIRA, deci pentru Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu o întrebare, în sensul că primarului din Miercurea-Ciuc, care în repetate rânduri a zis că el este dispus să plătească oricâte amenzi, numai să nu audă vorbind românește în primăria sa, față de acesta ce măsură se va lua?

„Îți mulțumesc, Doamne...”

Pentru marea bucurie pe care m-ai învrednicit să mi-o dai! În sfârșit, după o lungă așteptare, după reclamarea a „n” situații de discriminare a românilor locuitori în județele României unde ei au ajuns minoritari și care sunt permanent invitați direct sau indirect să se mute din zonă sau să se maghiarizeze, proces care datează de sute de ani, se arată o geană de lumină, o geană de dreptate.

Consider că o bucurie trebuie neapărat împărtășită. Era necesar ca cei care, în permanență, clipă de clipă, sunt supuși la cele mai diverse acte de teroare inițiate de către UDMR să simtă și să vadă că totuși trăiesc în România, că „porțile secuiești” sunt interzise și la propriu, și la figurat, că niciodată acestea nu se vor mai ridica! Știu că Dumnezeu există, cred în El, și de 7 ani de când sunt în Parlamentul României am așteptat un semn de la Dânsul. Și iată că acest semn a venit! Din tot sufletul meu, încă odată, îți mulțumesc, Doamne!

Am primit o gură de oxigen pe care românii din Harghita și Covasna nu credeau că o vor mai inhala vreodată. Este o dovadă că încrederea în Partidul România Mare nu trebuie să se piardă, că rezultatele alegerilor europarlamentare din luna noiembrie 2007 au fost un accident nefericit, că românii trebuie să se adune în jurul Partidului România Mare și al conducătorului său.

În data de 6 februarie a.c. am primit hotărârea Colegiului Național pentru Combaterea Discriminării prin care se stabilește că fapta Direcției Generale a Finanțelor Publice Harghita de a solicita pentru ocuparea a 12 funcții publice, temporar vacante, de execuție, drept condiție specifică obligatorie cunoașterea limbii maghiare, și anume 4 posturi de inspector, 7 de referent și unul de casier trezorier, reprezintă discriminare, iar directorul executiv al acesteia se sancționează cu amendă contravențională în valoare de 1.000 lei.

În fapt, în data de 15 mai 2007, în ziarul local „Adevărul Harghitei” a fost publicat un anunț de concurs pentru ocuparea posturilor enumerate mai înainte, pentru care curricula educațională nu prevede studiul și cunoașterea limbii maghiare și pentru care o asemenea solicitare specifică de cunoaștere a unei limbi utilizate pe plan local nu are relevanță și este lipsită de fundament juridic, deoarece principiile de drept statuează că întinderea dreptului propriu, adică de folosire a limbii maghiare într-o instituție de stat, are drept consecință încălcarea dreptului celuilalt, respectiv al românilor, de a ocupa un loc de muncă într-o instituție publică a statului român.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Andrian Mihei.

Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este numită „Teoria «zoaielor» la bârnă”

Utilizând o frază demnă de perlele copiilor la examenul de capacitate, domnul președinte al tuturor românilor și, implicit, al „zoaielor”, „găozarilor”, „țigăncilor împuțite” și al celor 25% dintre magistrați calificați drept foști securiști ne-a oferit o metaforă exprimată destul de discutabil din punct de vedere gramatical, care dincolo de intenția vădită de a jigni politicienii – cel mai probabil nu și pe cei protejați sau din preajma Domniei Sale și care, în mod evident, îl exclude pe dumnealui –, ne îngrijorează în privința percepției Domniei Sale asupra câtorva aspecte de interes pentru națiune.

În primul rând, mă voi referi la termenul cu care a calificat întreaga clasă politică, respectiv „zoaie”, termen care conform definiției din DEX, înseamnă „apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.” Este posibil ca domnul Băsescu prin această calificare să își fi făcut autocritica pentru cei 3 ani și jumătate în care și-a spălat rufele în public, transformând orice supărare sau indispoziție matinală într-o vendetă personală, umplând de zoaie pe toți cei din clasa politică care l-au deranjat. Totodată, dacă am considera afirmația ca fiind făcută cu bună-credință și fără ca dumnealui să se detașeze de acea „clasă politică”, așteptăm cu interes să se curețe, să facă transparentă porțiunea sa de geam, oferind astfel un exemplu grăitor tuturor celorlalți, și cum zoaiele curg de sus în jos, în special pe „geamul casei ăsteia”, să permită „zoaielor” celorlalți să acționeze, fără a mai alimenta permanent șuvoiul.

Pe de altă parte, țin să îl contrazic în ce privește vizibilitatea prin „geamul casei ăsteia”. De afară se vede destul de bine, lucru confirmat de Raportul interimar privind progresele realizate în România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, în vederea remedierii deficiențelor în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției și de afirmațiile comisarului pentru afaceri monetare, Joaquin Almunia, care a tras un semnal de alarmă, afirmând că situația economică a României reprezintă un motiv de îngrijorare pentru Bruxelles.

## Mulțumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimați colegi, că timpul maxim afectat pentru o intervenție este de trei minute și vă rog să încercați să-l respectați.

Îl poftesc la microfon pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al PSD. Se pregătește domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule coleg, aveți microfonul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Un proverb românesc spune că „Ziua bună se cunoaște de dimineață”. La fel putem spune și faptul că anul bun de la început se cunoaște. Din păcate, constatăm, din analiza evenimentelor petrecute de la începutul anului și până în prezent, că poporul român nu va beneficia, nici în acest an, de ceva bun.

Desele scandaluri care ocupă zi de zi micile ecrane și prima pagină a ziarelor sunt dovada vie a faptului că actualii guvernanți, în frunte cu Traian Băsescu, au o singură preocupare, și anume aceea de a arăta care este mai tare, care ripostează mai violent, care este mai murdar decât celălalt.

Actualii guvernanți de dreapta, aduși în fruntea țării de Traian Băsescu prin fraudă, nu fac altceva decât să obosească poporul român, să creeze stări conflictuale consumatoare de energie pozitivă și producătoare de energie negativă și să confirme pe deplin faptul că atât guvernarea

1997 – 2000, cât și cea actuală reprezintă perioade de timp pierdute pentru România, ale căror rezultate sunt reprezentate de sărăcie, lipsa de perspectivă a tinerei generații, scandaluri neîntrerupte, imagine negativă a României în plan extern.

M-aș fi așteptat ca în acest al doilea an al României europene, politicienii de dreapta să înțeleagă care sunt prioritățile țării și să renunțe la orgoliile și interesele personale în favoarea intereselor naționale.

România nu este o țară de mâna a doua, domnilor guvernanți. România este o țară în care a existat un Ștefan cel Mare, un Mihai Viteazul, un Alexandru Ioan Cuza, adică oameni de stat, români care au ținut la acest popor și la mândria de a fi român.

Trebuie redată românilor speranța, trebuie să ne mândrim că suntem români.

Mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule coleg.

Îl rog să poftească la microfon pe domnul deputat Garda Dezideriu. Se pregătește domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

În ziua de 11 decembrie 2007 am depus o întrebare către domnul director al SRI-ului, George Cristian Maior, în care am solicitat un răspuns privind adevăratele motive ale demiterii domnului Rákossy Botond József din funcția de director general adjunct al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, din cauza unor acuzații necunoscute, la baza cărora a stat adresa Direcției Generale de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S. 1368635 din 11 iulie 2007.

M-am adresat directorului general al SRI-ului, pentru că despre situația domnului Rákossy am stat de vorbă cu domnul ministru al internelor și reformei administrative, Cristian David, care mi-a promis că va cerceta situația acestor acuzații, dacă ele au fost formulate conform legilor în vigoare.

Între timp, prin adresa Direcției Generale de Informații și Protecție Internă nr. 1.016.047 din data de 9 ianuarie 2008, directorul general adjunct destituit a fost informat că poate ocupa orice funcție care presupune acces la informații clasificate secret de serviciu, după o temeinică pregătire de securitate prealabilă, fără însă a primi lămuriri despre motivele pentru care a primit aviz negativ din partea Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS).

Din adresă rezultă și faptul că avizul negativ ORNISS a fost emis în urma solicitării directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, după ce domnul Rákossy a deținut funcția respectivă timp de 5 luni și a obținut calificativul „foarte bine” pentru activitatea depusă.

Stimate domnule ministru Cristian David,

Constatând punctul de vedere al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, precum și faptul că funcția de director general adjunct nu presupune acces la informații naționale clasificate și, drept urmare, certificat ORNISS, vă rog să binevoiți a dispune repunerea domnului Rákossy Botond József în funcția de director general adjunct sau în funcția de director al Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Harghita.

## Mulțumesc, domnule deputat.

Îl poftesc la microfon pe domnul deputat Aledin Amet și îl rog să se pregătească pe domnul Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, aveți microfonul.

## Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Și în orașul Mangalia este nevoie de un teren pentru amenajarea unui cimitir musulman”.

O comunitate importantă de etnici tătari se găsește și în zona sudică a Dobrogei. Firesc, există un specific, din punct de vedere spiritual, specific pe care acești oameni doresc să-l păstreze în continuare. Religia islamică reprezintă, în acest sens, un element semnificativ.

Consolidarea clădirilor religioase, precum și construirea de noi astfel de așezăminte constituie, cu siguranță, priorități, iar proiectul a căpătat un contur clar.

De mai multă vreme erau necesare lucrări de refacere la un monument istoric din orașul Mangalia, monument reprezentativ nu numai pentru respectiva localitate. Este vorba despre Geamia Esmahan Sultan, cu un minaret foarte înclinat, existând pericolul de a se prăbuși. Din fericire, s-au găsit resursele materiale necesare refacerii întregului complex.

## Problematica este însă una complexă.

În egală măsură, autoritățile locale trebuie să ofere soluții viabile pentru amenajarea unui cimitir musulman. Credincioșii de religie islamică solicită o rezolvare concretă, fiind sesizați în acest scop factorii decizionali.

Este benefică o implicare consistentă și din partea altor autorități locale. Există cazuri de geamii aflate încă în situații critice. Oamenii au puterea de a se organiza, fără a beneficia, din păcate, de resurse financiare suficiente. Și aceste clădiri, în special cele vechi, fac parte din patrimoniul național.

Respectându-se întreaga diversitate a tradițiilor, sunt respectați oamenii, pur și simplu, oamenii. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule coleg.

Are microfonul domnul deputat Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, și se pregătește domnul Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Mulțumesc.

Domnule președinte și stimați colegi,

„În atenția domnului Geoană: deosebirea între _băieții_ politici și _bărbații_ politici!”.

Domnul Geoană a cerut ieri demisia de onoare a Guvernului, pe motiv că acesta nu are susținere parlamentară. În opinia sa, gestul respectiv ar fi „calea de ieșire din acest blocaj politic și constituțional”.

Îi reamintesc domnului Geoană că Guvernul are tot atâta susținere câtă a avut și în martie anul trecut, atunci când a fost efectuată restructurarea Executivului, și chiar mai apoi, cu ocazia moțiunilor de cenzură depuse anul trecut de PD și de PSD.

Probabil că, preocupat de recentele frământări din PSD, domnul Geoană a confundat demisia de onoare a unui președinte de partid cu demisia unui prim-ministru. Cea dintâi poate fi cerută și obținută cu ocazia reașezării taberelor interne ale unei formațiuni politice, bunăoară după numirea unui nou președinte al Consiliului național al PSD. Cea de a doua poate fi și ea cerută, dar de obținut nu se obține decât în cazuri speciale. Conflictul politic dintre Palatul Victoria și Palatul Cotroceni nu este, însă, un asemenea caz special, nici conflictul constituțional invocat de domnul Geoană nu este așa ceva.

Actualul președinte al PSD și-a dorit foarte mult să devină premier. Din păcate pentru Domnia Sa, mă văd nevoit să îi reamintesc deosebirea dintre _băieții_ politici și _bărbații_ politici. Băieții politici demisionează oricând. Bărbații politici, doar atunci când e cazul!

Faptul că Traian Băsescu vrea morțiș demisia domnului Tăriceanu înseamnă un singur lucru: că nu este cazul. *

## „Traian Băsescu se «înzoiește» pe sine însuși!”

Domnul Băsescu nu dorește morțiș doar demisia premierului Tăriceanu, ci și – dacă s-ar putea – desființarea clasei politice. În viziunea lui, România ar trebui să fie un vapor unde toată lumea execută fără crâcnire ordinele căpitanului de la Cotroceni și unde ferestrele (mă rog, hublourile) ar trebui să fie vopsite pe dinăuntru, ca să nu se vadă zoaiele proiectate de valurile de dinafară.

Un singur individ și-a mai permis, în România, o asemenea atitudine în ultima sută de ani. Acel personaj a desființat incomodele partide politice existente la acel moment, pentru a-și crea o formațiune proprie (sub denumirea de „Frontul Renașterii Naționale”, rebotezată ulterior „Partidul Națiunii”) cunoscută în istorie drept primul partid unic, autocratic și totalitar pe care l-au cunoscut românii în secolul al XX-lea.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu și se pregătește domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Prețul laptelui și supermarketurile”.

Puterea hipermarketurilor poate avea efecte dezastruoase asupra agriculturii, avertizează specialiștii din Uniunea Europeană. Vă aduc în atenție o stare de fapt, iar ca aceasta sunt foarte multe în România, care a generat și întreține în rândul producătorilor o mare nemulțumire și indignare, amenințând cu proteste dacă situația nu se va schimba.

Producătorii autohtoni, mici sau mai mari, vând laptele către procesatori, în medie (spun medie, pentru că prețul oscilează între 0,5 RON și 0,9 RON/litru) cu 0,7 RON/litru. Prețul este foarte mic în raport cu restul Europei. De pe poarta procesatorului, un litru de lapte pleacă, în medie, cu 1,5 RON/litru. Consumatorii îl găsesc în galantarele supermarketurilor la prețul de 4 RON/litru, pe care trebuie să-l plătească pentru că nu au de ales, nu au altă opțiune. Deci de la producătorul direct la consumator prețul a crescut de 6–8 ori.

În România s-a scăpat situația de sub control, deoarece produsele alimentare se importă în procent de 80%, ajungându-se să se importe și mărarul, și pătrunjelul. Marile supermarketuri fac legea, deoarece controlează piața atrăgând și „captivând” cumpărătorul prin politica prețurilor de listă, prin promoții agresive, prin eliminarea micilor comercianți, nedându-i posibilitatea de a compara prețurile și punându-l în postura de a nu avea de ales. Folosindu-se de o poziție dominantă pe piață, scad prețurile plătite furnizorilor, fermierilor și pun adaosul comercial cât de mare îl doresc.

## Stimați colegi,

Orice furnizor de produse care dorește să intre în relații comerciale cu rețelele comerciale mari este nevoit să plătească mai multe tipuri de taxe și bonusuri în afară de discount-urile obișnuite în relația furnizor–revânzător, care se ridică la 50% din produsul inițial. Producătorii, furnizorii care nu acceptă taxele de mai sus nu-și pot vinde marfa și sunt eliminați de pe piață. Selectarea furnizorilor în funcție de capacitatea de a plăti aceste taxe are ca rezultat scăderea treptată a calității produselor și standardizarea pieței.

## Mulțumesc, domnule coleg.

Vă reamintesc, stimați colegi, că timpul alocat pentru intervenții este de 3 minute și v-aș ruga frumos să-l respectați.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian și se pregătește domnul deputat Valer Mircea Pușcă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. Domnule Călian, aveți microfonul.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Deși aveam pregătită o declarație politică intitulată „2008, an electoral”, fac precizarea că această declarație politică am să o depun în scris, iar în circa un minut doresc să fac o declarație politică în calitate de parlamentar de Cluj.

Așa cum bine știm mulți dintre noi, ieri, în județul Cluj, comuna Jucu (deja celebra comună Jucu), Firma „Nokiaˮ a scos primul telefon mobil acolo. Sigur că este un lucru extraordinar, este benefic faptul că investitorii vin în România, este benefic faptul că investitorii vin în județul Cluj, însă multă lume și probabil că mulți parlamentari nu cunosc realitatea din comuna Jucu, de exemplu.

Doresc să fac precizarea că, la circa 2 kilometri de vestita firmă, de vestitul investitor, circa 400 de persoane trăiesc în condiții inumane, insalubre, trăiesc într-o zonă pur și simplu infectată. Este vorba despre circa 400 de persoane care locuiesc cu chirie sau nici măcar atât în blocurile construite în vremea regimului comunist. Este vorba despre 6 blocuri care în continuare sunt în proprietatea statului și sunt date în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj.

Fac precizarea că Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, în calitate de administrator, nu a investit niciodată niciun ban în acele imobile care sunt într-o stare de deteriorare avansată. Nu funcționează sistemul de canalizare, nu funcționează apa, este de-a dreptul jenant ceea ce se întâmplă.

Ei!, odată cu apariția acestui investitor, interesul față de aceste blocuri, față de aceste imobile a început să crească, însă în mod abuziv se dorește ca toți cei circa 400 de chiriași, care au lucrat în cadrul Universității de Științe Agricole, să fie pur și simplu evacuați, astfel încât cei interesați să fiabilizeze aceste blocuri și să le vândă, evident, unor investitori, la prețuri fabuloase. Nu doresc să dau nume, pentru că nu mă interesează să lovesc în niciun investitor, însă mă interesează, în calitate de parlamentar de Cluj și chiar de fiu al acestei comune, soarta acestor 400 de oameni.

Pe cale de consecință, stimați colegi, domnule președinte, cer în mod public ca Guvernul Tăriceanu, înainte de a-și da ultima suflare, să dea de urgență o hotărâre de guvern prin care să transfere cele 100 și ceva de locuințe aflate în proprietatea statului în proprietatea comunei Jucu, respectiv în administrarea Consiliului Local Jucu, astfel încât aceste locuințe să fie oferite de drept celor care locuiesc acolo, fie sub formă de locuințe sociale, fie locuințele să le fie vândute, astfel încât ei să poată să investească și să scoată din impas aceste locuințe, aflate, așa cum vă spuneam, într-o stare avansată de degradare.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Pușcă și se pregătește domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o, în lipsă de altă inspirație, „Când «merge și așa» prevalează rigorii respectării regulilor!”

Două decizii ale Curții Constituționale privitoare la modul de aplicare a dispozițiilor art. 85 din Constituție au suscitat discuții aprinse în mass-media în ultimele zile. Majoritatea celor care s-au exprimat referitor la cele două decizii era de

părere că cele două decizii, anume Decizia nr. 356 din 5 aprilie 2007 și Decizia nr. 98 din 7 februarie 2008, sunt contradictorii.

Ținând cont de prevederile alin. (4) al art. 147 din Constituție, nu pot accepta că cele două decizii sunt contradictorii. Mai mult, având în vedere faptul că orice reglementare trebuie interpretată în sensul aplicării ei, în cele ce urmează încerc să fac demonstrația că cele două decizii sunt și coerente, dar și asigură o procedură unitară de aplicare a prevederilor art. 85 din Constituție privind numirea unui membru al Guvernului pentru situația de vacanță a postului.

Ce ne spun cele două decizii?

Prima ne spune că „Președintele României nu are un drept de veto”. Totuși, Curtea Constituțională precizează faptul că președintele „poate cere primului-ministru să renunțe la propunerea făcută, atunci când constată că persoana propusă nu îndeplinește condițiile legale pentru exercitarea funcției de membru al Guvernului”. Cu alte cuvinte, neavând drept de veto, un eventual refuz de numire poate să fie dacă și numai dacă „persoana propusă nu îndeplinește condițiile legale”.

A doua decizie a Curții Constituționale vine să o întărească pe prima. În a doua decizie se spune că „în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) din Constituție, Președintele României poate refuza, o singură dată, motivat, propunerea primului-ministru în funcția vacantă de ministru”. Adică refuzul trebuie formalizat prin enumerarea situațiilor în care persoana propusă nu îndeplinește condițiile legale. Curtea Constituțională specifică, în plus, că acest refuz poate fi făcut o singură dată, ceea ce înseamnă că în situația în care motivul sau motivele refuzului sunt înfrânte prin proba netemeiniciei acestora și în situația în care primulministru stăruie în propunerea făcută, președintele trebuie să facă numirea. Dacă cel puțin unul dintre motivele refuzului este real (adică există cel puțin o situație în care persoana propusă nu îndeplinește o condiție legală), Curtea spune că „primul-ministru este obligat să propună o altă persoană”.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ștefan Baban și se pregătește domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați, „Spre ce se îndreaptă românii?”

Pe lângă catastrofele naturale, sărăcia, denigrarea și desconsiderarea persoanei, România se confruntă în ultimul an și cu o criză a firii umane: creșterea numărului de sinucideri, mai ales în rândul persoanelor tinere. Statisticile oficiale, și aici mă refer la cele corecte, arată că, zilnic, în această țară, își pun capăt zilelor 2-3 persoane, în afară de cele 4-5 care sunt salvate de către medici. Nu iau în discuție cazurile infantile, indiferent de vârsta persoanelor care doresc să moară pentru că au suferit o decepție din dragoste, ci mă refer la disperarea, deznădejdea, dar și curajul celor care consideră că viața aceasta nu le mai poate oferi nimic și atunci procedează la gesturile extreme.

Suntem un popor credincios și ortodox de peste 2000 de ani și totuși atunci când nu ai casă, nu ai bani, nu le mai poți oferi nimic celor din jur sau zilele-ți sunt măcinate de boli grave și incurabile, acest argument nu mai are nicio putere asupra celui ce a luat o asemenea hotărâre, iar tăria și dorința de a nu mai trăi sunt atât de puternice, încât nimeni și nimic nu le mai poate sta în cale.

Așa după cum spuneam, este înfiorător, dar ridică și un semn de întrebare dacă suicidul a atins și persoanele care fie au un nivel de pregătire peste media populației sau că dispun de resurse financiare și materiale care le-ar asigura o viață tihnită.

Asta demonstrează că, după aproape 19 ani de tranziție economică, de eliberare de sub constrângerile comuniste, societatea românească nu a evoluat deloc din punct de vedere psihic, goana după acumulări (bani, terenuri, mașini, case etc.) având de multe ori ca rezultat un final abrupt, tragic și neînțeles pentru cei din jur.

Tăvălugul sinuciderilor a atins și atinge din ce în ce mai mult copiii rămași singuri acasă sau în grija unor rude, care, de cele mai multe ori, au alte preocupări decât creșterea și îndrumarea lor, în timp ce părinții lor au plecat în străinătate ca să câștige bani. Doar cei ce au trecut prin aceste drame

umane vă pot spune că ar prefera să dea toți banii pe care i-au câștigat, și chiar mai mult, pentru a putea repara această greșeală și, de ce nu, de a întoarce timpul înapoi și de a avea copilul alături de ei. Așa mici cum sunt, încearcă să tragă un semnal de alarmă, un strigăt disperat și sfâșietor pentru părinți, ca, pentru câțiva arginți câștigați în plus, numai ei știu cum, să nu fie uitați și mai ales frustrați de copilărie.

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Vasile Mocanu și se pregătește domnul deputat Mircia Giurgiu, din partea Grupului parlamentar al deputaților fără apartenență la un grup parlamentar.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

## Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația de astăzi am intitulat-o „Unde sunt grădinițele, domnule ministru?!”

În ultimele luni, domnul ministru al educației, Cristian Adomniței, și-a deșertat de mai multe ori, la Iași, tolba cu promisiuni. Și câte nu a promis domnul ministru! Bazine de înot și săli de gimnastică, microbuze pentru transportul elevilor și noi campusuri școlare, fonduri pentru reabilitarea școlilor și bani pentru cămine și cantine etc.

La un singur lucru nu a făcut referire domnul ministru, deși acesta era cel mai important. Unde sunt banii pentru grădinițe, domnule ministru?

Potrivit noilor prevederi ale proiectului Legii învățământului preuniversitar, vom putea asista, încă din această toamnă, la generalizarea învățământului preșcolar de la vârsta de 3 ani. Sper că nu ați uitat, domnule ministru, că această idee „strălucită” vă aparține!

Din păcate, punerea în practică a respectivei prevederi va da peste cap educația timpurie la Iași. De ani buni, învățământul preșcolar se confruntă cu o gravă criză de spațiu, care a condus deja la supraaglomerarea, până la dublare, a grupelor de preșcolari. Statisticile arată că în județul Iași peste 10.000 de copii ar putea intra la toamnă în grupa mică, adică dublu față de cei 4.500 care urmează în prezent cursurile unei grădinițe. Or, nici măcar acești 4.500 de copii nu încap în spațiile oferite. Există la Iași grădinițe care au deja grupe de câte 50 de copii, și nu de 20 de copii, cum ar fi normal. Asta înseamnă că dacă la toamnă va deveni obligatorie înscrierea la grădiniță a tuturor copiilor de peste 3 ani, am putea vorbi despre grupe a câte 100 de copii. Probabil suntem pe cale să doborâm toate recordurile mondiale în această privință.

Ca deputat de Iași și ca bunic nu pot să nu mă întreb pe cine va ajuta această harababură programată în laboratoarele Ministerului Educației și Cercetării. Pe copii, în niciun caz! Mai putem vorbi despre o reformă a educației în atare condiții? Eu cred că nu.

Haideți să gândim puțin înainte de a propune măsuri radicale. Este în joc viitorul copiilor și nepoților noștri. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Mircia Giurgiu și se pregătește domnul deputat Eduard Hellvig, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

## **Domnul Mircia Giurgiu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Iarna ne arde la buzunare”.

Cu toate că suntem o țară temperat-continentală, facturile din această iarnă au crescut foarte mult și cresc în continuare. Chiar dacă cetățenii au încercat diverse metode, diferite, să zicem, șmecherii ca să plătească cât mai puțin, din păcate și cei care și-au montat repartitoare au ajuns să plătească peste 900 lei, adică peste 9 milioane de lei vechi, în așa fel încât s-a ajuns să plătească foarte greu acele facturi, și ceea ce se întâmplă în România nu este normal.

Din această cauză, pe lângă această declarație politică, care este mult mai amplă, am depus și o interpelare, pentru a vedea ce se poate face și pentru a intra în normalitate.

Vă mulțumesc.

„Iarna ne arde la buzunare”

Potrivit cărților de specialitate, România se află în zona temperat-continentală, regiune caracterizată prin patru anotimpuri. Implicit, tot românul știe că „iarna nu-i ca vara”, adică iarna e frig, zăpadă, drumuri blocate, probleme de tot felul. Numai că luna decembrie a anului trecut a adus și un cadou neașteptat pentru cetățenii și locuitorii acestei mărețe țări: facturile la căldură. Și nu oricum! Oamenii și-au montat repartitoare de căldură pentru a putea face economii, numai că socoteala lor nu a coincis cu cea a firmelor care gestionează consumul de căldură. Așa că bieții oameni s-au trezit că factura la căldură este mai mare decât venitul cumulat al familiei pe o lună întreagă și se întreabă: dacă el a închis caloriferele din două camere și și-a înghesuit familia într-una singură de ce are de plată cât pentru o vilă cu 12 camere?

Situația este identică în toată țara, nu numai la ClujNapoca, unde pentru un apartament cu două camere, o familie care are instalate repartitoare de căldură s-a trezit cu o factură de peste 900 lei, la care, evident, se adaugă taxele comune, și atunci are omul de plată peste 1.100 lei pentru luna decembrie a anului de grație 2007.

Și de aici apare o întrebare rezonabilă: de ce să mai investești în repartitoarele de căldură dacă plătești mai mult

decât cei care au rămas pe sistemul centralizat de apă caldă și căldură? Ce ar trebui să facem? Să ne mutăm la tropice? Să așteptăm ca semnele încălzirii globale să se facă mai simțite și în această parte a lumii? Ce ne rămâne de făcut?

O replică antologică spune că „iarna nu-i ca vara”. Nimic mai adevărat. Numai că vara vine cu ploi și inundații, iar iarna aduce frig și foc în buzunarele oamenilor. Veniturile cetățenilor nu cresc pe măsura facturilor și a prețurilor la alimentele de bază ori la servicii. Așa că întreb din nou: ce ne rămâne de făcut?

Vă mulțumesc, domnule coleg.

Urmează domnul deputat Eduard Hellvig și se pregătește domnul deputat Gheorghe Firczak, din partea minorităților naționale.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi are în vedere „Necesitatea acordării unei sume de bani pentru vestimentația profesorilor din învățământul preuniversitar și universitar”.

Categoria socioprofesională a dascălilor este o categorie de o importanță semnificativă în societatea românească, prin rolul său de a forma nu doar conduite, caractere sau personalități umane, cât și specialiști și, deopotrivă, profesioniști în diverse domenii de activitate. Dacă odată era o mândrie să fii de profesie dascăl, iar omul de rând se pleca respectuos în fața acestuia, recunoscându-i astfel meritele, astăzi condiția socială a dascălului a ajuns într-o stare pe care o deplângem cu toții. Principalul factor cauzator pentru care s-a ajuns aici este că guvernele care s-au succedat la putere nu au acordat problemei financiare a dascălilor atenția cuvenită, gestionând cu superficialitate și lipsă de înțelepciune politică această situație.

Dacă angajați ai altor instituții publice, precum primăriile, prefecturile și instituțiile subordonate acestora primesc diferite sporuri și indemnizații în bani, de la alocație de hrană, indemnizație de dispozitiv, spor de microunde, până la indemnizație pentru vestimentație, consider că este oportun ca noi, în calitate de oameni politici, să intervenim în sprijinul dascălilor, propunând o sumă lunară, pe lângă salariu, pentru vestimentația acestora.

