Stenogramă plen

## Mulțumesc, domnule deputat.

În ordinea înscrierii pe listă, tot de la Grupul parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Nicolescu Gabriel.

Este prezent? Nu.

Domnul deputat Mihai Apostolache nu este. Domnul Victor Cristea este? Da.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Declarația politică pe care vreau s-o susțin în fața dumneavoastră se intitulează „33 pentru 21 de milioane de români”.

## Stimați colegi,

Se apropie alegerile pentru Parlamentul European, eveniment care îmi oferă prilejul de a sublinia, în câteva cuvinte, importanța covârșitoare a acestui nou examen, atât al clasei politice în ansamblu, cât și al populației.

Este prima dată când vom trimite la Bruxelles, pentru un mandat plin, 33 de europarlamentari. Vor fi 33 de oameni de a căror prestație va depinde în bună măsură viitorul unei întregi țări.

Pe fondul crizei și al neîncrederii tot mai mari a populației în clasa politică, alegerea celor 33 de eurodeputați care să reprezinte interesele românilor și ale României este determinantă.

Așadar, pe cine trimitem? Mă întreb acest lucru și vă întreb și pe dumneavoastră, aici și acum. Primul răspuns respectă automat litera manualului. Vom trimite 33 de oameni credibili, a căror carte de vizită este activitatea de până acum. 33 de oameni puternici, legitimați prin vot.

Dar, când vine vorba de vot, noi, românii, avem o mare problemă: avem partide de stânga, avem partide de dreapta. Avem, de asemenea, electorat de stânga și de dreapta. Dar mai avem o categorie de alegători: cei care nu mai aleg. Sunt românii care au fost mințiți de atâtea ori, încât nu mai pot recunoaște adevărul nici dacă le este demonstrat matematic.

Șomerii nu gândesc de stânga sau de dreapta; pensionarii și alte categorii defavorizate nu supraviețuiesc cu doctrine. În România de azi oamenilor le este frică de ziua de mâine, le este frică să mai aleagă. Și, iarăși, lucru știut, acolo unde s-a instalat frica, rațiunea a murit. De aici ura, de aici fracturarea societății și lipsa tot mai evidentă de legitimitate a reprezentanților aleși prin vot. Iată, pe scurt, de ce este atât de greu să trimitem 33 de europarlamentari la Bruxelles.

Îndrăznesc să spun că vina este a clasei politice în ansamblu, care a încetat să transmită idei către oameni, preferând să poarte un război al pomenilor electorale. Cine dă mai mult acela este mai bun. Oare așa să fie? Stați de vorbă cu oamenii simpli și veți vedea că foarte mulți nu știu care este misiunea europarlamentarilor; nu vor ști să spună că rolul acestor 33 de ambasadori ai României în Parlamentul European este și acela de a promova interesele țării din care provin, de a contribui la dezvoltarea ei economică și socială și de a reduce decalajele dintre România și restul statelor din Uniunea Europeană. Dacă nu știu, nu votează. Sau, dacă votează, o fac pentru că li s-a dat ceva în schimb.

Argumentele politice s-au pervertit și ele. Partidele îndeamnă electoratul să voteze cu anumiți candidați, pentru ca membrii acelor partide să nu-și piardă funcțiile sau privilegiile sau, în cazul aleșilor locali, finanțările.

Puși în fața unor astfel de comportamente, concluzia este una singură: nu votăm valorile, deși suntem conștienți că numai niște valori autentice pot promova interesele României. 33 de europarlamentari cu temele bine făcute sunt o garanție că problemele din agricultură, din sănătate, din educație și din economie vor fi ascultate și rezolvate.

Dacă ținem la această țară, trebuie să trimitem valori la Bruxelles, nu produse politice de circumstanță, care au în spate voturi cumpărate.

Veți spune, pe bună dreptate, că avem elite. Așa este, dar de câte ori noi, românii, am ales să nu le punem în valoare? Din nefericire, elita nu particularizează. Ea gândește amplu, asigurând bazele teoretice ale funcționării societății. Altfel spus, elita descoperă formula medicamentului. Pastila o fabrică alții.

Din fericire, elitele se separă mai greu în „de stânga” și „de dreapta”. Reprezentanți ai acestei categorii restrânse se află și aici, acum, printre noi, din belșug, chiar dacă mă uit cu atenție în jur.

De aceea, vă propun astăzi să ne trimitem valorile la Bruxelles.

Permiteți-mi, stimați colegi, să fac un apel către toate partidele politice, către toți candidații care vor lupta pentru un loc în Parlamentul European: mesajele pe care le veți transmite către popor să fie sincere și adecvate contextului intern și extern. Să nu inducem oamenii în eroare, să nu lansăm teme false și perdele de fum. Să nu promitem decât dacă ne vom putea respecta angajamentul luat.

Dacă noi vom da dovadă de sinceritate, și cetățenii vor putea să analizeze rațional ofertele tuturor partidelor și candidaților deopotrivă și vor ști imediat cine sunt aceia care le pot reprezenta interesele.

Acum, mai mult decât oricând, România are nevoie de o reprezentare puternică și credibilă în Uniunea Europeană. Oamenilor trebuie să li se explice simplu și clar de ce trebuie să voteze și de ce trebuie să voteze un anumit candidat. Oamenii trebuie să-și gândească votul rațional, iar în acest demers clasa politică are un rol determinant. Numai așa cei 33 de viitori europarlamentari vor fi rezultatul unui consimțământ rațional, care va da legitimitate morală câștigătorilor. Beneficiind de încrederea populației, aceștia vor putea transmite problemele noastre, vor putea negocia și pune în aplicare soluții de pe poziție de egalitate cu toți partenerii europeni.

Permiteți-mi să închei spunând că oferta Partidului Social Democrat este o soluție în acest sens, verificată cu succes și întemeiată pe legătura strânsă care există între politicile interne și cele ale Bruxelles-ului.

Avem harta completă a problemelor cu care ne confruntăm, avem o strategie de dezvoltare durabilă a țării, care ține cont de toate provocările momentului, de la criza

economică la încălzirea globală, dar această agendă trebuie susținută în context european.

Nu în ultimul rând, faptul că Partidul Social Democrat face parte din Grupul Socialist în Parlamentul European vorbește despre influența și sprijinul de care beneficiem. Și noi vom trasa direcțiile viitoare ale Uniunii Europene, dar pentru a face asta, încă o dată o spun, este necesar un dram de rațiune.

De aceea, stimați colegi, este atât de important să trimitem oameni de valoare în Parlamentul European. Vă mulțumesc. O zi bună!

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi vizează evenimentele din Moldova.

Mă număr printre cei care salută pozițiile oficiale exprimate de România în legătură cu evenimentele de la Chișinău.

Ultima, și cea mai la obiect, a fost exprimată ieri de Președintele României, domnul Traian Băsescu, în această sală.

Ceea ce s-a întâmplat în aceste zile la Chișinău mă umple de tristețe. La fel aș fi simțit și dacă evenimente dureroase de această factură se produceau în altă parte a planetei. Dar este vorba, de această dată, nu numai de ore, zile și nopți consumate foarte aproape de noi, geografic vorbind, ci și de trăire, care consider că mă privesc în mod direct chiar și pe mine, ca român.

N-am să cad în retorica practicată, în particular ori în public, de anumite persoane dispuse să abordeze situația din Republica Moldova din acest moment, după alegeri, vorbesc, care mi se pare mie nepotrivită.

Vreau să fie clar: nu ne ia nimeni dreptul de a avea păreri despre toate câte se întâmplă în lume și nici nu recunosc dreptul nimănui de a mă obliga să-i dau raportul pentru ce gândesc. Așadar, și cu privire la alegerile recente de dincolo de Prut îmi este permis să am orice punct de vedere și orice comentarii, favorabile sau nu celor ajunși la putere, salutare sau nu, din punctul meu de vedere. Dar nu-mi este permis, ca parlamentar, să ignor efectele, fie și de moment, ale spuselor și atitudinii mele.

Sentimental, mi-aș fi dorit și îmi doresc să văd Republica Moldova mergând decis pe calea democrației, a statului de drept, creând condiții pentru admiterea sa, într-un viitor previzibil, în organismele spre care aspiră – Uniunea Europeană și NATO.

Așteptam ca alegerile din Republica Moldova să se încheie cu rezultate încurajatoare pentru progres și democrație. Am fost contrazis prin configurația noului Parlament de la Chișinău. Dar dacă alegerile vor fi atestate drept satisfăcătoare sub aspectul criteriilor de corectitudine, de liberă exprimare a voinței electoratului care s-a prezentat la vot, aprecieri lăsate în seama observatorilor acreditați, eu unul nu am ce face. Îmi rămâne, ca român, tristețea de a vedea cum statul vecin își întârzie, prin propriile opțiuni, desprinderea de un trecut atât de îndărătnic și apăsător. Evenimentele de după alegeri ne pun însă în situația de a constata că există cineva care, cum se zice, se ia de viața noastră. Și dacă numele României n-ar fi fost căutat cu lumânarea pentru a-l terfeli iresponsabil, fără pic de jenă, și tot nu-mi puteam ascunde dezaprobarea față de tot ce se petrece acolo.

Au ieșit în stradă mii de oameni pentru a se manifesta, pentru a-și exprima poziția în legătură cu rezultatele alegerilor. N-am eu căderea să le dau sfaturi dacă este bine așa, și nu altfel, dar la violența cu care s-a reacționat mă pot referi, în calitate de cetățean, respingând aceste tratamente aplicate cetățeanului de rând oriunde s-ar produce. Violențele de stradă nasc violențe, știm asta, dar diferența o face capacitatea guvernanților de a stinge focarele de incendii prin metode care să nu afecteze libertatea individului și liniștea vieții de fiecare zi, starea de sănătate a întregii societăți.

Fie-mi permis, așadar, să revin. Prin vocea unei persoane foarte sus-puse de la Chișinău, țara mea, România, a fost arătată cu degetul ca fiind autoarea unor gesturi de care nu o cred în stare. Diplomația românească a fost umilită prin obligația de a primi acasă, ca pe niște răufăcători, pe doi din oamenii săi calificați, între care unul, de ani buni, șeful misiunii din Republica Moldova.

Sunt rostite în batjocură, în „limba moldovenească” (e ca și cum la Viena s-ar pretinde că se vorbește limba austriacă!), zicători care circulă între băieți de cartier, dar în niciun caz între două țări.

Nu fac parte dintre cei care sunt gata să răspundă la înjurătură cu înjurături, dar nici nu aș merge până acolo încât, pălmuit pe un obraz, să-l întorc cu voioșie pe celălalt, pentru a se bucura de același tratament.

Știm cum au reacționat autoritățile statului român la adresa incriminărilor venite de peste Prut, din partea unor inși debusolați, aflați în situații deloc de invidiat și care, în loc să caute rezolvări, se arată imediat dispuși să deconteze în contul nostru ceea ce nu ne aparține.

Dar, ca parlamentar, mă întreb de ce nu am face cunoscut ce gândim vizavi de vorbele murdare cu care suntem tratați?

Înțeleg, nu este cazul să înveninăm o dată în plus atmosfera dintre București și Chișinău. Doar cine nu vrea să vadă nu vede că în timp ce România își dorește consolidarea aspirațiilor și comportamentului său european, liderul la care ne referim gândește și se exprimă de pe cu totul alte poziții.

Fără a jigni, fără a inflama atmosfera, fără a introduce accente grave, de care nu avem nevoie, mi se pare de la sine înțeles să spunem cu voce tare ce gândim când suntem luați drept cine nu suntem.

Parlamentul este dator milioanelor de alegători care ne-au trimis aici cu un răspuns bazat pe adevăr și pe demnitate.

Nu cred că ar fi momentul să ne lansăm în controverse ori în altercații de ordin istoric. Să-i îndrumăm către bibliotecă pe cei care nu au avut timp să cunoască și să înțeleagă scurgerea evenimentelor.

Avem datoria să apelăm la cuvinte potrivite pentru a exprima punctul nostru de vedere ca parlamentari, ca cetățeni, ca oameni în toată firea ce știu să riposteze civilizat, dar hotărât, la provocări de orice fel.

Sigur, Parlamentul de la Chișinău nu s-a constituit încă și nu ne putem adresa cuiva care încă n-a ajuns acasă, dar alegătorii noștri au dreptul să cunoască ceea ce gândim despre un act ostentativ, dușmănos și lipsit de orice temei.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiași grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PD-L, îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Ialomițianu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la „Politica bugetară a României, încotro?”

Criza financiară ce s-a declanșat începând cu 2008 și care produce efecte și în anul 2009 afectează atât mediul de afaceri, cât și veniturile la bugetul statului. S-au înregistrat reduceri ale activității economice, producându-se o scădere a locurilor de muncă, a impozitelor și taxelor pe care le plătesc întreprinderile la bugetul general consolidat.

Guvernul Tăriceanu avea obligația de a lua o serie de măsuri pentru prevenirea efectelor crizei financiare. Mesajul Guvernului Tăriceanu către mediul de afaceri a fost că „economia duduieˮ, iar în anul 2009 se va înregistra o creștere economică într-un procent semnificativ.

Sigur că întreprinderile au contractat o serie de credite bancare pentru a pregăti anul 2009 în condiții de creștere economică, și nu de a lua măsuri în condiții de criză financiară. În schimb, populația a contractat o serie de credite bancare, bazându-se pe creșterea economică din perioada următoare, prognozată de Guvernul Tăriceanu.

Pe de altă parte, Guvernul Tăriceanu a repartizat resursele bugetare pe criterii politice, lăsând o serie de instituții publice cu datorii foarte mari, blocând activitatea economică a multor întreprinderi.

Guvernul Boc, încă de la începutul mandatului, a luat o serie de măsuri anticriză, prin realocarea resurselor bugetare pentru investiții în infrastructură, plata obligațiilor instituțiilor publice către furnizori și capitalizarea unor bănci de stat.

O altă măsură anticriză se referă la asigurarea lichidităților pentru finanțarea deficitului bugetar, pentru a se evita angajarea unor cheltuieli bugetare ce nu pot fi finanțate, evitând blocarea unor instituții publice.

