Gheorghe Ciobanu

„Atacarea impozitului forfetar, dovada neînțelegerii mecanismelor economice”

Probabil că ați auzit și dumneavoastră care este noul nod gordian al economiei românești, așa cum înțeleg că îl numesc colegii liberali, dar și unii colegi social-democrați. Este vorba de impozitul forfetar creat de domnul Gheorghe Pogea, ministru al finanțelor. Voci sentențioase de aici din sală, dar și din media spun cât de rău este un asemenea impozit forfetar și cum vom distruge economia țării. Permiteți-mi să le spun că se înșală. Mai mult, permiteți-mi să le spun că o asemenea măsură va ajuta economia.

Înainte de a-mi începe pledoaria, vă voi oferi câteva informații suplimentare pentru a contura portretul economic.

După datele de la Registrul Comerțului, sunt peste 900.000 de firme în România și mai bine de jumătate din ele nu-și depun la timp bilanțurile contabile. Din aceste aproape 1 milion de firme, mai mult de 70% se află, conform propriilor declarații, pe minus sau pe zero. Din aproape 1 milion de firme, 25.000 acoperă colectările către bugetul de stat aproape de 98%, iar 2.000 de firme mari acoperă 85% din aceste taxe și impozite. O asemenea stare de fapt nu este cauzată de criza economică, ci de o realitate perenă a economiei noastre, prezentă chiar în perioade de bunăstare, ca 2007 și 2008.

Se pune problema cui folosesc aceste firme și dacă nu cumva ele sufocă economia. Așa cum văd eu lucrurile, scopul unei firme, și am avut și eu asemenea firme, este de a face profit și de a se dezvolta. Până la urmă, nu putem presupune că avem de-a face cu masochismul financiar a milioane de oameni care au părți sociale la astfel de SRL-uri. Dacă aceste firme nu aduc beneficii patronilor, de ce aceștia nu le falimentează, nu le închid? Nu-i costă nimic! Până la urmă, nu putem fi toți ca Donald Trump, și cu spirit antreprenorial, dar și cu reușite deosebite.

Motivația reală este dată de scopul secundar pe care îl joacă aceste firme în viața patronilor. Este modalitatea cea mai eficientă de a transforma aproape o cincime din veniturile tale în profit. Mecanismul este simplu: aceste firme cer returnări de TVA anul următor sau pur și simplu evazionează, declarând alte venituri și cheltuieli față de cele reale. În cazul returnărilor de TVA, s-a luat o măsură minimală, legată de achiziționarea de mașini pe firmă, care sunt conduse de patroni. Nu sunt convins că este suficientă, dar este un pas înainte. În cazul firmelor care nu vor să plătească niciun fel de impozit, lucrurile sunt mai dificile din punct de vedere fiscal. Practica este simplă, scade numărul cheltuielilor pe firmă, crește numărul investițiilor în bunuri nenecesare, iar la sfârșit de an sunt pe minus, deci nu plătesc impozit.

Pe lângă colectarea redusă a unor taxe și impozite la buget, lucru neinteresant pentru jurnaliști, efectul pervers al acestei practici este tot în economia reală și de aceea cred că mulți dintre cei care dețin firme mă vor susține în afirmația mea. Încercând să facă totul corect, aceștia se vor lovi de concurența neloială a unor astfel de firme, care caută un profit mai mic, impun deci prețuri mai mici, știind că oricum nu vor trebui să plătească vreodată impozit. Această concurență neloială îl forțează și pe cel care este cinstit să treacă în tabăra cealaltă, ca să supraviețuiască economic.