Supun atenției dumneavoastră faptul că, din cauza salariilor foarte mici, profesorii nu își pot acoperi cheltuielile curente și cele necesare asigurării unui trai decent, nemaivorbind despre materialele didactice, care sunt costisitoare și totodată absolut necesare pregătirii și perfecționării cadrelor didactice, sau despre o vestimentație decentă și adecvată. Statutul social al unui dascăl nu îi permite să apară în fața elevilor ori a studenților altfel decât adecvat vestimentar. Or, așa cum menționam mai sus, acest lucru este greu de realizat în practică.

În acest sens, propun să devenim cu toții mai responsabili față de societatea românească și față de problema dascălilor și să luăm atitudine cu privire la aceste lucruri.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Gheorghe Firczak poftește la microfon și se pregătește domnul deputat Emil Strungă, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează „Rutenii și iarăși rutenii”.

În perioada 31 ianuarie – 10 februarie 2008, s-au desfășurat „Zilele culturii rutene”, manifestarea noastră tradițională anuală.

Cu această ocazie, la Clubul parlamentarilor am lansat volumul academicianului Paul Robert Magoci, „Rutenii, poporul de niciunde”.

La manifestare au fost prezenți numeroși invitați, printre care deputați de la toate grupurile parlamentare. Ne-au onorat, în alocuțiunile lor: domnul Varujan Pambuccian, liderul Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților, domnul Miron Ignat, chestorul Camerei Deputaților, domnul Ioan Vida, președintele Curții Constituționale, și domnul Valentin Platon, subsecretar de stat la Departamentul pentru Relații Interetnice.

Volumul a fost prezentat de academician Camil Mureșanu, președintele Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, și profesorul universitar Valeri Padiachi, editorul cărții. Aceasta a fost tipărită în engleză, în ruteană, ucraineană, română și va apărea în curând și în slovacă.

Precizez că delegația Consiliului mondial, care a fost prezentă _in corpore_ la București, a avut o întâlnire cu domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților.

Totodată, a avut loc și o ședință a Consiliului Mondial al Rutenilor, unde s-a adoptat o declarație prin care acest for dezavuează recentele declarații de independență ale Șoimului Rutenilor din Ucraina, semnate de Dimitri Sidor, în calitate de președinte al acestui for.

Este încă o dovadă că rutenii, în majoritatea lor covârșitoare, doresc doar afirmarea identității etnice prin cultură, limbă și tradiții, în spiritul celor prezentate în 1848, în timpul Revoluției de la 1848, de Aleksander Duhnovich, „Am fost, sunt și voi rămâne rutean”.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Emil Strungă și se pregătește domnul deputat Antal Árpád András, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule coleg, trei minute microfonul este al dumneavoastră.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi poartă titlul „România a ratificat Tratatul de la Lisabona”.

Parlamentul României a ratificat luni, 4 februarie 2008, cu 387 de voturi, Tratatul de la Lisabona privind reforma Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona a fost semnat la data de

13 decembrie 2007 și este rezultatul eforturilor făcute la nivel european de a depăși impasul provocat de respingerea Constituției Europene la referendumurile din Franța și Olanda. România devine astfel al patrulea stat care a adoptat documentul, după Ungaria, Slovenia și Malta. Dacă tratatul va fi ratificat de toate statele membre, el va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009.

Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a apreciat că acest moment este „mai mult decât festiv” pentru România, care a adoptat primul tratat în calitate de stat membru al Uniunii Europene, punându-și definitiv amprenta asupra unui document european prin promovarea intereselor sale. Tratatul păstrează cele mai importante prevederi din Tratatul privind o Constituție Europeană: legitimitate democratică, demnitatea omului, libertatea de mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor. Analiștii estimează că mai mult de 90% din vechea formă a Constituției Europene se găsește în Tratatul de reformă de la Lisabona, cu unele diferențe în domeniile afacerilor externe, ale securității și apărării.

Tratatul de reformă clarifică competențele Uniunii Europene și îi definește valorile și obiectivele. Face o referire clară la Carta Drepturilor Fundamentale și stabilește personalitatea juridică a Uniunii. Tratatul de reformă stabilește că în viitoarea extindere europeană trebuie respectate criteriile de la Copenhaga; creează funcția de președinte permanent al Consiliului European, ca și cea de înalt reprezentant pentru Afaceri Externe, Uniunea având astfel o voce mai puternică și mai coerentă pe plan internațional. Tratatul introduce inovații instituționale care vor face Uniunea mai puternică și mai eficientă, în folosul statelor membre. Relația dintre Uniunea Europeană și statele membre va rămâne în esență neschimbată, astfel încât orice modificare a tratatelor va necesita acordul unanim al statelor membre, iar Uniunea va avea obligația explicită de a le respecta identitatea.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Antal Árpád András și se pregătește doamna deputat Monalisa Găleteanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule coleg, trei minute.

Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea politică, mai bine zis intervenția noastră, pentru că suntem doi autori, împreună cu colegul meu, domnul deputat Tamás Sándor, se intitulează „Prezentarea autonomiilor teritoriale din Uniunea Europeană”.

Având în vedere că mulți politicieni români atât din partidele extremiste, cât și din partidele democratice nu au înțeles sau nu au vrut să înțeleagă ce înseamnă autonomie teritorială, am decis ca, în fiecare marți, să vă prezentăm un model concret de autonomie din țările europene. Facem acest lucru pentru că 11 din cele 27 de state ale Uniunii Europene asigură o formă sau alta de autonomie cu relevanță etnică.

Din punct de vedere politic și administrativ, autonomia înseamnă că, în cadrul unui stat, anumite structuri administrative sau grupuri de persoane au libertatea de decizie și acțiune în unele probleme bine definite și care-i privesc în mod exclusiv.

Esența autonomiei constă în faptul că anumite comunități regionale sau comunități naționale și etnice pot găsi ele însele rezolvarea cea mai convenabilă pentru problemele care le privesc. Astfel, locuitorii regiunilor neafectate sau grupurile care aparțin altor etnii nu vor putea influența evoluția destinului comunității învestite cu prerogativa autonomiei. Bineînțeles, sunt probleme care privesc statul, în ansamblu. În virtutea solidarității dintre cetățeni, comunitățile autonome vor conlucra cu restul țării și cu cetățenii acesteia.

Pentru azi, vă prezentăm competențele autonomiei comunității basce din Spania, o regiune prosperă, pe care am studiat-o în anul 2006. Numărul total al populației minoritare este de 587.000, care reprezintă mai puțin de 1,5% din populația Spaniei. Limba oficială în această regiune este limba spaniolă și limba bască. Autonomia din Țara Bascilor se întinde pe o suprafață de 7.234 km[2] , este condusă de Consiliul Guvernator și de Adunarea Generală. Aceste organe ale autoguvernării au competențe legislative în probleme culturale și de învățământ, dar ei elaborează și Legea electorală bască și au dreptul de creare de subunități administrative. Deci Spania, care în Constituție este definită ca stat unitar, are mai multe teritorii autonome.

Vă mulțumesc și eu, domnule coleg.

Doamna deputat Găleteanu este invitată la microfon. Se pregătește domnul deputat Dan Grigore, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveți microfonul, doamnă colegă.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică am intitulat-o „Nivelul scăzut de trai al românilor sau cum să supraviețuiești într-o guvernare de dreapta”.

Asistăm cu toții la degradarea, zi după zi, a nivelului de trai al românilor, privim cu tristețe la știri sau în statisticile pline de cinism, cum crește vertiginos numărul victimelor guvernării de dreapta.

Copii care mor la naștere, mame care nu mai apucă să-și vadă pruncii abia născuți, zeci de mii de tineri care ajung de pe băncile școlii direct în stradă, fie ca șomeri, în cazurile mai fericite, fie neasistați deloc din punct de vedere social, dacă sunt mai ghinioniști. Vedem zilnic oameni vârstnici care mor stând la coadă la farmacie sau la serviciul de impozite și taxe, pentru că nu le-au mai rămas bani pentru hrană după ce au plătit facturile la întreținere și pe cele de la electricitate.

Acesta este tabloul sumbru al României proaspăt membre a Uniunii Europene, care, după mai bine de un an de la aderare, nu se poate lăuda decât cu contraperformanța, unică la nivelul Europei, aceea de a nu fi putut absorbi nici măcar un cent din fondurile structurale care i s-ar fi cuvenit în calitate de contribuabil cu dările plătite la zi.

În aceste condiții ale degradării continue a nivelului de trai al românilor, Partidul Social Democrat, asumându-și încă o dată rolul de cel mai mare și cel mai responsabil partid de opoziție din România, a promovat recent în Senat o inițiativă legislativă privind reducerea TVA la produsele alimentare de bază de la 19% la 5% și majorarea TVA la 25% pentru produsele de lux.

Proiectul legislativ a primit deja votul pozitiv al Senatului, urmând să-l primească în curând și pe cel de la Camera Deputaților.

De asemenea, în această săptămână, Partidul Social Democrat va depune la Senat o moțiune simplă pe tema nivelului de trai al românilor și a scumpirilor din economie. Pe lângă semnalul de alarmă pe care îl trage la adresa Guvernului de dreapta, moțiunea PSD conține și măsurile necesare pentru stoparea degradării condițiilor de trai ale populației.

Vă mulțumesc, doamnă colegă.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dan Grigore și se pregătește domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, maximum trei minute.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se referă la criza de pe piața forței de muncă din România, o problemă destul de gravă cu care ne confruntăm și căreia nu-i acordăm atenția cuvenită.

Cele mai afectate domenii sunt industria textilelor, cea a construcțiilor și domeniul hotelier. Acestea sunt bine cunoscute de ceva ani. Se pare însă că această criză se adâncește cu fiecare an, atacând domenii noi, ca industria alimentară, IT sau transporturile, ceea ce va limita, evident, potențialul creșterii economice, declarație făcută chiar de către guvernatorul Băncii centrale.

Conform statisticilor, numărul mare de români plecați în străinătate a lăsat un gol foarte mare pe piața muncii. Una dintre cele mai vulnerabile zone este cea a construcțiilor, unde foarte greu se găsesc resurse umane, în special forță de muncă calificată, lucru care afectează proiecte mari de infrastructură, din cauza nivelului scăzut de salarizare.

De asemenea, industria românească a textilelor se confruntă cu o criză care se pare că se va menține și anul acesta, din cauza migrației, dar și din cauza închiderii multor întreprinderi mici.

Ce soluții s-au găsit până în momentul de față? În timp ce în zonele rurale avem tineri care nu au ce lucra, noi angajăm muncitori din străinătate, calificați sau mai puțin calificați, situație complet dezavantajoasă din punct de vedere calitativ, în loc să ne aducem acasă românii care lucrează în străinătate și care ar putea acoperi golul lăsat pe piața muncii, soluție care ar rezolva pe termen lung criza din industriile afectate.

Cred că sunt foarte mulți cei care doresc să afle ce măsuri de contracarare se vor lua pentru a putea preveni accentuarea acestei crize în care se află România în momentul de față.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu este rugat să poftească la microfon și se pregătește domnul deputat Paul Magheru, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, vă rog să vă încadrați în timpul de trei minute.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor parlamentari,

Subiectul declarației mele politice de azi este „Votul uninominal”.

De aproape un an, asistăm la un paradox ciudat: deși toată lumea spune că vrea votul uninominal, puțini sunt aceia care acționează în direcția promovării acestui proiect, iar când spun toată lumea mă refer atât la clasa politică, cât și la electorat.

Cine se teme de votul uninominal sau, mai bine zis, cine se teme de reforma clasei politice?

Proiectul votului uninominal face un mare bine societății românești. El readuce politicianul în mijlocul alegătorilor. În acest mod, responsabilitatea ambelor tabere crește în mod semnificativ. Alegătorul nu mai pune ștampila pe o listă electorală ghidat doar de bunele sale sentimente pentru un partid sau altul. De data aceasta, electorul va alege cu adevărat politicianul pe care îl consideră cel mai potrivit pentru a-i reprezenta interesele în Parlamentul României, iar dacă acest parlamentar îl va dezamăgi, alegătorul va ști cum să-l sancționeze: întorcându-i spatele!

Pe de altă parte, și politicianul va fi obligat să țină aproape de electoratul din circumscripția sa și să se bată pentru mai binele alegătorilor săi, atât pe teren, cât și în forul legislativ. Epoca parlamentarilor de tip „Mutulică”, care deschid gura în Parlament doar când depun jurământul, ar apune cu siguranță.

Să mai trec în revistă și celelalte avantaje ale votului uninominal?

Este ușor de înțeles și de aplicat. Permite votanților să aleagă între mai mulți candidați. Asigură o mai bună reprezentare geografică. Oferă majorități guvernamentale puternice și stabile și multe altele.

Atunci, cine se teme de votul uninominal?

Răspunsul este la îndemâna oricui. Votul uninominal bagă în sperieți parlamentarii lipsiți de activitate, dar și partidele în care nu funcționează democrația internă. Există încă politicieni care nici nu știu ce circumscripție reprezintă în Parlamentul României și există încă lideri de partid care consideră că dețin dreptul exclusiv de a alcătui listele electorale ale unei formațiuni politice.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Paul Magheru și se pregătește domnul deputat Vasile Soporan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

## **Domnul Paul Magheru:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Eminescu și Themis, puși la zid!”.

N-am să pot intra în prezentarea detaliată a declarației mele politice, doar am să motivez, eventual, titlul – „Eminescu și Themis, puși la zid!” –, pentru că asistăm în aceste zile la un nou spectacol burlesc, în care s-a împotmolit majoritatea protagoniștilor scenei politice românești.

Aș vrea să vă atrag atenția că în acest timp când, se știe, foștii aliați portocalii se faultează reciproc, generând o adevărată paralizie instituțională, iar PSD reclamă, donquijotesc, alegeri anticipate, toate acestea și în această debandadă națională profită, din nou, din păcate, neobosita specie horthystă.

La finele lunii ianuarie, într-o publicație de limbă maghiară orădeană, un lider al unei organizații extremiste a tineretului unguresc, pe numele său Nagy Jozsef Barna, scria următoarele: „Niciun om cu mintea-ntreagă nu stă să-l citească în timpul său liber pe Eminescu, dar nici să-i publice opera. Până și comparația este jignitoare pentru un om ca Wass Albert – îmi cer scuze pentru că-i pomenesc pe amândoi pe aceeași pagină! – pentru că nu se poate compara un elefant cu un purice bolnav mintal!ˮ. Faptul a trecut neobservat, pentru că agenda publică românească are alte capete de afiș decât apărarea valorilor naționale. Disputa se dă acum, după cum știți, nu numai pentru apărarea valorilor românești, dar și pentru apărarea valorii justiției, în jurul zeiței Themis.

Dacă simbolul național Mihai Eminescu poate fi batjocorit cu o asemenea nonșalanță în propria lui țară, fără riposta cuvenită, înseamnă că s-a ajuns prea departe. Mult prea departe!

E timpul ca românii să înțeleagă cine este capabil să gestioneze treburile statului cu grijă pentru oameni, nu pentru interesul personal și de gașcă.

E timpul ca românii să strângă rândurile în jurul singurei forțe politice naționale sănătoase, gata oricând să dea riposta cuvenită nemernicilor ce vor să ne calce în picioare demnitatea și valorile naționale.

Partidul România Mare nu mai este o alternativă, Partidul România Mare a devenit o necesitate!

Asistăm în aceste zile la un nou episod din filmul burlesc în care s-a împotmolit majoritatea protagoniștilor scenei politice românești. Postul de ministru al justiției a devenit o minge de ping-pong disputată de locatarii celor două palate, Cotroceni și Victoria, în disprețul ideii de dreptate, dar și sub privirile scârbite ale românilor și cele uluite ale europenilor șocați de dezmățul politicianist de pe malurile Dâmboviței.

Liberalii joacă în forță, în continuare, cu Traian Băsescu. Îl propun pe Meleșcanu la justiție, punându-l pe președinte într-o situație cu, teoretic, o singură ieșire: dacă Meleșcanu a fost bun pe post de interimar, nu poate fi altfel decât bun și ca titular. Iar în locul lui Meleșcanu, la apărare, îl vor pe Radu Stroe. Unii s-au și grăbit să speculeze că un eventual refuz băsescian vizându-l pe Stroe i-ar deschide Noricăi Nicolai calea spre portofoliul apărării, ceea ce ar însemna, implicit, revanșa ei și a PNL asupra încăpățânării cotroceniste. Supoziția pleacă de la decizia Curții Constituționale, potrivit căreia șeful statului „poate refuza, o singură dată, motivat, propunerea primului-ministru de numire a unei persoane în funcția vacantă de ministru, iar primul-ministru este obligat să propună o altă persoană”.

Dincolo de faptul că un asemenea scenariu l-ar revolta pe orice om sănătos la minte, pentru simplul motiv că prea seamănă totul, de la o vreme, în politica românească, a film cu proști, nu pot să nu remarc că variantele liberale pentru cele două ministere s-au văzut serios concurate, în ochii publicului, de o nouă ieșire intempestivă a liderului PSD Mircea Geoană. Realizând că „avem de-a face cu un blocaj complet al societății românești”, președintele social-democrat s-a năpustit asupra Guvernului, cerându-i demisia și strigând războinic: „Vreau anticipate!”. În prima fază, am crezut că e o nouă ispravă din seria „Dacă dormea, mai înțelept era!”. Apoi am înțeles că Mircea Geoană are și el dreptatea lui: dacă stai și socotești câte procente a pierdut PSD în ultimii trei ani, sub iscusitu-i patronaj, și având în vedere că unii vor amânarea parlamentarelor până anul viitor pe vremea asta, „se sparie gândulˮ, vorba cronicarului, la ce scor jalnic ar putea ajunge acest partid!

Vă mulțumesc, domnule deputat. Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Soporan și îl rog să se pregătească pe domnul deputat Liviu Nistoran.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, aș dori să prezint declarația politică „Exemplul german, autogestiunea și păstrarea locurilor de muncă”.

Am învățat foarte mult, de-a lungul timpului, din desfășurarea unor evenimente petrecute mai aproape sau mai departe de noi, în care am fost sau nu protagonist.

Bucuria clujenilor pentru amplasarea „Nokiaˮ în zona Jucu a însemnat și supărarea germanilor, care au constatat că, odată cu noua amplasare, vor fi dislocate și locurile de muncă din zona Essen. Nu acest lucru m-a surprins, ci vehemența cu care oamenii politici, autoritățile centrale, autoritățile locale au venit în sprijinul apărării locurilor de muncă și al păstrării activităților economice productive din Germania.

Îmi reamintesc energia cu care am apărat, în calitate de prefect al județului Cluj, împreună cu colegii mei, „Clujana”, ruinată în perioada 1997–2000, dorind ca această emblemă să fie dusă mai departe. Știu că m-am luptat pe toate fronturile, făcându-mi dușmani, ca activitatea la „Sonvetraˮ – Gherla să continue, știu ce eforturi am depus ca „Sticla” – Turda să rămână în viață, știu cât am dorit ca privatizarea de la Industria Sârmei să fie o reușită de durată, știu ce discuții am avut ca „Unirea” să se transforme, printr-un parteneriat cu Universitatea Tehnică, într-un mare centru de dezvoltare tehnologică în domeniul construcțiilor de mașini. Știu că am militat pentru dezvoltarea pe principiile economiei de piață a produselor autohtone, realizând, la un moment dat, singurul târg județean, desfășurat sub emblema ˮProdus de Cluj”.

Aș putea să continui cu preocupările avute pentru dezvoltarea investițiilor, fiind, împreună cu alți colegi, inițiatorul proiectului de realizare a Parcului industrial de dezvoltare a tehnologiilor înalte „Tetaromˮ, care astăzi se așază ca o realizare în zonă pentru dezvoltările 1, 2, 3 și 4, și de nenumăratele discuții avute cu patronatul și cu sindicatele pentru a găsi soluții de revitalizare la nivelul numeroaselor societăți comerciale din județul Cluj. De ce am amintit aceste lucruri? În primul rând pentru a arăta faptul că am avut o permanentă grijă pentru păstrarea activităților productive și pentru dezvoltarea locurilor de muncă. Astăzi, pe lângă lipsa de eficiență a unor activități economice, în păstrarea acestora și a locurilor de muncă, o presiune deosebită a apărut, cel puțin în preajma marilor localități cu potențial de dezvoltare metropolitană, o presiune din partea dezvoltatorilor imobiliari.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Aproape că ați epuizat tot timpul.

Domnule deputat Liviu Nistoran, aveți un minut și vă rog să sintetizați declarația un minut, pentru a-i putea aloca un minut și domnului deputat Kovacs Attila.

Vă rog, domnule deputat.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Să sprijinim mediul de afaceri românesc!”

Stimați colegi,

Doresc să vă vorbesc puțin despre situația actuală a economiei românești.

Conform statisticilor, diferența dintre importurile și exporturile noastre a fost, la sfârșitul anului 2007, de aproximativ 22 miliarde euro. În momentul actual, piața

românească este plină de produse de import. Această situație este valabilă, din păcate, și pentru piața produselor alimentare și, în special, pentru segmentul produselor tradiționale românești, care au început a fi „adoptate” de străinii cu simț al afacerilor bine dezvoltat.

Aceasta este realitatea. În contextul în care companiile românești au acum acces pe piața unică europeană, considerată în acest moment cea mai mare piață a lumii, cu peste 370 de milioane de consumatori, consider că trebuie luate măsuri îndreptate în sprijinirea segmentelor competitive ale economiei românești.

Stimați colegi,

În această nouă sesiune parlamentară trebuie să ne îndreptăm eforturile către sprijinirea mediului de afaceri, în special a întreprinderilor producătoare, din domenii precum: industria IT&C, software, prelucrarea lemnului, turism, sistemul educațional, energia verde, acestea fiind, de altfel, motorul economiilor performante.

Cheia unei dezvoltări durabile o constituie stimularea acelor segmente ale economiei naționale pentru a funcționa la maximum de eficiență pentru a echilibra balanța import–export.

Trebuie să trecem de la cuvinte la acțiuni. Trebuie să ne concentrăm eforturile către îmbunătățirea bazei legislative destinate mediului de afaceri, sprijinirii micilor întreprinzători și susținerii produselor tradiționale românești.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Kovacs Attila, aveți un minut și dumneavoastră.

Mulțumesc mult, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la modul de soluționare a contestațiilor la adresa licitațiilor organizate pentru desemnarea firmelor care vor efectua lucrări de reabilitare și modernizare a drumurilor publice.

Știm prea bine cu toții cât de stringentă este pentru România rezolvarea problemei infrastructurii rutiere. Convinse fiind de importanța realizării unui sistem modern de drumuri publice pentru dezvoltarea generală a țării, toate guvernele de până acum au încercat, în măsura posibilităților, să găsească soluții pentru a alinia România și în această chestiune la standardele europene. Dar dacă până nu demult principalul obstacol ce stătea în calea construirii și reabilitării drumurilor județene, naționale și a autostrăzilor l-a constituit lipsa banilor, acum, când se găsesc mult mai ușor fonduri financiare, prin alocări guvernamentale, prin contractarea de credite sau prin finanțare europeană, instituțiile publice contractante se văd în situația de a amâna sau chiar de a anula începerea lucrărilor la drumuri din pricina contestațiilor înaintate de unele firme participante la licitații.

Fiindcă legislația actuală nu prevede măsuri împotriva celor care înaintează contestații nejustificate, orice licitație publică poate fi pusă sub semnul îndoielii de oricare parte participantă și sub orice motiv sau pretext. Amânarea sau tergiversarea neîntemeiată a lucrărilor la drumurile publice determinată de acțiunea de contestare a licitației nemulțumește autoritățile administrative, care nu numai că nu-și pot îndeplini la termen obiectivele stabilite în acest domeniu, dar sunt nevoite de cele mai multe ori să plătească dobânzi suplimentare la creditele obținute. În același timp, blocarea pe termen lung a investiției rutiere produce insatisfacția membrilor comunității. Și, nu în ultimul rând, această situație nedorită afectează și planurile de afaceri ale firmei desemnate câștigătoare a licitației respective.

Ca să fiu concret, am să mă opresc la a prezenta consecințele întârzierii nepermis de mult a rezolvării contestațiilor asupra lucrărilor de reabilitare a drumurilor din județul Brașov. Anul trecut, o contestație a fost soluționată abia după... șapte luni, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor cerând ca licitația să fie reluată. Nu a mai fost necesar acest lucru, deoarece, deși dispuneau de rezoluție favorabilă, cele două firme nemulțumite și-au retras în cele din urmă contestația. În prezent, alte proiecte rutiere județene sunt în continuare blocate. Astfel, din cinci pachete de drumuri scoase la licitație, doar în trei cazuri au fost soluționate plângerile unora dintre ofertanți, și aceasta, în condițiile în care licitația de atribuire a contractelor de lucrări a avut loc la finele lunii septembrie 2007.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Mulțumesc, domnule deputat.

Îngăduiți-mi, în încheierea ședinței de astăzi, să îi amintesc pe colegii noștri care au depus declarațiile scrise la Secretariatul Camerei Deputaților.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, colegii noștri: Ioan Stan, Gheorghe Chiper, Ioan Munteanu, Viorel Pupeză, Vasile Pușcaș, Costică Macaleți, Marin Constantin și doamna Mihaela Rusu.

Din partea Grupului parlamentar al...

##

Domnule coleg, îmi pare rău, n-am mai reușit, o să vă amintesc la declarațiile depuse în scris. Timpul este deja depășit.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnii deputați: Mihai Sandu-Capră, Grațiela Gavrilescu, Relu Fenechiu, Horea Uioreanu, Ovidiu Silaghi, Horia Toma, Liviu Câmpanu, Mircea Ciopraga, Mănescu Rareș, Gheorghe Dragomir și Horațiu Buzatu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Cezar Preda, Ionela Bruchental, Ioan Oltean, Corneliu Momanu, Valentin Iliescu, Dumitru Ioan Puchianu,

Olarean Aurel, Petrică Movilă, Paveliu Sorin, Rogin Marius, Constantin Igaș, Ilie Bîrsan și Constantin Tudor.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputați: Constantin Faina, Vlad Hogea, Lia Ardelean, Țundrea Ioan.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: Mircea Costache, Dumitru Avram, Marius Iriza și Gelil Eserghep.

Și, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat.

Declarație politică intitulată „Apel la responsabilitate politică”

Clasa politică, în integralitatea ei, traversează în prezent o perioadă de criză majoră, generată de interminabilele conflicte la vârf dintre conducătorii aleși să vegheze la liniștea și armonia instituțională, la respectarea Constituției și a legilor țării. Aceste dispute au avut drept consecință îndepărtarea populației de actul politic, fapt demonstrat și prin slaba prezență la vot de la alegerile europarlamentare din toamnă, dar și prin dezgustul fățiș manifestat de populație față de politică și politicieni.

În acest context deloc favorabil, consider că oamenii politici, în general, și parlamentarii, în special, trebuie să demonstreze că doresc să facă o altfel de politică, cea a cetățenilor. Trebuie să schimbăm fundamental responsabilitatea pe care o avem față de cei care ne-au mandatat să-i reprezentăm în Parlament, pentru că, de cele mai multe ori, mesajele și ideile noastre pozitive nu au ajuns așa cum trebuie la adevărații destinatari, oamenii onești ai acestei țări. Aici cred că trebuie să corectăm și să îmbunătățim situația, în sensul transmiterii în timp real către beneficiari a activităților noastre în plan parlamentar și social, cu atât mai mult cu cât ne îndreptăm vertiginos spre sistemul de vot uninominal.

Nu în ultimul rând, consider că lipsa de încredere și respectul în și pentru politicieni nu vor conduce la îmbunătățirea calității clasei politice, pe care toată lumea o dorește, cel puțin la nivel declarativ. Eu sunt de părere că blamarea generalizată a oamenilor politici nu va detemina altceva decât îndepărtarea altor persoane, profesioniști în diverse domenii, care doresc să se implice în fenomenul politic. Sunt convinsă că avem forța să arătăm că cel puțin reprezentanții Partidului Conservator în Parlament au făcut politică pentru cetățeni, nu pentru interese meschine și populiste. Dacă populația va recepta la adevărata dimensiune mesajele noastre, nu am niciun fel de teamă că nu vom reuși, în ciuda procentului încă extrem de mic de încredere a populației în Legislativ.

„Grijile românilor”

Pentru orice observator al scenei politice românești, impresia este de uluială. Din păcate, nu este vorba doar de o impresie, ci de o crudă realitate. România nu numai că nu-și revine, dar dă semne că se afundă pe zi ce trece. Să nu înțeleagă domnii de la Bruxelles această stare de impas?

Stăm, economic, mult mai rău decât bulgarii, deși proporțiile la care a ajuns acolo crima organizată încep să înfricoșeze Europa. Aici, la noi, hoții strigă „Hoții!ˮ, complicitățile incredibile le retează românilor orice urmă de speranță, oamenii arată rău, sunt prost îmbrăcați, prost hrăniți și par a nu mai avea chef de nimic. Cei ce nu au altă preocupare decât să pună, zilnic, mizerie pe clanța politicii dâmbovițene încep să se mire că nu mai văd prin geamuri. Este ceva de nedescris! În județele în care colcăie baronii locali, sfidători și prost-crescuți, există localități rupte complet de lume și de civilizație. Principala preocupare a politicienilor noștri pare a fi acest blestemat de vot uninominal, pe care, în realitate, nimeni nu și-l dorește.