După o analiză responsabilă a încasărilor bugetare pe primele două luni ale anului 2009, înregistrându-se o scădere cu 7% față de anul 2008, Guvernul Boc și BNR-ul au decis să apeleze la un împrumut de la FMI. Se va asigura prin acest împrumut finanțarea deficitului bugetar, care în urma rectificării bugetare va fi de 4,3%, menținerea cursului valutar și finanțarea unor proiecte naționale.

Totodată, prin rectificarea bugetară s-au redus cheltuielile bugetare, în primul rând acele cheltuieli cu sporurile care depășesc bunul-simț. S-a modificat și Codul fiscal, care vizează în primul rând prevenirea și combaterea faptelor de evaziune și fraudă fiscală. Sigur că aceste măsuri îi pot afecta pe acei contribuabili de bună credință.

În perioada următoare, trebuie să decidem dacă susținem investițiile în infrastructură sau stimulăm cheltuielile curente.

În perioade de criză nu putem neglija investițiile, dacă dorim ca efectele crizei să poată fi diminuate, iar perioada de criză să fie cât mai scurtă.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat. Urmează Grupul parlamentar al PNL. Îl invit la microfon pe domnul deputat Pavel Horj. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Toți păgubiții de autoturisme trebuie să beneficieze de tratament egal”.

În luna octombrie 2008 a fost adoptată Legea nr. 232/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni CEC – SA, în vederea achiziționării de autoturisme.

Această lege precizează că beneficiază de despăgubiri bănești și persoanele care și-au transferat de la Casa de Economii și Consemnațiuni CEC – SA la BRD – Groupe Société Générale – SA depozitele constituite pentru achiziționarea de autoturisme Dacia. Pentru stabilirea sumelor ce vor fi acordate efectiv de statul român, cu titlu de despăgubiri, precum și modalitatea de acordare efectivă a acestor despăgubiri, a fost necesară aprobarea unui alt act normativ de către Guvernul României, care să reglementeze aceste aspecte.

Proiectul acestui act normativ a fost promovat de Ministerul Finanțelor.

Legea nr. 232/2008, adoptată de Parlamentul României la sfârșitul lunii octombrie, prevede că persoanele fizice care, până la data de 15 februarie 1992, au efectuat depuneri de sume la CEC, precum și cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD), în vederea achiziționării de autoturisme, au dreptul să obțină despăgubiri bănești dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale CEC, respectiv ale BRD, îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial.

Despăgubirile acordate deponenților CEC pentru achiziționarea de autoturisme au demarat pe 30 octombrie, cu două luni mai devreme față de termenul prevăzut inițial, măsura fiind luată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2008.

Guvernul a extins, totodată, numărul total de beneficiari, de la 37.462 la 37.487 de persoane, iar valoarea totală a despăgubirilor a fost majorată de la 759,784 milioane lei la 760,625 milioane lei.

Conform Protocolului ce a fost încheiat între BRD – Groupe Société Générale – SA și Asociația Păgubiților de Autoturisme în România, BRD – Groupe Société Générale – SA a centralizat datele referitoare la persoanele care au efectuat respectivele transferuri de la Casa de Economii și Consemnațiuni – CEC – SA la BRD – Groupe Société Générale – SA, întocmind în acest sens o listă care cuprinde informațiile solicitate de Ministerul Finanțelor, care îi sunt necesare acestuia la elaborarea proiectului menționat, și a transmis aceste informații Ministerului Finanțelor, prin adresa nr. 1.080/21.11.2008.

În această adresă, BRD – Groupe Société Générale – SA a indicat mai multe categorii de persoane îndreptățite să primească despăgubiri, conform criteriilor indicate de Ordonanța nr. 156/2007, dar și conform documentelor prezentate de clienții băncii, care atestă îndeplinirea respectivelor criterii.

Clasificarea persoanelor îndreptățite să primească despăgubiri în funcție de aceste criterii a fost realizată de BRD – Groupe Société Générale – SA tocmai pentru a ușura obligația Ministerului Finanțelor de a aplica criteriile legale și de a stabili suma finală pe care statul român o va avea de plătit acestor persoane.

Cu toate acestea, Ministerul Economiei și Finanțelor solicită, prin adresa nr. 440.370/9.12.2008, ca BRD – Groupe Société Générale – SA să aplice criteriile legale menționate, fără a indica și sursa de finanțare.

Ministerul Finanțelor a acceptat datele prezentate de BRD – Groupe Société Générale – SA, însă nici până acum nu a luat nicio măsură, astfel încât toți beneficiarii (ne referim la deponenții de la BRD) să beneficieze de tratament egal.

Solicităm Guvernului și Ministerului Finanțelor să facă diligența necesară (a se citi: fondurile prevăzute de lege), asigurând tratamentul egal pentru toți păgubiții prevăzuți în condițiile acestei legi.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, îl invit la microfon pe domnul deputat Amet Aledin. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ziua culturii tătare”.

În urmă cu câteva săptămâni, a fost votată propunerea legislativă prin care s-a hotărât înființarea Institutului Cultural al Tătarilor din România „Sebat Husein”.

Pentru comunitatea noastră această realizare înseamnă foarte mult, numai și dacă ne raportăm la rolul lui de bază, exemplificând acum valori spirituale precum păstrarea limbii materne, promovarea tradițiilor, cunoașterea istoriei etniei.

În acest context, se dorește organizarea acțiunilor culturale ale Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România sub egida respectivului institut, tocmai pentru a se ajunge la nivelul necesar de calitate.

Cu siguranță, deoarece numeroase personalități s-au afirmat și activează în diferite domenii, se vor desfășura acțiuni inclusiv cu caracter științific.

Astfel, o primă manifestare importantă, pe care institutul o va coordona, se va numi „Ziua culturii tătare”.

Pe lângă tradițiile populare, există și o dimensiune elitistă. Exact acest aspect dorim să-l evidențiem. Suntem convinși că va deveni, în următorii ani, o obișnuință ceea ce ne-am propus să realizăm.

De asemenea, îi vom omagia, în fiecare an, pe eroii musulmani căzuți pentru România în cele două războaie mondiale, dar și pe deținuții politici care au murit în închisorile comuniste.

Nu trebuie neglijată însă nici latura științifică. Se cunoaște faptul că, în acest sens, mulți etnici tătari se disting.

Așadar, suntem pentru promovarea „Zilei culturii tătare”. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Alin Popoviciu.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Nesimțire fără limite”.

Am citit ieri, în mai toate cotidienele din România, că peste 550 de foști, dar și actuali colegi de-ai noștri și-au depus dosarele pentru a beneficia de așa-zisa pensie specială de demnitar.

Suma se ridică la zeci de milioane de lei, bani care, pe fondul actualei crize economice, ar putea fi folosiți mult mai bine în alte domenii decât să meargă în buzunarele și așa doldora de bani ale actualilor sau foștilor deputați ori senatori.

Mare mi-a fost însă mirarea când, în capul listei, l-am văzut trecut cu o nonșalanță demnă de invidiat pe fostul șef al statului, omul care în urmă cu ceva ani se lăuda că el este românul „sărac și cinstit”, inducând în eroare milioane de români care l-au votat și l-au trimis trei mandate să se lăfăie în fotoliul de la Cotroceni. Ați ghicit că vorbesc despre domnul Ion Iliescu, care, dacă nu ați aflat încă, va câștiga lunar peste 11 mii de lei, el cumulând astfel pensia pentru vechimea în muncă cu indemnizația de fost președinte al României și pensia de fost senator.

Mă întreb ce-o face domnul Iliescu cu toți acești bani? Chirie nu plătește, copii nu are – ca să zici că își ajută odraslele – și nici n-am auzit să doneze lunar măcar sau la marile sărbători religioase ceva bani din bruma sa de câștig unor bătrâni nevoiași, care nu au nici bani de pâine, bătrâni care încă, culmea, îl mai și iubesc. Explicația poate consta doar în faptul că domnul Ion Iliescu, fiind un liber-cugetător, care nu ține cont nici de Paște, nici de Crăciun și nici de o altă sărbătoare religioasă, nu știe când ar trebui să facă aceste donații, drept pentru care poate că acești români nevoiași ar trebui să-l înțeleagă.

Probabil că acești sărmani și nevoiași nu știu cât de sărac și de cinstit este idolul lor.

Tot pe această listă i-am văzut și pe săracii Triță Făniță sau Dumitru Puzdrea, ca să n-o mai pomenesc pe doamna Rodica Stănoiu, care câștigă și dânsa cam tot atât cât fostul său idol și șef de partid.

Am mai văzut că și fosta trâmbiță a lui Nicolae Ceaușescu, Adrian Păunescu, ar vrea și el să bage în buzunar vreo 5.000 de lei lunar, fostul senator nefiind nici el vreun sărăntoc, atâta timp cât își permite să stea în centrul Bucureștiului și să editeze un ziar.

Vă rog pe dumneavoastră, stimați colegi, să-mi spuneți până unde poate merge nesimțirea acestor oameni.

Când o să-i mai sature Dumnezeu pe unii dintre noi?!

Rog pe această cale conducerea Camerei Deputaților să urgenteze discutarea și anularea acestei legi nesimțite, care dă pensii nerușinate foștilor parlamentari, care și așa au beneficiat de multe privilegii din banii românilor pe perioada mandatului sau mandatelor pe care le-au avut.

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Aveți cuvântul.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Stop fenomenului Lăzărescu! Pastorală”.

„De la moarte la viața întru Hristos” – așa începe Înalt Preasfinția Sa Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Pastorala din acest an.

Parafrazându-l, pot spune că de la moarte la viață putem ajunge printr-un sistem medical coerent.

Într-o singură zi, ce-i drept, de 13, șapte suicidari au ajuns la unitatea de primire a urgențelor de la Spitalul de Urgență din Iași, mulți dintre aceștia după ce au fost plimbați între spitale.

Să nu uităm că a cincea poruncă spune: „Să nu ucizi!”, iar în Săptămâna Mare nu poate fi un păcat mai greu decât luarea propriei vieți.

E un record sumbru și nedorit. E un record izvorât dintr-o realitate socioeconomică precară. E un semnal de alarmă.

Ce putem face pentru acești oameni? Cum suntem pregătiți să-i ajutăm? Avem o singură soluție: parteneriatul pentru stoparea fenomenului Lăzărescu – început la Iași și realizat prin colaborarea dintre Ministerul Sănătății, autorități locale, Colegiul Medicilor și asociațiile pacienților, pentru finalizarea Spitalului Clinic de Urgență cu Centrul Integrat Regional de Tratamente, Intoxicații, Traume și Arsuri inclus.

Suntem în Săptămâna Mare!

Să nu uităm că El a fost primul ce a resuscitat, prin biblicul „Ridică-te și umblă!”

E timpul resuscitării întregului sistem medical românesc, pentru ca fenomenul Lăzărescu să devină amintire.

Am început la Iași, corectând erorile organizatorice ale sistemului, și vă asigur că vom continua.

Nu pot să termin fără să vă urez tuturor Paște fericit! Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Angel Tîlvăr, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă președinte.

Astăzi, declarația mea politică se va referi la drogurile legale.

Un nou efect al globalizării și al democrației prost înțelese: drogurile legale. Deși această apropiere de cuvinte este nefirească din cauza semnificației lor, este o expresie din ce în ce mai des întâlnită în conversațiile tinerilor, care au descoperit o alternativă legală la consumul de droguri. Ajutați de legislația insuficientă sau defectuos formulată, tinerii pot cumpăra, chiar cu bon fiscal, substanțe halucinogene cu „efecte psihoactive, sedative, relaxante și euforice”, asemănătoare celor obținute în urma consumului de marijuana sau Ecstasy. Fie că se comercializează pe internet sau în magazine denumite sugestiv „Smoke” sau „Magazinul de vise”, sub denumirea de amestec de „plante etnobotanice” sau „aromoterapie”, drogurile legale sunt recomandate de dealeri ca având rezultate garantate.

Piața de desfacere este una în plină dezvoltare în România, iar Brigada de Crimă Organizată și Antidrog este blocată de o legislație defectuoasă. În spiritul teribilismului care uneori îi caracterizează, tinerii sunt atrași de senzațiile euforice oferite de plantele etnobotanice, ignorând pericolele la care sunt supuși. Totodată, sunt specialiști în farmacologie care avertizează că produsele respective ar trebui să fie interzise prin lege, deoarece au un efect halucinogen și provoacă dependență.

Aceste plante cu conținut psihotrop pot influența starea psihică și pot provoca chiar accidente de circulație. Efectele sunt asemănătoare drogurilor interzise prin lege, apar în timp și pot crea reacții imprevizibile. Este vorba de tulburări psihice, stări halucinogene și o dependență psihică.

Doamnelor și domnilor,

Oricât de legal – dacă se poate spune așa – ar fi acest tip de afacere, ea este cu siguranță una imorală. Comercializarea acestor droguri, fie că se numesc plante etnobotanice, fie că se numesc ciuperci, duce la crearea unor dezechilibre la nivel emoțional, la destabilizare și, nu în ultimul rând, la victime.

Zilele trecute, la Spitalul de Urgență din Focșani, s-a prezentat un tânăr care folosise în exces substanțe etnobotanice. Acesta a declarat medicilor că de data aceasta a încercat o doză mai mare decât de obicei și a început să se simtă rău, necesitând spitalizare. Potrivit medicilor, acesta este primul caz de intoxicație cu substanțe etnobotanice, dar medicii se așteaptă să urmeze altele, având în vedere că produsele sunt la îndemâna oricui.

Îngrijorător e că, potrivit unui raport al Direcției de Sănătate Publică, anul trecut, 5% dintre liceenii vrânceni au recunoscut că au fumat marijuana, 1% au spus că au consumat metamfetamine, cocaină sau heroină, 6% dintre ei au declarat că li s-au oferit droguri la școală. De experiențe cu drogurile nu sunt străini nici elevii de gimnaziu. Același raport arată că 2% dintre aceștia au consumat droguri, iar alți 2% au inhalat aerosoli din spray, aurolac sau alte substanțe chimice. Și acestea sunt doar datele oficiale. Înclin să cred că realitatea este mult mai îngrijorătoare.

