Ovidiu Cameliu Petrescu

Asta scrie în stenograme!

Éastãzi nu s-a fãcut decât, la ordinea de zi aprobatã miercurea trecutã, sã se adauge o listã de rapoarte suplimentare care s-au primit dupã aceastã aprobare. Adãugarea lor este perfect legalã ºi regulamentarã, pentru cã prevederea din regulament nu spune cã aceste rapoarte se înscriu dupã 7 zile. Prevederea regulamentarã spune urmãtorul lucru: în cel mult 7 zile, Biroul are obligaþia sã înscrie pe ordinea de zi. Deci, dacã spune acolo ”în cel mult 7Ò, înseamnã cã poate sã fie în 3, poate sã fie în douã. Totul este ca aceastã înscriere sã fie propusã de Biroul permanent ºi aprobatã de Comitetul ordinii de zi. Dacã Comitetul ordinii de zi o aprobã, atunci nu existã nici un impediment legal.

Mai mult decât atât, am convenit sã respectãm, ceea ce este foarte firesc, am convenit sã respectãm acea prevedere regulamentarã cã nu se pune în dezbatere un raport al unei comisii ºi chiar un raport al unei comisii de mediere dacã nu au trecut 8 zile de când parlamentarii au primit respectivul raport. Deci sã aibã timp sã se pronunþe în cunoºtinþã de cauzã, deºi, practic, uneori, e vorba de ratificarea unor tratate internaþionale care oricum se ratificã. Poþi sã le studiezi douã luni sau poþi sã le studiezi 10 secunde, nu existã o raþiune ca ele sã stea 8 zile, decât cea prevãzutã în regulament. Logicã nu existã, dar ar trebui sã respectãm regulamentul, însã înscrierea nu are o legãturã neapãratã cu dezbaterea.

În ceea ce priveºte înscrierea într-o ordine cronologicã a proiectelor, ea este pe undeva logicã, dar nici o prevedere regulamentarã nu ne obligã la aºa ceva, pentru cã liderii grupurilor parlamentare pot oricând sã decidã cã un anumit proiect este mai important decât altul ºi chiar dacã el a fost aprobat ºi raportul difuzat, ºtiu eu, cu 8Ñ9 zile înainte, el poate fi discutat înaintea unui alt proiect la care existã raport vechi de un an de zile. Deci iatã cã liderii grupurilor parlamentare pot sã ia o asemenea decizie de nerespectare a cronologiei depunerii acestor rapoarte.

În acelaºi timp, este regretabil, într-adevãr, cã proiectele de lege care sunt discutate, sunt dezbãtute în procedurã de urgenþã sau în comisii ºi se depun rapoarte, se dezbat dupã un timp îndelungat, este, într-adevãr, regretabil, s-a abuzat de aceastã procedurã, însã nu putem sã rezolvãm toate aceste situaþii ºi sã le aducem ca un argument, pentru cã, de fapt, în regulament nu existã nici o prevedere care sã instituie un fel de nulitate sau vreo altã obligaþie, dacã un asemenea raport nu s-a putut discuta.

Trebuie sã fim sinceri: am discutat proceduri de urgenþã dupã 3Ð4 ani. Nu este logic, este adevãrat, însã, din nefericire. Acest fapt a avut loc ºi nu putem sã spunem cã în aceastã situaþie în speþã suntem în faþa unei excepþii, din nefericire.

Dar sã ne îndreptãm ºi spre fondul problemei. Se spune cã, într-adevãr, avem o problemã cu acest proiect de lege. Eu nu zic cã avem o problemã. Îmi aduc aminte cã în legislatura trecutã s-a tot bãtut monedã cã cineva nu ar vrea sã dezbatã Legea cu privire la accesul la dosarele de securitate, cã am avea noi vreo problemã. Când s-a fãcut legea asta, s-a dovedit cã alþii au avut de o sutã de ori mai multe probleme ca noi. Aºa se va întâmpla ºi cu acest proiect de lege: se va dovedi cã alþii au imens mai mari probleme decât noi. Ãsta este un aspect.