Nici măcar botezul unui copilaș nu reușește să astâmpere spiritele. Opulența însăși devine prilej de certuri politice și este tot mai nepăsătoare la nevoile celor mulți. Nimeni nu se gândește decît cum să se chivernisească mai bine pentru ziua de mâine, în speranța că-i va mai păcăli o dată pe amărâții de români.

Curtea Constituțională zice una, iar Guvernul n-are altă grijă decât să mențină artificial o instituție care n-a făcut decât rău societății românești. Premierul nostru pare mai preocupat de fardarea CNSAS decât de dezastrul în care se afundă România reală.

Dacă mai există cineva care se îndoiește de faptul că semenii noștri au ajuns la capătul răbdării, atunci să nu se mire de marile răsturnări politice pe care le va aduce acest an electoral. Nicio alianță nu va mai putea să-i salveze pe toți aceia care au călcat în picioare năzuințele acestui popor.

Oficialii străini par a ocoli și ei România, iar recenta vizită a lui Nicolas Sarkozy a lăsat în urmă o serie de întrebări legate de politica noastră externă.

Dinspre Moscova suflă un vânt rece, iar Ciadul nu poate constitui un refugiu.

„Miron Cozma sau democrația ciomagului”

„Miron Cozma are planuri mari pentru viitor.ˮ Pe acest ton, situat la jumătatea distanței între un optimism declarat și un pesimism rezervat, și-au început ieri majoritatea mijloacelor media relatările despre întâlnirea fostului lider sindical cu vreo sută de mineri.

„Planurile mariˮ ale lui Miron Cozma reprezintă, printre altele, și înființarea unui nou partid politic. Deocamdată, nu am reușit să înțeleg dacă anunțul „primului miner al țăriiˮ este un scop sau un mijloc. Am înțeles doar că el se gândește să transforme Liga Muncitorilor „Miron Cozmaˮ – adică o asociație ce a fost înființată în anul 2000 de către un grup de susținători ai săi – într-un partid muncitoresc.

În ce mă privește, nu am nimic împotrivă dacă se înființează partide de stânga. Slavă Domnului, odată cu Revoluția Română, legislația noastră nu mai pune piedici pentru asocieri, indiferent de doctrină sau opțiuni.

Dar în cazul lui Miron Cozma există o serie de probleme de ordin nu doar moral, ci chiar și judiciar. Și asta pentru că, din câteva puncte de vedere, fostul lider al minerilor nu îndeplinește condițiile cerute de Legea nr. 14/2003, care reglementează organizarea și funcționarea partidelor politice.

Astfel, Legea partidelor politice prevede la art. 3 că: „Pot funcționa ca partide politice numai asociațiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, și care militează pentru respectarea suveranității naționale, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale, a ordinii de drept și a principiilor democrației constituționaleˮ.

Or, exact ultimele două teze ale acestui articol au fost încălcate de Miron Cozma prin mineriadele pe care le-a condus, acțiuni care au dus la tulburarea gravă a ordinii publice.

Tot în Legea partidelor politice se prevede că „Sunt interzise constituirea de structuri ale partidelor politice după criteriul locului de muncăˮ. După cum se vede însă, Miron Cozma intenționează să se folosească (pentru a câta oară?) de o categorie profesională, respectiv de mineri, pentru a pune bazele unei formațiuni politice.

Nu în ultimul rând, se știe, Miron Cozma, are – prin sentință judiciară definitivă și irevocabilă – interdicție de acces pe o perioadă de cinci ani în municipiul Petroșani și în capitala României, București.

„Duplicitatea nu face bine imaginii”

Prin decizia Delegației permanente teritoriale Botoșani din 9 februarie 2008, filiala Botoșani a Partidului Național Liberal a renunțat la balast.

Spun asta deoarece, la această dată, actualul primar al municipiului Botoșani a fost exclus din partid cu unanimitate de voturi. Prin această decizie, PNL Botoșani a arătat demnitate și responsabilitate față de alegători. Propulsat pe scena politică botoșăneană în 2004 de către PNL, actualul primar a întors spatele atât partidului, cât și alegătorilor săi. Urmărindu-și doar propriile interese, primarul a transformat Botoșaniul, în ultimii aproape 4 ani, într-un oraș „curat – murdar”.

Negocierile din ultima perioadă cu ex-ministrul Blaga de la interne i-au adus actualului primar o calitate „de invidiat” în PD-L, „președinte invitat cu drept de vot”, calitate inventată de „glumețul” Stoica pentru mai mulți primari.

Încălcând Legea partidelor politice – fiind membru a două partide politice în același timp – plimbatul „cu fundul în două bărci” a luat sfârșit la finele săptămânii trecute prin decizia PNL Botoșani.

Așa cum bine știm, dincolo de calitățile sale de demnitar, actualul senator, fost ministru de interne, secretar coordonator în PD, domnul Blaga, este și inițiatorul reintroducerii Proiectului de lege privind legalizarea prostituției în Parlamentul României. Având în vedere apropierea sa din ultima vreme de primarul Botoșani, nu ne rămâne decât să sperăm că îl va influența și pe acesta să-și cumpere o condicuță, și, la fel ca și „fetițele” din perioada interbelică și imediat după, să o poată prezenta cu mândrie și relaxare la orice control.

Dincolo de investigațiile medicale, am putea vedea acolo și un șir mai mult sau mai puțin inteligibil de grupări de majuscule: PD, PSD, PNL, PLD, PD-L și așa mai departe, că doar speranța moare ultima!

Cu o deosebită considerație.

Declarație politică intitulată „2008 – an electoral”

După cum bine știm, anul 2008 este un an electoral. Un an al promisiunilor, al convingerilor și, de ce nu, al reușitelor. Zi de zi, seară de seară, televiziunile autohtone ne intoxică cu același program: confruntarea partidelor politice: care partid este mai bun, care este mai responsabil, care a greșit, cine ne conduce, cine ne va conduce etc. Zeci de politicieni, cu dor de audiențe sau de afirmare, tineri sau bătrâni, femei sau bărbați își fac prezența în emisiuni mai mult sau mai puțin interesate de politic. De ce să nu își dea cu părerea și un om politic dacă sexul frumos are sau nu de trei ori putere?! Un plus de imagine nu strică nimănui, dar asta în condițiile în care nu apărem la televizor doar de dragul creării unui surplus de imagine, mai ales în aceste momente când țara noastră se confruntă cu grave probleme de ordin politic, economic sau social.

Deși mai sunt câteva luni bune până se dă startul campaniei electorale, președinții partidelor politice se grăbesc în a da declarații cu puternic iz electoral, ca de exemplu președintele PSD, Mircea Geoană. Domnia Sa afirma într-o emisiune de la postul de televiziune „Realitatea” că anul 2008 „este un an în care nu mai trebuie să dăm dovadă de dezbinare, în acest an vom face un efort deosebit pentru a arăta cine suntemˮ. Această afirmație denotă faptul că trebuia să vină anul electoral pentru ca ei să învie precum pasărea Phoenix, din propria cenușă.

Un alt exemplu: Pachetul de legi ale învățământului propus de ministrul Cristian Adomniței și lansat în fiecare județ al țării vine însoțit de o scrisoare în care se precizează următorul lucru: „Pachetul legislativ a fost conceput în primul rând pentru beneficiarii săi: elevi, studenți, cadre didactice, societatea românească, în general. Documentul de față dovedește, o dată în plus, că pentru Guvernul Tăriceanu educația este o prioritate națională, și nu doar o sintagmă!” Semnat, Cristian Mihai Adomniței, ministrul educației, cercetării și tineretului.

## Domnilor colegi,

Întrebarea mea este: ministrul educației, cercetării și tineretului lucrează pentru români sau pentru premierul Tăriceanu?

Declarație politică intitulată „Partidul Național Liberal și Guvernul României sunt pentru interzicerea cianurii în minerit.”

Societatea civilă, prin inițiativa Coaliției „România fără cianuri”, dorește interzicerea cianurii in minerit, din considerente de mediu, sociale și economice.

Mai multe organizații neguvernamentale, printre care „Greenpeaceˮ, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Fundația pentru Parteneriat, Terra Mileniul III, dar și numeroși cetățeni, vin în sprijinul propunerii legislative de completare a Legii minelor nr. 85/2003.

Acest proiect de lege interzice orice activitate minieră bazată pe folosirea tehnologiei prin cianuri, în orice etapă a exploatării aurului și argintului, precum și în orice etapă a procesării și înnobilării reziduurilor.

Totodată, se dorește aplicarea acestei interdicții și în cazul folosirii compușilor de cianură în orice procent, precum și în cazul folosirii sale în combinație cu alte metode de procesare sau înnobilare a reziduurilor.

În minerit, una dintre tehnicile de extracție existente folosește cianura la obținerea aurului și argintului. Atât substanța în sine, cianura, cât și reziduurile rămase în urma activității propriu-zise de extragere sau prelucrare sunt deosebit de periculoase pentru om și pentru mediu.

În întreaga lume, între 1998 și 2006 au avut loc peste 25 de accidente cu cianuri, motiv pentru care în ultimii ani o serie de state au interzis folosirea cianurii în procesele de exploatare a metalelor prețioase.

La noi în țară, în ianuarie 2000 a avut loc cel mai grav accident ecologic la o mină, având drept cauză cianurile, care, scurse accidental în Tisa și în Dunăre, au provocat moartea a mii de tone de pește.

Nici legislația internațională și nici directivele comunitare nu interzic în mod expres folosirea cianurii în procesul de minerit.

Acestea din urmă impun mai degrabă respectarea cu strictețe a unor anumiți parametri de folosire și manipulare a cianurilor în industria extractivă, pentru evitarea oricăror accidente.

Cu toate acestea, dat fiind că agenții economici care derulează în prezent proiecte miniere folosind cianurile au posibilitatea de a folosi și alte tehnologii, dat fiind faptul că România are deja la activ un precedent deosebit de grav, care a infirmat sustenabilitatea acestui tip de abordare preventiv, dar și preocuparea constantă pe care Guvernul, ca și Parlamentul trebuie să o aibă pentru protecția mediului, se impune adoptarea și implementarea acestei măsuri legislative.

„Opriți degringolada!”

România a devenit în ultimii ani o țară vraiște. Nicio guvernare dintre cele ce au preluat frâiele puterii după 1989 nu s-a arătat interesată să apere interesul național românesc în niciun domeniu. Au fost lăsate vraiște industriile, mineritul, agricultura, educația, ordinea publică, armata, justiția. Au fost dezmembrate sau înstrăinate pe nimic obiective vitale pentru viitorul țării, inclusiv resursele naturale și relieful.

Peste graniță pleacă sau ne vin fel de fel de specimene, unele scoase în mod misterios din pușcării, precum Priplata, Bivolaru sau Hayssam. Prin marile orașe Constanța sau Craiova, grupuri de interlopi se încaieră cu arme de foc ori lichidează la comandă.

Autoritățile jefuiesc la vedere banul public, aruncând cu miliardele de euro pe autostrăzi neîncepute ori pe proiecte care nu se vor realiza niciodată.

ONG-urile Soros-iste promotoare ale unei „societăți deschise”, atât de deschise că niciun instrument sau organism de autoapărare nu mai funcționează, și-au atins din plin scopul.

Orice străin de neam a devenit mai stăpân în România, făcandu-și mendrele distructive. Minoritățile au luat locul reprezentanților majorității, subminând perpetuu interesele noastre naționale. Minoritățile confesionale, sexuale, elitiste, precum și cele etnice își fac pur și simplu de cap în România. S-a ajuns cu indolența cârmuitorilor până acolo încât, în baza unei păguboase și antiromânești marote a „discriminării pozitive”, românii sunt marginalizați și înrobiți față de minorități în propria țară.

Fiecare minoritate etnică are unul sau mai mulți parlamentari, numărul acestora ridicându-se la peste 60 de deputați și senatori. UDMR, veșnic la guvernare, mai are sute de miniștri, secretari de stat, directori în ministere, șefi de agenții și regii...

Culmea culmilor o reprezintă faptul că avem în Camera Deputaților deputați ai unor minorități inexistente, cum sunt cei ai macedonenilor slavi și ai rutenilor.

Dacă un deputat român are nevoie de 30–35.000 de voturi pentru a ajunge în Parlament, reprezentând sute de mii de locuitori ai unui județ, reprezentantul rutenilor, deputatul Gheorghe Firczak, are a da socoteală în fața unui număr de 183 de cetățeni care s-au declarat, la recensământul populației și locuințelor din 2002, ruteni.

Declarație politică intitulată „Stropii de venin ai președintelui”.

Am resimțit, în ultimele luni, nevoia acută a unei stări de normalitate politică. Probabil, la fel, și colegii mei din conducerea centrală a PNL. Am asistat sau am participat și eu la interminabilele discuții mediatice referitoare la numirea unui ministru al justiției. Decizia Curții Constituționale mi-a stopat orice avânt în acest sens, și am să contrazic aici părerile unora, conform cărora deciziile Curții sunt de necomentat.

Totodată, vreau să amintesc faptul că judecătorii Curții Constituționale nu sunt nici dumnezei, nici sfinți și nici măcar vreo rudă mai apropiată de-a acestora. Să fim cinstiți: PSD a vrut să scape pe timpul domnului Iliescu de câțiva membri de seamă ai organizației de pensionari și le-a găsit un loc călduț în cadrul acestei instituții, care între timp a devenit deținătoarea adevărului absolut în România.

Nu sunt jurist, dar am tendința de a măsura până unde se poate întinde neobrăzarea, lipsa bunului-simț.

Cum poate lua o Curte din România, fie ea și Constituțională, decizia nescrisă nicăieri de a da dreptul Președintelui României să formeze echipa premierului? Până la urmă, actul de guvernare este un atribut al primuluiministru, iar deciziile pe care acesta le ia, bune sau rele, le plătește Domnia Sa, împreună cu partidul din care provine. Președintele este liber să arate cu degetul dacă este cazul, nu contest acest drept, dar nu îl poți transforma pe Traian Băsescu în instanța morală a politicienilor din România, din același motiv: nu este nici Dumnezeu, nici vreun sfânt și nici măcar vreo rudă mai apropiată a acestora.

PNL nu a pretins vreodată că este deținătorul adevărului absolut. Ar fi fost un semn de autosuficiență politică neîntemeiată. PNL a vrut tot timpul să își facă treaba, din perspectiva partidului aflat la guvernare pentru un timp determinat. Din păcate, la orice inițiativă ne-am lovit de stropii de venin aruncați dinspre președintele Băsescu, o atitudine care inițial ne-a provocat, apoi ne-a indignat, și acum ne devine inexplicabilă. Actul nostru de guvernare a fost obstrucționat cu rea-voință, de fiecare dată, de către incitatorul-șef de la Cotroceni. Am asistat și eu astăzi la ședința Biroului Permanent Central al PNL prin care s-a hotărât stoparea crizei de la Ministerul Justiției. Deja nu mai contează soluțiile. Ceea ce este important este că PNL și doamna Norica Nicolai au avut maturitatea politică de a renunța la un război, în beneficiul românilor și al imaginii României în lume. Ceea ce au pierdut românii este greu de cuantificat: un om extrem de priceput, cu o viziune lucidă și cu o bogată experiență în domeniul juridic. Au „câștigat” însă alte zeci de ore de dezbateri la televizor despre cine a avut dreptate.

Declarație politică intitulată „Politica externă și Băsescu”. Președintele Traian Băsescu este de departe cel mai conflictual personaj ajuns în fruntea statului, în întreaga sa istorie. Toată puterea sa se bazează pe dezbinare și pe asmuțirea unor români împotriva altora, pe aplicarea loviturilor năucitoare și pe folosirea dosarelor și a informațiilor secrete. Să ne amintim de faptul că politicianul Traian Băsescu s-a remarcat prin dinamitarea Guvernului Ciorbea.

Pe plan extern Domnia Sa are o viziune cam simplistă asupra geopoliticii și îi lipsește finețea caracteristică diplomației. Mai mult decat atât, prin declarațiile sale creează agitație în situația internațională a României atât în problema Kosovo, dar și cu vecinii noștri, Federația Rusă sau Republica Moldova, ca să nu mai vorbim despre Ucraina.

De când a preluat mandatul, președintele Băsescu condamnă România la o izolare internațională: în ultimele luni, președintele Băsescu nu a mai fost chemat în vizită de către niciun oficial străin.

În ceea ce privește investitorii străini, Traian Băsescu să ne lămurească de ce investițiile străine au scăzut drastic în ultimul an și cât de utile au fost provocările pe care le face la adresa Rusiei de trei ani de zile, din perspectiva strategiei naționale energetice.

Investitorii internaționali nu mai sunt interesați să investească în țări europene precum Romania, Cehia sau Ungaria. Conform indexului investițiilor străine pe anul 2007 realizat de firma de consultanță „A.T. Kearney”, care are în vedere peste 1.000 dintre cele mai mari firme din lume, cele mai căutate țări pentru investițiile străine sunt China, India, SUA și Marea Britanie. Drept urmare, Europa Centrală și de Est pierde teren, existând doar două țări care se mențin în Top 25: Cehia și Polonia, însă ambele sunt în cădere liberă în preferințele firmelor internaționale.

Investitorii europeni, reprezentați printr-un sfert din totalul firmelor care au participat la studiu, consideră Europa de Est atrăgătoare pentru investiții, însă țări precum România,

Polonia sau Ucraina nu se află în Top 10 al preferințelor lor de afaceri.

„Creșterea natalității în România trebuie încurajată echitabil”

Conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, persoanele care intră în momentul de față în concediu postnatal primesc o indemnizație lunară de 900 de RON. Acest ajutor servește parțial acelor familii care doresc să aibă un copil, dar mai ales acelor familii care nu și-ar mai putea permite întreținerea unui nou-născut dacă ar fi să accepte concediul postnatal fără niciun ajutor din partea statului.

În ciuda acestor beneficii pe care le aduce Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, nu consider că această sumă este suficientă pentru ajutorarea, dar mai ales pentru stimularea familiilor în care persoana care ar intra în concediu postnatal ar beneficia înainte de sume salariale mult mai mari, datorită studiilor și poziției în domeniul în care lucrează, nerespectându-se în totalitate principiul echității sociale.

Există la Parlamentul României un proiect de lege inițiat tocmai pentru a modifica Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 în termenii principiului enunțat mai sus, dar care să rezolve, într-o oarecare măsură, și o mare problemă cu care se confruntă țara noastră: sporul negativ al populației.

După cum se știe, disponibilitatea cuplurilor de a avea copii este tot mai scăzută. Conform datelor statistice, cele mai multe cupluri își doresc foarte rar mai mult de 2 copii, în condițiile în care media numărului de nașteri în România ar trebui să fie de 2,1 copii pentru a stopa fenomenul de scădere a populației.

Pe de altă parte, piața muncii a devenit tot mai dinamică, bazată pe concurență și performanță. Este un mediu în care intri dificil și în care este și mai dificil să te menții și, mai mult decât atât, să promovezi.

De aceea, de cele mai multe ori se creează o dilemă între a alege intrarea unui nou membru în familie sau sacrificarea carierei profesionale. Există în România femei și bărbați care prin prisma studiilor și a eforturilor pe care le-au depus au ajuns la un nivel de salarizare care depășește cu mult nivelul ajutorului oferit de stat pentru concediu postnatal, fiind astfel puși într-o situație dificilă în a face alegerea.

Declarație politică referitoare la solidaritatea cu familiile afectate de alunecările de teren din Mateești – Vâlcea.

Ca și mine, ați urmărit la televiziune, în acest sfârșit de săptămână, imagini impresionante cu familiile afectate de alunecările de teren din Mateești – Vâlcea.

Am văzut oameni în vârstă a căror agoniseală de o viață a dispărut de pe fața pământului ca și cum n-ar fi fost. Am văzut o bătrână scormonind printre dărâmături, încercând să recupereze câțiva cartofi... Nu știu cât v-au impresionat pe dumneavoastră aceste imagini, dar mie mi-au răscolit sufletul!

Iată de ce le solicit, pe această cale, miniștrilor Cristian David și Eugen Nicolăescu să intervină, potrivit competențelor, de urgență, pentru asigurarea unor condiții decente de locuit pentru cele trei familii afectate și, respectiv, pentru monitorizarea stării de sănătate a sinistraților.

Cred, de asemenea, că ar trebui verificată și cauza acestei alunecări de teren și, dacă supozițiile exprimate de către primarul localității privind vinovăția exploatației miniere din zonă se vor confirma, cei vinovați să răspundă în fața legii și să îi despăgubească pe cei afectați.

Închei prin a-i felicita pe tinerii pompieri și militari care au acționat în sprijinul acestor familii!

„Independența provinciei sârbe Kosovo”

Independența provinciei Kosovo are un efect considerabil asupra frontierelor statelor naționale nu numai din Europa, dar și din republicile ex-sovietice, unde există puternice forțe separatiste.

Astfel, independența Kosovo a provocat primele efecte asupra regiunii, și anume sârbii refugiați în enclavele din preajma orașului Priștina au fost nevoiți să plece, să trăiască în sate mici, la marginea Capitalei. Teama acestora este că în momentul în care Kosovo își va declara independența o să înceapă un val de violențe, așa cum s-a întâmplat de multe ori în istoricul conflict din Kosovo.

Istoria provinciei Kosovo nu a avut parte de o cunoaștere aprofundată. Putem vorbi de cunoașterea istorică a provinciei Kosovo din momentul în care Iugoslavia și Albania au fost recunoscute internațional. În acel moment, Kosovo a fost recunoscut oficial în primul război balcanic, când Albania era aliată cu Imperiul Otoman. Astfel, la Conferința Ambasadorilor de la Londra, din anul 1913, Serbia a căpătat suveranitate asupra provinciei Kosovo, suveranitate pe care și-a menținut-o până în ziua de azi.

Declararea unilaterală a independenței provinciei Kosovo și uniunea acestei provincii cu Albania ar avea un efect considerabil asupra frontierelor statelor naționale nu numai din Europa, dar și din republicile ex-sovietice, unde există puternice forțe separatiste. Timp de 200 de ani, Kosovo a aparținut puternicei dinastii sârbe, însă a devenit spațiu otoman când Serbia și aliații ei au fost învinși de Imperiul Otoman.

În urma relatărilor premierului provinciei sârbe, Hashim Thaci, a afirmat că peste o sută de state ar fi gata să recunoască independența Kosovo. Astfel, liderii de etnie albaneză din provincia sârbă Kosovo au afirmat că independența provinciei va fi declarată în perioada 16–17 februarie.

Problema Kosovo ar trebui să fie rezolvată prin susținerea de către UE a unei politici interne de conciliere între Serbia și Kosovo. În Kosovo este leagănul națiunii sârbe, lucru care ar trebui să ducă la o conviețuire, și nu la o separare sprijinită din afara țării. Aplicarea unei politici separatiste pentru autonomia teritorială a provinciei reprezintă un risc.

„AVAS – o mare agenție imobiliară!”

Cea mai mare agenție imobiliară din România s-a dovedit a fi AVAS. Da, stimați colegi, acest adevăr cu greu poate fi infirmat.

Un exemplu concludent îl reprezintă Societatea „Fortus”, din Iași. Privatizată, dacă așa se poate spune, în 2003, firma ieșeană a ajuns ținta afaceriștilor imobiliari, și asta, cu aportul neprecupețit al AVAS. La momentul privatizării, statul, reprezentat de AVAS, nu a realizat o analiză comparativă între costul de lichidare a societății și costul de privatizare a acesteia. Este scris negru pe alb în decizia Consiliului Concurenței nr. 122 din 22 mai 2005 privind ajutorul de stat pentru „Fortus”. Cu alte cuvinte, nu s-a pus problema obținerii de bani din vânzarea activelor. În astfel de situații, nu s-ar mai fi perceput comisionul, atât de îndrăgit printre membrii AVAS. Parcă ce s-ar fi obținut din această lichidare? O nimica toată pentru cele 140 de hectare de teren intravilan, o altă nimica toată pe utilajele societății, tot mărunțiș din vânzarea fierului vechi sau a clădirilor. Ceva în jurul valorii de 200 milioane de euro.

Așa că AVAS trece la privatizarea „Fortus”, vânzând 81,38% din acțiuni cu 22,6 miliarde lei vechi, adică puțin peste 600.000 euro! Atât au valorat cele 140 de hectare teren intravilan, clădirile, utilajele și celelalte din patrimoniu firmei. La o asemenea sumă, oricine ar fi de-a dreptul nebun să nu accepte, mai ales că plata se făcea în rate anuale.

Aceeași instituție, înființată pentru a valorifica averea statului, AVAS, introduce unele clauze a căror nerespectare ar fi anulat de drept contractul de privatizare. Printre acestea se numără investițiile tehnologice, cele de mediu și capital de lucru. Și cum procesul postprivatizare trebuia urmărit îndeaproape, agenția imobiliară AVAS numește o persoană pentru a verifica corectitudinea investitorului. Surpriză, însă! Paznicul la oi s-a dovedit a fi chiar lupul, reprezentantul AVAS fiind înregimentat în firma investitorului, adică regăsindu-se pe statele de plată ale acestuia. Rapoartele pe care le-a întocmit pot fi considerate „apă de ploaie” sau mai bine spus mângâieri laudative pe creștetul investitorului, care investitor a „uitat” de sumele ce trebuiau alocate conform contractului de privatizare.

Declarație politică având ca subiect „Noi, niște amărâți de demnitari...”

„Toate marile companii de medicamente au bani mulți. Știu să facă campanii, știu să ne denigreze pe noi. Producătorii de medicamente mișcă lumea, schimbă guverne, iar noi, niște amărâți de demnitari, trebuie să ne luptăm cu ei, că nu avem altă soluție.”

O nouă criză a medicamentelor a apărut de curând, deoarece Ministrul Sănătății a înghețat, în mod justificat, prețul de referință al acestora la nivelul valorii euro din luna aprilie 2007, respectiv de 33 de mii de lei vechi, în timp ce un

euro a ajuns în februarie 2008 la 38 de mii lei vechi. În consecință, Asociația Distribuitorilor de Medicamente protestează, susținând că ministerul este obligat, potrivit legii, să actualizeze trimestrial prețurile, în funcție de cursul valutar. Importatorii și distribuitorii refuză să vândă medicamentele în pierdere și cer anularea ordinului prin care s-a prelungit până la 1 martie 2008 actualul preț de decontare.

Ei îl avertizează pe ministru că, dacă nu se recalculează prețurile în conformitate cu ratele de schimb valutar, se vor afla în situația de a sista importurile, această măsură afectând un foarte mare număr de bolnavi.

Ministrul Nicolăescu a reacționat prompt: „Credeți că-i lăsăm să-și facă de cap? Începuseră să dosească medicamente. Le aveau în stoc, dar nu le puneau în vânzare. Nu există o criză a medicamentelor, activitatea de import și distribuție este continuă, iar livrările nu au fost întrerupte nicio clipă”.

Drept urmare, ministrul sănătății a declanșat un șir de controale în patru depozite și cinci farmacii, pentru a vedea situația stocurilor, acțiune considerată de către președintele Asociației Distribuitorilor de Medicamente drept o „tentativă de intimidare”.

Dar, până când vor fi soluționate aceste neînțelegeri, oamenii s-au așezat din nou la cozi interminabile, așa cum observă jurnaliștii nemțeni. Lipsesc din farmacii „medicamentele de import prescrise în cazul afecțiunilor cronice, în tratarea bolilor circulatorii și a celor psihiatrice”. Aceeași criză se prefigurează și în spitale, după cum apreciază doctorul Stelian Ghiță, managerul Spitalului Județean Neamț. Directorul spitalului a primit notificări din partea mai multor firme distribuitoare care îi pun în vedere că nu vor putea fi onorate comenzile la prețul impus de către minister. Cert este faptul că farmaciile nemțene aflate în relație contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate Neamț și-au epuizat fondurile destinate eliberării medicamentelor gratuite și compensate. Astfel, la data de 8 februarie 2008, în nicio unitate farmaceutică din Piatra-Neamț nu se mai eliberau medicamente aflate în acest regim, dar nici dintre cele destinate tratării afecțiunilor cronice protejate.

„Călin cel fără frică – ambițiile unui prim-ministru liberal” Trebuie să recunosc că, politic vorbind, erodarea continuă a imaginii Cabinetului Tăriceanu II reprezintă o miză deloc de neglijat, în contextul în care alegerile bat la ușă. Domnul Tăriceanu nu are nevoie, acum, de un plus de discreditare, fie ea chiar pe principii etico-morale sau de onestitate politică de partid. Acest Guvern a reușit performanța ca, într-un interval scurt, să se autotorpileze singur prin contraperformanțe economice cu consecințe dramatice, reflectate, mai ales, prin prăbușirea galopantă a monedei naționale. Politica economică a actualului Guvern s-a dovedit a fi una falimentară. Practic, în România, de ceva timp nu se mai produce aproape nimic. Și dacă nu produci, nu exporți. Și dacă nu exporți, nu încasezi valută. Și tot așa... până când deficitul de cont ajunge la valori astronomice și moneda națională o ia la vale. Balonul de săpun cu aprecierea masivă a leului pe perioada verii s-a dezumflat la fel de rapid cum a și crescut! Să iei în calcul la aprecierea monedei naționale sumele de valută aduse în țară pe perioada concediilor de bieții muncitori români din străinătate este o aberație și astfel de comunicate oficiale frizează inconștiența! Guvernul Tăriceanu II a anunțat, triumfalist, performanța economică, uitând, însă, să ne și arate unde se ascunde. Consecințele sunt vizibile: prețurile au luat-o razna, iar apogeul scumpirilor este așteptat abia prin mai-iunie, adică exact când poporul este chemat la vot.