Dacă ele sunt legale, nu înseamnă însă că nu pot fi dăunătoare, că în mod automat sunt benefice organismului sau că nu pot da dependență. Legalitatea comercializării unui produs nu induce automat și un aspect benefic al acestuia.

Granița ce desparte produsele legale de cele ilegale este foarte subțire în acest domeniu. Observatorul european pentru droguri și toxicomanie a prezentat un raport anual privind situația drogurilor în Europa, având ca subcapitol: „Droguri noi și tendințe emergente”. Se precizează importanța monitorizării tendințelor în ceea ce privește consumul de substanțe psihoactive noi, în vederea depistării compușilor sau substanțelor nocive, fiind presupusă apoi introducerea lor pe lista substanțelor interzise.

Vorbeam, doamnelor și domnilor, despre granița dintre legal și ilegal în consumul de plante euforice, etnobotanice sau aromoterapie. Plante precum salvia este comercializată cu succes la noi (fiind considerat și cel mai puternic psihoactiv din natură), dar în țări precum Belgia, Suedia, Germania această plantă sau doar anumite substanțe ce intră în compoziția ei sunt interzise. Pentru a întări această linie între legal și ilegal în consumul de droguri legale, Belgia și-a restructurat legislația privind substanțele psihotrope, pentru a include o nouă categorie, care enumeră plante sau părți de plante aflate sub control, nu doar ingredientele psihoactive ale acestora.

Pentru a elimina suspiciunea de ilegalitate trebuie instaurat un control strict al plantelor comercializate sub titulatura de droguri legale. Expertizarea substanțelor conținute de produsele etnobotanice, catalogarea produselor controlate și interzicerea comercializării lor sunt pașii care ar trebui urmați pentru a înlătura cât mai mult posibil consumul de droguri.

Este alarmant, doamnelor și domnilor, numărul mare de magazine care s-au deschis într-un timp relativ scurt și care comercializează fără nicio problemă produse etnobotanice. Se fac, de asemenea, și precizări asupra numărului mare de consumatori care sunt atrași de efectele euforice, obținute la un preț scăzut. Astfel că trebuie întocmită o legislație strictă în acest domeniu, în vederea stopării unei afaceri de nișă, care este la limita legalității.

Fără un cadru legal complex, toate companiile împotriva consumului de droguri sunt sortite eșecului, iar titulatura de țară în care drogurile sunt la îndemâna oricui nu ne va face cinste.

Vă mulțumesc foarte mult.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Filip Soporan, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Doresc să prezint declarația politică „Taie bine și apoi măsoară cum poți!”

Am fost printre primii care au atenționat structurile executive ale anilor 2005–2008 asupra necesității îmbunătățirii sistemului administrativ, prin adoptarea unor măsuri legate de dimensionarea și selecția corectă a personalului și de realizarea, în context național, a unei legi a salarizării unice.

Actualul Guvern, pe care partidul din care fac parte îl sprijină, se pare, de multe ori necondiționat, ne-a obișnuit cu adoptarea unor măsuri în care principiul „Măsoară și apoi taie” se transformă în: „Taie bine, pentru ca apoi să vină echipe întregi să măsoare și să potrivească în așa fel ca întregul să capete o anumită funcționalitateˮ, în general diferită de cea inițială.

Ordonanțele de urgență se încadrează în această categorie constructivă, iar ultima, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, demonstrează pe deplin apartenența amintită.

Revenirile făcute prin rectificările realizate demonstrează faptul că, practic, construcția bugetară inițială s-a făcut fie prin ignorarea datelor oferite de Comisia de prognoză, fie prin interpretarea greșită a datelor oferite. Prin faptul că nu am văzut o reacție a primului-ministru față de Comisia de prognoză, pot să fac raționamentul că nu a existat capacitatea utilizării corecte a datelor oferite la construcția bugetară.

Consider că adoptarea fără stabilirea unor date-limită artificiale ar fi dat răgazul Guvernului și Parlamentului pentru realizarea unei construcții bugetare mai bune.

Cine a creat presiunea adoptării bugetului? Vă las pe dumneavoastră să dați răspunsul.

Suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice reprezintă recunoașterea faptului că sistemul administrativ în perioada 2005–2008 nu a fost evaluat corect, formațiunile politice aflate la guvernare și-au plasat un număr cât mai mare de partizani politici sau rude ale liderilor în posturi cât mai bine retribuite. Spun acest lucru deoarece în anul 2005 s-a angajat în sistemul administrativ același număr de salariați care corespunde cu angajații din perioada 2001–2004.

Această operație are caracter amenințător prin modul în care ea este cuprinsă în ordonanța de urgență, prin faptul că ea a fost dată și după aceea se vor număra victimele, pentru că altfel nu-mi explic precizarea că, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, ordonatorii principali de credite ai autorităților și instituțiilor publice vor comunica Guvernului propunerile de reorganizare instituțională ale acestora și vor trimite Ministerului Finanțelor cuantumul sumelor de economii față de bugetul aprobat la cheltuieli de personal, iar Guvernul, în termen de 10 zile de la expirarea termenului de 15 zile, va prezenta situația centralizată a sumelor comunicate de ordonatorii principali de credite, urmând ca, după această ordonanță, să apară o nouă ordonanță de urgență, care va dispune asupra indexărilor salariale ce pot fi acordate în anul 2009, dacă acestea vor mai avea loc.

Consider că ar fi fost mai logic și mai eficient să faci o analiză, să stabilești o dimensionare corectă a personalului și a salarizării și, în urma acestora, să stabilești plapuma și lungimea acoperirii acesteia. Nu s-a făcut așa! De ce? Pot să vă întreb cine a fost patronul împărțirii funcționarilor în categoria „tăietorilor de frunze” și în categoria celor care trebuie să suporte cu stoicism mofturile declarațiilor cu impact mediatic fără acoperire în realitate? Pot, dar vă las pe dumneavoastră să dați răspunsul la această întrebare.

În maniera în care se interzice achiziționarea pe termen nelimitat a mobilierului și a aparaturii de birotică, putem să constatăm recunoașterea faptului că s-au făcut, în perioada trecută, cheltuieli nejustificate în acest domeniu și există o neîncredere în utilizarea banului public care duce la concluzia că tăierea este operația de eliminare cea mai bună, uitându-se că tăietura poate să conducă și la mutilare.

Revenind la un ton responsabil, nu pot să nu recunosc faptul că tinerii, și în special absolvenții anului 2009, vor fi cei mai afectați de această ordonanță de urgență.

Să se fi uitat măsurile luate pentru sprijinirea tinerilor, pentru stimularea așezării lor în România?!

Să nu uitați, dragi colegi aflați la guvernare, de aceste măsuri și să nu acționați pentru instituirea unei cotizații de a trăi în România, care nu are nimic de-a face cu eficiența și cu stimularea antreprenoriatului la nivelul tinerilor.

Mă așteptam, așa cum au fost luate în țări puternice, membre ale Uniunii Europene, la măsuri, care, pornind de la criză, să stimuleze dezvoltarea durabilă și să risipească tentația dezvoltării speculative.

În același timp, remarc lipsa de seriozitate cu care sunt respectate termenele pentru realizarea unor obiective. Exemplul cel mai bun este dat de modul în care se forțează apariția unor acte normative care ar urma să reglementeze descentralizarea. Parlamentul, comisiile de specialitate sunt eliminate din procesul de creație, activitățile desfășurându-se la nivelul ministerelor și al reprezentanților forțelor asociative ale comunităților locale.

Termenul de 4 mai, stabilit la nivelul structurilor executive, este unul apropiat și, probabil, iarăși va apărea o presiune ca o problemă importantă să fie adoptată printr-o ordonanță de urgență, ordonanță ce ar urma să fie aprobată iarăși în regim de urgență la nivelul Parlamentului.

Guvernul dorește să aibă inițiativă unică, Parlamentul fiind în continuare considerat ca o anexă păguboasă la tot ceea ce se întâmplă în România.

Am făcut această prezentare într-o manieră sinceră și, consider, constructivă, deoarece doresc ca această guvernare să fie una de succes, motivația fiind dublă. În primul rând pentru că partidul meu se află la guvernare, în al doilea rând pentru că nu aș dori ca primul-ministru, un strălucit absolvent al Clujului universitar, să nu aibă succes în importantul exercițiu pe care-l face.

Apropiați-vă de Parlament, dragi colegi aflați în exercițiul guvernării, chiar dacă scorul actualei majorități vă pune într-o situație în care ați putea să ne neglijați.

În anul 2009 vor fi multe bătălii. Pe unele nu le putem intui în momentul de față.

De aceea, puneți, dragi colegi, în fața tuturor, interesul României și al românilor.

Putem să facem acest lucru? Consider că da.

Vă mulțumesc și vă doresc sărbători fericite!

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, îl invit la microfon pe domnul deputat Mihăiță Calimente.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Republica Moldova”.

Prin 1970 făceam prima vizită în URSS, vizitând și Chișinăul. Știam că Basarabia a fost pământ românesc, dar vicisitudinile istoriei ne-au făcut să îl pierdem. Surpriza a fost totală când am remarcat că nimeni nu vorbea românește și că aproape toți aveau nume rusești. Rareori, după ce se asigurau că nu îi vede nimeni, unii aveau curajul să îți spună în șoaptă câteva cuvinte în limba română.

Îmi aduc aminte că am fost duși să vedem statuia cneazului Ștefan cel Mare și Aleea clasicilor literaturii moldovenești: Vlahuță, Alecsandri, Creangă, Negruzzi.

Mirat, am întrebat seara, la cină, ghidul, care vorbea românește, cum de oamenii nu vorbesc românește și de ce personajele istoriei și culturii românești acolo sunt moldoveni, care sunt altceva decât români. Ghidul nostru mi-a tras un picior pe sub masă și a mutat discuția pe alt subiect.

Au trecut 20 de ani din 1989, o nouă generație s-a născut și s-a maturizat în Moldova. Internetul, televiziunea, telefonia mobilă, studiile făcute în străinătate, existența unei țări de 22 de milioane de oameni care vorbesc aceeași limbă ca și ei le-au schimbat mentalitatea.

Acum nu mai vorbesc în șoaptă. Ies în piețe, vorbesc și strigă românește, își cer drepturile și contestă alegerile câștigate de comuniști. Cine sunt comuniștii? Părinții și bunicii lor, care nu aveau curajul să șoptească în limba română.

Din teroarea roșie nu a mai rămas decât tovarășul Voronin... nomenclatura comunistă și kaghebistă... și armata a 14-a rusească. Nu Voronin și ceata lui de mafioți de tip KGB conduc Moldova din punct de vedere politic. Ei o jefuiesc economic și îi mai amețesc pe cei care se bucură de o pensie de mizerie. Problema e la Mama Rusie și la Kremlin. Fără brațul lung al Rusiei, fără suportul logistic al Kremlinului, regimul Voronin s-ar prăbuși mâine. Rusia trebuie să înțeleagă că Imperiul rus s-a prăbușit, că popoarele au dreptul să-și hotărască singure soarta. Chiar dacă există două state românești, ele trebuie respectate în mod egal. Din păcate, Rusia nu îl respectă pe niciunul.

În 1812, Kutuzov, la București, spunea, atunci când boierii se plângeau de rechiziții și jafuri ale trupelor rusești: „Lăsați-le lacrimile să plângă!”

În 1944, Vîșinski, prin venele căruia curgea sângele Romanovilor, scotea pistolul, bătea cu pumnul în masă și îl înjosea pe Regele Mihai.

Când Rusia va înțelege că acele timpuri au trecut, că în secolul al XXI-lea nu mai poate fi vorba de teroare și amenințare cu forța, vom avea relații normale și cu Rusia, și cu Moldova. Kremlinul trebuie să înțeleagă că epoca puhoaielor muscovite, care au ajuns la Paris, Constantinopol și, mai târziu, la Berlin, a apus și că, dacă vrea să fie respectată, trebuie să respecte toate popoarele care vremelnic au făcut parte din Imperiul rus sau sovietic.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR îl invit la microfon pe domnul deputat Antal István. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea se numește: „Restabilirea ordinii de drept și aplicarea fermă a legii în comuna Racoș din județul Brașov”.

Este vorba despre satul meu natal, unde, la începutul lunii aprilie, a avut loc un conflict între cetățenii de acolo, fapt prezentat pe larg de mass-media, relatându-se că ar fi fost un conflict interetnic între comunitatea maghiară și română și comunitatea romă din localitate. Am participat, în Vinerea Mare pentru catolici și protestanți, la adunarea generală din localitate, unde au fost prezenți și reprezentanții Prefecturii din Brașov, reprezentanții Poliției Județene și populația, pe drept revoltată, care se simte în nesiguranță, batjocorită și umilită de foarte mult timp.

Ultima dată, de la acest microfon și printr-o adresă trimisă ministrului justiției de atunci, am intervenit în 2004, când relatam un fapt tragic, despre un bătrân jefuit și bătut, care ulterior a decedat în spitalul de la Brașov, solicitând atunci o intervenție din partea organelor de drept, totodată atrăgând atenția că, dacă nu se intervine, nu se restabilește ordinea în localitate, se riscă să se ajungă la un conflict între comunitățile de acolo.

Am avut atunci promisiuni care nu s-au respectat. În continuare, nici organele de drept, Poliția și Procuratura, n-au luat măsurile necesare pentru a stopa evenimentele nefericite de acolo și iată că, actualmente, este în comună o tensiune de nedescris aproape, care riscă să degenereze, într-adevăr, într-un conflict îndelungat.

Aș dori să dau citire unui mesaj, întocmit de un locuitor din comună, care a relatat următoarele: „Consider că nu este vorba despre un conflict interetnic, ci despre unul produs de exponenții unui grup pentru trai parazit, dar care, în cazul de față, sunt de etnie romă, care terorizează populația autohtonă și băștinașă, români și maghiari.

