Gheorghe Dumitraºcu

Atâta vreme, domnule preºedinte, cât titlul acestui capitol se înscrie foarte bine în titlul general al legii pe care am votat-o, consider cã aceastã corespondenþã exclude orice discuþie de nu ºtiu care fel, venitã din partea unor specialiºti sau nespecialiºti.

Aºadar, eu consider cã problema se poate pune la vot, dar în condiþiile în care ea ar fi altceva decât titlul legii. Deci ea curge firesc.

În al doilea rând, pentru nelãmurirea cuiva, þin sã anunþ cã legile germane, legile din Germania, care s-ar putea sã fie ºi pentru noi nu neapãrat un model, dar un loc de privit, aºa, articolul este publicat într-o revistã româneascã: ”Structura agrarã în Germania ºi restructurarea exploataþiilor agricole din fosta R.D.G.Ò, ºi aratã, în mod clar, impunerea intereselor statului, ale statului german Ð sau statul român nu mai este stat? Ð ale statului în privinþa grijii faþã de pãmântul sãu; ale statului, în privinþa îngrijirii faþã de organizarea lui ºi faþã de producþie, faþã de comenzile lui. Cum adicã sã se ia din mâna statului, pentru pãmântul lui, pentru proprietatea aceasta, toate pârghiile necesare funcþionãrii bune, în folosul þãrii, numai pentru cã cineva, venind din partea stângã, dincolo de graniþã, ca sã mã exprim aºa, de graniþa stângii, aºa, vrea lucrul acesta?!

Deci consider ca sã se punã la vot ºi lucrul este foarte firesc. El se confundã cu legea însãºi.