Plecând de la ideea impopularității domnului Tăriceanu, nu înțeleg încrâncenarea de care dă dovadă, pe plan politic, și ambiția de a juca până la capăt rolul politicianului fără frică, dispus să riște totul pentru o idee. O idee poate fi bună sau nu, indiferent că este emanația minții unui prim-ministru sau a unui biet șomer, dar când se dovedește a fi rea, atunci trebuie corectată.

Și-a asumat, din simpatii politice, rolul de a o propulsa pe doamna Norica Nicolai, fost procuror de Budești–Oltenița, pe scaunul de șef suprem al justiției românești. A vrut să fie o săgeată aruncată în curtea Palatului Cotroceni. Dar când Președintele României, cel ales democratic de popor, a refuzat numirea, explicând public și motivele, a refuzat să aleagă calea dialogului. A ales, în schimb, calea unui război mediatic și politic surd și încrâncenat care ține România, de luni de zile, fără un ministru al justiției. Nici chiar acum, când Curtea Constituțională, a tranșat fără dubii problema numirii doamnei Nicolai, domnul Tăriceanu nu a înțeles să aleagă calea dialogului. Chiar nu are Partidul Liberal alți juriști apți pentru a fi nominalizați sau, din ambiția prostească de a-și impune punctul de vedere, domnul prim-ministru uită că interesul național primează în fața interesului personal sau al celui de partid?!

„Agonia CNSAS-ului, recomunizarea României?!”

A existat odată o Proclamație de la Timișoara și un punct 8 cerut spontan de la balconul Operei și emanat sincer din sufletul timișorenilor care au ieșit în stradă, un punct 8 care cerea decomunizarea noii Românii și ruperea de trecut. Ruperea, dar nu și uitarea. Acesta era, în esență, mesajul punctului 8 din Proclamația de la Timișoara. O idee care a înfierbântat toată România, o idee care a avut nevoie de 9 ani ca să dărâme toate zăgazurile care i-au fost ridicate în cale. Primul a fost deloc regretatul CPUN, adică tribuna

neocomuniștilor care s-au văzut, la propriu, peste noapte propulsați din eșalonul 3–4 al vechiului regim în prim-plan politic revoluționar. Și au profitat din plin! Au luptat prin toate mijloacele ca umbra comunismului să dăinuie și să se facă simțită și în viitor.

A fost nevoie de 9 ani pentru ca ideile Proclamației de la Timișoara să se materializeze, de data aceasta prin înființarea Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității, un organism legal constituit, cu personal și buget propriu și, mai ales, cu atribuții clare de funcționare. Nemulțumirea unora a fost mare, iar frica altora și mai mare.

Dar cum „cârtița” comunistă moare, dar nu se predă, vajnicii slujitori ai nostalgicului regim au făcut tot ce se poate ca să îngroape CNSAS cât mai repede și cât mai bine, mai ales după ce această instituție făcuse câteva dezvăluiri mai mult decât șocante despre unii oameni politici, până atunci persoane cât se poate de „respectabileˮ. Și pentru ca totul să fie făcut sub masca unei totale transparențe și în spiritul legalității, verdictul a fost dat de Curtea Constituțională, deci de acea instituție a statului deasupra căreia nu mai există decât Dumnezeu, de singura instanță de judecată din România unde nu există cale de recurs, de acea unică instanță unde judecători în robe purpurii fac ca legea să se aplece supusă în fața deciziilor Domniilor Lor.

Decizia desființării CNSAS a fost o decizie premeditată, dar duritatea măsurii a stârnit atâtea reacții încât până și Guvernul Tăriceanu s-a văzut obligat să ia o poziție.

Declarație politică privitoare la necesitatea unei noi abordări a pieței muncii în România

## Doamnelor și domnilor deputați,

O serie de aspecte importante pentru menținerea unui ritm constant al dezvoltării economice și pe care agenda guvernamentală pare să le fi ignorat în ultimii ani sunt relevate de situația actuală de pe piața muncii. Necesitatea de a introduce modificări de substanță în atitudinea statului în raport cu structurile patronale și cu partenerii sociali nu decurge din rațiuni doctrinare și nu se poate circumscrie unor momente electorale, așa cum s-a întâmplat până acum. La o atitudine mai activă în elaborarea unor politici sociale coerente ne obligă atât circumstanțele social-economice interne, cât și situația României de stat membru al Uniunii Europene. În primul rând, structura socială, rezultată din tranziția noastră spre modernitate, corespunde în prea mică măsură unui model european. Polarizarea extremă a averilor și inegalitatea dezvoltării regionale ne plasează mai curând în rândul societăților sud-americane, fără a dispune însă de resursele economice ale acestora.

Lipsa unor categorii sociale intermediare, discrepanța dintre numărul de angajați și cel al beneficiarilor prestațiilor publice, subdezvoltarea zonei rurale sunt tot atâtea motive de îngrijorare pentru perspectivele unui viitor prosper. Apartenența noastră europeană a însemnat și integrarea noastră în piața europeană a muncii, aflată și ea sub acțiunea unor reforme structurale. Nici de această dată Executivul nu a avut în vedere măsuri eficiente de adaptare a economiei noilor provocări, iar efectele turbulențelor obiective nu au întârziat să se facă simțite.

Domenii de activitate cu efect asupra vieții cotidiene a cetățenilor, precum sănătatea publică și serviciile, se confruntă cu deficitul masiv de personal calificat. Sectorul economic care a crescut cel mai mult în ultimii doi ani – cel al construcțiilor – reclamă necesitatea unor influxuri de forță de muncă.

Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nu pare să ia prea în serios situația, câtă vreme un raport elaborat la cererea acestuia din urmă aprecia deficitul de personal din acest domeniu la 10.000 de persoane, cifră în flagrant contrast cu estimările patronatului. Iată deci că nu doar sindicatele, care au inițiat litigii de muncă în întreaga țară, nu găsesc posibilități de dialog cu actualul Executiv, angajatorii se află într-o situație similară. Deficitul de viziune al Guvernului este mai grav încă decât lipsa specialiștilor. Statul nu și-a definit o proiecție pe termen lung, materializată prin obiective sociale și economice, în funcție de care să medieze negocierile patronatelor cu sindicatele.

La 13 decembrie 2007, la Lisabona, șefii de stat și de guvern ai celor 27 de state membre au semnat noul tratat al Uniunii Europene. Acesta va pune la dispoziția Uniunii Europene instituții moderne și metode de lucru optimizate pentru a face față, în mod eficient, provocărilor lumii contemporane.

Într-o lume în evoluție rapidă, europenii așteaptă de la UE abordarea unor probleme precum globalizarea, schimbările climatice și demografice, securitatea și energia. Tratatul de la Lisabona va consolida democrația în UE, precum și capacitatea acesteia de a promova, zi de zi, interesele cetățenilor săi.

Ținând cont de evoluțiile politice, economice și sociale și dorind, în același timp, să răspundă aspirațiilor europenilor, șefii de stat și de guvern au decis asupra unor noi reguli referitoare la amploarea și modalitățile acțiunii viitoare a Uniunii. Astfel, Tratatul de la Lisabona va permite adaptarea instituțiilor europene și a metodelor lor de lucru, precum și consolidarea legitimității democratice a Uniunii și a valorilor sale fundamentale.

Tratatul de la Lisabona este rezultatul negocierilor între statele membre, reunite în cadrul unei conferințe interguvernamentale la ale cărei lucrări au participat Comisia Europeană și Parlamentul European. Înainte de a putea intra în vigoare, acest tratat va trebui să fie ratificat de fiecare dintre cele 27 de state membre, conform propriilor reguli constituționale. Ungaria este primul stat care a ratificat tratatul, la 17 decembrie. România a ratificat Tratatul în data de 4 februarie, în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului.

Obiectivul pe care și l-au stabilit statele membre este ca tratatul să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009, cu numai câteva luni înaintea alegerilor pentru Parlamentul European.

Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatele CE în vigoare în prezent, fără a le înlocui. Tratatul va pune la dispoziția Uniunii cadrul legal și instrumentele juridice necesare pentru a face față provocărilor viitoare și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor. Astfel vom avea:

1. O Europă mai democratică și mai transparentă, în care Parlamentul European și parlamentele naționale se bucură de un rol consolidat, în care cetățenii au mai multe șanse de a fi ascultați, și care definește mai clar ce este de făcut la nivel european și național și de către cine.

2. O Europă mai eficientă, cu metode de lucru și reguli de vot simplificate, cu instituții eficiente și moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acționeze mai bine în domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de astăzi.

3. O Europă a drepturilor, valorilor, libertății, solidarității și siguranței, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate și asigură o mai bună protecție a cetățenilor europeni.

Oare România nu mai are nicio altă problemă de rezolvat, nu mai sunt subiecte serioase care merită luate în discuție sau măcar amintite pentru o bună informare a cetățenilor? Trebuie permanent să intrăm în această horă nesfârșită de războaie fără conținut, de invective jignitoare și de subiecte false, care nu fac altceva decât să deturneze atenția cetățenilor, dar și a mass-media de la problemele care ar merita dezbătute?

Se mai întâmplă și lucruri normale în această țară, sunt și decizii ale acestui guvern care trebuie menționate, cum ar fi hotărârea adoptată de Guvern, săptămâna trecută, privind specialitățile tradiționale garantate ale produselor agricole și produselor alimentare, care transpune Regulamentul Consiliului (CE) nr. 509/2006, prin care este înregistrată și protejată o rețetă specifică, indiferent de locul unde se realizează produsul sau de unde vine materia primă. Astfel, actul normativ va permite producătorilor din România să poată solicita înregistrarea și protecția caracteristicilor tradiționale pe care le realizează la nivel național și în Uniunea Europeană.

Ministrul agriculturii a mai propus, de asemenea, crearea unui oficiu național pentru produsele naționale, acest oficiu urmând să aibă o acțiune proactivă în înregistrarea

produselor tradiționale. Într-o săptămână va fi aprobată, prin ordin al ministrului agriculturii, procedura de înregistrare și verificare a documentației pentru înregistrarea unei specialități tradiționale garantate și dobândirea protecției, procedura de declarare a opoziției la nivel național și procedura de transmitere la nivelul Comisiei Europene a cererii de înregistrare în vederea dobândirii protecției la nivelul UE.

Este un lucru extrem de important pentru producători români acest act normativ, prin care produsele tradiționale românești vor fi în același timp protejate, dar și promovate în Europa.

Este numai unul dintre actele adoptate în ședința de Guvern de săptămâna trecută, când capul de afiș al discuțiilor televizate era fie decizia, bună sau rea, a Curții Constituționale, fie „zoaieleˮ din politica românească.

Obiectul declarației politice: „ _No Country for Old Men_ – Nu există țară pentru bătrâni!”

În acești ani conservatorii au fost extrem de aproape de românii în vârstă, acest fapt determinându-mă să parafrazez, cu tristețe, titlul romanului omonim scris de Cormac McCarthy și să afirm că România, cu certitudine, nu este o țară care să-i respecte pe bătrâni.

Amintesc acum doar de lipsa totală de respect pe care președintele țării o manifestă față de bătrâni, cărora le-a refuzat majorarea pensiilor umilitoare pe care le au după o viață de muncă.

Conservatorii au dezavuat refuzul președintelui de majorare a pensiilor și s-au solidarizat cu federațiile de pensionari, împreună cu care au protestat aproape o lună în fața Cotroceniului.

Inutil însă, locatarul Cotroceniului a rămas neclintit în decizia sa lipsită de orice urmă de respect pentru bătrânii din România, care l-au votat în urmă cu 3 ani, crezând în promisiunea mincinoasă despre un trai mai bun, dar care nu menționa că acesta este destinat doar clientelei politice a PD.

Și dacă președintele țării nu-i respectă pe cei aproape 5 milioane de români care abia reușesc să-și achite întreținerea și să-și cumpere medicamente, atunci cu regret afirmăm că, din păcate, România anului 2008 a devenit o _country_ care nu este pentru _old men_ , dar nici pentru tineri, ci doar pentru șmecherii din PD care au devenit superbaroni, îmbogățiți din bani publici.

Vă mulțumesc.

*

„Autismul ipocrit, varianta _Rain man_ , lipsit de inteligență”

„Autismul este o tulburare a creierului care interferează adesea cu abilitatea de a comunica și de a relaționa cu cei din jur. Autismul afectează modul în care individul percepe și procesează informația senzorială, această afecțiune durând toata viața și determinând diferite grade de izolare socială.” Dragi colegi,

Cu siguranță ați vizionat celebrul film în care Dustin Hoffman a jucat memorabil rolul unui autist genial. În acești ani, în această societate, în această țară am tot mai des certitudinea că autismul a devenit un diagnostic care cuprinde și o parte a lumii politice românești.

„Justiția zeilor politici”

Trebuie să fie foarte avantajos, în ziua de azi, să fii ministru în cabinetul lui Tăriceanu. Faci numai ce dorești, fără să fii obligat să dai explicații nimănui. Oferi contracte de zeci de milioane tututor celor care cotizează la pușculița de economii a partidului, binecuvântezi tot felul de schimburi de terenuri dubioase, prin centrul Capitalei, mai primești cadou un sac de cârnați... Cu alte cuvinte, te comporți precum un moșier, care confundă zilnic România cu propriul lui conac.

Asta a făcut de când se află la guvernare Executivul condus de Călin Popescu-Tăriceanu. S-au remarcat marii lui politicieni numai prin abuzuri, corupție și trafic de influență, iar atunci când au fost demascați a început tragedia. Parcă se scufunda Guvernul, așa cum s-a „înecat” Titanicul în 1912. Fiecare membru din echipaj trăia o tragedie... Dar nu, în România, nu s-a scufundat nimeni în apele justiției! S-a scufundat doar sentimentul că am început să trăim în normalitate, într-o țară în care nu există discriminare, unde justiția se aplică la fel și pentru cei săraci, dar și pentru cei cu relații și statut de mari politicieni.

Am crezut că toată acea mișcare politică, născută în 2004, nu ne va mai face să ne gândim, la modul serios, la îndemnul care circula în perioada în care Adrian Năstase visa să devină președinte: „Hai să emigrăm în Congo!”.

Dar după aproape patru ani de guvernare liberală mi-am amintit din nou de cuvântul „emigrare”. Îi văd pe tinerii din ziua de azi, care ar da orice să facă o facultate în străinătate. Văd cum români, la 50 de ani, își iau lumea în cap și ajung să doarmă prin gările din Milano și Madrid, doar pentru a avea un trai mai bun. Ce le-a adus acestor oameni România? Un capitalism sălbatic și o justiție inechitabilă! Cu ce să-i mai atragă guvernanții să rămână în țară? Nu reușesc să o facă nici măcar cu cei care ar avea ce să investească, darămite cu cei săraci! Le vând zilnic promisiuni, făcute într-o manieră elegantă, de capitaliști care ziua defilează în

costume Armani și împart zâmbete, iar seara își negociază, în restaurante și vile, marile tunuri pe care trebuie să le dea.

„Soluția Meleșcanu – cea mai rapidă ieșire din blocaj”

Prin desemnarea pentru postul de ministru al justiției a domnului Teodor Meleșcanu s-a ales soluția cea mai rapidă și, cred eu, și viabilă, pentru ieșirea din blocajul înregistrat în acest domeniu. După cum se știe, justiția este domeniul cel mai sensibil la ora actuală și care se află sub lupa organismelor europene. Prin faptul că s-a renunțat la numirea doamnei Norica Nicolai, acest lucru nu înseamnă și că am fost de acord cu Decizia Curții Constituționale, dar prevederile constituționale actuale obligă la punerea în aplicare a deciziilor Curții, chiar și în cazul în care acestea sunt în flagrant dezacord cu realitatea, cu legislația sau – așa cum s-a mai întâmplat recent, în două situații – cu alte decizii anterioare.

Cazul Norica Nicolai și cazul CNSAS ridică din păcate mari semne de întrebare în privința reglementărilor în ceea ce privește funcționarea Curții Constituționale. Se știe, în cazul Nicolai, decizia a fost exact invers față de cea din situația similară în care s-a aflat Adrian Cioroianu, iar în cazul CNSAS, în șapte decizii anterioare, s-au respins excepții similare de neconstituționalitate, dar acum legea a fost găsită în afara Constituției.

Practic, Curtea Constituțională este unicul organism din România cu o putere absolută și total necontrolabilă. Prevederile Constituției din 1991 dădeau dreptul Parlamentului de a se opune, cu două treimi din voturi, unei decizii de neconstituționalitate a unei legi. Această prevedere a fost eliminată cu ocazia elaborării Constituției din 2003, în urma insistențelor domnului Emil Boc, la vremea respectivă membru în echipa parlamentară care a lucrat la legea fundamentală. Ca urmare a solicitării pertinente a actualului lider al PD-L, Curtea Constituțională a devenit cea mai puternică entitate din România.

PNL nu are în acest moment intenția de a modifica Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale, dar în același timp a luat act de obiecțiile și protestele – pe care le considerăm juste – mai multor organizații ale societății civile care propun noi reglementări în domeniu. Nu dorim, așa cum se speculează, să decapităm Curtea Constituțională, dar, și nu numai eu sunt de această părere, nu este corect ca magistrații acesteia să provină direct din băncile parlamentare ale vreunui partid politic sau altul. De asemenea, nu sunt, și nimeni la nivelul PNL nu este de acord ca magistrații Curții Constituționale să aibă un trecut grevat de colaborări cu fosta Securitate, așa cum susțin unele medii de informare. Sunt teme care trebuie avute în vedere în viitorul apropiat.

Doresc să felicit Guvernul Tăriceanu pentru decizia pe care a luat-o de a refuza să ia vreo decizie în legătură cu proiectul minier de la Roșia Montană, coordonat de Compania „Roșia Montană Gold Corporation”, proiect care va rămâne blocat până în anul 2009.

Susțin acest lucru întrucât regiunea din jurul Roșiei Montane reprezintă cel mai mare depozit de aur al Europei, dar și o zonă importantă din punct de vedere al biodiversității și al prezenței unor vechi situri arheologice dace și romane atestând cea mai veche așezare minieră din România.

Proiectul Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) este considerat a deveni cea mai mare exploatare minieră de suprafață, întinzându-se pe aproximativ 3.700 hectare și incluzând un plan urbanistic zonal destinat proiectării și executării lucrărilor de construcții aferente investiției.

Punerea în aplicare a proiectului RMGC presupune utilizarea a 200.000 de tone de cianură pentru extragerea aurului, având astfel drept consecință distrugerea și poluarea mediului, afectarea patrimoniului arheologic și strămutarea involuntară a aproximativ 2.000 de oameni, încălcând principiile CEDO la care România a aderat.

Așadar, întrucât cerințele Directivelor de evaluare a impactului asupra mediului (EIM) și de evaluare etrategică asupra Mediului (ESM), inițiate de RMGC, nu au fost îndeplinite, iar legalitatea certificatelor de urbanism emise a fost pusă la îndoială, consider că autoritățile române trebuie să acționeze în continuare în scopul respectării RMGC în cadrul Planului de acțiune pentru strămutare și relocare, a principiilor CEDO privind amestecul în viața locuitorilor din regiunea Roșia Montană.

„Imoralitatea în politică stă la masă cu PD-L!”

PD-L a depus ieri o moțiune simplă prin care solicită anularea taxei de primă îmatriculare și restituirea banilor celor care au achitat-o. Este dreptul constituțional al unui partid de opoziție să depună o moțiune simplă. Nu voi face un comentariu pe problemele de fond ale moțiunii, deoarece acest lucru se va întâmpla cu ocazia dezbaterilor. Intenționez, în schimb, să fac unele observații ce țin de moralitatea politică, element la care face atât de des apel Președintele României, domnul Traian Băsescu. Domnia Sa acuză în repetate rânduri imoralitatea politicienilor, dar arată cu degetul într-o singură direcție: spre cei 322 care au votat suspendarea sa în Parlament. Consider că șeful statului trebuie să-și îndrepte discursul critic în ceea ce privește

imoralitatea în politică și spre un grup mai restrâns, și anume cel care răspunde la numele de PD-L.

Domnul Emil Boc, președintele PD-L, a declarat recent: „Nu are niciun fel de coerență și logică această taxă. Nu facem acest demers doar în termeni populiști, pentru că este un subiect la ordinea zilei. Considerăm că avem temeiul politic și moral pentru a merge înainte cu acest demers”. Domnul Boc uită însă că taxa de primă înmatriculare are drept autor pe fostul ministru al mediului, doamna Sulfina Barbu. Faptul că la modificarea Codului fiscal, în primăvara anului 2007, fostul deputat PSD și totodată președinte al Comisiei de buget, finanțe a reușit să mărească cuantumul taxei nu reprezintă o vină a Guvernului liberal, cum nici faptul că respectiva creștere a taxei a trecut în Parlament, inclusiv cu voturile celor care acum se numesc PD-L.

Guvernul liberal a făcut și face tot posibilul pentru a pune taxa de acord cu obiecțiile organismelor europene, proces aflat acum în dezbatere publică. Toată lumea știe că s-a renunțat la prima formă – cea criticată la nivel european – a acestei taxe, dar la vremea primelor obiecții cine era avocatul numărul unu al taxei? Nimeni altul decât ministrul PD al mediului, doamna Sulfina Barbu! „Efectele programului «Rabla» ar fi anulate dacă taxa de primă înmatriculare ar fi desființată (...). 70% din poluarea urbană provine din trafic, iar 50% din parcul auto care este mai vechi de 12–15 ani (...) În Polonia, la integrare nu a existat o pârghie fiscală și atunci au intrat 35.000 de mașini vechi pe lună, ceea ce ar însemna ca efortul Guvernului de la Bucuresti să se anuleze într-o lună” spunea doamna Sulfina Barbu pe 12 ianuarie 2007. Tot în ianuarie 2007, doamna Sulfina Barbu mai venea cu un argument împotriva celor care nu agreau taxa: „La Bruxelles se discută deja despre o taxă de primă înmatriculare care să fie impusă în toate statele UE”. Ulterior, când în Parlament s-a votat creșterea cuantumului taxei, nici doamna Barbu și nici PD nu s-au pronunțat pentru eliminarea ei, ci doar pentru revenirea la valoarea inițială.

Declarație politică: „Un pas înainte – ratificarea Tratatului de la Lisabona”

Am început o nouă sesiune legislativă, prima a anului 2008, și, așa cum e și firesc, mă întreb oare ce va aduce acest an, care nu demult a început și el. Ce va aduce el nou pentru România, acum când iată-ne intrați în al doilea an ca membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene?!

Trecând peste faptul că 2008 este un an electoral, care sperăm să aducă multe schimbări atât la nivel local, cât și la cel central, am să încerc să mă opresc puțin și la ceea ce înseamnă pentru noi, ca europeni, acest an 2008.

Odată cu începerea acestei sesiuni parlamentare, România a făcut un pas istoric extrem de important pentru noi, și anume ratificarea Tratatului de la Lisabona. Va curge multă cerneală în acest an despre ratificarea acestui tratat și se va vorbi mult despre el. Cert este că el va aduce unele modificări pentru fiecare din membrii Uniunii.

Pot spune că pasul acestor modificări a fost făcut în luna decembrie a anului trecut, când marii lideri europeni au semnat acest tratat. România a fost cea de-a patra țară care a ratificat acest tratat, urmând unor țări ca Ungaria, Slovenia și Malta, iar speranțele care se pun spun că, până la jumătatea acestui an, fiecare dintre celelalte țări membre să ratifice la rândul lor acest tratat.

Cât de important este însă pentru România acest tratat? Semnarea documentului de la Lisabona, apreciat ca un moment istoric de către toate țările membre ale Uniunii Europene, finalizează un proces început încă din anul 2001 și care viza elaborarea unui tratat cuprinzător pentru Europa. Prin acest tratat se extind practic competențele Parlamentului European, dar crește și rolul celor naționale, se constituie o politică externă și de securitate comună.

Un alt lucru la fel de important este și cel legat de faptul că în acest tratat este inclusă Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, lucru extrem de important pentru România, în situația în care există câteva milioane de cetățeni români care muncesc pe teritoriul altor state membre ale Uniunii. Nu vreau să amintesc încă o dată toate problemele cu care se confruntă acești români, care se află de multe ori în situații discriminatorii și defavorizate.

Declarație politică: „Motiv de viață, un motiv de a muri”. Am intitulat declarația mea politică astfel deoarece viața unor oameni a devenit dramatică și imposibil de suportat. Unii dintre ei își pun capăt zilelor, lăsând în urma lor adevărate drame. Creșterea aberantă a prețurilor, fără corelarea acestora cu nivelul salariilor, adâncește tot mai mult prăpastia dintre bogați și săraci.

De la venirea sa la conducerea țării, Guvernul Tăriceanu a fost preocupat de satisfacerea unor interese de grup ale clientelei politice. Au fost retrocedate clădiri, terenuri, păduri, hale industriale, fără să se aibă în vedere că anumite persoane și-au legat viața de ele și nu s-au gândit niciodată că vor fi deposedate, aducându-le în pragul disperării.

Guvernul nu este interesat de aceste categorii sociale. Pentru el contează numai cei bogați, cu care preferă să discute de la egal la egal, și uită că s-au îmbogățit din munca de cincizeci de ani a poporului român. Acest popor muncitor și răbdător a fost batjocorit și deposedat de cel mai important capital: munca.

Când vor înțelege cei bogați că nu putem conviețui decât împreună, așa că nu trebuie să ne fie indiferent cum trăiesc semenii noștri?! Cu atât mai mult trebuie să îi intereseze viața celor peste 6 milioane de pensionari, care au trudit ani de muncă ca să trăiască mai bine și s-au înșelat amarnic, visele s-au risipit jalnic.

Recenta creștere a punctului de pensie a fost anulată de creșterile fără suport economic ale prețurilor, prețuri care sub masca așa-zisei economii de piață concurențiale, sfidează orice principii economice ale bunului-simț, singurul argument constituindu-l îmbogățirea sub orice formă și pe orice cale.

Aș dori să le transmit celor care sunt români și gândesc românește să înțeleagă că a venit timpul să ne strângem în jurul aceluiași far călăuzitor care se numește interesul național – al poporului român și al generațiilor viitoare. Ce lăsăm urmașilor noștri? Sărăcie, instabilitatea zilei de mâine, speranțe deșarte, nesiguranță, imposibilitatea de a se realiza în România.

Natalitatea, an de an, este negativă, cu implicații grave asupra scăderii populației României. Dacă luăm în calcul și faptul că milioane de români au plecat în lume pentru a încerca să scape de sărăcie, avem un tablou sumbru a ceea ce se întâmplă în România de azi.

„Fața hâdă a contrareformei sănătății – Nicolăescu” În ultima zi a sesiunii parlamentare precedente, Proiectul de lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2007 de modificare a Legii reformei sanitare a obținut sprijinul PNL, PSD, UDMR, PMR, PC și al minorităților, dar în urma abținerii PD-L nu a putut fi promovat, fiind lege organică.

Proiectul conține o serie de modificări majore ale reformei sanitare, solicitate insistent de către ministrul Nicolăescu, care a înțeles să facă și unele mici concesii, în contrapartidă. Astăzi, vă developăm elementele contrareformiste, motivele care stau la baza acestora și ce s-a dat la schimb sprijinitorilor Guvernului.

1. Contrar Programului de guvernare, s-a renunțat la desființarea Casei de sănătate a Ministerului Apărării Naționale, a justiției, a SRI etc. și s-a amânat până în 2009 desființarea celei a transporturilor.

Conform legii în vigoare, până la 31 decembrie 2007 procesul de desființare și privatizare a celor două case ar fi trebuit să fie finalizat, însă nu s-a mișcat niciun pai în această direcție. Motivul real pentru care Casa Ministerului Apărării Naționale a fost scoasă din procesul de desființare este însă unul de natură materială.

De mai bine de trei ani se fac încercări disperate pentru punerea în aplicare a unui contract de informatizare încheiat sub oblăduirea Guvernului Năstase, care miroase de la o poștă a mită. Costul informatizării acestei instituții de rang județean a fost agreat la jumătatea prețului alocat informatizării pentru toate celelalte case de asigurări județene, cumulat.

Contractul, semnat și parafat, este unul atipic: nu are dată de începere și dată de finalizare, iar în perioada de la semnare prestatorul s-a schimbat de trei ori, în pofida faptului că lucrarea nici măcar nu a început. De la o respectabilă firmă europeană specializată în domeniu a trecut la una sudafricană, pentru a se opri la o firmă turcească.

S-au făcut încercări mai mult sau mai puțin prudente pentru ca această finanțare să înceapă, fie măcar și cu un euro, pentru ca respectivul contract să aibă astfel o dată de începere, la acest demers contribuind fie secretarul general al Guvernului, Radu Stroe, care nu are nici în clin, nici în mânecă cu subiectul, fie ministrul Nicolăescu personal, refuzat de Consiliul de administrație al CNAS, să înceapă finanțarea la o instituție în desființare pentru un soft care este deja disponibil.

5. S-a scos în totalitate controlul Colegiului Medicilor din România asupra analizei cazurilor de malpraxis, prin înființarea unei comisii a CMR din care fac parte 5 membri ai Ministerului Sănătății (din 11), care sunt singurii care au drept de veto asupra oricărei decizii.