Între comunitățile băștinașe, de-a lungul istoriei, s-a înfiripat o legătură de prietenie și întrajutorare, cu căsătorii mixte, cu respect reciproc.

În anii de după revoluție, acest renume al comunei, altădată vestită prin hărnicie și conviețuire pașnică, s-a deteriorat din cauza acestor acte antisociale și a nepedepsirii corespunzătoare a făptuitorilor, de rodul muncii depuse neputându-se bucura beneficiarul de drept, din cauza înstrăinării lor pe parcurs; toate lucrările necesare au devenit de prisos și, în aceste condiții, localitatea însăși a devenit foarte săracă, și într-o localitate săracă și contribuțiile adunate în folosul comunității sunt puține. Lipsa locurilor de muncă creează noi disensiuni; pentru aplanarea acelora sunt necesare alte și alte noi fonduri suplimentare.

Acesta este un motiv în plus pentru luarea unor măsuri împotriva celor care terorizează localitatea și fac imposibilă restaurarea condițiilor pentru un trai în siguranță și conviețuire pașnică.

Consider, în acest scop, că sunt necesare următoarele măsuri: consecvență în acțiunile de identificare și sancționare a agresorilor, bătăușilor și a făptuitorilor de hoții, jafuri și spargeri ce au avut loc în ultimii trei ani; întărirea, suplimentarea numărului organelor de ordine publică în

comună – Jandarmerie și Poliție, în așa fel ca, în viitor, să nu predomine anarhia și hoția, ci munca cinstită, cu rodul ei binemeritatˮ și, în acest sens, solicită respectivul ca localitatea să fie declarată localitate cu risc deosebit și să stea în atenția deosebită a prefectului, pentru reîntronarea liniștii și curmarea actelor fără de lege.

„Sarcinile și nivelul de retribuire a organelor însărcinate cu asigurarea liniștii și conviețuirii în siguranță să fie stabilite la propunerea primarului și a Consiliului Local.

La nivelul postului de poliție comunal și al primăriei să funcționeze câte un afiș cu mediatizarea celor certați cu legea prin acte antisociale, și cei care stau în localitate fără să aibă domiciliu stabil și acte în regulă să fie scoși din rândul locuitorilor comunei.

Totodată, declararea localității ca zonă defavorizată, pentru atragere de capital și chiar de noi locuri de muncă pentru forța de muncă disponibilă.ˮ

Și, ca locuitor al comunei, îmi exprim speranța că multiplele probleme ce perturbă viața de zi cu zi a comunității comunei vor fi auzite de organele competente, pentru a găsi soluții adecvate și măsuri în consecință.

N-aș dori, doamnă președinte, ca intervenția mea să tulbure apele, eventual, dar doresc să ajungă la domnul ministru al administrației și internelor și la domnul ministru al justiției, în așa fel ca organele din județul Brașov să fie sensibilizate pentru restabilirea ordinii publice de acolo.

Este de datoria noastră, de altfel, a tuturor oamenilor politici, să atenționăm organele abilitate în cazul în care se întâmplă evenimente grave în zona pe care o cunoaștem, în care trăim ori avem cunoștință despre problemele celor de acolo, în a nu da curs unor evenimente, care, ulterior, dacă nu se intervine în timp, nu vor mai fi stăpânite de nimeni. Vă mulțumesc pentru atenție.

Mulțumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PD-L și îl invit la microfon pe domnul deputat Victor Boiangiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Încerc, prin declarația mea politică, să arăt de ce acordul cu FMI este important pentru România.

Putem să remarcăm zilnic efectele crizei economice și financiare globale asupra României și asupra societății românești. Afacerile trenează sau se închid, oamenii își pierd locurile de muncă sau trăiesc în nesiguranță cu privire la viitor.

Nimeni nu știe, nimeni nu poate să spună exact când va fi inversată această tendință și când vor reporni economia românească și investițiile din mediul privat sau când vor reapărea, la un nivel susținut, investitorii străini sau slujbele pentru cetățenii români.

Acest moment – care sper să apară cât mai repede, spre binele României – nu o să vină de la sine, ci trebuie pregătit, trebuie ajutat să apară și este, în primul rând, responsabilitatea noastră, a decidenților și a celor care guvernează, să îl facilităm.

Acordul de împrumut pe care Guvernul l-a agreat cu Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și alte organisme financiare internaționale este un reazem foarte important pentru România în această perioadă foarte grea și felicit Guvernul pentru această mișcare înțeleaptă și promptă. ## Doamnelor și domnilor,

Leul românesc s-a întărit de când s-a anunțat semnarea acordului cu FMI.

Vedem cum, pe rând, alte state din Uniunea Europeană din regiune recurg la același gen de acord, iar monedele lor se întăresc. Ultima țară în această situație este Polonia. Nu cred că este întâmplător și consider că este aceeași reacție sănătoasă din partea mediului financiar și de afaceri, de încredere în perspectivele de refacere economică, sub garanția unui flux financiar acoperitor.

Acordul cu FMI și cu Comisia Europeană reprezintă un indice de stabilitate, de echilibru și ne asigură pe noi toți, pe cetățenii români, dar și pe partenerii externi, că politicile Guvernului nostru vor putea să lucreze, să dea rezultate, fără să fie amenințate de conjuncturile nefaste ale crizei, de speculații financiare sau de lipsuri temporare de lichidități.

Acordul nu mai este ceea ce era în ʼ90. Cred că FMI-ul, cât și guvernanții au învățat din lecțiile trecutului, iar acum sunt finanțate economii care au dovedit că funcționează și au putere de restabilire și dezvoltare.

În această perioadă apare cu atât mai importantă necesitatea continuării reformelor administrative. Suntem siliți de criză și de dorința de a îmbunătăți societatea românească să fim mai eficienți, să cântărim de două ori, de trei ori fiecare resursă cheltuită, să îmbunătățim mediul de afaceri și absorbția fondurilor comunitare.

Insist pe rolul administrațiilor locale în ieșirea din criză. La acel nivel, trebuie să fie absorbită majoritatea fondurilor din partea Uniunii Europene și tot aici sunt și problemele cele dificile, dar și oportunități dintre cele mai mari de dezvoltare.

Vreau să subliniez în acest cadru lumea satului, lumea rurală, care este cel mai mare rezervor de creștere a României. Administrațiile din această zonă trebuie să fie cât se poate de îndrăznețe în a-și însuși dezvoltarea în comunitate, în a propune proiecte Guvernului, iar băncilor, investitorilor le recomand să se uite cu mai mare atenție către mediul rural. Sunt oportunități în domeniul modernizării agriculturii, al turismului, al dezvoltării infrastructurii rurale, al energiilor regenerabile și mediului, iar reformele în aceste domenii vor continua, cu sau fără criză.

## Doamnelor și domnilor,

Acordul de împrumut cu FMI și Comisia Europeană ne oferă o garanție de echilibru în finanțe și economie, o „umbrelă” pentru vremurile proaste pe care le traversăm. Nu va fi însă ușor să ieșim din criză, ci va fi la fel de greu în fapt, pentru că va trebui să mergem tot pe picioarele noastre, și nu pe alte altora.

Ni s-a acordat un cec în alb. Depinde de noi dacă știm să-l folosim și, în acest sens, trebuie să lucrăm și să muncim foarte mult.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian, Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Vă mulțumesc. Doamnă președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi are titlul „Riscăm un deficit excesiv?”

Dacă la finele anului trecut încă mai existau umbre de îndoială în privința crizei financiare, care ar putea sau nu să

afecteze economia României, astăzi, mai mult ca oricând, putem spune că ea este o certitudine pentru noi toți. Afectează afacerile private mici sau mari, vânzările, consumul, exporturile, construcțiile și, nu în ultimul rând, acțiunea guvernamentală, prin reducerea veniturilor înregistrate la bugetul de stat. Când spun asta mă refer la cifrele din ce în ce mai pesimiste pe care le primim lunar fie de la Institutul Național de Statistică, fie de la Ministerul de Finanțe și care ne dau imaginea cea mai fidelă a situației economice pe care o traversează România astăzi.

Ieri eram informați că, numai în primul trimestru al anului, veniturile colectate din impozitul pe profit au scăzut cu 13,8%, respectiv 339 milioane de lei, față de aceeași perioadă a anului trecut, iar veniturile colectate din taxa pe valoarea adăugată au coborât cu 16,9%, respectiv cu 1,7 miliarde lei.

Pe ansamblu, bugetul general consolidat a înregistrat, numai în acest interval, un deficit de 8,29 miliarde de lei, adică 1,56% din PIB, ca urmare a scăderii veniturilor cu 6,2% față de anul trecut și a creșterii cheltuielilor cu 14,2%.

Cifrele seci pe care ni le furnizează aceste instituții nu pot să nu ne pună pe gânduri atâta vreme cât Guvernul României luptă pe toate căile și cu toate instrumentele să mențină locurile de muncă ale românilor, să protejeze categoriile sociale defavorizate și, mai ales, să angajeze cel mai mare efort investițional public din istoria postdecembristă a României.

Nu trebuie să uităm că România a pornit deja pe un drum, acela al adoptării monedei unice în perspectiva anului 2014, iar condiția controlului deficitului bugetar nu este negociabilă. Cu toate acestea, vă rog să apreciați faptul că Guvernul României nu a apelat la nicio modificare fiscală care să afecteze în sens crescător nici cota unică, nici taxa pe valoarea adăugată și nici să împovăreze contribuțiile pentru asigurări. Mai mult, Ministerul de Finanțe dorește o diminuare a numărului excesiv de taxe existent astăzi.

Ceea ce ne poate salva de riscul de deficit bugetar excesiv este, cu siguranță, o mai bună colectare a tuturor taxelor și impozitelor datorate statului. Cred și sper că fiecare dintre dumneavoastră a înțeles atât rațiunile, cât și obiectivele urmărite de propunerea privind impozitul forfetar, pe care numai cei de rea-credință sau neavizați au înțeles să-l critice.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiași grup parlamentar, îl invit la microfon pe domnul deputat Dan Radu Zătreanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi are titlul „Alegerile unificate, singura soluție”.

Vin în fața dumneavoastră pentru a-mi exprima poziția cu privire la un subiect ce se propagă din ce în ce mai insistent în media: posibilitatea ca alegerile prezidențiale să fie cuplate cu alegerile europarlamentare și să aibă loc pe 7 iunie. Este o idee care are la bază, în primul rând, rațiuni de ordin economic, dar nu numai, după cum voi arăta în cele ce urmează.

Se știe că orice scrutin presupune alocarea de resurse bugetare considerabile, fapt ce va accentua insuficiențele pe care le resimțim acum. Ne așteptăm la stagnare, dacă nu chiar la regres pe plan economic, la lipsă de lichidități, la reticența investitorilor, după cum prognozează analiștii. Or, știm bine cât ne costă un astfel de scrutin. Să ne aducem aminte că, pentru alegerile parlamentare din toamna trecută, suma alocată a fost de 164 de milioane de lei, adică peste 40 de milioane de euro, la care mai adăugăm încă vreo 50 de milioane de euro pentru localele din vară și, iată, ne apropiem de suta de milioane de euro, bani pe care i-am cheltuit anul trecut cu alegerile. Așadar, o suprapunere a scrutinului europarlamentar peste cel prezidențial va permite economisirea unei sume importante, sumă ce poate fi redirecționată spre soluționarea unor probleme reale de pe agenda populației. Totodată, am avea de câștigat un timp prețios în care să ne ocupăm de combaterea efectelor crizei mondiale la nivelul economiei românești.

Guvernul, instituția prezidențială, Parlamentul și autoritățile locale trebuie să lucreze pentru accelerarea reformelor structurale în domeniile prioritare. Acestea ar trebui să fie acum pe primul loc, nu o continuă campanie electorală.

Cele două scrutine de anul trecut și cele încă două care se prefigurează în acest an au generat și vor genera reticență în rândul investitorilor și vor antrena scăderi masive pe bursă, scăderi specifice oricărei perioade de incertitudine. Desigur, democrația presupune costurile sale, dar prin comasarea celor două teme electorale nu vom împiedica cu nimic exercițiul democratic.

## Stimați colegi,

Dacă nu am judeca înfierbântați de orgolii politice, am putea să luăm în considerare următorul aspect: cuplarea scrutinelor ar avantaja și prezența la votul pentru Parlamentul European, care, dacă ar fi organizat solitar, ar bate, cel mai probabil, orice record anterior de absenteism. Până acum, Comisia Europeană recomanda decuplarea alegerilor pentru Parlamentul European de orice alt tip de vot popular, însă acum, când prognozele la nivelul întregii Uniuni vorbesc despre o prezență medie de 10%, îndemnul s-a inversat. Statelor le este recomandat să facă orice pentru o prezență mai bună, prezență care să confere o mai mare legitimitate forului european (și avem exemplul Bulgariei). Așadar, ca imagine externă, o prezență mai mare decât media europeană ar evidenția România.

Motivul pentru care această propunere nu este împărtășită de unii adversari politici ține de teama unora că devansarea prezidențialelor ar anula speranțele de impunere a unor figuri noi. Or, cei care s-au exprimat împotriva acestei idei sunt, cu siguranță, perfect conștienți de faptul că sunt aproape nule șansele ca un om providențial pentru România să apară brusc, chiar și fără această devansare a alegerilor, și asta, pentru că sistemul politic românesc nu are încă vigoarea să-l producă.

Ideea că alți candidați nu vor avea timpul necesar să se pregătească până în iunie nu se susține, căci, după cum bine știm, nu în pragul scrutinului se pregătește un partid de alegeri, ci imediat după ce le-a pierdut pe cele precedente.

