Mărinică Dincă

Asta e imaginea pe care am văzut-o aici, în Senat, astăzi, suprapusă cu cea din 1989, trăgându-l de mânecă și spunându-le: „Nicule, mai dă-le 100 de lei!”

Nu merge. Aduceam o batistă pentru domnul Fifor. Nu merge. Să ne spună de ce plătim impozite. De ce să plătească impozite profesorul, medicul, inginerul, strungarul, electricianul și așa mai departe? Că doar muncește pentru banii aceia, a muncit toată viața lui și va munci. Asta sună a anarhie, curată anarhie, pe de o parte.

Pe de altă parte, mi-aș fi dorit să puneți această întrebare în momentul în care s-a stabilit impozitul pe pensie și ar fi trebuit să-i trageți pe miniștrii dumneavoastră din Guvernul de atunci din care făceați parte și din care făcea parte cu mult elan domnul Victor Ponta, ca să nu mai spun de alții, că o să spuneți că sunt răutăcios.

Astăzi, când stăm de vorbă, constatăm tot felul de inechități. Și o să vă dau un exemplu. În ultima perioadă s-au mărit salariile în zona didactică cu puțin, cu foarte puțin. Și s-au mărit și salariile în zona medicală. Atâta demagogie și anarhie a fost, că, atunci când s-a tras linie – și ați votat cu mult elan muncitoresc –, s-a tras linie, directorii au constatat că nu li s-a mărit cu atâta cât li s-a mărit la profesori, profesorii au constatat că la personalul auxiliar, în speță la medicii din școli, li s-a mărit cu dublu decât li s-a mărit lor, pentru că li s-a mărit de două ori: o dată în zona medicală și o dată în zona învățământului preuniversitar. Și am constatat, pe de o parte, că cei care sunt vârful școlii respective au primit cel mai puțin, cei care sunt coloana vertebrală – cadrele didactice – au primit de două ori mai puțin decât au primit medicii. Să nu mă înțelegeți greșit, vreau să rămână aceleași venituri la medici, dar demagogia nu putem să nu o constatăm, ca și astăzi, când, pe lângă acest proiect legislativ, mai avem unul în învățământ. I-am rugat pe colegii mei să citească Ordonanța nr. 32 să vadă diferența. Păi, dacă vrem demagogie, demagogie până la capăt, că așa am desființat și școlile profesionale, tot spunându-ne: dar de ce elevii noștri, copiii noștri să nu meargă toți la facultate, pentru că sunt toți foarte buni? Și astăzi spunem: știți, avem foarte mulți șomeri, că mulți dintre ei au terminat facultatea și nu au unde să se ducă. E de vină Dumnezeu. Nu. Este de vină cel care a desființat școlile profesionale cu mult elan muncitoresc.

Deci încă o dată: „Nicule, dă-le 100 de lei!”

Vă mulțumesc și sper ca niciunul din această sală să nu se numească Nicu.

Mulțumesc frumos.