„Confuzia voită și profund interesată dintre descentralizare și autonomie locală” În continuarea seriei de declarații politice pe tema descentralizării, se impun și unele considerații care privesc raportul dintre descentralizare și autonomie locală, de fapt confuzia voită făcută adeseori în această direcție.

Niciunde și poate niciodată nu s-a făcut o mai mare apropiere de concepte și tendințe ca cele generate de termenii care definesc descentralizarea și autonomia teritorială. Este regretabil că acum s-a creat pe această temă o situație a cărei „clarificare” s-a mutat la cel mai mare nivel din ierarhia administrativă a statului român.

Președintele Băsescu îl invită, după alegerile din noiembrie 2007, la Palatul Cotroceni, pe pastorul Tökés pentru a-l felicita cu ocazia câștigării numărului necesar de voturi pentru un loc între europarlamentarii români; pastorul, spre deosebire de alte situații, primește bucuros invitația și se duce la Președinția României, orientând însă discuția spre eterna problemă a „autonomiei comunității maghiare din România” (formulare nouă, mai cuprinzătoare și mai neacceptabilă, desigur, din punct de vedere constituțional).

Președintele își cunoaște replica și spune că dânsul dorește o asemenea „autonomie” pentru toate zonele țării, sugerând desigur că se referă la descentralizarea administrativă care trebuie realizată în mod egal și pentru Covasna, și pentru Olt, și pentru Cluj, și pentru Tulcea (fără a implica componenta etnică în acest demers), aparent o idee acceptabilă, principială și la limita normelor noastre constituționale. Numai că pastorul, ca și alți reprezentanți ai comunității maghiare, se folosește de această formulare, de fapt de sloganul descentralizării, să-și exprime acordul, să „pluseze” cu alte detalii și aspecte ale problemei, mai ales despre folosirea integrală a veniturilor create în teritoriu, despre competența autorităților locale de a hotărî folosirea lor în folosul public al zonei, despre... neimplicarea în niciun fel a Guvernului în distribuția fondurilor și aprobarea obiectivelor noi.

Se subînțelege, desigur, dreptul adunărilor teritoriale (alt concept nou) de a stabili și alte norme în ce privește educația, justiția, sănătatea publică, serviciile edilitare și alte sectoare ale activității teritoriale (se fac totuși și „concesii” către centru, mai ales în ce privește politica externă și armata, dar aceasta din urmă fără unități militare în anumite zone și fără români angajați în aceste unități.)

Reliefând toate acestea, desigur, într-o formă sintetizată, dar absolut autentică, se poate afirma că problematica descentralizării, atunci când ea este pusă în discuție cu reprezentanții comunității maghiare din România (mai ales cu cei radicali și cu înclinații extremiste) este întotdeauna una perdantă, fără folos pentru sistemul nostru administrativ și chiar în conflict cu prevederile Constituției.

Însăși logica organizării noastre statale intră în contradicție cu asemenea cerințe de sorginte autonomistă, iar argumentația pe baze economico-sociale este evident în favoarea sistemului actual, desigur, îmbunătățit cu cerințele apropierii deciziei de structurile locale, în limitele exercitării eficiente a competențelor structurilor administrative centrale.

Cu alte cuvinte, nu se poate și nu trebuie renunțat la programele naționale, care sunt dificil de „defalcat” în teritoriu și nu poți „dirija” fonduri comunitare direct de la Uniunea Europeană, fără a „implica” statul în distribuirea lor (de fapt, chiar politica Uniunii Europene urmărește în această privință o anumită omogenizare a dezvoltării, o apropiere a nivelurilor pe zone și regiuni, o participare a statului român la anumite investiții de interes local). Chiar și mitul folosirii exclusive pe plan local a fondurilor este unul fals, știind că județele care intră în discuție pentru „lărgirea autonomiei” nu sunt dintre cele care au aport net la constituirea bugetului național.

Așadar, mai încet (sau chiar deloc) cu problema autonomiei în context cu descentralizarea, pentru că ea este una care generează confuzii și servește unor interese diferite de cele naționale.

„Racul, broasca și știuca votului uninominal!”

Oare în America, etalonul democrației contemporane, ar fi putut funcționa, vreme de opt ani, o instanță de judecată „extraordinară” (CNSAS), pentru ca apoi Curtea Constituțională să constate, pe bună dreptate, că multe dintre cele făcute și nefăcute de acest colegiu încălcau legea fundamentală a țării? O fi moral ca un personaj malefic și bizar (care, înainte de 1989, a făcut stagiul militar la trupele de securitate, cursurile universitare la Academia de partid „Ștefan Gheorghiu” și se afla, zic unii, sub înalta, permanenta și oculta „protecție” a Ambasadei URSS în România, iar de 18 ani face pe anticomunistul!) să-i jignească la modul cel mai grosolan pe judecătorii care „și-au permis” să readucă normalitatea într-un domeniu atât de sensibil? Hotărât lucru, mai avem destule de făcut ca să avem cu adevărat un stat de drept – și aceasta pentru că profesioniștii sunt sabotați atunci când vor să-și facă treaba. Toți neaveniții, toți năucii, toți aiuriții se bagă în seamă când ne este lumea mai dragă și dau peste cap ce s-a edificat în ani întregi de trudă.

Cât timp va mai trece, oare, până când selecția valorilor – pe scena publică, în primul rând – va fi și aici la fel de riguroasă ca în statele cu o democrație consolidată? Desigur, prea mult! Deocamdată, ne mulțumim să admirăm sistemul electoral american, unde au loc alegeri primare (în interiorul fiecărui stat federal, separat pentru fiecare dintre cele două mari formațiuni politice – Partidul Republican și Partidul Democrat), pentru ca apoi delegații la Convenții să aleagă candidații care se vor înfrunta în finala prezidențială propriuzisă. Favoriții scrutinului actual sunt Hillary Clinton și John McCain, doi politicieni charismatici, cu un potențial electoral uriaș. Acest mecanism complicat, dar eficient, de desemnare a președintelui SUA influențează, după toate aparențele, și alegerile din România.

În opinia mea, sondajele de opinie „interne” și „personalizate”, în urma cărora se vor definitiva nominalizările pentru primăriile marilor orașe, nu sunt altceva decât „alegeri primare” în miniatură. Asemănarea este izbitoare și, la urma urmei, chiar ar fi indicat ca prospecțiunile de acest tip să se generalizeze. În acest fel, „sita” candidaților va fi mai deasă ca în trecut, ceea ce nu poate decât să ne bucure.

Sub pretextul că Furnalul nr. 2 este postat într-o zonă care împiedică dezvoltarea normală a Combinatului Siderurgic Reșița, se dorește cu multă ardoare ca singurul furnal din oraș rămas în picioare să fie pus la pământ.

Trebuie amintit că, în data de 12 decembrie 2004, la ora 16.33, Furnalul nr. 1 a fost aruncat în aer. La puțin timp, în jurul acestui eveniment s-a creat o legendă. Conform acesteia, în curtea bisericii catolice din vecinătatea furnalelor au existat doi platani, botezați după numele celor două furnale reșițene construite în 1771, Franciscus și Josephus. În vara anului 2004, unul dintre platani a trebuit tăiat, pe locul lui fiind amplasată o cruce. Se spune că platanul a simțit sfârșitul furnalului frate.

Legenda, chiar dacă la o primă vedere pare irelevantă, demonstrează însă atașamentul populației din zonă față de aceste monumente ale istoriei siderurgiei românești.

Furnalul a creat o aprigă dispută în municipiul Reșita. Pe de o parte, se află conducerea Combinatului Siderurgic Reșița, care dorește demolarea acestuia, iar de cealaltă parte se află o mână de oameni, foști ingineri, actualmente pensionari, adunați într-un grup de inițiativă, care doresc păstrarea fostei instalații de obținere a fontei și transformarea acesteia în muzeu. Costurile unei astfel de investiții sunt relativ mari, dar acest simbol al orașului nu trebuie să dispară.

Reșița nu mai este de mult un punct important al siderurgiei europene, orașul supraviețuiește de pe urma renumelui creat în vremurile bune și poate (trebuie luată în calcul și o astfel de variantă), în timp, vom rămâne numai cu istoria.

Ce vom răspunde copiilor sau nepoților noștri care ne vor întreba despre istoria siderurgiei reșițene sau despre monumentele care ar fi trebuit să supraviețuiască timpului? Le vom arăta poze, machete? Le vom spune că am asistat nepăsători la distrugerea a ceea ce a mai rămas din „Cetatea de Foc” a Reșiței sau vom face o ultimă încercare de a salva ce a mai rămas din istoria acestui oraș, despre care odinioară, într-un timp în care uzinele orașului erau numite „Florile de foc ale Reșiței”, elevii învățau la școală în ciclul primar?

## „Starea economico-socială în 2008”

În mai puțin de jumătate de an, leul a pierdut 20% din valoare comparativ cu euro. Speculatorii, fondurile străine și cei care au avut informații din interior sunt marii câștigători ai fenomenului, în vreme ce populația este marea perdantă. Situația socială se deteriorează. Românii nu pot trăi bine cu astfel de președinți, de guvernanți, iar încrederea în mediul economic românesc scade progresiv.

Sentimentul pieței este negativ, în condițiile prăbușirii Bursei, exploziei inflației și politicii bugetare incoerente. Schimbarea sentimentului pieței se realizează schimbând pe cei care conduc acum destinele țării, schimbând politica guvernamentală din temelii.

Se dorește renunțarea la programul „Cornul și laptele”, programul de asistență socială națională pus la punct de Cabinetul Năstase, și se încheie contracte de achiziționare a avioanelor de vânătoare pentru Ministerul Apărării, estimate între trei și patru miliarde de euro.

Președintele ar trebui să fie primul care să susțină ajutorarea copiilor nevoiași, dar dumnealui își dorește avioane prezidențiale.

În condițiile actualei crize este nevoie acută de o forță de stânga, social-democrată, care să repartizeze echitabil veniturile statului și să-i protejeze pe cei mai afectați, pe cei săraci.

Fundamentele macroeconomice s-au schimbat în rău în ultimul timp, inflația nu mai are cauze monetare, ci, mult mai grav, ele sunt structurale.

Neascultarea recomandărilor venite de la Fondul Monetar Internațional sau de la Comisia Europeană ne costă foarte scump. Relaxarea fiscală venită într-un moment inoportun și imprudența politicilor fiscal-bugetare ne-au împins pe marginea prăpastiei. Acum mai mult ca oricând este nevoie de profesionalism în luarea deciziilor, de oameni care cunosc bine mecanismele economice și de luarea în considerare a instituțiilor financiare internaționale.

„SOS Autostrada Soarelui!”

Când a fost lansat Programul național de realizare a sistemului de autostrăzi în România, noi, călărășenii, ne-am bucurat pentru faptul că un important tronson al Autostrăzii Soarelui, care urmează să lege Bucureștiul de Constanța, traversează județul nostru pe o distanță de peste 100 de kilometri. Și mai mare ne-a fost bucuria în anii 2004 și 2007, când porțiunile de autostradă București–Drajna și mai apoi Drajna–Fetești au fost date în exploatare.

Toate bune și la locul lor, numai că, după mai puțin de un an de la inaugurarea ultimului tronson, autostrada noastră și-a schimbat deja în rău aspectul. Multe porțiuni ale barei de protecție, tamponate în urma unor accidente rutiere, așteaptă de mult timp să fie înlocuite. Lamelele de plastic, care protejau conducătorii auto de lumina farurilor pe timpul nopții, dispar de la o zi la alta. Buruienile de pe marginea autostrăzii au deja dimensiunile unor arbuști, iar gardul care delimitează zona de protecție a autostrăzii este distrus pe porțiuni importante, existând pericolul coliziunii dintre autovehicule și animalele care traversează acum nestingherite autostrada.

S-au montat, cu bani grei, și telefoane de urgență de o parte și de alta a autostrăzii, dar nici până în momentul de față nu funcționează niciunul. Ceea ce este și mai grav este faptul că, pe tronsonul Lehliu-Gară–Drajna, după această iarnă, care nu și-a spus încă ultimul cuvânt, au apărut în carosabil adevărate gropi, un pericol în plus pentru conducătorii auto care folosesc acest tronson, în timp ce taxa de drum și alte taxe speciale inventate de guvernanții vremii le afectează serios bugetele personale.

Aceasta este imaginea, la zi, a Autostrăzii Soarelui și ni se întărește tot mai mult convingerea că pe cei care ar trebui să-i intereseze soarta autostrăzii par că se fac că sunt mai preocupați de alte probleme. Ministrul Orban, bunăoară, se gândește cum s-o scalde cu accidentul din Capitală, pentru ca să aibă ceva șanse în cursa electorală pentru localele de la sfârșit de mai sau început de iunie.

Și mai curios este faptul că, deși înalți demnitari ai statului român, de la premierul Tăriceanu și până la președintele liberal al Consiliului Județean Călărași, Răducu Filipescu, au constatat personal starea de degradare a autostrăzii, nu s-a luat nicio măsură de remediere a ceea ce s-a stricat deja. Iată de ce ne raliem și noi celor care solicită o rapidă intervenție din partea factorilor responsabili de la nivel guvernamental și a Companiei de autostrăzi și drumuri naționale. De altfel, în calitatea mea de deputat de Călărași, am și pregătit o interpelare în acest sens.

Învățământul românesc trece în prezent printr-o criză evidentă. Contestat de dascăli, dar și de elevi, învățământul promovează în prezent principii care nu schimbă nici forma, nici fondul sistemului de învățământ, și toate acestea în ciuda promisului pachet legislativ aflat în prezent în dezbatere publică.

Deoarece reforma este înlocuită de înființarea unor departamente care fac statistică, ignorând faptul că educația, școala, cum s-ar exprima dascălii cu care noi am învățat, trebuie făcută la clasă, continuată în familie, societate și instituțiile statului.

Supraîncărcarea programelor școlare, balastul informațional cu care continuă ministrul de resort să-i bombardeze pe elevi nu conduce la un învățământ eficient și de calitate.

Rezultatele obținute de recentele teze cu subiect unic sunt îndoielnice în acest sens, pentru că ele creează neîncredere în sistemul de ierarhizare a elevilor.

Din totalul elevilor de clasa a VII-a, la materiile geografie, istorie procentul de promovabilitate a fost de 92%, la matematică, 76,92% dintre elevii de clasa a VII-a au obținut nota 5 și puțin peste 5 la teza unică la matematică, iar la nivelul clasei a VIII-a au promovat teza unică 85,74% elevi. La teza cu subiect unic la limba maternă indicele de promovabilitate a fost de 89,76%.

Aceste rezultate au fost obținute în condițiile în care comisiile și supraveghetorii au fost din școlile respective, deci am putea aprecia, fără să fim subiectivi, că au fost foarte binevoitori cu propriii elevi, dorind rezultate cât mai bune. Aceste lucruri mă determină să am îndoieli privind tezele cu subiect unic, să consider că rezultatele acestora sunt neconforme cu realitatea.

Ar trebui ca Ministerul Educației și Cercetării să renunțe la acest sistem, să stabilească real obiective, competențe pe care elevii trebuie să și le însușească la sfârșitul unui ciclu de învățământ.

Școala este și trebuie să fie a tuturor elevilor, nu a unor elite, care pot – și au demonstrat acest lucru – să ajungă la performanță, dar nu prin actualul sistem, ci prin calități individuale.

Actualele criterii de intrare în clasa a IX-a dărâmă ierarhia elevilor, generând neîncredere în sistemul de evaluare școlară promovat de minister.

„Ce reprezintă anul 2008 pentru România și Uniunea Europeană?!”

Suntem la începutul activității legislative a anului 2008 și, firesc, ca mulți alții, mi-am pus și eu întrebarea ce va reprezenta acest an pentru România, ca stat membru care a început al doilea an ca stat al Uniunii Europene. Lăsând la o parte faptul că 2008 va fi un an electoral, în care vom asista la multe schimbări în plan politic, am să încerc să mă refer astăzi mai mult la ceea ce va însemna acest an pentru România, ca proaspăt stat membru al comunității europene.

Este evident că acest an va fi anul ratificării Tratatului de la Lisabona. Va fi anul în care se va vorbi foarte mult despre acest subiect. Dacă în decembrie 2007 marii lideri europeni au semnat acest Tratat, în acest an statele membre ale Uniunii Europene vor încerca ratificarea Tratatului, astfel încât acesta să poată intra în vigoare începând cu 2009. Astăzi, suntem la doar o săptămână de când România a devenit cel de al patrulea stat membru al Uniunii Europene, care a încheiat procedura parlamentară de ratificare a Tratatului de la Lisabona, după finalizarea acestui proces urmând altor state membre, precum Ungaria, Slovenia și Malta. Se speră însă că, până la finele lunii iunie, și celelalte state membre ale Uniunii să ratifice acest Tratat, pentru ca, de la 1 ianuarie 2009, acesta să poată intra în vigoare.

Cât de important este însă pentru România acest tratat? Semnarea documentului de la Lisabona, apreciat ca un moment istoric de către toate țările membre ale Uniunii Europene, finalizează un proces început încă din anul 2001 și care viza elaborarea unui tratat cuprinzător pentru Europa. Prin acest tratat, se extind practic competențele Parlamentului European, dar crește și rolul celor naționale, se constituie o politică externă și de securitate comună.

Un alt lucru la fel de important este și cel legat de faptul că în acest tratat este inclusă Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, lucru extem de important pentru România, în situația în care există câteva milioane de cetățeni români care muncesc pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene. Nu vreau să amintesc încă o dată toate problemele cu care se confruntă acești români, care se află de multe ori în situații discriminatorii și defavorizante.

„Politicienii mor de grija securiștilor, poporul duce grija zilei de mâine!”

Săptămâna trecută, președintele Traian Băsescu declara cu patos că 25% dintre magistrați sunt din rândurile fostei Securități. Nu este pentru prima oară când Traian Băsescu apreciază, „la ochi”, numărul informatorilor și agenților Securității, iar când nu vede turnători în principalii săi adversari, îi cataloghează corupți. Culmea este că același Traian Băsescu nu și-a exprimat nicio indignare în public față de sentința Curții Constituționale privitoare la funcționarea CNSAS.

Deconspirarea activității desfășurate de foștii ofițeri de securitate a devenit subiect preferat în discursurile șefului statului, dar el nu se întreabă cum este perceput balamucul de la CNSAS sau de la Curtea Constituțională de către omul din popor.

După 18 ani de democrație, puțini înțeleg că românii nu poartă grija securiștilor, cât cea a zilei de mâine, iar acum se dovedește că omul de rând nu o duce mai bine acum decât pe vremea blamaților securiști. Doar că atunci îl blamau ascuns sau în gând pe tovarășul Ceaușescu, iar astăzi, în gura mare, pe actualii guvernanți și inclusiv pe marele președinte Traian Băsescu, care nu reușesc să le ofere viața decentă promisă.

În timp ce clasa politică susține că singura șansă pentru România este să deconspire rețeaua foștilor securiști, prin publicarea deja faimoaselor dosare ale Securității, românii se uită în buzunare și văd că nu au cu ce să-și plătească facturile la încălzire, că nu-și permit servicii medicale performante, că nu au cu ce să-și are ogorul.

Vânătoarea de securiști a devenit stindardul de luptă al tuturor partidelor politice, oamenilor oferindu-li-se șanse de a-și recupera o parte din trecut, numai că istoria unor ani cenușii ai istoriei României, rezumată în verdicte și decizii CNSAS, nu ține de foame.

Nu acestea ar trebui să fie prioritățile guvernanților. Guvernarea reprezintă prilejul și puterea de a face ceva pentru milioanele de români, nu un concurs între Palatul Victoria și Palatul Cotroceni, pe terenul luptei deconspirărilor de dosare. Partidele politice au învățat lecția trecutului și își

Vreau să revin, cu această ocazie, la declarația mea politică de la începutul lunii decembrie 2007, referitoare la taxa de primă înmatriculare și să trag din nou un semnal de alarmă asupra acestei discriminări a românilor, asupra încăpățânării acestui Guvern Tăriceanu II de a menține cu orice preț această taxă fiscală abuzivă.

Vreau să reamintesc că, începând de la 1 ianuarie 2007, a intrat în vigoare regimul taxei speciale pentru autoturisme, care, de fapt, a înlocuit regimul accizelor aplicat până la 31 decembrie anul trecut.

Această taxă, aplicată sub principiul „poluatorul plătește”, s-a dovedit de fapt o taxă fiscală aplicată cetățenilor, care, prin veniturile pe care le au, nu și-o pot permite, fiind o taxă de lux. De aceea, ea este disproporționată în raport cu veniturile românilor și pune o presiune foarte mare pe românii cu venituri mici și foarte mici.

Mai mult decât atât, această taxă – după cum știți – contravine Tratatului de aderare a României la UE. De altfel, Comisia Europeană spune foarte clar în scrisoarea trimisă ca răspuns la taxa de primă înmatriculare că aceasta „ar trebui eliminată, întrucât va avea un efect benefic pentru mediul înconjurător și siguranța rutieră, întrucât duce la schimbarea mai rapidă a parcului de mașini”. De asemenea, reducerea costului de achiziție a mașinilor constituie un stimulent pentru schimbarea autoturismelor vechi cu altele mai noi, mai sigure, mai puțin poluante.

Acest guvern nu vrea să recunoască, sub nicio formă, că introducerea acestei taxe speciale creează un tratament discriminatoriu între competitorii de pe piața auto românească. Aceasta este de natură să afecteze libera circulație a serviciilor și bunurilor, precum și libera competiție pe piața auto românească.

Ba, mai mult, un număr foarte mare de cetățeni au contestat deja în instanță introducerea acestei taxe și deja procesele încep să fie câștigate de aceștia, în dauna statului.

În decembrie 2007, la Arad, s-a pronunțat primul verdict favorabil unui cetățean plătitor al acestei taxe. Instanța a apreciat că articolele din Codul fiscal care introduc această măsură sunt contrare dreptului comunitar, or, legislația europeană prevalează asupra legislației românești. În ianuarie 2008, un alt verdict favorabil a fost dat la Botoșani. Este drept că soluțiile instanțelor nu sunt definitive, iar Guvernul le va ataca. Aceasta înseamnă însă cheltuieli suplimentare de judecată, suportate tot de la bugetul de stat, practic, de toți cetățenii.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Învățământul bolnav — mediul rural, repetent la capitolul educație, elevii de gimnaziu, extenuați de programul haotic” și se referă la situația gravă în care se găsește învățământul românesc.

Recent, a fost dată publicității o analiză a Organizației „World Vision – România”, care relevă faptul că, de la an la an, tot mai mulți elevi din mediul rural abandonează școala imediat după ce termină clasa a VIII-a. Concluzia „World Vision” este că principala cauză a abandonului școlar la vârsta liceului este sărăcia, majoritatea cazurilor fiind înregistrate în mediul rural. De altfel, copiii sunt încurajați chiar de către părinți să nu mai meargă la școală, înainte de a termina învățământul obligatoriu de zece clase, în favoarea muncilor agricole.

Principalele cauze care duc la abandonul școlar sunt sărăcia și implicarea copiilor în muncile agricole, având în vedere că pentru familiile sărace banii primiți ca zilier sunt singura sursă de venit, de multe ori copiii însoțindu-i pe părinți la munca câmpului.

În 2006, numai 24% dintre elevii din mediul rural au ajuns să urmeze liceul, comparativ cu 36% în 2005. Îngrijorător este și faptul că în România există cel mai ridicat procent de populație rurală din țările Europei Centrale și de Est: aproximativ 45% din populație trăia în 2006 în mediul rural, pe o suprafață de 89% din teritoriul țării, iar dintre aceștia peste 30% din populația de 15 ani nu a absolvit nicio școală sau a absolvit doar școala primară.

Probleme se întâlnesc și în învățământul gimnazial. Astfel, Ministerul Sănătății a solicitat Institutului de Sănătate Publică București (ISPB) să emită, în regim de urgență, un raport privind tulburările de sănătate ale elevilor.

Raportul va fi prezentat Ministerului Educației, care va fi somat să ia măsuri pentru descongestionarea programelor școlare. Datele din ultimul studiu al ISPB, realizat în 2007, sunt extrem de alarmante. Din cauza suprasolicitării, tot mai mulți elevi suferă de tulburări de somn, cefalee, anxietate, simptome care preced patologiile psihice.

Concluziile cercetării ISPB arată că 58% dintre elevii din ciclul gimnazial manifestă o oboseală psihică foarte mare. Din acest motiv, copiii se plâng de cefalee, dureri oculare și tulburări de somn. Printre cauzele incriminate de elevi în apariția suprasolicitării școlare se numără obiectele de studiu prea dificile din curricula de învățământ, volumul mare de teme, precum și timpul insuficient de odihnă.

„Vă spun eu că ceva nu se potrivește!”

Mă uit la televizor și, unul după altul, o mulțime de domni miniștri stau semeți pe sticlă și-mi aduc la cunoștință că toate angajamentele pe care și le-au luat partidele lor, în strădania de obținere a voturilor ce i-au adus la putere, au fost îndeplinite cu brio! Cică tot ce ne-au fluturat prin fața ochilor pe post de zăhărel electoral ne-ar fi îndulcit deja, mai-mai să dăm în diabet!

Dau să-i cred și-mi cad ochii pe ziarele zilei care încondeiază toate, cu litere cât de mari au avut și ei la îndemână, vestea cea mai mare a scumpirilor ce se „mobilizează” una pe alta, mai ceva ca echipele de ortaci în întrecerea socialistă, Doamne, iartă-mă!

Și citesc și eu ca toți ceilalți ce „trăiesc bine” în România: – de la 1 februarie crește prețul gazelor cu 8,5%; asta înseamnă că două milioane de consumatori, adică 2,3 milioane de persoane, sunt afectați direct de scumpirea gazului. Putem să-i dăm jos de pe lista mulțumiților;

– scumpirea gazelor deschide calea pentru o nouă creștere a prețurilor la alimente; cu circa 20% mai mult vor scoate românii din buzunar pentru aprovizionarea cu carne, lapte, ouă, brânzeturi, pâine și ulei;

– pe lângă scumpirea gazelor trebuie să mai ținem cont și de devalorizarea monedei naționale, inflație, creșterile de preț de la alte utilități și de la carburanți, care vor contribui copios la majorarea prețurilor alimentelor;

– ANRE va lua în discuție creșterea prețului la gigacalorie din cauza majorării prețurilor la combustibili.

Nu credeți Domniile Voastre că scumpire după scumpire s-a subțiat lista celor „binetrăitori” în guvernarea exportocalie de bate-n galben, cum îi place popii, de-au rămas puternicii zilei singurei în bătaia alegerilor ce vor să vie?!

Și dacă spusele mele au reușit, așa cum speram, să vă pună pe gânduri, să știți că pentru „dispariție” nu puteți opta!

Tocmai am citit că s-au dublat prețurile la lumânări și tămâie!

„Guvernul Tăriceanu II și Trilogia «Apogeul penibilului»” Buna sau proasta funcționare a oricărei instituții depinde în mare măsură de pregătirea profesională și integritatea morală a celui care o conduce. În această situație se află și Ministerul Justiției, care a avut în ultimul an neșansa de a fi cârmuit de Tudor Chiuariu, un tânăr bulversat, străin de problemele din justiția română, dar extrem de eficient în îndeplinirea ordinelor și satisfacerea cerințelor anumitor grupuri de interese.

Demisia domnului Chiuariu, pe fondul începerii urmăririi penale de către DNA, a fost în mod cert benefică pentru continuarea luptei împotriva corupției.

Din păcate, opțiunile liberale în materie de nominalizări în funcții s-au dovedit a fi catastrofale.

Propunerea Noricăi Nicolai pentru funcția de ministru al justiției a fost guvernată, din nou, de influențele exercitate de grupurile de interese din PNL. Domnia Sa și-a dorit dintotdeauna să ajungă în fruntea unuia dintre cele mai importante ministere, fie la interne, fie la justiție.

Cum primul post era deja ocupat de unul dintre protejații dirijorului de la Iași, Relu Fenechiu, doamna Nicolai a trebuit să se mulțumească cu nominalizarea sa la conducerea Ministerului Justiției deși, din punct de vedere profesional și moral, Norica Nicolai nu corespundea pentru ocuparea acestei funcții.

În urma deciziei Curții Constituționale, contestată vehement de conducerea PNL, frustrările doamnei Nicolai au răbufnit, Domnia Sa oferind un recital public lacrimogen, declarând că nu intenționează, sub nicio formă, să renunțe la postul de ministru al justiției. Mai lipsește ca doamna senator să acționeze statul român în judecată la CEDO pentru că i-a fost „furat” postul de ministru al justiției.

Presat de necesitatea de a nominaliza o altă persoană la justiție, premierul Tăriceanu s-a văzut obligat să managerieze foarte bine interesele de grup din propriul său partid.

Gestionarea Ministerului Justiției în numele petroliberalilor și ale fenegrupului nu poate fi făcută de oricine, fapt pentru care primul-ministru l-a propus în funcție pe Teodor Meleșcanu.

Teodor Meleșcanu a demonstrat și în perioada interimatului său la Ministerul Justiției că are aceeași predispoziție pentru apărarea grupurilor de interese ca și predecesorul său, domnul Tudor Chiuariu. Mai mult decât atât, Domnia Sa a fost acuzat de stoparea cercetării actelor de corupție prin săvârșirea unor abuzuri în serviciu contra intereselor publice.