## Stimați colegi,

Contestatarii acestei idei își fac calcule nu în privința a ceea ce ar avea candidații lor de câștigat dacă prezidențialele s-ar ține în toamnă. Nu contabilizează nici cât ar avea țara de câștigat prin economia care s-ar putea face. Un singur lucru interesează, și anume cât ar avea președintele Băsescu de pierdut dacă ar mai înfrunta criza încă vreo câteva luni.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Am speranța că atât discuțiile purtate pe marginea acestui subiect, cât și deciziile pe care le vom adopta împreună vor

demonstra că viața politică românească evoluează în spiritul atenuării contradicțiilor, al ameliorării tensiunilor politice, conform noilor modele politice consensuale. Vă mulțumesc.

## **Doamna Daniela Popa:**

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Daniel Oajdea, Grupul parlamentar al PD-L, este în sală?

Nu este.

Nici domnul deputat Valeriu Tabără.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Gabriel Tița-Nicolescu. Nu este în sală.

Din partea Grupului PNL? Nu.

Vă anunț că o serie dintre colegii noștri au depus în scris declarațiile lor politice, și anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L: George Ionescu, Daniel Buda, Mircia Giurgiu, Claudia Boghicevici, Dumitru Pardău.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Ștefan Valeriu Zgonea, Liviu Bogdan Ciucă, Mihai Cristian Apostolache, Costică Macaleți, Mircea Dușa, Adrian Mocanu, Ion Dumitru, Marian Ghiveciu, Ioan Stan, Cornel Itu, Florin Iordache, Daniela Popa, Mocanu Vasile.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Eugen Nicolăescu, Andrei Dominic Gerea, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Neculai Rebenciuc, Cristian Burlacu, Radu Bogdan Țîmpău, Titi Holban, Gigel Știrbu, Virgil Pop, Horea Dorin Uioreanu, Viorel Buda, Cristian Adomniței și Florin Țurcanu.

Iar din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Mircea Grosaru.

A mai venit, totuși, cineva în sală care dorește să-și susțină declarația politică? Nu.

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de azi se referă la centrele de permanență din mediul rural.

Centrele de permanență sunt asocieri de medici de familie care asigură asistența medicală de urgență pentru persoanele dintr-un anumit teritoriu arondat unor cabinete. Funcționarea unui centru de permanență este asigurată de medicii de familie dintr-o zonă care, în afara programului, asigură acest serviciu de urgență. Acestea sunt necesare mai ales zonelor cu deficit de medici de familie sau unor sate, precum Adășeni sau Dimăcheni, care nu au cabinete medicale pe raza localității.

Din nefericire, din șapte astfel de centre de permanență din mediul rural din județul Botoșani nu a mai rămas niciunul funcționabil și cu contract încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate, ceea ce nu le asigură deconturi pentru nimic.

În lipsa acestora, oamenii din comunele mai izolate sau din zonele cu puțini medici de familie trebuie să apeleze direct la ambulanță pentru a fi transportați la spital pentru a primi asistență medicală. Și cum drumurile sunt anevoioase și distanțele mari, lipsa acestor centre de permanență se observă cu ușurință. În cazurile mai grave, în care șansele pacienților scad cu fiecare clipă în care nu beneficiază de asistență medicală de urgență, viețile sătenilor sunt puse în pericol, și asta trebuie să determine autoritățile să ia măsuri urgente și ferme. În prezent, numeroși medici fac apel și încearcă să contribuie la înființarea acestor centre care asigură asistență medicală de urgență mai ales în zonele în care sunt puține cabinete medicale. Reînființarea acestor centre de permanență va eficientiza acordarea asistenței medicale în județ și va scuti și pe cei de la ambulanță de o avalanșă de solicitări, mai ales din zonele îndepărtate din județ, și va ajuta la salvarea de vieți în cazurile cele mai grave.

Iată de ce fac un apel la autoritățile județene și naționale să-și intensifice eforturile de susținere a eforturilor medicilor, astfel încât centrele de permanență din mediul rural să poată fi finanțate și activitatea acestora să fie redeschisă pentru ca atât cetățenii, cât și medicii să beneficieze de servicii medicale la un nivel normal.

„Rectificare bugetară, în minus pentru PSD și FMI”

Dacă în urmă cu numai o lună, Guvernul Boc trecea prin Parlamentul României, votând la unison, cu mare entuziasm în coaliție, un buget care nu avea nicio legătură cu realitatea anului 2009, același Guvern vine acum și ne pune spăsit pe masă o uimitoare rectificare bugetară în minus, dar necesară, mai ales pentru majoritatea ministerelor aflate în curtea PSD.

Tăieri de fonduri sunt acum posibile de la educație, sănătate, administrație, agricultură, dar nu de la turismul inventat special pentru un anume personaj de poveste, domeniu absolut de neclintit din punct de vedere rectificativ în jos, oricât ar fi austeritatea de clamată în Guvern, și nici de la dezvoltarea regională a celui mai serios ministru PD-L-ist.

Aceste fonduri nu erau necesare în Legea bugetului pentru continuarea proiectelor începute de guvernarea precedentă, dar acum sunt bine-venite pentru județe, căci vor fi împrăștiate rapid în localitățile portocalii și astfel efectul benefic va fi imediat perceput în campaniile care urmează.

Constatăm cu regret că acest Guvern nu-și poate menține promisiunile nici măcar o zi, iar legile în vigoare nici măcar o lună, de vreme ce Legea bugetului, aprobată la sfârșitul lunii februarie anul curent, prevedea un deficit de numai 2% din PIB pentru anul 2009, împotriva tuturor avertismentelor noastre, ale liberalilor, și ale oficialilor europeni, că acest lucru este doar o fantasmagorie PD-L-isto–PSD-istă de moment, iar acum, în aprilie, avem parte deja de un deficit de 1,6% din PIB doar pentru primele trei luni ale anului.

Avem acum dovada faptului că acest Guvern este incapabil de a evalua corect realitatea economică a țării, de a gestiona cu responsabilitate probleme dificile cu care ne confruntăm încă din toamna anului trecut, de a veni cu un plan coerent de măsuri anticriză cu aplicabilitate imediată.

Guvernul Boc a trecut în prezent de la promisiuni de campanie și programe de guvernare mincinoase la alt tip de promisiuni, mai dure, pentru liniștea FMI: „Vom reduce cheltuielile cu peste 1,5 miliarde euro, vom disponibiliza zeci de mii de bugetari, le vom lua acestora sporuri, prime și tot ce se mai poate lua din această zonă, vom crește pensiile, foarte puțin, nesemnificativ, dar vom crește taxele, impozitele și rata inflațieiˮ.

După numai trei luni de guvernare, domnul Boc și coaliția din care face parte ne demonstrează foarte clar lipsa unei minime voințe politice de a găsi soluții care pot fi implementate rapid pentru a salva economia românească, de a veni cu o reală strategie necesară României pe termen scurt și mediu.

Este acum cât se poate de limpede că între nivelul veniturilor prevăzute în Legea bugetului pe anul 2009 și colectările reale există deja o diferență impresionantă, de peste 20%, fapt care ne va conduce spre o scădere

semnificativă a veniturilor prognozate, de peste 5 miliarde de euro. Și astfel domnul Boc și echipa sa au avut grijă să transforme în certitudine situația aproape dezastruoasă din punct de vedere economic a României, după aceste trei luni de guvernare ineficientă, iresponsabilă și demagogică.

România nu are, din păcate, în acest moment, un Guvern capabil să recunoască realitatea cu care ne confruntăm: avem nevoie de o strategie de dezvoltare pe termen scurt și mediu, avem nevoie de măsuri eficiente și credibile care să pună în mișcare economia, avem nevoie de o nouă lege a bugetului, și nu de o rectificare pompieristică, care peste o lună ne va aduce în același stadiu de dezastru.

„«Turism forțat» pentru mai mult de 100 de inspectori guvernamentaliˮ

După ce Guvernul Boc a intenționat, imediat după instalare, politizarea în regim de urgență a prefecților și subprefecților, în virtutea necesității implementării plenare a carnetelor de partid la conducerea județelor, acesta a renunțat subit, constatând ulterior că semnalele venite dinspre Comisia Europeană nu sunt, în niciun caz, de susținere a unei asemenea idei destabilizatoare a administrației publice, care ar fi pus în dificultate România după ce, în prealabil, ne asumasem depolitizarea acesteia în anul 2005, în timpul guvernării Tăriceanu, prin promovarea Legii nr. 304, care prevedea ca, din anul 2006, prefecții să devină înalți funcționari publici.

Astfel, prin Legea nr. 304, prefecții nu mai puteau fi demiși pe criterii politice, fiind în acest mod realizat cu succes un efort de preaderare a României la Uniunea Europeană în ceea ce privește depolitizarea funcțiilor publice.

Însă domnul Boc a uitat rapid că acea lege a fost promovată chiar cu concursul unui coleg al Domniei Sale de partid, și anume ministrul PD-L Vasile Blaga, care deținea atunci portofoliul internelor și reformei administrative și care fusese foarte vocal la acea vreme în ceea ce privește subiectul depolitizării administrației publice. Dar același ministru a fost apoi lovit de amnezie, ca și premierul Boc care a susținut vehement la începutul instalării sale în funcție că „prefectul trebuie să fie un om politic, un om de încredere al partiduluiˮ, după care s-a răzgândit și a reluat tema apoliticului explicând că „prefecții exercită controlul de legalitate și de aceea ei trebuie să rămână în corpul înalților funcționari publici și să rămână apoliticiˮ.

Și așa, după mai multe episoade de răzgândeli bociene, Guvernul actual a găsit o altă modalitate de a duce la îndeplinire scopul politic al partidelor aflate în coaliția guvernamentală, și anume acela de a-și numi reprezentanții în conducerea prefecturilor, prin înlăturarea tuturor prefecților și subprefecților în funcție și transformarea acestora în inspectori guvernamentali, în baza principiului mobilității. Nimic de zis la prima vedere, dar nu este vorba de o persoană, două, trei.

S-a găsit de cuviință ca printr-o ordonanță de urgență să fie înființate 100 de posturi de inspectori guvernamentali, ducând în derizoriu prin această decizie ideea desființării Cancelariei premierului și implicit a mediatizării intense a reducerilor de cheltuieli realizate prin acest demers.

Și mai mult, „turismul forțatˮ la care sunt obligați acești inspectori guvernamentali, prin mutarea lor în posturi aflate la sute de kilometri de casă, ce implică cheltuieli de cazare și transport, nu justifică în niciun caz necesitatea stringentă a unei mai bune gestionări a banului public, în această perioadă grea pentru România din punct de vedere economic și financiar.

Unde sunt toate acele măsuri vehiculate intens și cu sonorul la maximum de domnul Boc în ceea ce privește reducerea drastică a tuturor cheltuielilor inutile, utilizarea banilor foarte puțini rămași pentru protecție socială și investiții, bani care oricum sunt aproape pe cale de dispariție în vistieria statului?

Care mai este rațiunea unei rectificării bugetare, în sensul reducerii cheltuielilor tuturor instituțiilor publice, dacă domnul Boc ia cu o mână de la un minister și cheltuiește înzecit la Guvern prin punerea în aplicare a unor astfel de ordonanțe, hotărâri sau decizii fără niciun fundament economic, ci doar strict politic?

Cred că răspunsul este unul singur: avem un Guvern și, mai ales, un premier al cărui singur principiu de guvernare este demagogia.

Tot acest demers costisitor va avea o singură consecință: ca acești funcționari publici puși în dificultate prin detașări la sute de kilometri de domiciliu și pe alte domenii decât cele în care au pregătire să demisioneze de bunăvoie, pentru a face astfel loc altor inspectori guvernamentali, posesori virtuali de carnet de partid de o anumită culoare agreată.

„Doar doamna ministru Udrea are «cuvânt» în Guvernul Bocˮ

Ce poate fi mai important de susținut și promovat în acest prim an de guvernare pedelisto-pesedistă, indiferent cu ce sacrificii, decât turismul de propagandă al doamnei Udrea, ridicat acum la nivel de prioritate bociană?

Absolut nimic, după cum se poate lesne constata: nici educația sau profesorii, nici investițiile în infrastructură – peste 800 de kilometri de autostrăzi promise rămân în așteptare –, nici cele în domeniul sănătății – spitale, aparatură medicală, programe pentru pacienți – și nici măcar agricultura care ar trebui acum să fie ridicată la rang de cel mai important obiectiv strategic al României, în această grea perioadă de criză pe care o traversăm.

Dar altele sunt prioritățile guvernamentale în acest moment: doar a fost înființat un minister al turismului, special pentru a fi demonstrată urgența demarării cu tam-tam a tuturor proiectelor turistice visate de doamna Udrea până la momentul învestirii: insule artificiale, turism ecumenic doar în Bucovina domnului Flutur, tichete de vacanță cu trasee prestabilite în biroul de la minister, căutarea brandului de țară prin castelele bântuite de Dracula sau dezgroparea izvoarelor terapeutice bucureștene, mai pragmatice și de viitor... căci celelalte vechi stațiuni balneoclimaterice nu mai au potențialul necesar de vindecare. Și, astfel, putem avea acum liniștiți parte de cea mai răsunătoare și responsabilă promovare turistică marca Elena Udrea, de care nu visam vreodată să fim legați în vreun fel noi, românii!

Avem tichete de vacanță în rectificarea bugetară ce se vrea austeră, chiar dacă FMI spune că nu e cazul anul acesta să facem o astfel de cheltuială inutilă, avem acum, în prag de Sărbători Pascale, cu concursul inovativ al domnului Flutur, mare președinte de consiliu județean sucevean, un drum al ouălor încondeiate, care să fie descoperit de doamna Udrea în Bucovina, deși dumneaei ar trebui să descopere mai întâi infrastructura necesară turiștilor, cu drumuri jalnice în zona respectivă și în multe alte zone cu potențial, avem spectacole special puse în scenă și tot tacâmul necesar minuțios regizat, astfel încât doamna ministru să fie mândră și fericită că are onoarea de a inaugura cu fast PD-L-ist un

important proiect de promovare a turismului ecumenic bucovinean.

