Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Astăzi, putem să rescriem aceste versuri: „Ceaușescu, nu fi trist/ Partidul Comunist merge înainte prin UTC-istul Boc!”

De ce? O să vă întrebați de ce. Pentru că ceea ce ni se prezintă astăzi ca o mare filozofie, ca o mare realizare — mă refer la Legea salarizării — are o singură virtute, pe care domnul Boc a subliniat-o cu vârf și îndesat: este dreaptă și echitabilă.

## Domnilor,

Echitabil înseamnă a recunoaște valoarea pe o ierarhie a salariilor care răsplătește munca, care răsplătește pregătirea profesională. Ceea ce se întâmplă cu această lege nu este echitate, ci este egalitarism pur, și este regretabil că se întâmplă așa, numai că domnul Boc — sigur, astăzi, făcând iarăși uz de foarte multe cuvinte, nu aș vrea să folosesc un epitet, dar de zero idei, zero soluții și zero răspunderi — ne-a vorbit despre guvernarea lui „se face totul, vom drege, va fi bine!”, când situația în țară, știm foarte bine că este catastrofală.

Guvernul, după 9 luni de zile, nu a fost capabil să prezinte un plan serios anticriză. Criza se adâncește pe zi ce trece, criză economică care, desigur, a lovit toate țările, dar în România capătă o amploare fără precedent. Legea aceasta pe care astăzi Guvernul își asumă răspunderea este, de fapt, o lege a reducerii salariilor în felul în care s-a mai procedat o dată anul trecut, o păcăleală de genul „majorăm salariile cu 50%” și, după aceea, de fapt, nu facem această majorare, dar alegerile le-am câștigat. Și acum avem alegeri prezidențiale, păcălim populația, să stea liniștiți, nu reducem salariile, când, de fapt, vom constata imediat că este vorba de o reducerea a salariilor, ca să câștigăm alegerile prezidențiale, și după aceea vom mai vedea.

Este, în același timp, o lege care transferă angajaților din sectorul public criza economică, ca dovadă a faptului că nu a fost în stare Guvernul să adopte măsurile necesare pentru limitarea efectelor crizei și pentru redresarea economică.

Și pentru că suntem la acest capitol al minciunilor fără sfârșit pe care actualul Guvern le promovează în mod permanent, am aici două dosare care constituie un răspuns necesar și obligatoriu pentru domnul Boc și compania.

Primul este raportul Organizației Internaționale a Muncii, care menționează fără drept de echivoc că numărul salariaților în sectorul public din România a scăzut de la 1,92 de milioane la 1,72 de milioane, o reducere de peste 10%, în perioada 2004—2008. Și este o comparație și cu alte state. Și i-l voi pune la dispoziție domnului Boc, pentru ca să citească și să afle.