„CNSAS, în comă! CNSAS a murit! Are loc restaurarea comunismului!” au fost doar câteva dintre sugestivele titluri de primă pagină ale unora dintre cele mai importante cotidiene naționale, care reflectau stări de spirit ferme și concludente vizavi de sordida și unanima decizie a celor 9 judecători ai Curții Constituționale, care printr-un simplu și cinic vot au decis că articolele 7, 8 și 9 din Legea nr. 187/1999, cuoscută opiniei publice ca Legea „Ticu”, care fac referire la înființarea, componența și revocarea membrilor Consiliului, sunt neconstituționale, după opt ani de zile în care această instituție a funcționat, ilegal, se pare, în conformitate și cu prevederile celor trei articole.

Astfel, potrivit Curții Constituționale, prin deciziile de poliție politică pe care le-a emis CNSAS, această instituție s-ar fi constituit într-o instanță de judecată paralelă, limitând dreptul la apărare al celor verificați și luând decizii în spatele ușilor închise, pe care nu le-ar fi făcut publice în mod intenționat, precum și faptul că ar fi administrat și apreciat o serie de probe care stau la baza unui verdict, chestiune în care, conform viziunii Curții Constituționale, doar magistrații ar poseda competențe.

Ca urmare a sordidei decizii, practic, după publicarea acesteia în „Monitorul Oficial”, CNSAS ar fi urmat să rămână fără baza legală de funcționare, orice act emis neavând nicio putere juridică și riscând ca după 45 de zile să-și înceteze activitatea.

Tot acest „candid” proces a fost generat ca la un semn de o aparent banală și inofensivă sesizare, parte a unei apriorice construcții machiavelice, venită din partea „maestrului de ceremonii” Dan Voiculescu, care a ridicat excepții de neconstituționalitate pentru 12 articole.

Demersul juridic în sine nu ar constitui o problemă, mai ales că se mai înregistraseră anterior alte șapte sesizări privind excepții de neconstituționalitate, ce-i drept, respinse de Curtea Constituțională, însă în cazul de față discutăm despre o sesizare cu finalitate mai mult decât oneroasă și imorală, în condițiile în care cel în cauză este „fericitul posesor” al unui „onorabil” verdict de poliție politică din partea CNSAS, primit în iunie 2006, verdict și ipostază cu care „domnul Felix” nu s-a simțit deloc confortabil, căutând în permanență, prin diferite tertipuri, să-și șteargă anatema.

Declarație politică: „Vrancea, un județ calamitat politic!” În anul 2005, județul Vrancea a devenit una dintre regiunile cele mai calamitate în urma marilor inundații de la acea vreme, care au luat prin surprindere autoritățile locale și cetățenii. Au pierit oameni, infrastructura comunitară a fost distrusă aproape în totalitate în mai multe localități. De atunci, alte valuri de inundații, din fericire mai mici ca intensitate, au afectat în mod grav drumuri și gospodării.

Această realitate tristă ar fi trebuit să responsabilizeze autoritățile centrale și locale, să le facă să privească spre viitor, să conceapă și să implementeze o strategie de prevenire și combatere a riscurilor naturale de acest tip. Ce s-a întâmplat în schimb? Folosind pretextul situației de urgență, conducerea consiliului județean a speculat și politizat la dimensiuni uriașe efectele calamităților naturale.

În spatele spectacolului mediatic oferit de administrația județeană, în spatele repetatelor și uriașelor alocări bugetare, se ascund de fapt interese mult mai meschine decât siguranța cetățenilor și binele comunităților locale. Zeci de milioane de lei au fost virate, via Consiliul Local Județean Vrancea, către firme apropiate sau chiar aparținând unor lideri politici locali.

La aproape trei ani de la inundațiile din 2005 încă se încredințează în mod dubios lucrări de refacere a drumurilor, pe criterii lipsite de transparență. Mai mult decât atât, firma care primește atât de generos astfel de favoruri, S.C. „Sotirex” – S.R.L., este suspectă de a fi în centrul unui conflict de interese, prin intermediul patronului său real, consilierul județean PSD Victor Roman.

Ca cetățean al județului Vrancea nu pot să nu mă întreb: unde merg toți acești bani publici, de vreme ce starea drumurilor județului nu s-a îmbunătățit în mod substanțial? Pot să bănuiesc, tot ca cetățean, că politicienii din administrația locală preferă să ascundă resursele publice sub covoarele asfaltice, pentru că – nu-i așa? – acestea pot fi oricând calamitate.

Din păcate, conceptul de guvernare locală eficientă și responsabilă este străin unora ca Marian Oprișan, cercetat și judecat în mai multe dosare penale cu privire la modul în care a dispus cheltuirea fondurilor publice. Aștept ca, măcar în ceasul al doisprezecelea, factorii abilitați în verificarea gestionării resurselor publice să facă lumină în acest caz.

„Cum se împart la Giurgiu banii bugetului pe interese politice”

Convins fiind că o nouă înfrângere la alegerile locale viitoare, de altfel, previzibilă, reprezintă sfârșitul carierei sale

politice, deputatul PSD, Niculae Bădălău, a comis-o din nou. Construcția bugetului județean pe anul 2008 constituie un caz clar de nesimțire politică, de șantaj și manipulare, care nu poate fi tolerat, pentru că încalcă flagrant prevederile legii, pentru că este un obstacol important în calea dezvoltării armonioase și echitabile a localităților județului și pune în discuție, la modul cel mai serios, necesitatea existenței Consiliului județean.

Personajul principal negativ al acestui șantaj politic murdar este deputatul PSD, Niculae Bădălău. Niciun leu din acest buget nu a fost repartizat fără o condiționare politică. Evident, nu ne putem abține în a pune întrebarea: conform Legii finanțelor publice locale, ce atribuții are un deputat, chiar și de la PSD? Răspunsul este foarte clar: absolut nicio atribuție!

Așa cum am mai spus-o și cu alte ocazii, în județul Giurgiu alocarea banilor de la Consiliul județean către localități se face exclusiv pe criterii politice. Ești primar PSD-ist sau faci dovada că treci la PSD, primești bani; nu faci acest pas, nu primești nimic, oricât de mari și de presante ar fi nevoile localității tale.

Cum s-a procedat în construirea bugetului pe anul 2008? S-a lansat tuturor primarilor din județ invitația de a prezenta nevoile de finanțare ale comunităților și de a le depune în scris la Consiliul județean. Până aici totul este corect și legal. După care a urmat un comando politic format din oameni de la PSD – Cristian Marciu, Tudorel Țone, Florin Rădoi – care au colindat județul în lung și în lat cu mesajul foarte clar adresat primarilor cei mai buni: „Treceți la noi, primiți bani, nu treceți, nu primiți nimic!”

Culmea jigodismului politic a comis-o deputatul Niculae Bădălău, care i-a contactat personal pe toți primarii de care PSD are nevoie și, cu condiția de a semna declarația de acceptare a candidaturii la Primărie din partea PSD la alegerile locale viitoare, a stabilit cine primește bani sau nu, evident, toți primarii PSD în exercițiu, la care se adaugă și alți primari care au făcut pe loc acest pas: primarul Breazu de la Putineiu și alții care au semnat cererea de candidatură fără să-și anunțe deocamdată trecerea la PSD.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Am avut astăzi, statistic, o zi cu 90 de minute pline cu declarații politice: 41 de deputați au depus declarațiile în scris și 26 de deputați au avut posibilitatea să le expună de la microfonul Camerei Deputaților.

Cu acestea, doamnelor și domnilor colegi, declar închisă ședința dedicată astăzi declarațiilor politice. Urmează imediat ședința consacrată dezbaterii pe marginea actelor normative înscrise pe ordinea de zi.

Vă doresc tuturor o zi bună! Doamne-ajută!

## Stimați colegi,

Vă rog să luați loc în bănci pentru a putea să începem ședința de astăzi.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților și anunț că din totalul celor 330 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 212, sunt absenți 118, din care 11 participă la alte acțiuni parlamentare.

Continuăm cu inițiativele legislative înscrise pe ordinea de zi, anunțându-vă că la ora 12,30 vom avea ședința de vot final.

Eram la punctul 16 pe ordinea de zi _(Propunerea legislativă privind protejarea patrimoniului cultural imaterial și Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2007 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial)._ S-a prezentat punctul de vedere al inițiatorului și raportul comisiei. Suntem la dezbateri generale.

Domnule deputat Emilian Frâncu, aveți cuvântul.

Rog ceilalți colegi care doresc să ia cuvântul la dezbateri generale să mă anunțe, ca să-i notez.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Voiam să precizez doar că, prin această propunere legislativă, creatorii, interpreții populari și meșteșugarii tradiționali beneficiază de un regim fiscal avantajos.

Semnalez și faptul că Ministerul Culturii și Cultelor, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, dacă ea va fi votată, va trebui să elaboreze programul național de protejare a patrimoniului cultural imaterial și să înființeze Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial, cu rol de inventar general.

Subliniind importanța acestui act normativ, Grupul PNL va vota propunerea legislativă.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt alte intervenții la dezbateri generale.

Reprezentanții Guvernului sau comisiei doresc să vorbească în încheierea dezbaterilor generale? Nu este necesar.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe raportul comisiei, anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

De la punctul 1 la punctul 10 există obiecții, observații, comentarii?

Domnul deputat Frâncu, aveți cuvântul.

La punctul 8, domnule președinte, există o eroare materială, la art. 8 alin. (2) s-a uitat să se introducă sintagma „meșteșugarilor tradiționali”, care se regăsește la alin. (1). Și atunci alin. (2) ar trebui să sune: „Marca tradițional distinctivă, necesară identificării creațiilor populare originale autentice față de creații similare din alte zone etnografice din țară și din străinătate se omologhează de către Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, la solicitarea expresă și în scris a creatorilor, interpreților populari, a meșteșugarilor tradiționali sau a păstrătorilor/transmițătorilor, cu recomandarea expresă și în scris a Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.”

La alin. (1)... deci era această definiție și acum s-a uitat, din redactare.

Mulțumesc. Domnul Străchinaru, de acord? Guvernul?

Mulțumesc.

Dacă nu există obiecții la această completare? Nu sunt. Introducem atunci în cuprinsul textului.

Înțeleg că de la punctul 1 la punctul 10 aprobăm cu observațiile făcute de domnul deputat Frâncu.

De la punctul 11 la punctul 20? Aprobate. De la punctul 21 la punctul 30? Aprobate.

De la punctul 31 la punctul 40? Aprobate.

De la punctul 41 la punctul 47? Aprobate.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

Ne întoarcem la punctul 8 _(Propunerea legislativă privind informarea Parlamentului României de către președintele țării și primul-ministru în legătură cu vizitele efectuate în străinătate.),_ care a fost amânat pentru astăzi întrucât nu avea raport.

- Inițiatorul dorește să-și susțină proiectul? Nu dorește. Comisia juridică?

Domnule președinte, dacă vreți să ne prezentați raportul la chestiunea cu vizitele. Nu-i problemă, că nu-s vizite multe.

Îmi cer scuze, domnule președinte! Mulțumesc. Poziția 19, înțeleg... poziția 9 de ieri, da?

Poziția 8, ați prezentat raportul ieri, dacă am înțeles bine.

Nu, urma să-l prezentăm, dar dintr-o eroare tehnică, la care a participat și comisia noastră, nu fusese difuzat. La acest proiect suntem primă Cameră sesizată.

N-am beneficiat de avizul Comisiei pentru politică externă, care și-a exprimat avizul negativ asupra proiectului; în egală măsură și Consiliul Legislativ l-a avizat negativ; Guvernul, de asemenea, nu susține adoptarea lui.

Obiectul de reglementare, așa cum spune și titlul, este obligarea prin lege a Președintelui României să îndeplinească, la anumite termene, o prerogativă constituțională. Aprecierea comisiei, ca și a Consiliului Legislativ, a fost aceea că reglementarea acestei posibilități constituționale a relației președintelui cu Parlamentul de obligare prin lege excede Constituției și că riscăm să scoatem o lege vulnerabilă din acest punct de vedere.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 5 februarie 2008.

Au participat 15 deputați din 27 și, cu un vot împotrivă, comisia a hotărât cu majoritatea celorlalte voturi respingerea propunerii legislative.

Face parte din categoria legilor organice. Mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult.

Punctul de vedere al Guvernului, dacă doresc? Înțeleg că este punct împotriva acestui proiect de lege.

Vă rog, domnule deputat Moisoiu, doreați să interveniți. Aveți cuvântul.

## **Domnul Adrian Moisoiu:**

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Adineauri, când ați început dezbaterea la acest punct, nu v-ați uitat și în partea stângă, că fac parte dintre inițiatorii acestei inițiative. Nu știu, subliniez aceasta pe ideea că poate vreun coleg va dori să mai intre la dezbateri generale.

Vreau să vă spun următorul lucru. Într-adevăr, problema apare așa cum a prezentat-o domnul președinte Andon, din punct de vedere constituțional. Dar, atenție, nu este pusă ca o obligație, ci, este vorba... ca o informare.

Deseori s-a întâmplat, și dumneavoastră cunoașteți niște cazuri notorii, de altfel, în care, după ce au făcut ieșiri în străinătate, nu știam, fiecare... ne făceam cruce, ne rugam lui Dumnezeu, oare cum a putut ca președintele sau primulministru sau ministrul de externe sau nu mai știu cine să susțină un anumit punct de vedere.

Și noi, Parlamentul României, suntem informați pe calea mass-media. Dumneavoastră știți foarte bine că mass-media aparține, de fapt, celor care o conduc și celor care o au în proprietate.

Nu este normal ca aceste probleme-cheie, aceste probleme vitale pentru noi, care ulterior se materializează prin legi, prin dispoziții, prin ordonanțe de urgență ș.a.m.d., care ni se motivează în fel și chip că sunt înțelegeri stabilite cândva și nu știu pe unde, nu este normal ca acestea să fie aduse la cunoștința Parlamentului?!

Nimeni nu a cerut această treabă imperativ, sub aspectul constituțional, așa cum o spune domnul președinte.

## **Domnul Costache Mircea**

**:**

Ciad.

noi le lăsăm în plata Sfântului, nu ne interesează acest lucru. Nu se poate!

Deci pe această idee, vă rog, domnule președinte, să gândiți și rog și Comisia juridică să se gândească la punctul de vedere pe care l-am ridicat noi, care, pe undeva, se pare că este forțat, dar nu este așa. Este necesar.

Și, ca atare, propun întoarcerea la comisie, pentru ca să poată pe urmă să găsească o altă rezolvare. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Punctul de vedere al comisiei la această propunere?

## Mulțumesc, domnule președinte.

Cu tot regretul, comisia nu are cum să-și schimbe punctul de vedere. Aici nu este vorba de a găsi o altă soluție, o altă formă. Este vorba despre esența reglementării. Colegii poate au dreptate în intenția dumnealor și intenția este corectă, însă ce să facem dacă nu ne dă dreptul Constituția? Să riscăm o reglementare neconstituțională numai ca să ne facem de râs?!

Urmează ca, la revizuirea Constituției, să avem în vedere și mai buna precizare a acestor relații. Mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Există alte intervenții pe chestiunea retrimiterii la comisie? Voi supune atunci votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie.

O să vă rog să vă folosiți cartelele pentru vot. Cred că este primul vot cu cartele de azi.

Deci vă rog să introduceți cartelele. Putem începe?

Dar este absolut necesar. Adică este vorba despre plecarea trupelor noastre militare într-o țară sau într-alta și

Supus dezbaterii și votului final în sesiunea septembrie – decembrie 2007, proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptare. Potrivit art. 105 alin. (2) se rediscută în sesiunea februarie – iunie.

Consult plenul Camerei dacă există noi intervenții pe tema acestui proiect.

Vă rog, domnule președinte.

Din partea comisiei, bineînțeles, mai întâi.

Mulțumesc, domnule președinte. Întrucât a apărut o propunere foarte pertinentă a Colegiului Medicilor privind acest proiect...

Domnule profesor,

V-aș fi îndatorat dacă ridicați un pic microfonul, să vă auzim mai bine.

Da.

Acum se poate?

Excepțional!

Mulțumesc.

Întrucât au apărut niște propuneri din partea Colegiului Medicilor și avem și noi unele propuneri, v-aș ruga să fiți de acord cu retragerea acestui proiect la comisie și să ne dați un termen de șapte zile, ca să prezentăm un raport suplimentar.

Mulțumesc foarte mult, domnule profesor. Intervenții pe tema acestei chestiuni? Domnul deputat Sorin Paveliu, aveți cuvântul.

## Stimați colegi,

Mă adresez în special colegilor care nu aparțin Partidului Democrat Liberal și care au votat acest proiect de lege la votul final din ultima zi a sesiunii precedente.

Vă atrag atenția asupra unor prevederi care sunt absolut, din punctul meu de vedere, revoltătoare, care sunt cuprinse în acest proiect de lege, respectiv este vorba despre decizia de a se renunța la desființarea caselor paralele, despre decizia privitoare la organizarea de licitații de către Ministerul Sănătății, fără respectarea Legii achizițiilor publice.

De asemenea, vă atrag atenția asupra prevederilor acestui proiect de lege prin care s-au scos incompatibilitățile pentru managerii de spital persoane juridice. Vă mai atrag atenția asupra faptului că s-a introdus, prin această lege, responsabilizarea asiguraților care nu se prezintă la acțiuni de profilaxie – gen Programul de analize medicale „Nicolăescu”, urmând ca această responsabilizare să permită ca asigurații să fie obligați să-și plătească medicamentele sau eventual internările dacă nu se prezintă la acest program. S-a scos, de asemenea, controlul Colegiului Medicilor asupra cazurilor de malpraxis, prin înființarea unei comisii formate din 15 membri, din care cinci sunt ai ministerului (cei cinci membri ai ministerului având drept de veto asupra oricărei decizii a Colegiului Medicilor) și poate, nu în ultimul rând, s-a introdus o prevedere prin care orice

medic împotriva căruia s-a depus o plângere de malpraxis să fie suspendat din activitate până la rezolvarea litigiului.

Care au fost, în schimb, măsurile acceptate de ministrul sănătății în contrapartidă pentru aceste propuneri făcute? Din punctul meu de vedere sunt la fel de ultragiante, ca să nu spun altfel, respectiv în județele în care există o populație minoritară mai mare de 20% (aici vorbim numai de populația maghiară, evident, de etnie maghiară) personalul medical va fi obligat să cunoască limba maghiară și acest lucru a fost votat în Parlamentul României și au lipsit două voturi ca proiectul să devină lege.

Eu am să vă rog să reflectați mult mai profund asupra acestui proiect de lege din punctul de vedere politic și mă refer la PSD, România Mare, PC ș.a.m.d. și să faceți de așa natură încât reprezentanții dumneavoastră în Comisia de sănătate să voteze în cunoștință de cauză și să reprezinte punctul de vedere al partidelor, dacă n-au făcut-o până acum.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Domnul deputat Renică Diaconescu.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Aceste modificări ale Legii nr. 95 le-am avut în vedere la Comisia pentru sănătate fără a da conotații politice sau fără a îndulci, dacă vreți, inspirațiile unora sau altora dintre noi.

Am făcut, pur și simplu, amendamente care erau de bun-simț și care trebuiau să rezolve multe probleme pe care le eluda Legea nr. 95.

Într-adevăr, s-a strecurat acolo și credem că și punctul de vedere al Partidului Național Liberal este să reîntoarcem pentru o săptămână la comisie, pentru că acolo era un lucru care nu era din punct de vedere juridic legal.

Deci această comisie de malpraxis nu era formată ca să judece medici, ci la sesizarea pacientului, și nu a medicilor care se ceartă între ei. Deci trebuia să i se dea și dreptul pacientului de a cere, dacă vreți, o justificare medicilor pentru o insultă medicală care i s-a adus sau pentru o gravă eroare medicală. Numai că acolo, în aceste amendamente, este o eroare, pentru că această comisie medicală nu poate, la simpla sesizare, să suspende dreptul unui medic.

Deci și noi suntem de acord să rezolvăm această problemă. Suntem de acord cu punctul de vedere al Colegiului Medicilor și într-o săptămână credem că vom rezolva această problemă și chiar multe dintre inadvertențele care s-au strecurat uneori din eroare materială.

Vă mulțumesc.

Doamna deputat Aura Vasile.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Grupul Partidului Social Democrat nu va vota retrimitere la comisie, ci solicităm să se intre pe dezbateri generale și astăzi pe vot final, pentru că noi nu vom vota niciodată această ordonanță. Din punct de vedere a ceea ce declarăm și a ceea ce facem este o mare, mare diferență.

Partidul meu susține descentralizarea. De altfel, și în programul portocaliu, programul PD-ului și programul PNL-ului apărea descentralizare, conducerea pentru decizie către comunitatea locală, dar și Legea nr. 95, și această ordonanță pentru completarea lui 95 nu ne demonstrează decât faptul că în domeniul sănătății centralizarea s-a făcut excesiv și că avem un singur șef care taie și spânzură, ministrul sănătății.

Nu suntem de acord cu retrimiterea la comisie.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Ioan Aurel Rus.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Nu am înțeles exact rațiunea pentru care Grupul PSD nu este de acord să retrimitem la comisie.

Eu susțin retrimiterea la comisie nu atât de mult pe cazurile de malpraxis în care această comisie, care se înființează mai nou, ar avea o oarecare autoritate și ar putea decide, pentru că totuși Colegiul Medicilor este cel care poate sancționa o culpă medicală, dar aș vrea să mă duc mai departe și să ne gândim că aici s-a făcut pomenire de către colegul de la PD-L vizavi de populația care are o pondere de peste 20% să condiționeze limba maghiară, în speță, să condiționeze limba maghiară ca o condiție pentru ocuparea unui post.

Noi ne amintim că asemenea lucruri s-au petrecut și în alte domenii, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării chiar a sancționat această metodă și, dacă mai înainte pomeneam de respectarea Constituției, cred că trebuie să ne ducem la art. 13 din Constituție, care stipulează pentru toți locuitorii acestei țări că, pe teritoriul României, limba oficială este limba română.

Așa că, indiferent ce vom face sau ce minoritate națională suntem, limba română este obligatorie, mai ales că astăzi, în cadrul Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, avem o întâlnire cu Înaltul Comisar al Consiliului Europei pe probleme minoritare, iar una dintre cele cinci probleme care vor fi discutate se referă și la cunoașterea limbii oficiale a statului din partea minorităților naționale.

Deci Înaltul Comisar este interesat ca etnicii ce trăiesc pe teritoriul României să cunoască limba română, și alții încearcă să o condiționeze la ocuparea unui loc de muncă.

Deci sunt de acord cu domnul doctor Paveliu și cred că retrimiterea la comisie va rezolva și această problemă. Mulțumesc.

Urmează domnul doctor Rădulescu.

Vă mulțumesc, domnule președinte, că-mi mai aduceți aminte și de ocupația mea de bază.

Este o ordonanță pe sănătate și, în felul în care a fost ea modificată prin forul legislativ, iată că poate stârni tot felul de controverse extrem de politice. Fiindcă până și o ordonanță pe sistemul de sănătate poate să fie împănată de tot felul de

elemente aiuristice, cum ar fi acesta cu limba în zonele în care populația minoritară este mai numeroasă, putem face multe comentarii despre o recentralizare excesivă, ca ministrul să aibă toate posturile și toate pârghiile în mâna sa. Aceasta arată că, în momentul de față, orice, chiar și funcționarea sistemului sanitar, care ar trebui să fie destul de tehnică, dobândește, sub oblăduirea actualei guvernări, nuanțe extraordinar de politice.

În această ordine de idei, subliniez că acum trăim un moment rar pentru Grupul parlamentar al PD-L, ceva ce nu ni s-a mai întâmplat de vreun an de zile, anume să fie de acord cu noi și Partidul Social Democrat, și Partidul România Mare. Iată că, atunci când este vorba de sucirea unor legi în așa fel încât să contravină drepturilor fundamentale ale pacienților, într-un sens, și ale românilor, în alt sens, se inversează repede majoritățile.

Sunt de acord cu ce au zis colegii de la PRM în privința folosirii limbii române, sunt de acord cu ce a spus doamna Aura Vasile referitor la necesitatea descentralizării și sunt de acord că această ordonanță nu are nicio șansă, nu trebuie să mai aibă nicio șansă să-i mai dăm puțin oxigen, trimițând-o din nou la comisie și trebuie să o „cădem” astăzi în plen.

De aceea, nu suntem de acord cu retrimiterea.

Este, domnule doctor, precum în poezia lui Eminescu: „Dacă o cădeți, rămâne”!

La rând este domnul doctor Dumitriu, pe urmă vine domnul doctor Ciocâlteu, domnul doctor Crăciunescu.

Domnul doctor Dumitriu cere schimbare, înțeleg. Domnul doctor Ciocâlteu, atunci.

Mulțumesc, domnule președinte. Mulțumesc, domnule Dumitriu.

Aș vrea să vă spun că este greu acum, după ce ne-am asumat răspunderea guvernamentală pentru pachetul de legi în domeniul sănătății, dintr-o dată să o dăm invers, dar e bine că totuși ne-a venit mintea, chiar mai târziu!

Unele lucruri sunt de-a dreptul inepte în această Lege nr. 95 și mai ales în amendamentele care au venit, în special acela de pedepsire a celor care nu-și fac analizele. Vă spun cinstit că nici eu, nici familia mea nu le-a făcut și nici nu o să mi le fac, pentru că am văzut „rezultatele” anunțate de ministerul sănătății: 25% din populația României va face sau are insuficiență renală cronică. Dacă anunți cuiva așa ceva, te faci de râsul lumii! Există între 0,5 și 1,5 la suta de mii de români care pot să facă insuficiență renală pe an. A anunța 25%...

Deci acestea sunt rezultatele acelor 400 de milioane de euro cheltuiți ca să se facă aceste analize și, dacă nu le faceți, veți fi pedepsiți.

Nu intru în detalii de politică, problema cu limba maghiară, problema cu... nu astea mă privesc pe mine, ci problemele strict medicale.

De aceea, așa cum a spus domnul profesor Ifrim, fie se întoarce la comisie, fie că se discută aici și se va discuta fiecare amendament, mie îmi este egal. Eu cred că este foarte bine să punem totuși ordine în sistemul sanitar, din care, din tot acel pachet de legi, doar aceasta a rămas ca problemă, deși sunt foarte multe lucruri, și în special cele legate de supercentralizarea care există în acest moment în domeniul sanitar și care nu dă deloc bine, iar schimbarea directorilor de spital eu nu știu dacă ați avut senzația că a produs rezultate extraordinare, cu care guvernarea actuală să se poată mândri.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul doctor Crăciunescu.

Înțeleg că domnul Dumitriu a renunțat la cuvânt? Nu a renunțat. Trage concluziile, am înțeles.

Și doamna Vasile, drept la replică, am înțeles, și mai este domnul Moisoiu.

Dacă mai sunt și alte luări de cuvânt, să mă anunțați, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În loc să fim preocupați cu adevărat de starea sistemului de sănătate, a populației, de ceea ce se întâmplă în realitate în România în acest domeniu, noi transformăm sau ducem discuțiile noastre spre componenta politică.

Spunem că este hipercentralizare, spunem că cetățenii români de etnie maghiară pot accesa la niște funcții dacă populația este de 20% în comunitatea respectivă, că programul de evaluare a stării de sănătate a populației nu are rezultate și încercăm să transformăm o treabă foarte, foarte serioasă într-o dispută politică.

Fac parte din sistem și-l cunosc foarte bine și vă spun următorul lucru: acest sistem pe care dumneavoastră îl considerați supercentralizat a rezolvat o problemă. Pentru prima dată în anul 2008 sumele alocate pentru spitale, pentru asistența medicală spitalicească au coborât sub 50%. Asta înseamnă că ponderea medicinii primare, treaba pe care o face medicul de familie a crescut și ca volum, și din punct de vedere al calității. Asta spune un lucru. Asta voiam noi.

În 2005, când am venit la guvernare, 70% din fonduri mergeau pentru spitale. La ora actuală, în anul 2008, fondurile sunt sub 50%.

Al doilea lucru, Programul național de evaluare a stării de sănătate.

Stimați colegi, priviți cu înțelegere următorul lucru. Mii, zeci de mii, sute de mii de oameni din mediul rural, care nu au făcut o analiză în viața lor, au făcut-o cu prilejul acestui program național de evaluare a stării de sănătate.

Îmi pare rău de ceea ce a spus domnul profesor. Eu nu știu dacă sunt 25% cei cu suferință renală, dar dacă acesta este adevărul? Care este soluția ca să aflăm care sunt principalele boli? Care este soluția să vedem dacă avem specialiști pentru ceea ce afectează starea de sănătate a populației României? Cum putem afla altfel?

Eu înțeleg un singur lucru, că pe programul de sănătate al Partidului Național Liberal evaluarea stării de sănătate a populației este un punct important. Dacă un alt partid ar fi fost la guvernare, găsea un alt subiect, eu știu, cancerul de col uterin, cancerul mamar.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Doamna deputat Aura Vasile.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să aduc aminte că Legea nr. 95, marea reformă în sănătate, extraordinara publicitate, faptul că tot poporul român din acel moment trebuia să fie sănătos, printr-o îngrijire deosebită, a fost votată de Partidul Democrat, Partidul Național Liberal și celelalte partide din coaliție. Partidul Social Democrat și Partidul România Mare sunt cele care nu au votat acest proiect de lege. Nu au fost de acord și teoretic totdeauna au criticat. Deci este plăcut acum că anumiți colegi preiau mesajul PSD-ului.

