Eduard Raul Hellvig

Asta e! Fiecare gest politic trebuie asumat.

Declara˛ia politic„ de ast„zi este intitulat„: îSemnifica˛ia aducerii Ón ˛ar„ a r„m„∫i˛elor p„m‚nte∫ti ale unor oameni de cultur„ precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Br‚ncu∫i“.

Œntr-un moment Ón care, a∫a cum arat„ sondajele de opinie, priorit„˛ile agendei publice ale cet„˛eanului rom‚n sunt nivelul de trai, corup˛ia sau func˛ionarea institu˛iilor interne, doresc s„ v„ supun aten˛iei o problematic„ care, din p„cate, nu ocup„ dec‚t o pozi˛ie periferic„ pe aceast„ agend„. Este vorba despre importan˛a pe care aducerea Ón ˛ar„ a oamenilor de cultur„ rom‚ni, ale c„ror r„m„∫i˛e p„m‚nte∫ti se g„sesc Ón p„m‚ntul ˛„rii lor adoptive, o are pentru identitatea noastr„ cultural„.

Dac„ privim aceast„ lips„ de prioritate din perspectiva omului de r‚nd care se lupt„ s„-∫i asigure satisfacerea nevoilor de baz„ sau s„-∫i g„seasc„ locul ∫i rolul s„u Óntr-o societate aflat„ Ónc„ Ón tranzi˛ie, atitudinea sa este de Ón˛eles. Dac„ Óns„ privim acest subiect prin prisma evolu˛iilor din ultimii ani, a direc˛iei spre care se Óndreapt„ societatea rom‚neasc„, ∫i anume integrarea Ón Uniunea European„, atunci consider c„ acest aspect trebuie abordat Óntr-o manier„ sensibil diferit„.

La Ónceput de secol al XXI-lea, a analiza problematica identit„˛ii culturale Ónseamn„ a o face Óntr-o lume modelat„ de for˛ele regionaliz„rii ∫i ale globaliz„rii. O lume Ón care Uniunea European„ nu dore∫te s„ ∫tearg„ diferen˛ele dintre ˛„ri ∫i popoare, ci urm„re∫te pre˛uirea ∫i prezervarea bog„˛iei de culturi din Europa. O lume Ón care globalizarea nu trebuie redus„ la rolul de promotoare a imperialismului cultural occidental, ci Ón care accentul trebuie pus pe recunoa∫terea rolului s„u Ón determinarea prolifer„rii identit„˛ii culturale. Prin urmare, o lume Ón care identitatea cultural„ poate deveni o resurs„ important„ a puterii, a prestigiului ∫i a influen˛ei pe care un stat le poate avea Ón rela˛iile interna˛ionale.

S„ privim cultura rom‚neasc„, s„ Ói privim trecutul ∫i prezentul ∫i vom vedea c„ Rom‚nia are aceast„ resurs„. Vom vedea c„ dincolo de vulnerabilit„˛i, riscuri sau amenin˛„ri — care ne plaseaz„ Óntr-o pozi˛ie inferioar„ Ón raport cu celelalte state, de˛inem acea resurs„ care ne poate asigura prestigiul Ón dialogul ∫i interac˛iunea cu celelalte culturi. ™i m„ refer la resursa pe care o reprezint„ acele personalit„˛i culturale de mare valoare, acei eroi ai inteligen˛ei despre care vorbea, Óntre al˛ii, ∫i

celebrul istoric Thomas Carlyle. Cine nu ∫tie, oare, c„ dintre ace∫tia din urm„ poate cei mai reprezentativi sunt Constantin Br‚ncu∫i (1876—1957), Mircea Eliade (1907— 1986) sau Emil Cioran (1911—1995)?

O vreme nepre˛ui˛i Ón propria ˛ar„, din considerente pe care nu le voi aborda acum, ace∫ti rom‚ni prin origine, ace∫ti cosmopoli˛i prin operele lor Ó∫i au r„m„∫i˛ele p„m‚nte∫ti Ón patriile lor adoptive. Cred Óns„ c„ a sosit momentul s„ li se acorde ∫i Ón ˛ara lor de origine considera˛ia pe care o merit„ din plin pentru Óntregul lor aport la construirea prestigiului Rom‚niei Ón lume. Cred, de asemenea, c„ Ón primul r‚nd nou„, oamenilor politici, ne incumb„ sarcina de a Óncerca s„-i aducem acas„. ™i aceasta fiindc„, Ón aceea∫i m„sur„ Ón care avem nevoie de recunoa∫tere extern„, avem nevoie ∫i de simboluri. Avem nevoie de ace∫ti excep˛ionali eroi culturali spre a ne consolida identitatea spiritual„, pentru a ne putea legitima cu ceea ce avem valoros, afirmat ∫i recunoscut, Ón Europa de m‚ine. Pentru c„, a∫a cum spunea Constantin Noica, Ón concernul devenirii istorice supravie˛uiesc doar popoarele care produc cultur„ la nivel Ónalt; restul se transform„ din na˛iuni ∫i popoare Ón simple popula˛ii.