Dar poate ar fi bine să-i amintim doamnei Udrea că era mai important, și decent chiar, mai ales acum, în prag de sărbători, ca toate aceste proiecte să fie inițiate doar pentru turiști, fie ei români sau străini, fără trâmbițări și inaugurări propagandistice, pline de scenarii PD-L-iste și reflectoare special montate în peisajul... fluturian și să-i lase pe aceștia să descopere în tihnă minunățiile bucovinene, dobrogene sau chiar cele din Țara Moților, pe care dumneaei a uitat-o cu desăvârșire, deși ar avea multe de promovat și aici.

Cu regret vă comunic, domnilor profesori, că trebuie să fiți consecvenți cu actualul Guvern și să jurați că nu aveți nevoie de salarii mărite, de locuri de muncă păstrate integral sau de infrastructură școlară îmbunătățită. Nu reprezentați o prioritate! E mai bine să vi se înghețe salariile, să fiți pensionați în masă sau să predați mai puține ore pentru că, oricum, puteți sta liniștiți în perioada următoare, aveți de primit cel mai important cadou anul acesta, ca premiu de consolare: tichetele de vacanță ale doamnei ministru Udrea, care vă vor vindeca de tot stresul acumulat peste an și vă vor transforma în turiștii beneficiari ai proiectelor special gândite pentru dumneavoastră!

Și cum turismul este cel mai important obiectiv bocian, udrian... și cum mai doriți, trebuie să vă simțiți minunat deoarece vacanța de vară vine cu cel mai generos concediu de care ați avut parte până în prezent și, cu siguranță, nu vă veți mai putea dori altceva timp de patru ani.

Tema: „Investiția în educația tinerilor din Republica Moldova reprezintă cheia integrării europene a fraților noștri de peste Prut”

Evenimentele care s-au petrecut în Republica Moldova, după scrutinul electoral de săptămâna trecută reprezintă una dintre cele mai clare și mai convingătoare expresii ale regimurilor totalitare.

I-am văzut pe tinerii moldoveni manifestând contra comunismului de tip bolșevic, de care s-au săturat și pe care doresc să-l arunce acolo unde îi este locul, adică în negura istoriei. Dar, în același timp, nu trebuie să uităm că, în Republica Moldova, alegerile au fost câștigate de către comuniști. Probabil că alegerile au fost fraudate, cu atât mai mult cu cât manifestările ulterioare ale liderilor comuniști de la Chișinău n-au oferit nici cea mai mică garanție asupra faptului că ar putea respecta măcar minimele norme ale democrației. Dar, totuși, au fost votați de suficienți alegători și nu întâmplător, în ziua alegerilor, la Chișinău circula sloganul: „Ascundeți pașaportul bunicii!” Altfel spus, tinerii erau pe deplin conștienți de faptul că deceniile de rusificare și de contaminare ideologică au amprentat extrem de negativ în ceea ce privește capacitatea generațiilor îmbătrânite de a putea discerne fenomenul electoral într-un mod democratic.

Având în vedere cele arătate mai sus, am convingerea că singura șansă a fraților noștri de peste Prut de a se integra în Europa Unită stă în mâinile tinerei generații. Fără a ne implica în problemele interne ale țării vecine, putem veghea la educarea tinerei generații în spiritul valorilor democratice. Există numeroși studenți moldoveni care învață în diferite centre universitare de la noi din țară. Este obligația noastră, morală și de sânge să-i sprijinim în demersul lor educațional, să-i ajutăm să devină, alături de noi, adevărați cetățeni europeni.

„Propaganda doamnei Udrea, desființată de către propriul Guvern”

În ultima vreme asistăm la o serie de bâlbe ale actualului Guvern.

Nu mai departe de începutul acestui an, noul ministru al turismului, doamna Udrea, anunța, cu mult aplomb, o inițiativă care va revoluționa serviciile de turism din România și va revigora turismul intern: este vorba de introducerea tichetelor de vacanță. Însă Guvernul a pregătit un proiect de ordonanță de urgență, în acord cu noile condiții de austeritate, în care menționează că niciuna dintre autoritățile și instituțiile publice nu vor mai putea acorda tichetele de vacanță și tichetele-cadou până la sfârșitul anului 2009.

Din punctul nostru de vedere, al liberalilor, această inconsecvență a Executivului la nivelul deciziilor este dăunătoare și bulversează agenții economici implicați în acest proces, precum și beneficiarii acestor tichete. Să nu uităm că această ordonanță se află în procesul legislativ la Camera Deputaților, după ce a fost adoptată de Senat. Acum ne așteptăm să vină din urmă un nou act normativ care să blocheze această ordonanță un an. Este mai rău decât în anii ʼ90, când eram criticați pentru instabilitate legislativă, iar investitorii evitau cât puteau România.

Pe lângă această bâlbâială a Guvernului, această ordonanță este una dedicată exclusiv firmelor din turism. Nu ar fi nimic rău în asta dacă s-ar avea în vedere și interesul beneficiarilor, adică al angajaților și angajatorilor, dar acest lucru nu se întâmplă.

În art. 1 al acestei legi se stipulează clar: „... pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salariat...”. Nimeni nu spune să nu încurajăm operatorii din turism și să adoptăm măsuri de stimulare a acestui domeniu. Considerăm că există și alte metode pentru a stimula turismul, mai degrabă prin investiții în infrastructură. Aceasta ar fi cu adevărat o gură de oxigen acordată turismului românesc.

Din declarațiile doamnei Udrea reiese faptul că prin acest act normativ s-a dorit să se lase la latitudinea angajatorilor acordarea acestor bonuri, lucru care nu transpare din lectura textului ordonanței. De aceea propun introducerea unui nou alineat în care să se prevadă în mod explicit posibilitatea ca angajatul să opteze între aceste tichete și alte drepturi bănești, cum sunt primele de vacanță, la care avea dreptul până acum. Nu putem îngrădi dreptul de opțiune al salariatului.

În ceea ce privește categoria funcționarilor publici, situația este puțin mai complicată, pentru că dacă s-ar aplica această ordonanță, această categorie ar pierde un drept reglementat prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public. În alin. (2) al art. 35 al acestei legi se precizează că „Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.”

Dacă nu avem grijă și nu punem în acord actele normative, există riscul să creăm un haos legislativ din care vom ieși cu greu. Să nu uităm că, până la data de 31 decembrie 2006, prevederile referitoare la acordarea primelor, cu ocazia plecării în concediul de odihnă, au fost suspendate prin legile bugetare anuale, iar anul trecut aceste drepturi salariale au trebuit plătite din urmă de fostul Guvern.

Pentru a preîntâmpina astfel de situații, cred că este bine-venită o completare a legii cu un alineat în care funcționarii publici să aibă garantat acest drept la primă în continuare.

„Pledoarie pentru interzicerea organismelor modificate genetic”

Aduc în discuție încă o dată o temă care în acest moment este trecută, în liniște și premeditat, cu vederea de către factorii responsabili, respectiv autoritățile publice, este vorba despre produsele alimentare și nealimentare obținute prin prelucrarea organismelor modificate genetic. În calitate de parlamentar am inițiat o propunere legislativă pentru reglementarea situației, precum și mai multe declarații politice, întrebări și interpelări adresate ministerelor de resort, pentru a-mi comunica parametrii reali ai acestor culturi modificate genetic și impactul lor asupra sănătății populației.

Am primit răspunsuri referitoare la faptul că legea română nu reglementează punerea pe piață a produselor procesate – alimentare sau hrană pentru animale – obținute din plante modificate genetic, de exemplu: uleiul obținut din soia, șroturi de soia etc., iar plantele modificate genetic cultivate în România reprezintă un risc „neglijabilˮ, beneficiind de prevederi speciale, care transpun legislația specifică a Uniunii Europene în domeniu.

Dar iată care este situația în Uniunea Europeană, problematica ingineriei genetice fiind foarte controversată, oficialii europeni încercând să creeze un cadru legal cât mai complet în domeniu pentru a înlătura orice temere a consumatorului european față de plantele modificate genetic. Astfel, în 2003, Parlamentul European și Consiliul Europei adoptau Regulamentul 1829 privind alimentele și hrana pentru animale, modificate genetic, care obliga firmele producătoare de alimente modificate genetic să facă teste și să le publice. Numai că, în momentul de față, acest lucru nu se întâmplă.

Această situație confuză din Uniunea Europeană se transpune și în România, care a devenit un însemnat producător și consumator de organisme modificate genetic, asta din cauza faptului că nu avem o legislație adecvată în domeniu și a lipsei informării consumatorilor. Potrivit „Greenpeaceˮ, în România, pe lângă soia modificată genetic, se mai comercializează și cartofi, orez, porumb și prune modificate genetic, iar autoritățile competente „închid ochiiˮ la o problemă atât de gravă, cetățenii devenind cobai pentru aceste produse, constatându-se că cei care consumă OMG-uri sau lucrează cu acestea pot suferi afecțiuni foarte grave ale rinichilor, ale pancreasului sau ale sistemului nervos, mărirea riscului de avort la femei, precum și nașterea copiilor cu malformații genetice.

Riscurile pe termen lung asupra oamenilor, animalelor și solului nu sunt cunoscute, însă studiile arată că, pe termen scurt – trei luni – există semne de toxicitate în organele interne, ficat și rinichi, la animalele testate, iar toxina produsă de porumbul modificat genetic are efecte negative asupra speciilor nevizate și asupra solului. Aceleași argumente au fost folosite și de către Stavros Dimas, comisarul european pentru mediu, pentru a bloca alte soiuri de porumb modificat genetic de același tip care produce toxina Bt.

Conștientizând pericolul pe care îl reprezintă cultivarea porumbului modificat genetic, cinci state membre ale Uniunii Europene – Franța, Austria, Ungaria, Polonia și Grecia – au interzis deja importul și cultivarea MON810. De asemenea, articolul 23 din Directiva Europeană 2001/18/EC permite statelor membre ale Uniunii Europene să folosească clauza de salvgardare pentru a interzice plantele modificate genetic autorizate în Uniunea Europeană.

Problema devine gravă dacă ne gândim că există magazine de produse naturiste care comercializează aceste produse obținute din plante modificate genetic. Deci așa-zisa valoare nutrițională îmbunătățită a organismelor modificate genetic nu este decât o poveste frumoasă, menită să ademenească credulii. Nu ne putem imagina cât de nelimitate pot fi efectele secundare și accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se joacă cu ordinea și echilibrul atât de fragil al celulelor vieții.

�

„Trebuie respectate drepturile personalului de specialitate juridică din cadrul instanțele judecătorești”

Justiția română este într-un proces de reformă și revitalizare care presupune organizarea pe noi baze a actului de justiție prin respectarea, în primul rând, a drepturilor celor care contribuie la înfăptuirea justiției. Cu toții știm că volumul de muncă din instanțele românești este foarte mare raportat la numărul de judecători, procurori și personal de specialitate existent în instanțele românești. Dacă magistrații au un sistem particular de salarizare, bine structurat și fundamentat, personalul de specialitate juridică din cadrul instanțelor judecătorești se confruntă cu mari probleme în ceea ce privește atât salarizarea, cât și condițiile de muncă. Lipsa spațiului de muncă, lipsa calculatoarelor și clădirile șubrede sunt tot atâtea probleme care îngreunează activitatea acestor oameni și, implicit, randamentul lor profesional. Majoritatea dintre ei au studii superioare juridice, iar cei mai tineri au absolvit Școala Națională de Grefieri. Tocmai din acest motiv, cred că nu este normal ca ei să fie remunerați cu o sumă care de cele mai multe ori este sub salariul unui șofer sau al unei femei de serviciu.

O justiție dintr-o țară care este membră a comunității europene nu-și poate permite să nu fie performantă și eficientă, dar cu astfel de condiții pentru cei care ajută la înfăptuirea actului de justiție nu se poate aspira la prea multe. Nu ne putem permite să ne batem joc de acești oameni care preiau 75% din volumul de muncă al judecătorilor, care lucrează, din cauza volumului mare de muncă, câte 10–12 ore pe zi și pe care Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești îi disprețuiește și umilește, cu atât mai mult cu cât restanțele salariale pe care ei le solicită au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, mă refer aici la sporurile de suprasolicitare neuropsihică.

Trebuie identificate de urgență o serie de măsuri de salarizare a personalului de specialitate juridică din instanțele judecătorești, începând cu recunoașterea și respectarea drepturilor obținute prin hotărâri judecătorești, drepturi care să se regăsească într-un nou pachet legislativ privind salarizarea în domeniul justiției, rațional fundamentat și care să corespundă realităților sociale actuale.

„Insuccesele doamnei Udrea”

La data numirii doamnei Elena Udrea în funcția de ministru al turismului, o țară întreagă se întreba care este legătura Domniei Sale cu acest domeniu, care este experiența deținută și mai ales care sunt proiectele pentru acest sector. Dacă la primele dileme nu avem nici acum un răspuns, la ultima întrebare ni s-a răspuns rapid: obiectivul major al doamnei ministru este revoluționarea turismului prin introducerea tichetelor de vacanță și încurajarea turismului ecumenic.

În ceea ce privește chestiunea tichetelor de vacanță, problema s-a simplificat foarte mult: deși actul normativ de reglementare a fost adoptat de către Senat și se află în dezbaterea Camerei Deputaților, deja surse guvernamentale anunță înghețarea programului pentru anul 2009. Deci

programul tichetelor de vacanță debutează cu stângul: nu există decât pe hârtie, nu se mai aplică. De asemenea, fiind deputat al unui colegiu din Suceava, cu largă tradiție în agroturism și de promovare a frumoaselor mânăstiri din nordul Moldovei, nu am resimțit în niciun fel beneficiile revigorării turismului ecumenic.

În afara câtorva reclame televizate care încurajau petrecerea sărbătorilor de Paști în Bucovina, nu a fost luată nicio măsură concretă. Aici vorbim despre posibilele contracte avantajoase cu mari agenții de turism, despre promovarea pe site-urile de profil ale agenților din turism, precum și despre facilități acordate pentru depășirea perioadei de criză.

Iată că, dacă am face un bilanț al primului trimestru de guvernare al doamnei Udrea, concluzia ar fi una singură: eșec în toate proiectele propuse.