A doua problemă. Spunea colegul antevorbitor că este foarte bine că avem acum acest program de analize, programul de investigare a sănătății populației ș.a.m.d. Dar, stimați colegi, faptul că în acest moment, prin măsurile luate, excesive, spun eu, de conducerea ministerului prin tot felul de hotărâri și de legi, că bolnavii de cancer nu mai au niciun viitor, că bolnavilor cronici de alte boli li s-au desființat institutele, cabinetele, că ne bucurăm acum că facem două analize, una de sânge și una nu știu care și că în partea cealaltă rămân mii de cetățeni ai României care nu mai au nicio șansă...? Sunt întrebări!

Dacă domnul Ciocâlteu a spus că analizele pot fi puse la îndoială, eu îl cred pe dânsul și cunoaștem fiecare superficialitatea și ceea ce se întâmplă în acest moment.

M-am săturat de ce este pe geamurile televizoarelor, m-am săturat de ceea ce cunosc și ceea ce spun cetățenii în momentul în care vin la cabinetele parlamentare în audiențe.

## Domnilor,

Populația are o mare problemă. Tot ce este în sistemul de sănătate se ocupă de orice, dar nu de sănătatea acestui popor.

Mulțumesc foarte mult, doamnă deputat. Domnul deputat Moisoiu.

Mulțumesc, domnule președinte.

Să știți că-mi pare rău că l-ați sărit pe domnul doctor Dumitriu, pentru că dânsul era în față.

În legătură cu subiectul, pentru că este o treabă foarte serioasă, legea în discuție ridică niște probleme care sunt deosebit de importante. S-ar putea ca adevărul să fie la mijloc, adică în sensul că unele aspecte să fie corecte, marea majoritate sau cele la care m-am referit eu sau la care vreau să mă refer eu în clipa de față sunt incorecte.

Deci o retrimitere la comisie dă posibilitatea să se discute și să se mai perie și să se îndrepte, am impresia, pentru că este prezentă aici, în sală, Comisia pentru sănătate și, în consecință, ar putea să înțeleagă problemele ridicate în această dezbatere în plen și, respectiv, pe urmă, la o reluare, să vină numai cu acele aspecte la care ar trebui într-adevăr să intervină.

Acum o să mă întorc la ceea ce mă doare pe mine în mod deosebit, în afară de chestiunile legate de problemele renale, și anume este vorba despre un amendament pe care îl face comisia, împreună cu doi deputați, privind principiile asistenței de sănătate publică.

## Stimați colegi,

A introduce un principiu care să sune cam în felul următor, adică, lit. j): „Încadrarea de personal de specialitate de asistență medicală cunoscător al limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor”, acest principiu, dintr-o dată, exclude principiul calității. Acesta este cel mai important principiu: al calității, calitatea ca medic! Pot să fiu un medic oricât de bun, pot să fiu o asistentă medicală oricât de bună, dar nu am loc în aceste județe, în aceste zone, pentru că acolo prioritatea și încadrarea trebuie să se facă în favoarea celor care trăiesc în majoritate acolo.

Știu, se poate discuta mult pe această temă, că se cunoaște, că nu se cunoaște limba de către ceilalți. În principiu, știu, de asemenea, că colegii de la UDMR, și într-un viitor probabil, pe care nu-l doresc, dar posibil, de la

Partidul Civic Maghiar, o să spună că ei cunosc limba română. Așa este! Cei care sunt aici, de față, sunt foarte buni cunoscători ai limbii române. Așa este, dar asta nu înseamnă că populația o știe, nu? Pentru că dacă nu ar fi acest aspect, atunci nu găsesc sensul să introduci un asemenea subiect, o asemenea solicitare într-o lege. Aceasta este.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Urmează domnul deputat Paveliu.

Am notat toți colegii care au cerut cuvântul, dar sunt mulți și, desigur, suntem în procedură de urgență, după cum și vedeți că se desfășoară lucrările.

Domnul deputat Paveliu.

În primul rând, țin să atrag atenția încă o dată colegului de la Partidul România Mare, îi mulțumesc pentru cuvintele frumoase, dar subliniez: această prevedere aberantă, neconstituțională, excesivă... De exemplu, eu, doctorul Paveliu, nu mă pot angaja în Cluj sau la Oradea. De ce? Pentru că nu cunosc limba maghiară, un exemplu. Dar aceasta a fost votată în plen și există stenogramă, există votul fiecăruia, individual, care s-a manifestat în mod liber consimțit.

Din punctul de vedere al soluției tehnice, vreau să vă atrag atenția că acest corp al Ordonanței nr. 20 nu are nimic toxic în el, corpul ordonanței. Ceea ce este toxic sunt aceste amendamente făcute de Ministerul Sănătății și sprijinite și public de la acest microfon care, în sfârșit, a încercat să eludeze asumarea propriei răspunderi pentru multe prevederi care sunt absolut aberante.

Vreau să spun colegilor de la Partidul Național Liberal că nu are nimic de a face cu sănătatea. Deci amendamentele propuse nu au nimic de-a face cu sănătatea. Sunt amendamente care au de-a face strict cu banii. Vorbim de licitații și să nu uităm că ministrul sănătății a reușit performanța ca doi ani la rând să aibă excedent din banii destinați tratării bolnavilor, pentru simplul motiv că acele licitații care au fost organizate cu o direcție au picat, au fost anulate, pentru că s-a aplicat Legea finanțelor publice.

Or, domnul ministru acum vrea să nu se mai aplice Legea finanțelor publice și Legea licitațiilor publice, ci să se aplice o metodologie creată de Domnia Sa. Cine susține un asemenea punct de vedere, foarte bine, să-și asume răspunderea.

Vreau să vă spun că încercarea de a scoate Casa de Asigurări a Ministerului Apărării, S.R.I., a justiției ș.a.m.d. de pe lista caselor care trebuie desființate are o singură rațiune. Această casă trebuia să cumpere un sistem informatic de 40 de milioane de euro, în condițiile în care pentru întregul sistem sanitar erau alocați 80 de milioane de euro. Or, acest lucru nu s-a putut petrece pentru simplul motiv că mulți funcționari și Consiliul de administrație al Casei s-au opus, spunând: „Domnule, noi nu putem să aprobăm să cheltuim aiurea o sumă aberantă, disproporționat de mare pentru o casă care se desființează, conform pachetului de reformă a sănătății”.

Mulțumesc, domnule deputat. Doamna deputat Ardelean.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am dori să cunoaștem și punctul de vedere al Ministerului Sănătății legat de reîntoarcerea acestei ordonanțe la comisie.

Iar legat de faptul că s-a vorbit foarte mult de Programul de evaluare a sănătății, eu aș vrea să subliniez un lucru: starea sănătății este foarte importantă și investițiile în medicina preventivă la fel, pentru că este mult mai important să descoperim anumite boli, o stare de sănătate din timp, pentru că în așa fel se poate trata din timp și automat cheltuielile ulterioare în spitale vor fi mult mai mici. Plus, suferința nu va fi cea pe care o vor întâmpina oamenii dacă boala se descoperă doar târziu.

Eu cred că acest program de evaluare, dacă suferă anumite probleme, trebuie îmbunătățit și în niciun caz nu trebuie să gândim că nu trebuie susținut. Trebuie, dimpotrivă, susținut, îmbunătățit și să ne formăm educarea spre evaluarea sănătății în timp.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnule secretar de stat, la finalul dezbaterilor să prezentați și punctul dumneavoastră de vedere.

Domnul profesor Ciocâlteu.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Este doar un drept la replică.

Distinsei doamne care a vorbit înaintea mea aș vrea să-i spun că nu am nimic cu profilaxia. Dimpotrivă! Dar aceste investigații care au fost făcute nu au nicio legătură cu profilaxia. În momentul în care determini o createinemie crescută, ai deja insuficiență renală.

Există un Institut de Statistică Medicală de unde se puteau obține datele respective. Eu nu mi-aș permite – nu știu care este domeniul dumneavoastră în care lucrați – să vă dau indicații prețioase, să faceți sau să nu faceți ceva.

Aș vrea să vă spun că nu mă interesează foarte mult aspectul politic al problemei. Aici sunt probleme foarte tehnice și sigur că mă pot adresa colegului care a vorbit mai devreme de la Partidul Național Liberal, pentru că am purtat adesea discuții pe tema aceasta. De ce sunt 50% din banii respectivi ajunși la spitale și ce legătură are aceasta cu descentralizarea, domnule doctor? Nicio legătură! Spuneți dacă are vreo legătură. Niciuna! Legătura este următoarea: acum se dau 5 miliarde de euro în sistemul sanitar, iar în ’99 se dădeau sub un miliard pentru tot sistemul sanitar. Dacă dai 2,5 miliarde de euro pentru spitale, sigur că ajung banii.

Eu vorbeam de centralizare și de a lua deciziile la nivel central. Mai ales dumneavoastră, care lucrați în domeniul privat, ar trebui să gândiți și să credeți și sunt convins că așa și gândiți, ca totul să devină cât mai descentralizat, pentru ca privatul să meargă mai departe.

Legat de această cheltuială care s-a făcut și care se face vreau să vă spun că personal, ca persoană, și nu atât politică, relațiile mele cu domnul ministru Nicolăescu sunt relații foarte bune. Când discutăm însă despre politică, eu discut despre consilierii pe care îi are domnul Nicolăescu, pentru că dânsul este un om politic, nu este doctor. Dacă ne apucăm să vorbim în lozinci aici, în fața celorlalți, este ca și cum un inginer silvic îmi vorbește mie despre creșterea... Poate să-mi vorbească despre stejar, dar nu poate să-mi vorbească mie despre investigațiile care se fac.

Această inepție de a spune așa ceva: „Domnule, asta nu s-a mai făcut niciodată!” Eu sunt convins, că nici mie, de exemplu, nu mi s-a făcut până acum un tușeu de prostată, dar dacă este o noutate, trebuie să-mi fac, nu? Nu o să mă apuc acum să trăiesc toate experiențele medicale și nu o să-mi fac și gastrofibroscopie, nu o să-mi fac și PET/CT, eventual la Budapesta, că noi nu avem în România, că nu avem bani! Apropo de modul în care sunt cheltuiți...

Vă mulțumesc foarte mult, domnule doctor. Domnul Renică Diaconescu.

Vreau să-mi cer scuze că intervin încă o dată și o fac uneori foarte rar, pentru că suntem... și dumneavoastră, care nu știți și n-ați citit în totalitate ordonanța, puteți cădea, și mă refer îndeosebi la prietenii și colegii de la Partidul Social Democrat, puteți cădea într-o capcană politică. Este vorba despre acea comisie de malpraxis și s-a spus că cinci reprezentanți ai ministerului fac parte. Nu! În teritoriu, comisiile de malpraxis sunt conduse de direcția sanitară, reprezentanții medicinei legale, experți din domeniul respectiv.

Și de ce se face... pe mine mă doare că acești colegi de-ai noștri care ies pe televiziuni și atacă actul medical, spun că e malpraxis, că se moare în sistem, acum, când ministerul, când Comisia pentru sănătate vin cu o nouă formă de a împiedica acest malpraxis în sistem, dintr-o dată sărim cu toții. Eu nu știu, eu m-am uitat zilele astea și cred că toate televiziunile și pe toate posturile oamenii în general nu mai au încredere deocamdată în Colegiu și spun că între noi, doctorii, nu putem să rezolvăm problemele. De aceea această comisie, zic eu, a fost înființată și vine în ajutorul și în sprijinul pacientului.

Dar, mă rog, putem discuta pe problemă, cât este de juridic și cât nu este, la comisie. S-a spus aici că nu avem încredere în aceste analize și a spus un reputat profesor universitar. Domnule profesor, îmi pare foarte rău, nu a atacat nimeni... dacă dumneavoastră atacați propriul sistem în care cu toții muncim și l-am creat, mă doare foarte mult. Ce să mai zică oamenii simpli dacă îi îndemnăm să nu mai facă analize, să nu mai meargă la doctor. Să vă întreb de ce a murit colegul nostru Dida în spital la dumneavoastră, operat de apendicită, și a făcut septicemie?! Să vă întreb asta?

Haideți să mergem mai departe. Este vorba despre... și rog toți colegii noștri care, mă rog, nu au tangență acum, imediat, cu această ordonanță, să acorde toată responsabilitatea comisiei și să aveți încredere în noi, în reprezentanții dumneavoastră de la Comisia pentru sănătate, că vom reelabora o ordonanță mult mai coerentă și mult mai bună.

De aceea, se vorbește de... și un coleg de-al nostru a spus că sunt incompatibilități și că legea vine să scoată incompatibilitățile managerilor. Nu este adevărat. Deci nu scoate nicio incompatibilitate. Ministrul sănătății se judecă acum cu foarte mulți directori pe care comisiile de la minister i-au prins că erau manageri și la spital, dar și la firmele lor. I-au dat afară și probabil că sunt mulți dintr-o anumită zonă politică și acum trebuie să anulăm... comisia... eu nu știu și sunt semnatar al acestei ordonanțe, ca să fi scos noi incompatibilitățile pentru manageri.

Vă mulțumesc.

Doamna deputat Anca Petrescu.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să fac un comentariu în legătură cu amendamentul de la punctul g). Nu știu de ce sunt introduse probleme etnice într-o lege a sănătății. Este vorba despre o situație discriminatorie. După cum știm, Constituția spune clar la art. 13 că „Limba română este limba oficială a statului român”, deci trebuie cunoscută de toți cetățenii români.

La art. 16 spune că „Cetățenii sunt egali în fața legii”. Deci cum se poate admite o asemenea idee de a introduce un amendament în care este obligat cel care lucrează în

sistemul sanitar din zona respectivă să cunoască limba maghiară?!

Aș vrea să vă povestesc ceva din zona respectivă. Eu sunt din Sighișoara și acolo am avut niște lucrări de construcții. Le-am făcut cu o echipă din Odorhei. Este incredibil: echipa a fost excepțională, dar nu vorbea limba română. A trebuit să-mi iau un traducător ca să fac lucrările la Sighișoara cu o echipă din Odorhei. Și culmea este că acești oameni erau până în 25 de ani!

Deci ar trebui ca UDMR să scrie următorul amendament: să se introducă obligativitatea de a avea un traducător, să traducă din limba română în limba maghiară dacă vor să-și facă niște analize sau să aibă asistență medicală.

Desigur, am glumit!

Mi se pare important ca această lege să fie retrimisă la comisie, iar acest amendament, sub nicio formă să nu fie admis, pentru că încalcă Constituția.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă deputat. Domnul deputat Grigore Crăciunescu.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Am să fiu foarte scurt. Am să fac trei precizări. Una, legată de statistica care se face la Ministerul Sănătății.

Stimați colegi,

Statisticile de la ora actuală sunt făcute în urma prezentării oamenilor bolnavi la cabinetele medicale. Este o statistică incorectă, pentru că noi vrem să vedem ce se întâmplă pe toată masa populației României, pentru că există acea stare de sănătate aparentă, omul se simte mai puțin bine o zi sau două, îi trece, și când se trezește să se ducă la medic deja e prea târziu.

Al doilea lucru, nu v-am spus rândul trecut și de asta am vrut mai mult să iau cuvântul, în Programul de evaluare a stării de sănătate a populației, începând din luna aprilie va fi introdusă mamografia, deci problemele de cancer de sân, și depistarea de cancer de col uterin, prin procedeul Papanicolau. Deci introducem încă două analize care să ne dea o situație exactă a acestei probleme.

Și al treilea lucru pe care voiam să-l precizez, colegul meu, doctorul Renică, l-a spus, stimați colegi, știți care e problema cu centralizarea? Au dispărut banii din mâinile șefilor de secție, din mâna directorilor administrativi care negociau aprovizionarea cu medicamente, cu materiale sanitare și cu aparatură, între patru ochi. În momentul în care eu cumpăr, fac licitație la nivel național, și cumpăr zece mii sau douăzeci de mii de aparate de un anumit fel, obțin un preț avantajos, fac economie și mai pot cumpăra două-trei aparate în plus. Și datorită acestui lucru, fiindcă am disponibilizat bani, am putut să alocăm bani pentru medicina primară în sume mult mai mari și să determinăm medicii, prin această capacitare, dacă vreți, materială, deși nu e uman ceea ce spun eu, medicul ar trebui să-și facă profesia indiferent de salariul pe care-l primește, am reușit să creștem calitatea medicinei primare.

Sigur că nu sunt de acord cei care manevrau, că așa s-au adunat datoriile la spitale, și asta uităm, că în 2005 erau datorii de ani, patru-cinci ani în urmă, neachitate. Suntem la zi, însemnând o lună-două în urmă. Dar trebuie să cunoști sistemul și să vezi partea plină a paharului. Sigur că sunt foarte multe lucruri de făcut, dar suntem pe drumul cel bun. Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc foarte mult. Domnul deputat Brînzan.

Mai sunt colegi înscriși la cuvânt. Dumneavoastră vorbiți... nu puteți avea procedură înaintea domnului ministru Brînzan.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Mă bucur că sănătatea suscită, în sfârșit, un mare interes. N-o să intru foarte mult în detalii, întrucât ele au fost în bună parte atacate, am să dau doar un singur exemplu, fiindcă într-adevăr s-a ajuns la multe aberații. Dau exemplu cu malpraxisul. Întreg sistemul juridic românesc funcționează sub imperiul principiului de bază, principiul de nevinovăție, prezumția de nevinovăție.

Iată că în sănătate apare o încălcare a acestui principiu fiindcă un medic, în momentul în care este suspectat de malpraxis și începe anchetarea lui de malpraxis, este automat condamnat și suspendat din funcție. Este absolut aberant! Și principiul legalității legislative și al respectării principiilor de drept este încălcat încă din start, și colegii juriști probabil că mă vor susține în acest demers.

Dar, repet, nu intru în detalii, pentru că sunt multe detalii care creează probleme cu această ordonanță.

Problema de fond însă este cu totul alta. De ce am ajuns aici în sistemul sanitar? Am ajuns fiindcă prin Legea nr. 95, Legea sănătății, s-a creat o bulversare majoră a tot ce înseamnă sistemul sanitar românesc. Nu contest că acea lege, Legea sănătății, era o lege necesară, avem nevoie de ea. Din păcate, a fost făcută „pe picior”, a fost făcută în mare viteză, spre gloria efemeră a actualului ministru al sănătății. Rezultatele s-au văzut, sistemul sanitar merge din ce în ce mai prost, cu bani mai mulți investiți și cu rezultate mai mici obținute.

Până și ministrul sănătății, la ora actuală, și-a dat seama că legea promovată de Domnia Sa este o lege șchioapă, o lege proastă, o lege cu deficiențe și încearcă să o corecteze din mers. Cum? Prin această metodă pe care o vedeți și astăzi supusă aprobării și dezbaterii plenului. Fiindcă actuala ordonanță, în sine, așa cum s-a arătat, este o ordonanță acceptabilă, dar actuala ordonanță are vreo douăzeci de rânduri. Legea care vă este supusă spre adoptare cu raport al Comisiei pentru sănătate are vreo șaizeci și mai bine de paragrafe. De ce? Tocmai fiindcă se încearcă corectarea actualei legislații din sănătate nu prin intervenția ministerului, care refuză să-și asume responsabilitatea legislației în sănătate, ci prin activitatea Comisiei pentru sănătate, care face într-adevăr un efort extraordinar și felicit comisia din care fac parte, îl felicit pe președintele comisiei, profesorul Ifrim, pentru ceea ce reușește să obțină. Dar nu poți să cârpești la infinit un material prost.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Mai era, înțeleg, intervenția domnului deputat Dragoș Dumitriu.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Întrucât aici s-au spus lucruri foarte importante, și văd că există intenția de a se continua această dezbatere, vă propun întreruperea discuțiilor la acest punct de pe ordinea de zi și trecerea la următorul, pentru că, cel puțin noi, cei de la agricultură, la punctul 22 avem un proiect de lege foarte important și nu cred că vom apuca să-l dezbatem astăzi.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Mai era înscris la cuvânt domnul deputat Luchian. Domnule Ciocâlteu, doreați drept la replică, fără îndoială.

Mulțumesc, domnule președinte.

Eu am venit la microfon să propun ce, de altfel, spusese colegul meu anterior, să întrerupem discuțiile și să rog colegii mei din Comisia pentru sănătate să facă apel la colegii din grupurile parlamentare pentru a răspunde cererii noastre de a retrimite această ordonanță la comisie, pentru că este, până la urmă, o practică a Parlamentului, și nu cred că ai mei colegi din Comisia pentru sănătate pot să se plângă de o neînțelegere în comisie de-a lungul anilor, mai ales că mulți sunt și din legislatura trecută, așa încât fac o rugăminte la colegii din Comisia pentru sănătate să-i convingă pe cei din grupurile parlamentare din care fac parte pentru retrimiterea la comisie a acestei ordonanțe.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Ciocâlteu, drept la replică.

E a treia oară când iau cuvântul. Îmi cer iertare! M-am simțit dator să iau cuvântul pentru că aici a fost spus un lucru care este dureros. Un prieten, nu numai un doctor, nu numai un coleg, și de Camera Deputaților, de deputăție, dar și un coleg de meserie și pe care-l cunosc de vreo 30 de ani, n-am știut până în dimineața zilei de luni că este internat în spitalul nostru, este vorba de domnul deputat Dida. Dar să se spună de la acest microfon că a murit operat de apendicită în spitalul meu mi se pare un lucru care mă jignește și poate că eu am ajutat bolnavii de la Slatina chiar atunci când au avut probleme, nu am susținut asemenea lucruri, care nu sunt foarte colegiale și nu mi se par nici măcar amicale.

Mă simt dator să vă spun un mic istoric. Domnul deputat Dida s-a prezentat la Spitalul „Sfântul Ioan” la un chirurg, deci... eu nu sunt chirurg. A fost operat de un neoplasm pentru un sindrom ocluziv, deci a făcut o ocluzie pe neoplasm. Îmi cer iertare și față de familia dânsului, și față de memoria dânsului, pentru că era un om care deși făcea parte dintr-o minoritate, și apropo de a bate câmpii despre minorități, care... Nu mă interesează asemenea discuție! Era un om absolut deosebit.

După ce a fost operat, i s-a făcut anus contra naturii. A refuzat și a spus că el refuză să trăiască așa, că nu vrea să trăiască așa și a refuzat orice fel de medicamente, nici măcar lichide, a spus că el dorește să moară. După trei zile a intrat în fibrilație atrială și în comă, după care familia a cerut să fie mutat la Spitalul de Urgență unde, după 12–18 ore, a decedat. Aceasta este istoria și n-are nicio legătură cu apendicita. Dar dacă se dorește să intrăm în detalii din astea, medicale, putem să intrăm.

Apropo de toată discuția care are loc, încă o dată spun, acel minim de investigații trebuie să fie gândit de oameni care, așa cum s-a și spus, chiar din zona liberală, trebuiau să fie oameni care să fie pregătiți când cer acele investigații, și să nu apară domnul ministru care nu este de meserie, este om politic, și să anunțe lucruri care n-au nicio legătură cu medicina. Dar asta nu mă miră, pentru că văd că și colegii anunță, și de la acest microfon vorbesc despre faptul că un bolnav a murit într-un spital operat de apendicită, și era vorba despre un coleg și un prieten al meu. Îmi pare rău!

## Vă mulțumesc.

Până când vor vorbi reprezentantul Guvernului și al comisiei, rog dacă cineva mai are vreo problemă cu cartela de vot să se ducă să anunțe acum la secretariat, că e singurul moment în care oprim două minute sistemul.

Domnule secretar de stat Székely, vă rog.

## **Domnul Székely Ervin Zoltán** _**–** secretar de stat_

_în Ministerul Sănătății Publice_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să reamintesc că majoritatea amendamentelor, majoritatea reglementărilor din această ordonanță sunt semnale de la profesie și sunt semnale prin vocea cea mai autorizată a profesiei, și anume prin deputați și senatori.

De aceea, noi am fost deschiși pentru a îmbunătăți cadrul legal privind asistența medicală și în continuare suntem deschiși pentru perfecționarea lui, inclusiv acel amendament

viu discutat sau care a născut cele mai multe pasiuni, privind posibilitatea pacienților de a se adresa în limba lor maternă medicilor. Nu este vorba despre o condiționare a exercitării profesiei, ci este vorba despre un drept al pacienților care, evident, comunică cel mai bine în limba pe care o cunosc cel mai bine, și nu este vorba numai despre minoritatea maghiară.

Noi credem că această lege este perfectibilă, și amendamentele sau opiniile colegilor medici sunt bine-venite și putem să facem un cadru perfect. Sigur, dumneavoastră aveți și opțiunea să spuneți că e bine așa cum este, și atunci să respingeți ordonanța, dar cred că esența dezbaterilor tocmai aceasta a fost, ca să putem să îmbunătățim cadrul legal, și de aceea Ministerul Sănătății Publice este de acord cu retrimiterea la comisie.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Domnule președinte Ifrim, vă rog.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori, în primul rând, să mulțumesc tuturor celor care au luat cuvântul, pentru că au adus o serie de sugestii și de puncte de vedere care vor fi analizate de comisie. Al doilea lucru, aș dori să spun că doar Dumnezeu în religia creștină este adevăr absolut, în rest, totul este relativ. Există argumente pentru două puncte de vedere diametral opuse, nu este nicio noutate acest lucru.

Eu aș dori... am ascultat cu toată atenția toate intervențiile. Aș vrea să fac pe scurt câteva remarci.

Privind casele de asigurări de sănătate, vreau să vă spun că actuala ordonanță este într-adevăr ceea ce trebuie. Casa de asigurări a armatei, nu s-a pus problema desființării ei pentru că nu știu ce nereguli financiare ar trebui acoperite, ci pentru faptul că în toată lumea există case de asigurări ale armatei, pentru că datele armatei, ale Serviciului de Informații sunt date care nu pot fi puse la dispoziția publicului și, ca atare, există această casă. Casa transporturilor există și ea într-o serie de țări. Eu aș vrea să vă spun că înainte de 1944 exista și Casa armatei, și Casa transporturilor, exista și o Casă a personalului didactic și exista și Casa Națională, deci case cu regim de case județene, așa încât acest lucru este un lucru care vine și absolut îmbunătățește sistemul.

Aș dori, de asemenea, legat de malpraxis, distinșii vorbitori care au făcut un cap de acuzare pentru minister și pentru comisie cu acea formulare cu malpraxisul, aș dori să ia în considerare că prima mea intervenție a fost de retragere la comisie pentru acea chestiune ridicată de Colegiul Medicilor și care trebuie să vă spun că a fost o greșeală de redactare și deja, împreună cu Ministerul Sănătății, dacă s-ar fi dezbătut pe articole, veneam cu îmbunătățirea acelui punct de vedere, greșit exprimat în această ordonanță.

De asemenea, aș dori și eu să mă raliez celor spuse de doamna deputat Ardelean, de la Partidul Conservator. Problema evaluării stării de sănătate este o problemă foarte importantă. Și dacă Ministerul Sănătății a obținut un succes, cel mai mare este acest program al evaluării stării de sănătate și în toată lumea civilizată acest lucru se face, controalele sunt obligatorii și vă putem pune la dispoziție datele statistice. Iar în ceea ce privește această tragere la răspundere a pacienților care nu se supun acestui control, lucrul este foarte de discutat.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule profesor.

Doamna Aura Vasile, pe procedură, înainte de votul referitor la retrimitere.

Vă rog, aveți cuvântul.

Voiam să anunț plenul că, în urma dezbaterilor și după ce am ascultat puncte de vedere, și grupul nostru, al P.S.D., este de acord cu retrimiterea la comisie, dar vreau să anunț de acum că parlamentarii P.S.D. din comisia de specialitate vor avea ca sarcină să elimine toate amendamentele și, teoretic, să rămână ordonanța așa cum a fost ea redactată inițial.

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă deputat.

Secretariatul, s-a pornit sistemul electronic? Dacă nu, atunci votăm retrimiterea la comisie când o să se pornească, ca să nu avem conversații amuzante.

Rog secretariatul să mă anunțe când se repornește sistemul electronic, după ce se eliberează cartelele lipsă, și vom continua atunci cu votarea propunerii de retrimitere.

Punctul 18 – Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a altor acte incidente.

Legea are caracter organic.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei economice. Procedură de urgență.

Prioritate legislativă.

Suntem Cameră decizională.

Se află pe ordinea de zi în condițiile art. 105 alin. (2). Inițiatorul dorește să prezinte proiectul? Vă rog, domnule secretar de stat.

## **Domnul Gheorghe Mocuța** _**–** secretar de stat_

## _în Ministerul Justiției_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Reglementarea generală în materia societăților comerciale a fost substanțial modificată prin Legea nr. 441/2006, în scopul armonizării acesteia cu prevederile comunitare în domeniu și adaptării la standardele de transparență decizională și protecție a acționarilor.

Legea a introdus o serie de noi concepte, un sistem unitar și dualist de administrare, obligații de prudență și diligență în exercitarea funcției de administrator, comitet de audit, de nominalizare și de remunerare, precum și o serie de noi obligații pentru societățile comerciale, pentru administratorii societății, fiind modificat totodată radical și statutul directorilor societății.