## „Presa, pusă la zid de comuniști”

În virtutea rolului său, presa are obligația de a aduce la cunoștința publică toate informațiile de interes general supuse condiției ca jurnaliștii să acționeze cu bună-credință, astfel încât să furnizeze informații exacte și credibile, cu respectarea deontologiei jurnalistice. Presa are menirea de a fi martorul din umbră al evenimentelor, chemată să informeze în mod obiectiv asupra evenimentelor care se petrec. Acest drept de liberă exprimare noi, românii, l-am câștigat după evenimentele din decembrie 1989 și s-a consacrat ca un simbol al democrației. Presa românească a evoluat, devenind un pion indispensabil în viața publică, care își pune amprenta asupra activității noastre, a parlamentarilor, în special.

Cel mai mare pericol care afectează libertatea presei este, fără îndoială, cenzura informațiilor, în contradicție cu prevederile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede următoarele: „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seamă de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.”

Ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă în Republica Moldova, când mai mulți jurnaliști, inclusiv corespondenți ai televiziunilor din România, au fost supuși unor acțiuni de intimidare și de reducere a presei la tăcere, prin urmăriri demne de niște filme polițiste, cu scopul de îngrădire a accesului la informație, de hărțuire a presei, este în clară contradicție cu practicile europene menite să respecte principiile libertății presei și ale libertății de exprimare. În aceste condiții, putem vorbi de instaurarea unui regim restrictiv asupra unui șir de drepturi și libertăți care pot fi exercitate numai sub supravegherea partidului guvernant.

Efectul unor astfel de acțiuni nu poate fi altul decât acela de bumerang împotriva autorilor lor, deoarece atâta timp cât presa este și va rămâne a patra putere în stat, există certitudinea unui echilibru al puterilor, echilibru care ar fi denaturat prin cenzură și ar crea o gravă instabilitate politică.

Autoritățile moldovene ar trebui să înțeleagă că s-a depășit demult epoca în care mass-media loială puterii, docilă, se bucură de prioritate în ceea ce privește accesul la informația de interes public. În conformitate cu principiile unei societăți democratice și cu normele internaționale, în vederea asigurării unei libertăți reale a presei, autoritățile au un rol esențial în a reacționa pentru pedepsirea vinovaților în cazurile de agresiune împotriva jurnaliștilor, și nu numai, de intimidare și hărțuire a presei, de violare a dreptului de exprimare, de îngrădire a accesului la informația de interes public.

Rolul autorităților nu este nici pe departe acela de monopolizare a mass-media, ci acela de a crea cadrul instituțional corect astfel încât toate acțiunile de interes public să fie transmise în mod obiectiv și chiar negativ, dacă așa consideră mijloacele de presă.

Desigur, știm cu toții că rolul presei într-o societate democratică este vital, dar nu mai puțin important este modul în care știm să colaborăm, să dialogăm cu ea, transparența fiind un cuvânt-cheie al oricărei democrații tinere sau mature.

Îmi exprim regretul și consternarea cu privire la modul în care autoritățile moldovene au încercat să anihileze orice modalitate de transmitere a situației reale cu care se confruntă cetățenii acestei țări, să păstreze toate informațiile sub cenzura comunismului.

Însă un lucru este esențial de evidențiat, și anume acela că nu presa a fost promotorul acestor acțiuni declanșate pe fondul unui val de nemulțumiri constante, ci guvernanții.

Sigur, este greu de acceptat că după ani în care măsurile aplicate nu au fost contestate, nu au fost denigrate, acum a venit momentul ca și vocea cetățenilor să fie ascultată, cei care nu mai pot trăi în condițiile impuse de o putere comunistă cu tendințe dictatoriale.

Îmi exprim regretul pentru faptul că Republica Moldova a înțeles să trateze jurnaliștii cu dispreț și opresiune fizică. Cu toții suntem de acord că relația dintre presă și autoritățile statului trebuie să treacă prin corpul social, care este sursa de legitimitate a amândurora, dar presa nu impune opinia ei proprie, ci mediază formarea unei opinii comune care reflectă fidel evoluția unei societăți, în cazul de față, regresul statului vecin.

Ne preocupă reglementarea regimului juridic și procedura de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de statul român sau de organizațiile cooperatiste în perioada 6 martie 1945 până în prezent, și care au fost în proprietatea Confederației Generale a Muncii, a Consiliului General al Sindicatelor, a Uniunii Generale a Sindicatelor din România, inclusiv imobilele prevăzute în Decretul nr. 358/20.08.1949 al Ministerului Muncii și Prevederilor Sociale.

Astfel, statul român, rămas ultimul în Uniunea Europeană care nu a reglementat acest domeniu, își îndeplinește o obligație fundamentală, cu implicații majore pentru mișcarea sindicală.

Beneficiind de patrimoniul care le aparține de drept, sindicatele vor avea asigurată independența față de factorii politici sau economici și vor putea garanta respectarea drepturilor legitime ale forței de muncă din România. Această nouă dimensiune a sindicatelor va genera puternice efecte pozitive atât asupra eficienței economiei naționale, cât și asupra echilibrului social.

În urma dizolvării sindicatelor din perioada comunistă, nu a existat o soluție juridică de preluare a bunurilor imobile de la vechile structuri sindicale la cele constituite după reinstaurarea regimului democratic. Având o situație juridică incertă, acest vast patrimoniu imobiliar a fost expus, pe de o parte, încercărilor de preluare abuzivă și, pe de altă parte, unei degradări accelerate datorate inexistenței unui sistem coerent de finanțare și întreținere.

Am depus ieri la Biroul permanent al Camerei Deputaților o propunere legislativă privind regimul juridic al patrimoniului sindical din România. Prezenta propunere legislativă a fost elaborată în urma unui proces consultativ complex,

desfășurat împreună cu toate confederațiile sindicale din România, și aplică prevederile privind necesitatea elaborării unei legi speciale referitoare la patrimoniul sindical, conținute de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Restituirea bunurilor către Uniunea Națională pentru Preluarea Patrimoniului Sindical, persoană juridică ce urmează a fi constituită prin asocierea confederațiilor sindicale reprezentative, se va face în natură, iar în cazurile în care acest lucru nu este posibil vor fi stabilite măsuri reparatorii care se vor acorda în conformitate cu prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății justiției.

În scopul aplicării dispozițiilor prezentei propuneri legislative, se va constitui în subordinea Guvernului Comisia pentru stabilirea regimului juridic al imobilelor care au aparținut patrimoniului sindical, care va fi formată din președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sau un reprezentant desemnat de acesta, precum și câte un reprezentant al Ministerului Justiției, al Ministerului Economiei, al Ministerului Finanțelor Publice, al Secretariatului General al Guvernului, al Ministerului Internelor și Reformei Administrative și al fiecărei confederații sindicale reprezentative.

În consecință, am rugămintea ca grupurile parlamentare din Camera Deputaților să adopte această inițiativă legislativă, care recunoaște mișcarea sindicală din România, drepturile legitime asupra unui patrimoniu de care a fost privată în mod abuziv.

„Guvernul Boc, pitit în spatele Elenei Udrea”

Observând, zilele acestea, toate mișcările politice și administrative ale coaliției PSD–PD-L, nu pot să nu remarc că cei de la putere traversează cea mai puternică criză de imagine de la instalarea acestora în fruntea țării. Un sondaj recent al INSOMAR arată că premierul Emil Boc a pierdut aproape 20% din încrederea populației față de începutul anului, iar șeful său direct, președintele Traian Băsescu, a pierdut 14 procente. Aceste cifre ne arată două evidențe: în primul rând, ne demonstrează, fără tăgadă, că cei ce ne guvernează astăzi cu stângăcie i-au amăgit pe români cu promisiuni fără acoperire reală și, în al doilea rând, aceste cifre ne indică faptul că cetățenii României, exasperați de măsurile economice îngrăditoare pe care Guvernul Boc le aplică, le bat deja obrazul acelora care, în toamna anului trecut, arătau cum în țara noastră curge doar lapte și miere.

Asumându-și această realitate, acțiunile PD-L de a contracara căderea liberă în sondaje s-au regăsit, la cerere, pe lista de teme a ministrului prezidențial preferat, Elena Udrea, mandatată de președinte să scoată partidul din gaura neagră a picajului electoral.

În consecință, Guvernul Boc lucrează de câteva zile pe două fronturi, ca într-un tandem antagonic. Astfel, în vreme ce Guvernul propunea măsura agresivă a impozitului forfetar, Elena Udrea împărțea prin parcuri ciocolată și flori, alături de mezina Băsescu. Sau, în timp ce Emil Boc tăia cu sârg din bugetele ministerelor și se contra cu colegii săi socialdemocrați din Guvern, Elena Udrea le oferea românilor ouă supradimensionate de Paște, concerte la malul mării sau bucate tradiționale de sărbători.

Este clar ca lumina zilei că toate acțiunile pseudoelectorale ale Elenei Udrea au ca scop definitoriu „îndulcirea” măsurilor impuse de Guvernul Boc, dar și creșterea în popularitate a numelui Băsescu, însă am o veste proastă pentru voi, domnilor guvernanți: românii nu mai pot fi păcăliți cu orice. Nu se vor extazia la vederea ouălor supradimensionate de Paște din București, când știu că bucatele de pe masa de sărbătoare s-au împuținat vizibil. Nu vor merge la concert pe malul mării când știu că, prin grija actualei puteri, combustibilul s-a scumpit. Și nu vor accepta ciocolată în parc, știind că e otrăvită electoral.

Stimați guvernanți, nu ar fi mai simplu ca, în loc să creați o acțiune de imagine pozitivă pentru fiecare măsură nepopulară pe care o adoptați, să vă regândiți planul de acțiune, pentru a propune soluții anticriză reale și decente pentru români? Nu ar fi mai onest să nu vă mai ascundeți, de fiecare dată când aveți ședință de guvern, în spatele Elenei Udrea? Pentru că, în ciuda eforturilor dumneavoastră, românii vă văd, domnilor guvernanți. Și, după câte se observă, au început deja să vă taxeze politic pentru această lașitate.

„Declarații ministeriale tipice anilor ʼ50 și ʼ80”

S-a bătut mult monedă în ceea ce privește reforma clasei politice românești. S-a afirmat în ultimii ani, în special de către Președintele României și de către liderii PD-L, că alegerile în sistem uninominal vor conduce la o reformă a clasei politice românești, la creșterea credibilității politicienilor, a Parlamentului etc. Realitatea contrazice însă flagrant declarațiile pompoase anterioare, iar o contribuție esențială la actuala realitate o au tocmai cei care au propovăduit reforma clasei politice.

În campania electorală s-a văzut ce înseamnă politicianul de tip nou: cel care croșetează în direct în cadrul unei emisiuni televizate, care dă cu mopul sau cel care dă din coate pentru a-și face loc în față ca să apară în cadrele televizate la o ceremonie funerară.

Să admitem că în campanie faci tot posibilul pentru a obține voturi și din piatră seacă. Mai grav este însă faptul că odată ajuns la guvernare, pentru a ieși din anonimatul unei activități pentru care nu ai chemare și nici pricepere, încerci să captezi atenția mass-media prin idei și teme năstrușnice.

Un exemplu de politician aflat într-o astfel de situație este doamna Monica Iacob-Ridzi, numită ministru al tineretului și sportului, deși nu avea vocație pentru acest post. În trei luni de mandat, nimeni nu a mai auzit nimic despre ministrul Monica Iacob-Ridzi. Nu este nimic rău dacă un demnitar preferă să lucreze sub protecția discreției, dar în acest caz nu este vorba de discreție, este vorba pur și simplu de inactivitate. Nimeni nu a auzit în trei luni de zile de elaborarea vreunui program pentru tineret, de vreo măsură care să scoată sportul românesc din alunecarea pe tobogan.

Și totuși, săptămâna trecută, doamna ministru Ridzi a ținut ca românii să afle că ea există. Iată ce a declarat zilele trecute unei agenții de știri:

„Voi cere tuturor angajaților din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului să meargă pe stadion și să practice sport, să fim noi un exemplu pentru ceea ce înseamnă încurajarea sportului de masă. Trebuie să dăm un exemplu în acest sens și mă gândesc să blocăm lifturile din când în când, să urcăm cele opt etaje ale ministerului pe jos, să încercăm să ne mișcăm puțin mai mult, pentru că munca la birou nu ne face bine”.

Nu am auzit demult o declarație mai penibilă venită din partea unui ministru. De fapt nu am auzit deloc. Dacă ne-am fi aflat în perioada anilor ’50, atunci poate nu m-ar fi mirat o astfel de declarație. Da, atunci, erau la modă astfel de declarații, iar gazetele de perete din fabrici și instituții, cât și media oficială erau pline de relatări privind astfel de acțiuni

„mobilizatoare”. Dacă ne-am fi aflat în ultima parte a anilor ’80, atunci cu siguranță n-aș fi avut ce să obiectez privind intenția de a bloca lifturile. Cu siguranță ar fi fost vorba de o măsură de economisire a energiei.

Dar suntem la 20 de ani de la căderea comunismului și nu credeam că în anul 2009 voi auzi astfel de declarații. Astfel de declarații nu fac decât să arunce în derizoriu clasa politică.

Nu este corect ca toți politicienii să fie judecați după modul în care vorbesc și se comportă unii politicieni care se încadrează principiului „omul nepotrivit, la locul potrivit”.

PS: Doamna ministru Ridzi susține că de rezultatele slabe ale sportului românesc nu sunt de vină nici Ministerul Tineretului și Sportului, nici Agenția pentru Sport, ci federațiile de specialitate. Deși nu sunt specialist în domeniu, îi atrag atenția doamnei ministru că rezultatele slabe se datorează în primul rând scăderii drastice a ariei de selecție la nivel de copii și juniori, marginalizării sportului școlar și, nu în ultimul rând, unei foarte slabe salarizări a tehnicienilor care se ocupă de sectoarele de copii și juniori. Și cred că, în aceste situații, unele responsabilități îi revin și ministrului de resort.

„Guvernul dă undă verde economiei gri și subterane”

Ani buni, până în primele luni ale anului 2005, România era caracterizată ca având un segment important al economiei care se derula în subteran. Economia gri era la ordinea zilei. Cauzele erau multiple: lipsa unui cadru legislativ modern, perpetuată de-a lungul timpului, aplicarea defectuoasă a legilor existente și, nu în ultimul rând, neimplicarea autorităților din cauza protejării unor grupuri de interese oculte.

În foarte puține luni de la venirea la putere, Guvernul Tăriceanu a reușit prin măsurile economice adoptate să reducă drastic economia subterană și toate aspectele negative ce decurgeau de aici. Mai mult, respectivele măsuri au permis crearea unui cadru propice pentru investitorii români și străini. Dar cum orice minune nu durează mult, măsurile Guvernului liberal nu au fost continuate de către noul Cabinet, deși, declarativ, unul dintre partidele din coaliția aflată la guvernare se revendică a fi de centru-dreapta.

Ultimele măsuri luate de Guvernul Boc riscă să arunce economia României într-un haos mai mare decât criza propriu-zisă. Mă voi referi doar la consecințele nefaste ale aberantei măsuri luate de Guvern, și anume impozitarea forfetară a firmelor.

În primul rând, va reveni în forță economia gri și subterană. Conducerile firmelor, mai ales cele de anvergură mică și mijlocie, pentru a supraviețui, vor face tot posibilul pentru a evita sau minimaliza acest impozit forfetar și vor încuraja munca la negru, raportări fictive etc. În acest fel, sumele ce vor fi încasate la buget vor fi foarte mici, cu mult sub ce se preconizează.

În al doilea rând, se va înregistra pierderea a circa 200.000 de locuri de muncă. Nu o spun eu, o spun majoritatea analiștilor economici. Pierderea acestor locuri de muncă din cauza aplicării impozitului forfetar va avea, în afara consecințelor dramatice pentru viitorii șomeri și familiile lor, și consecințe negative în ceea ce privește încasările bugetare. 200.000 de locuri de muncă mai puțin înseamnă tot atâtea impozite și taxe mai puțin la bugetul de stat.

În al treilea rând, măsura introducerii impozitului forfetar va conduce la o inevitabilă creștere a prețurilor serviciilor, cu toate efectele negative în lanț care decurg de aici. Acest sistem implică taxarea în cascadă. Un alt motiv pentru care nu este necesară introducerea acestui impozit este acela că pe lângă 400 sau 500 de impozite pe care le are România, avem deja cel mai mare număr de impozite din toate țările europene.

Nu în ultimul rând, tot acest tablou pe care vi l-am prezentat, și care este generat de total inabila măsură economică luată de Guvern, va face ca interesul investitorilor străini pentru România să scadă dramatic. Iată cum ceea ce a construit în patru ani un guvern liberal, este demolat printr-o singură măsură de un guvern de stânga, dar ai cărui lideri, în campania electorală, i-au mințit pe români așa cum nu a mai făcut-o nimeni în 20 de ani!

Fac un apel la toți colegii din Parlament ca, măcar în ceasul al doisprezecelea, să respingă ceea ce a propus Guvernul Boc – impozitarea forfetară. În caz contrar ne vom întoarce, din punct de vedere economic, cu mulți, foarte mulți ani înapoi.

Declarație politică: „Educația, de la promisiune la amenințare sau 5 luni de guvernare – 5% disponibilizări – 50% majorări”

În declarația mea politică de săptămâna trecută, referitoare tot la salariile profesorilor, îl parafrazam pe președintele Traian Băsescu, punând, îndreptățit, întrebarea: de ce nu se pot mări salariile profesorilor de acum și se pot mări în mai sau... mai târziu? Previzionasem corect amânarea, dar n-am avut viziunea dezastrului, a înghețului bocnă din învățământ, deși a venit primăvara, iar astă-iarnă se accelerase până la refuz pe ideea dezghețului, a urcării salariilor profesorilor cu 50%, lucru ce a și fost legiferat, de altminteri.

Evident, nu s-a renunțat la ideea majorării salariale, dar ea se va efectua în 2010, deci la anul... și la mulți ani! În precedenta declarație politică am fost excesiv de optimist, pentru că m-am oprit la punctul zero, la ideea de stagnare a situației, de temporizare, fără ameliorări, neintuind că majorarea degresivă a salariilor, decisă prin Ordonanța nr. 31, va primi drept replică, prin rectificarea regresivă a bugetului Ministerului Educației, diminuarea numărului cadrelor didactice, lucrurile intrând, cum a recunoscut și Mircea Geoană, într-o „fază contrară” față de promisiunile din campanie.

S-a trecut, după cum vedem, de la păcăleli, abrambureli, tergiversări la... amenințări: ori 20.000 de profesori pleacă acasă, ori se îngheață salariile. Grea opțiune, mai ales în condițiile în care există, totuși, bunăvoință și înțelegere, chiar mângâiat, patern(alist), pe creștet: dacă nu se poate alege una dintre cele două propuneri, se acordă dreptul la a treia variantă: un melanj între cele două! Iar acest lucru înseamnă curbă de sacrificiu, ceea ce pentru dascăli este o obișnuință... istorică. Profesorii de istorie știu bine de ce. Criza din 1929–1933, care s-a sfârșit în spațiul nostru abia prin 1937, a făcut adevărate ravagii. Și atunci, ca și acum, școala a fost prima sacrificată _,_ iar acest sacrificiu a generat, în acel moment, o armată de analfabeți (peste 42% din totalul populației ce depășea vârsta de 7 ani) cu care România a trebuit să răspundă provocărilor cumplite din secolul trecut.

La finalul unui studiu privitor la „Criza din 1933 și Școala”, istoricul Gheorghe Buzatu conchidea: „[...]nicicând și niciunde, criza – fie ea mică ori mare – nu poate impune nimănui să adopte măsuri ori așa-zise programe de reformă la concurență cu Școala!”.

Dar astăzi ceea ce nu înțeleg dascălii este formula antonimică: diminuări la învățământ/suplimentări la turism. Altfel zis, pe ce criterii se face solidarizarea în fața crizei?

Cine știe, poate acum e la modă doar turismul! De educație cine are nevoie, cui folosește?

Astfel, după 5 luni de guvernare a coaliției, profesorii au trecut de la extazul măririi legiferate a salariilor cu 50%, la agonia disponibilizărilor cu 5%, de la blocarea salariilor, la blocarea sistemului de învățământ.

Declarație politică intitulată „Serviciile, industria, agricultura și viitorul românilor”

Institutul Național de Statistică, cu cifrele pe masă, a confirmat oficial ceea ce românii au început să simtă în portofel și la locul de muncă încă din toamna anului 2008, și anume că își face simțită prezența ceea ce cu toții numim criză.

Ratele inflației au fost din ce în ce mai mici în ultimii cinci ani, însă în 2008 acestea au ajuns până la 7,9%, din cauza creșterii prețurilor alimentelor și ale serviciilor, ultimul trimestru fiind începutul declinului economiei autohtone.

Tot din date statistice am aflat că după o creștere economică de 9% în primele nouă luni, produsul intern brut din ultimul trimestru a crescut cu numai 2,9%, iar creșterea economică pe întreg anul 2008 s-a situat la 7,1%. Cea mai mare contribuție au avut-o serviciile, cu 2,6%, și construcțiile, cu 2,3%, însă construcțiile nu vor putea susține economia și anul acesta pentru că în ianuarie 2009 acestea au scăzut cu 64,9% față de decembrie 2008, din construcții provenind cea mai mare parte dintre șomerii care au îngroșat statisticile.

Comparativ cu datele din ianuarie 2008, se menține o creștere ușoară de 6%, mult redusă față de ritmurile de creștere de circa 30% din vremurile bune, rata șomajului crescând repede, de la 3,9% și ajungând la 5,3% luna trecută, numărul de salariați a scăzut lună de lună.

În luna decembrie 2008 exporturile au scăzut cu 15,6%, iar importurile cu 23,8%, potrivit aceleiași instituții de statistică, de unde aflăm și că actualmente în România sunt 4,74 milioane de salariați, cu circa 1 milion mai puțini decât în anul 2007.

Managerii văd și ei un viitor sumbru, atât din cauza lipsei de finanțări, cât și a scăderii nivelului de trai atât de la noi, cât și în statele UE. Comenzile pentru companiile românești au scăzut simțitor și continuă să scadă, mai ales pentru industria prelucrătoare, reducându-se în prima lună din 2009 cu mai mult de o treime față de ianuarie 2008, cel mai lovit fiind sectorul metalurgic, unde numărul de comenzi a fost în ianuarie cu 75% mai mic. În tandem cu comenzile, și cifra de afaceri din industrie este în scădere cu 15,9% în ianuarie 2009, față de aceeași lună din 2008, și nici viitorul nu arată prea roz. Oamenii de afaceri chestionați de INS preconizează pentru următoarele luni scăderi în industria prelucrătoare, în construcții și comerț.

Cât despre agricultură... O mare parte dintre managerii chestionați consideră că numărul de salariați va scădea, iar prețurile vor crește.

Este momentul potrivit ca noi, politicienii, să găsim soluții reale pentru criză, și nu doar pe hârtie.

În elaborarea declarației mele politice am folosit date obținute de la Institutul Național de Statistică, care nu fac decât să îmi întărească afirmațiile.

Declarație politică intitulată „Săptămâna Patimilor la creștinii ortodocși”

În perioada Sărbătorilor Pascale oamenii ar trebui să fie mai buni, să găsească liniștea necesară reculegerii, pentru a putea celebra Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos. Însă Săptămâna Patimilor la români, dar nu numai, a căpătat noi conotații. În contextul crizei financiare mondiale, toată lumea se gândește mai mult la buzunar și la ce ar mai putea aduce ziua de mâine, decât la suflet.

Din nefericire, nimeni nu se gândește la izbăvirea sufletului: părinții ajung să își omoare copiii pentru că, din lipsa unui loc de muncă, nu mai au ce le pune pe masă; vecinii noștri din Moldova se luptă pentru putere – comunismul împotriva democrației – aruncă în direcția României, pentru a-și masca propria neputință, cuvinte grele, care ar putea isca un veritabil conflict diplomatic între două țări altădată surori și chiar părți ale aceluiași stat.

O nouă revoluție ar trebui să fie una care să aducă liniștea atât de necesară oamenilor, să fie o revoluție a credinței, nu a luptelor de stradă, care generează victime nu numai în rândul adulților, ci și chiar al copiilor.

Ei sunt cei pe care Iisus i-a chemat la El. Ei reprezintă viitorul nostru, al tuturor. Lor trebuie să le dăm totul.

În aceste zile trebuie să ne aducem aminte de preceptele creștine și să ne întoarcem cu fața către Dumnezeu.

„Mitropolia Moldovei și Bucovinei despre Codul penal și Codul civil”

În timpul alocat declarațiilor politice de astăzi vreau să vă expun un foarte important punct de vedere al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei în legătură cu noul Cod penal și noul Cod civil. În continuare, am să dau citire memoriului primit pe adresa cabinetului parlamentar.

„Biserica Ortodoxă Română, ca instituție ce apără valorile morale în societate, nu este și nu poate fi niciodată de acord cu adoptarea unor acte normative care afectează demnitatea și identitatea omului, creație a lui Dumnezeu.

În aceste vremuri tulburi, în care problemele sociale tot mai numeroase frământă întreaga societate, a considera ca făcând parte din sfera normalului fapte precum prostituția și incestul înseamnă a fi făcuți martori la degradarea demnității umane, trasându-se astfel coordonatele unei noi civilizații, în contrast evident cu modelul tradițional creștin.

Nu mă miră poziția acelor instituții ale statului român care consideră incestul ca fiind un caz de patologie socială, și nu o faptă penală, iar prostituția ca o faptă ce poate fi combătută doar prin sancțiuni de ordin administrativ.

Dacă luăm în considerare și faptul că odată cu adoptarea noului Cod penal va fi adoptat și noul Cod civil, care prevede că divorțurile ar putea fi pronunțate mult mai ușor, iar logodnicii ar putea avea aceleași drepturi ca și persoanele căsătorite, putem afirma că preconizatele reglementări din noile coduri sunt un atac nu numai la valorile morale ale creștinismului, ci la valorile societății umane în ansamblul ei, care are la baza existenței sale instituția familiei.” Memoriu semnat de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înalt Preasfinția Sa Teofan.

Ce ar mai putea fi adăugat? Din păcate, instituțiile statului nu dau dovadă decât de dispreț față de valorile creștine și valorile morale, care ar trebui să fie la baza tuturor legilor statului.

„Ilie Sârbu – această calamitate pentru agricultura din România”

În anul 2009, România are în fruntea agriculturii un om care a mai fost...

În anul 2009, România are în fruntea agriculturii un om care a negociat Capitolul „Agricultură”, necesar pentru ca țara noastră să devină membru UE.

În anul 2009, România are în fruntea agriculturii un om care a stat tot anul 2008 la televizor și a criticat politica agricolă practicată de vechea guvernare.

În anul 2009, România are în fruntea agriculturii un om care apare des la televizor, și, încordându-și mușchii, demite directorii „incompetențiˮ și nu are soluții pentru acordarea ajutoarelor de stat, ignorând UE.

Ținând cont de cele de mai sus, ar trebui să spunem că peste România s-a prăvălit norocul atât de mult așteptat!

Din nefericire însă dorința de promovare mediatică a unor false imagini, dorința de formare politică a unui om fără resurse profesionale creează o adevărată calamitate pentru agricultura din România. Vorbim aici, evident, despre domnul Ilie Sârbu.

Evident, ținând cont de cele prezentate mai sus, orice om de bun-simț se întreabă cum este posibil ca România să nu fie capabilă să promoveze în fruntea Ministerului Agriculturii pe cineva care să fie în stare măcar să continue ce au făcut cei care au condus instituția doar cu puțin timp înaintea lui. Anume:

1. În vara anului 2007, fermierii români au primit în timp

util 5.000.000 lei/hectar subvenție pentru cultura mare.