Această reformă legislativă a impus acordarea unor termene concepute ca perioade de asimilare și de pregătire a implementării anumitor dispoziții de lege, ce presupun transformări în structura organelor de administrare a societăților comerciale.

În acest scop, a fost adoptată ordonanța de urgență supusă astăzi aprobării Camerei Deputaților.

Mulțumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Din partea comisiei, domnul deputat Cornel Popa, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

În raportul asupra Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990, vă pot arăta că Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în ședința din 29 octombrie 2007.

Proiectul de lege a primit avizul favorabil al Consiliului Legislativ și al Comisiei juridice.

Inițiativa legislativă are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a altor acte normative incidente, în vederea eliminării interpretărilor greșite sau neunitare, a asigurării unei bune aplicări a acestor acte normative și a unui impact pozitiv semnificativ în mediul de afaceri.

Trebuie să vă spun că, după mai multe dezbateri, a primit și avizul favorabil în ședința comisiei noastre, Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare, în data de 11 decembrie 2007.

Au fost prezenți 22 de membri și s-a votat cu majoritate de voturi pentru și doar două abțineri.

De asemenea, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Există intervenții la dezbateri generale? Doamna deputat Grațiela Iordache.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Voiam doar să atrag atenția asupra unor măsuri, cum ar fi cele prevăzute în această ordonanță, și anume cele de la renunțarea obligativității administratorului independent...

Vă rog frumos să trageți microfonul un pic mai jos, să vă auzim mai bine.

Mulțumesc.

Este bine așa?

Extraordinar!

Mulțumesc.

Este foarte importantă această prevedere. Nu se poate vorbi despre introducerea principiilor guvernanței corporative, nu se poate vorbi despre protecția drepturilor acționarilor fără a lua în considerare existența administratorilor independenți.

Este o practică obișnuită, e drept, în economiile dezvoltate, mai ales cum sunt cele din Statele Unite, dar cum este și economia Germaniei, iar practica a demonstrat că și rata de profitabilitate și drepturile acționarilor sunt mai bine servite de existența acestei prevederi.

Renunțarea la această obligativitate este un pas înapoi în ceea ce privește introducerea guvernanței corporative. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă deputat.

Alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt alte intervenții la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole asupra proiectului de lege.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Nu există amendamente respinse.

De la punctul 1 la punctul 10 există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptate.

De la punctul 11 la punctul 20? Adoptate. De la punctul 21 la punctul 30? Adoptate.

De la punctul 31 la punctul 40? Adoptate.

De la punctul 41 la punctul 50 există obiecții, observații, comentarii?

Adoptate.

- De la punctul 51 la punctul 60? Adoptate.

De la punctul 61 la punctul 70? Adoptate.

De la punctul 71 la punctul 82? Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Consult secretariatul, când se termină de tipărit cartela? Punctul 19 – Proiectul de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 87/2007 pentru modificarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991.

Legea are caracter organic.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de adoptare a proiectului de lege privind aprobarea ordonanței. Suntem Cameră decizională.

Prioritate legislativă.

Proiectul se află pe ordinea de zi în baza art. 105 alin. (2). Domnule secretar de stat Mocuța, doriți să interveniți?

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Cadrul normativ în materia cetățeniei îl reprezintă Legea nr. 21/1991, publicată cu modificările și completările ulterioare, care stabilește modurile de acordare și pierdere a cetățeniei române, precum și autoritățile care verifică îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau pierderii cetățeniei române, care aprobă aceste cereri.

În esență, vreau să vă vorbesc despre câteva schimbări preconizate. Proiectul supus spre aprobare reglementează aspecte procedurale legate de dobândirea, pierderea și revocarea cetățeniei române și modul de organizare și funcționare a organului administrativ competent în materia cetățeniei.

Principala reglementare propusă prin prezentul proiect de act normativ este cea a organizării și funcționării comisiei pentru cetățenie.

Se propune, astfel, înlocuirea actualei comisii formate din cinci judecători, cu una formată din personal de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiției, măsură impusă de necesitatea verificării cu celeritate a actelor depuse la dosarele de acordare sau pierdere a cetățeniei.

De asemenea, înlocuirea activității nepermanente. Se urmărește o înlocuire a activității nepermanente a comisiei cu o comisie permanentă, efectele acestor schimbări fiind creșterea celerității în procesarea dosarelor, o procedură mai riguroasă, transparentă și modernă în materie.

O altă modificare propusă de proiect este cea a autorității de stat care acordă sau aprobă pierderea cetățeniei. Față de actuala reglementare care prevede aceste competențe pentru Guvern, cu procedura de durată a elaborării unui act normativ supus procedurii de avizare și adoptării unei decizii în cadrul unui organ colegial, proiectul propune o astfel de competență pentru ministrul justiției.

De asemenea, se mai prevede și posibilitatea contestării ordinului ministrului justiției la Secția de contencios administrativ a Curții de Apel de la domiciliu sau, după caz, de la reședința solicitantului.

În ceea ce privește procedura de acordare sau redobândire a cetățeniei române, proiectul aduce o serie de elemente de noutate față de reglementarea actuală, după cum urmează: introducerea unui termen de șase luni, pentru ca petentul să-și completeze dosarul în cazul în care comisia constată lipsa unor documente; proiectul reglementează pentru prima dată situațiile speciale ale persoanelor, cetățeni străini, ce nu pot depune jurământul de credință față de România din cauza unui handicap permanent și a unei boli cronice, și care obțin astfel cetățenia română de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Comisia, vă rog.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Înainte să vă spunem circuitul acestui proiect de lege, noi o să dorim să cerem retrimiterea la comisie, pentru că la Comisia juridică s-au suprapus acest proiect de lege și o inițiativă, o propunere legislativă a unor colegi. Prima a fost o propunere legislativă pe care noi am lucrat-o la nivelul comisiei. Am avut atunci amendamente pe care le pregăteam pentru a da forma finală a propunerii legislative a colegilor noștri.

Ulterior, ne-a venit acest proiect de lege de la Senat, venind inițial de la Guvern. Am renunțat la inițiativa legislativă a colegilor noștri pe care aici, în plen, am respins-o, dar am păstrat niște amendamente atunci pe care le-am considerat foarte bune. Aceste amendamente inițiale am vrut să le adăugăm acestui proiect de lege.

Am sesizat acum că unele dintre amendamente, pe care le-am considerat în Comisia juridică foarte bune, nu se regăsesc în raport, și am dori pe acest motiv să ne permiteți să reluăm discuția foarte scurt, în Comisia juridică, astfel încât să completăm raportul adus plenului și cu amendamentele considerate foarte bune și votate inițial în Comisia juridică.

De aceea, vă propun retrimiterea acestui proiect de lege, pentru o perioadă scurtă, la Comisia juridică.

Vă mulțumesc foarte mult.

Pe această chestiune a retrimiterii, atunci, doamna deputat Jipa.

Deocamdată, discutăm chestiunea de procedură, și pe urmă intrăm pe fond.

## Stimați colegi,

Eu cred că cele ce s-au spus aici legat de problemele ivite la Chișinău sunt foarte adevărate. Dar, în general, problema cetățeniei române nu este o problemă atât de ușor de trecut peste ea. Văd că se tratează cu multă superficialitate. România este una dintre puținele țări care a acordat cetățenie pe bandă rulantă, vreau să vă spun, și cred că nu mai suntem la momentul acela.

V-aș întreba: în ce țară din lume se acordă cetățenia cu o asemenea ușurință?

Poate că ideea colegilor de la Comisia juridică este bună: ar trebui să ne aplecăm cu mai multă răspundere asupra acestei probleme și v-aș solicita și eu, la unison cu ceilalți colegi de la comisie, s-o retrimiteți, s-o analizăm cu mult mai multă atenție, pentru că este o problemă deosebit de importantă peste care nu se poate trece cu atât de multă ușurință.

Vă mulțumesc, domnule președinte și stimați colegi.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

## Vă mulțumesc.

Aceeași procedură, rog totuși secretariatul, când se finalizează povestea asta cu cartelele? **O voce**

**:**

10 minute.

Nu există amendamente admise sau respinse. De fapt, este transpunerea acquis-ului comunitar.

Proiectul rămâne la vot final.

## Bun.

Propunerea de retrimitere la comisie o discutăm în momentul în care avem suportul electronic.

Punctul 20 – Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului.

Legea are caracter organic.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administrație.

Suntem Cameră decizională.

Proiectul se află pe ordinea de zi în condițiile art. 105 alin. (2).

Dacă reprezentantul Guvernului, doamna secretar de stat Varga...

Vă rog.

## **Doamna Lucia Ana Varga** _**–** secretar de stat_

## _în Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile_ **:**

## Mulțumesc.

Prezentul proiect de ordonanță de urgență transpune în totalitate prevederile Directivei Parlamentului European și ale Consiliului nr. 2004/35/CE privind răspunderea de mediu referitoare la prejudiciile și prevenirea prejudiciilor cauzate mediului.

Prezentul act normativ stabilește cadrul comun pentru prevenirea și repararea prejudiciului adus mediului, la un cost rezonabil pentru societate, prin aplicarea principiului: poluatorul plătește.

Prevenirea și repararea prejudiciilor aduse mediului reprezintă o obligație care contribuie direct la îndeplinirea obiectivelor politicilor comunitare de mediu.

Față de cele prezentate, a fost elaborat proiectul de lege pe care vă rugăm să-l aprobați.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Comisia? Vă rog, domnule deputat.

Mulțumesc, domnule președinte.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice și al Comisiei juridice.

Proiectul de lege a fost dezbătut și avizat în fond, în procedură de urgență, în ședința din 27 noiembrie 2007. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Comisia supune și propune adoptarea acestui proiect de lege.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Există intervenții la dezbateri generale? Nu sunt intervenții la dezbateri generale.

Punctul 21 – Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

Legea are caracter organic.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administrație publică.

Suntem Cameră decizională.

Proiectul se află pe ordinea de zi în condițiile art. 105 alin. (2).

Doamna secretar de stat Varga, vă rog.

## Mulțumesc.

Proiectul de lege asigură transpunerea exactă și completă a definițiilor cuprinse în directivele în domeniul protecției naturii. Au fost introduse articole noi privind procedurile de evaluare a impactului programelor și planurilor privind ariile naturale protejate, procedurile de aplicare a sistemelor de derogare.

S-a stabilit sistemul de monitorizare a stării de conservare a habitatelor naturale și a speciilor sălbatice de interes comunitar, precum și sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării prevederilor stipulate în Regulamentul Comisiei Europene.

Ordonanța stabilește inclusiv restricțiile, condiționările în ceea ce privește planurile și programele care pot avea impact negativ asupra stării de conservare a habitatelor naturale și speciilor sălbatice de floră și faună protejată.

În cazul în care această ordonanță nu va trece, riscăm sancțiuni aplicate și celorlalte state membre, care pot fi de ordinul a sute de mii de euro pe zi.

A fost emis proiectul de ordonanță, pe care vă rugăm să-l aprobați.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc. Punctul de vedere al comisiei?

Vă rog, domnule deputat Igaș.

Întâi punctul de vedere al comisiei, și după aceea intrăm la dezbateri.

Mulțumesc, domnule președinte.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ și al Comisiei juridice.

Proiectul de lege a fost dezbătut și analizat în fond, în procedură de urgență, în ședința din 27 noiembrie 2007.

- Senatul a adoptat Proiectul de lege în ședința din

- 22 octombrie 2007.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. În urma dezbaterii, comisia propune aprobarea acestui

proiect de lege în forma adoptată de Senat. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Intervenții la dezbateri generale? Domnul deputat Lificiu, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Referitor la Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, doresc să fac următoarele observații. Problematica abordată în acest proiect de lege este extrem de vastă și de mare importanță pentru natura României.

Din păcate, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 introduce foarte multe neclarități, greșeli de redactare sau omisiuni și chiar prevederi inutile, existente în legi promovate recent, producând confuzie și punând în multe cazuri autoritățile publice locale, de protecție a mediului și de control în imposibilitatea aplicării prevederilor legale.

Ordonanța, în forma publicată, necesită foarte multe clarificări și îmbunătățiri, în vederea atingerii obiectivelor privind conservarea diversității biologice și pentru îmbunătățirea administrării ariilor naturale protejate, în contextul în care România este deja stat membru al Uniunii Europene și cu un patrimoniu natural deosebit de bogat, comparativ cu alte țări. Astfel, unele definiții nu au suport științific. Termenii nu se regăsesc în textul legii ori sunt greșeli din punct de vedere gramatical. Spre exemplu, art. 4 punctele 4, 7, 18, 21 și 25.

Există contradicții cu privire la modul de constituire și de administrare a ariilor naturale protejate și de aprobare a planurilor de management. Spre exemplu, art. 8: „Instituirea regimului de arie naturală protejată se face: prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului, pentru propunerile de situri de importanță comunitară” – și acum atenție! – „cu avizul Academiei Române, cu avizul Autorității Administrației Publice Centrale, al autorității publice centrale în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, al autorității publice centrale în domeniul transporturilor, al autorității publice în domeniul amenajării teritoriului și al autorității publice în domeniul turismului.”

Păi cum vine asta? Elaborarea unui ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului nu poate fi condiționată de avizul altor cinci autorități publice centrale. Atunci este hotărâre de guvern, iar necesitatea obținerii avizului Academiei Române este deja prevăzută la art. 11 alin. (1).

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc.

Alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt.

Înțeleg că avem și aici o propunere de retrimitere la comisie.

Nu mai sunt și alte intervenții?

- A, minunăție, pornește sistemul! Stimați colegi,

Începem atunci cu această propunere de retrimitere la

comisie, că suntem la curent cu discuția.

- La celelalte o să vă reamintesc eu.

## **Domnul Tőke István –** _secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Ordonanța de urgență nr. 39/2007 s-a emis în urma secetei excesive din 2007 și ca urmare a stării sistemului de irigații din România. Pentru a acorda un sprijin nediscriminatoriu tuturor utilizatorilor de apă pentru irigații care nu au încheiat contracte până la 31 ianuarie 2007, se propune, prin proiectul de act normativ, ca în sezonul de irigații al anului 2007 termenul prevăzut să fie 30 iunie.

De asemenea, se propune ca de prevederile art. 67 să beneficieze, în anul 2007, și asociațiile utilizatorilor de apă pentru irigații înființate în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Comisia?

Vă rog, domnule deputat.

Mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia își menține punctul de vedere din primul raport. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult. Există intervenții la dezbateri generale? Domnul deputat Nicolae Popa.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Având în vedere că este un proiect de lege extrem de important, ați văzut și dumneavoastră, sunt probleme cu utilizatorii de apă, și pentru a nu se mai întâmpla ceea ce s-a întâmplat în 2007, când au fost anumite disfuncționalități, propun, în numele Grupului parlamentar al PNL, retrimiterea acestui proiect de lege la comisie, pentru a rediscuta cu Ministerul Agriculturii și pentru a îmbunătăți acest act normativ, în așa fel încât să intrăm în normalitate.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Mulțumesc.

Alte intervenții? Nu sunt alte intervenții.

Stimați colegi, se pare că într-adevăr a pornit sistemul de vot electronic.

Nu merge!

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Merge, stimați colegi! Nu a funcționat? Vă rog să vă introduceți din nou cartelele. Prin unele părți a funcționat, că 116 colegi au votat. S-a confirmat identitatea? „E probleme” de fuziune...

Bun, vă rog să mai votăm o dată, atunci.

Vă rog să porniți din nou sistemul de vot.

Supun din nou votului propunerea de retrimitere la comisie a proiectului de la punctul 22.

Vă rog să porniți sistemul de vot.

Acum se votează,

## Da!

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

## Bun, OK!

Atunci, vom da întâi votul final, dacă sunteți de acord. Sunt câteva voturi la vot final, după care îl voi ruga pe domnul secretar Munteanu să organizeze apelul nominal, pentru distribuirea buletinelor.

Rog, de asemenea, liderii de grupuri să-mi transmită reprezentant pentru comisia de numărare și validare. Dacă vreți să dați la domnul secretar Munteanu lista cu reprezentanții comisiei. Nu, la doamna Daniela Popa, că domnul Munteanu e cu apelul.

Stimați colegi,

Vă rog să luați loc, pentru a putea relua ședința și a începe votul final.

Sunt proiecte pe lista de vot final, după care avem votul cu buletine de vot pentru secretarul general.

Vă rog să luați loc, ca să putem începe.

Rog să facem și o prezență electronică, pentru a se consemna existența cvorumului.

Vă rog să porniți sistemul pentru prezență.

Rog colegii să-și înregistreze electronic prezența.

## **Domnul Marcu Tudor**

**:**

Înainte să vină... toți, eram mai mulți în sală, eram 208!

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Întotdeauna am fost mulți și am rămas puțini...

Stimați colegi,

Suntem în cvorum, ceilalți colegi își vor marca prezența prin exercitarea votului.

Punctul 1 – Propunerea legislativă de modificare și completare a Legii nr. 504 din 11.07.2002, Legea audiovizualului, versiune consolidată, orice o fi însemnând asta, în 2006.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Punctul 2 – Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului realizat prin schimbul de scrisori efectuat la Paris la 26 ianuarie 2006, respectiv la 3 iulie 2006, privind participarea României în calitate de membru cu drepturi depline la Comitetul Oțelului din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD).

Legea are caracter ordinar.

Prioritate legislativă. Suntem primă Cameră sesizată.

Punctul 3 – Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2007 privind unele măsuri pentru sprijinirea persoanelor afectate de prăbușirea blocului situat în cartierul Dumbrava din municipiul Zalău, ca urmare a deflagrației produse în data de 14 septembrie 2007.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Punctul 4 – Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Punctul 5 – Propunerea legislativă privind protejarea patrimoniului cultural imaterial.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia înțeleg că propune adoptarea, da, la această propunere legislativă?

Punctul 6 – Proiectul de lege pentru respingerea Ordonanței Guvernului nr. 19/2007 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Punctul 7 – Propunerea legislativă privind informarea Parlamentului României de către președintele țării și primulministru în legătură cu vizitele efectuate în străinătate.

Legea are caracter organic.

Primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea.

Punctul 8 – Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a altor acte normative incidente.

Legea are caracter organic.

Prioritate legislativă.

Suntem Cameră decizională.

Punctul 9 – Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu, cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului.

Legea are caracter organic.

Prioritate legislativă.

Suntem Cameră decizională.

Am finalizat votul final.

Trecem la votul cu buletine.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Urmează să începem derularea procedurii pentru eliberarea din funcție a secretarului general și numirea unui nou secretar general.

Vă amintesc că potrivit art. 31 alin. (1) lit. p) și art. 223 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, modificat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 4/2006, secretarul general al Camerei Deputaților este numit și eliberat din funcție de către Camera Deputaților, la propunerea Biroului permanent al Camerei, cu consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.

În acest sens, Biroul permanent a hotărât să supună Camerei Deputaților eliberarea din funcția de secretar general a doamnei Ionescu Georgeta Elisabeta, numită recent, după cum cunoașteți, în funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării.

De asemenea, Biroul permanent a hotărât să propună numirea domnului Gheorghiof Titu Nicolae în funcția de secretar general al Camerei Deputaților.

Sunt comentarii în legătură cu aceste propuneri? Nu sunt comentarii.

## Doamnelor și domnilor deputați,

În temeiul art. 128 alin. (2) din regulament, pentru eliberarea din funcție și pentru numirea în funcție a unui secretar general vom folosi votul secret cu buletine de vot.

Pentru operativitate, vă propun ca ambele buletine să fie distribuite în același timp și votul să fie exercitat simultan. Sunt observații pe această procedură? Nu. Vă mulțumesc.

Înainte de a începe votarea, este necesar să constituim Comisia de numărare și validare a voturilor, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.

Am primit următoarele propuneri: domnul deputat Claudiu Pop, din partea PSD, domnul deputat Marius Iriza, din partea PRM, domnul deputat Marius Rogin, din partea PD-L, domnul deputat Dragoș Dumitriu, din partea PC, domnul deputat Andrei Gerea, din partea PNL. Din partea UDMR? Domnul deputat Tamás Sándor.

Din partea Grupului minorităților? Domnul Radan.

## **Domnul Varujan Pambuccian**

**:**

Dar se știe!

Desigur, nici nu am mai întrebat... Probabil că va trebui introdus un _template_ în calculatoarele de la Cameră și să înceapă așa...

Supun aprobării dumneavoastră componența nominală a Comisiei de numărare și validare.

Cine este pentru?

Sunteți de acord, sper, să votăm prin ridicare de mâini?

Da.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Comisia a fost aprobată în unanimitate.

Urmează să începem exprimarea votului secret cu buletine de vot.

Reamintesc că, potrivit art. 128 alin. (3) din regulament, „Deputatul votează «pentru» lăsând neatinse pe buletinul de vot numele și prenumele persoanei propuse și votează «contra» tăind numele și prenumele persoanei propuse”.

În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (3) și (5) din regulament: „Hotărârea de eliberare și hotărârea de numire în funcție se adoptată cu votul majorității deputaților prezenți, în condițiile existenței cvorumului legal”.

Cvorumul legal a fost confirmat.

Rog chestorii să ocupe locurile destinate înmânării buletinelor de vot.

- Domnule chestor Ignat, cred că erați la rând. Domnule chestor Cornel Popa? Nu-i niciunul în sală... Este?

Domnule Popa, sunteți în sală?

Domnul Ignat e în sală? Vă rog, domnule Ignat, că sunteți

- la rând, data trecută au fost ceilalți doi colegi.

- Stați să vină domnul chestor, să împartă buletinele. Dau cuvântul domnului secretar Ioan Munteanu, pentru

- citirea listei deputaților.

- Domnilor chestori, vă rog să începeți înmânarea

- buletinelor de vot.

Domnule secretar, aveți cuvântul.

|**Domnul Ioan Munteanu:**|| |---|---| |Adam Ioan|prezent| |Adomnicăi Mirela Elena|prezentă| |Adomniței Cristian Mihai|absent, Guvern| |Albu Gheorghe|prezent| |Almăjanu Marin|prezent| |Almășan Liviu|prezent| |Amarie Constantin|prezent| Amet Aledin prezent Andea Petru prezent Andon Sergiu prezent Andreica Romică absent Andronescu Ecaterina prezentă Antal Árpád András prezent Antal István prezent Antonescu George Crin Laurențiu absent Apostolache Mihai Cristian prezent Ardelean Cornelia prezentă Asztalos Ferenc prezent Avram Dumitru prezent Baban Ștefan prezent Barbu Gheorghe prezent Bardan Cornel Ștefan absent Bădălău Niculae prezent Băeșu George prezent Bălu Marius prezent Băluț Lucian prezent Bănicioiu Nicolae prezent Bărbulețiu Tiberiu absent Becsek-Garda Dezső Kálmán prezent Becșenescu Dumitru prezent Bejinariu Eugen prezent Bentu Dumitru prezent Bivolaru Ioan prezent Bîrsan Iulian Gabriel prezent Bleotu Vasile prezent Boagiu Anca Daniela prezentă Bobeanu Răzvan Petrică prezent Boeriu Valeriu Victor absent Bolcaș Lucian Augustin absent Bonis Istvan prezent Borbély László prezent Boșneac Valentin Samuel absent Boureanu Cristian Alexandru prezent Brînzan Ovidiu prezent Brînză William Gabriel prezent Bruchental-Pop Ionela prezentă Buciu Angela prezentă Buciuta Ștefan prezent Buda Daniel absent Buda Ioan prezent Buhăianu Obuf Cătălin Ovidiu prezent Burnei Ion prezent Buruiană-Aprodu Daniela absentă Bușoi Diana Maria prezentă Butnaru Vasile prezent Buzatu Dan Horațiu prezent Buzea Cristian Valeriu prezent Calimente Mihăiță prezent Câmpanu Liviu prezent Canacheu Costică prezent Cantaragiu Bogdan prezent Cazan Romeo Gheorghe Leonard prezent Călian Petru prezent Călin Ion prezent Chiper Gheorghe prezent Chiș Filonaș prezent Cindrea Ioan prezent Ciocâlteu Alexandru prezent

Ciontu Corneliu prezent Ciopraga Mircea prezent Ciucă Liviu Bogdan absent Cliveti Minodora prezentă Cocrea Olguța prezentă Codîrlă Liviu prezent Constantinescu Anca absentă Constantinescu Viorel prezent Coșea Dumitru Gheorghe Mircea absent Crăciunescu Grigore prezent Cristea Ioan prezent Cutean Vasile Emilian prezent Diaconescu Marin prezent Diaconescu Renică prezent Dobre Traian absent Dorneanu Valer prezent Dragomir Dumitru prezent Dragomir Gheorghe prezent Drăguș Radu Cătălin prezent Drețcanu Doina Micșunica prezentă Dumitrescu Cristian Sorin prezent Dumitrescu Liana prezentă Dumitrescu Zamfir prezent Dumitriu Dragoș Petre prezent Dumitriu Mihai prezent Dumitru Ion prezent Dușa Mircea prezent Duțu Stelian absent Erdei-Dolóczki István prezent Eserghep Gelil prezent Faina Constantin prezent Fârșirotu Vladimir Mircea prezent Fenechiu Relu absent Firczak Gheorghe prezent Florea Damian prezent Frâncu Emilian Valentin prezent Fotopolos Sotiris absent Fuia Stelian prezent Furo Iuliu Ioan prezent Gabor Gheorghe prezent Ganț Ovidiu Victor prezent Gavrilescu Grațiela Leocadia prezentă Găleteanu Monalisa prezentă Georgescu Filip prezent Gerea Andrei Dominic prezent Gheorghiof Titu Nicolae prezent Ghiorghioni Ionesie prezent Ghișe Ioan prezent Giurgiu Mircia prezent Glăvan Ștefan prezent Godja Petru prezent Gonțea Ion prezent Grigore Dan prezent Grosaru Mircea prezent Gubandru Aurel prezent Gușă Cozmin Horea prezent Gvozdenovici Slavomir prezent Hanganu Romeo Octavian prezent Hellvig Eduard Raul prezent Hoban Ioan absent Hogea Vlad Gabriel prezent

Dacă mai există colegi care doresc să voteze? Mai sunt, mai sunt!

Stimați colegi,

Vă rog, dacă mai sunt colegi care trebuie să-și exercite

dreptul de vot, s-o facă, pentru a închide votarea.

Domnilor chestori, vă rugăm.

Vă mulțumesc.

Înțeleg că s-a încheiat? Nu s-a încheiat.

Mai sunt colegi? Nu mai sunt.

Declar încheiat procesul de votare.

Rog Comisia de numărare să se retragă la Biroul permanent, împreună cu secretarii de ședință.

PAUZĂ

* * * DUPĂ PAUZĂ

Reluăm ședința.

Dau cuvântul domnului deputat Marius Rogin pentru prezentarea raportului Comisiei de numărare și validare. Aveți cuvântul, domnule deputat.

## **Domnul Marius Rogin:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Proces-verbal privind eliberarea din funcție a secretarului general al Camerei Deputaților.

Procedând la verificarea și numărarea voturilor exprimate de deputați, prin vot secret cu buletine de vot, asupra propunerii Biroului permanent privind eliberarea doamnei Ionescu Georgeta Elisabeta din funcția de secretar general al Camerei Deputaților, Comisia de numărare și validare a voturilor a constatat următoarele:

- numărul total al deputaților: 330;

- numărul deputaților prezenți: 284;

– numărul total de voturi exprimate: 284;

– numărul total de voturi anulate: zero;

– numărul de voturi valabil exprimate: 284, din care: - voturi pentru: 238;

- voturi contra: 46.

Potrivit art. 129 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările ulterioare, secretarul general al Camerei Deputaților se eliberează din funcție, cu votul majorității deputaților prezenți.

Ca urmare a faptului că din numărul total de 330 de deputați au fost prezenți 284, din care 238 au votat pentru eliberarea din funcție, ceea ce reprezintă majoritatea voturilor cerute de regulament, doamna Ionescu Georgeta este eliberată din funcția de secretar general al Camerei Deputaților.

Proces-verbal privind numirea secretarului general al Camerei Deputaților.

Procedând la verificarea și numărarea voturilor exprimate de deputați, prin vot secret cu buletine de vot, asupra propunerii Biroului permanent privind numirea domnului Gheorghiof Titu Nicolae în funcția de secretar general al Camerei Deputaților, Comisia de numărare și validare a voturilor a constatat următoarele:

- numărul total de deputați: 330;

- numărul deputaților prezenți: 284;

- numărul total de voturi valabil exprimate: 284, din care:

- voturi pentru: 233;

- voturi contra: 51.

Potrivit art. 129 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările ulterioare, secretarul general al Camerei Deputaților se numește cu votul majorității deputaților prezenți.

Ca urmare a faptului că din 330 de deputați au fost prezenți 284, din care 233 au votat pentru numire, ceea ce reprezintă majoritatea voturilor cerute de regulament, domnul Gheorghiof Titu Nicolae este numit în funcția de secretar general al Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl felicit pe domnul Titu Nicolae Gheorghiof și-i doresc succes!

Îl invit mâine, la ședința de Birou permanent, pentru a depune jurământul.

- Cu acestea, declar ședința închisă. Vă mulțumesc pentru participare.

- numărul total de voturi exprimate: 284;

- numărul total de voturi anulate: zero;

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial“ R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea“ București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 318.51.29/150, fax 318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru vânzări și relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 și 410.47.30, fax 410.77.36 și 410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial“ R.A.

&JUYDGY|203037]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 8/22.II.2008 conține 64 de pagini.**

Prețul: 25,60 lei