Ion Stan

„Atentatul la fundamentele statului de drept prin dereglementarea juridică a protecției Constituției – expresie a crizei ca doctrină politică”

Partea a III-a din ciclul declarațiilor politice „Criza, ca doctrină politică a aleșilor poporului român” are ca temă mult controversata chestiune a proiectelor de Cod penal și civil, cu perechea lor, Codurile de procedură în materie penală și civilă.

Avem o lege de tehnică legislativă, avem un Consiliu Legislativ, institute de studii și cercetări juridice, iar bibliotecile facultăților de științe juridice sunt doldora de tratate despre facerea legilor. Toate acestea pălesc în fața musculaturii politice a obedientului ministru al justiției, care și-a dat materia cenușie ofrandă zeilor din nu știm care Olimp (vorba vine că nu știm!), admițând să judece cu capetele altora, amețite de scandalurile politice cu care țin primele pagini ale ziarelor.

Din documentația trimisă Parlamentului pentru adoptarea Codurilor în discuție nu rezultă să se fi efectuat studiile prealabile de legislație comparată, pentru a ne putea raporta la sistemele legislative dominante în Uniunea Europeană. Aceasta și pentru simplul fapt că legislația penală și civilă a României are – în liniile sale esențiale – puternice influențe din Codurile similare ale Franței, Belgiei și Italiei, din perioada bunelor relații ale lui Alexandru Ioan Cuza cu împăratul Franței, Napoleon al III-lea.

În locul unor soluții legislative bazate pe cunoașterea și previziunea efectelor – elemente dominante în procesul stabilirii concepției legii și a soluțiilor preconizate, s-a recurs la plagiate prost traduse, unele texte fiind neinteligibile. Aceasta este o gravă ofensă la adresa Parlamentului și o mostră de crasă incompetență și iresponsabilitate a celor care au procedat la învestirea Camerei cu examinarea și adoptarea unor ciorne.

Nu rezultă să se fi respectat cerința obligatorie de tehnică, dar și de politică legislativă care, cel puțin în cazul codurilor, obligă la elaborarea prealabilă a tezelor viitoarelor legi fundamentale și, după adoptarea acestora, să se instituie comisii naționale de redactare a proiectelor, sub coordonare parlamentară.

Prin impunerea spre adoptare, în regim de urgență, prin asumarea răspunderii, a unor legi fundamentale, pe cât de importante, pe atât de controversate și prost redactate, Guvernul nu asigură primatul interesului public, astfel ca legea să fie expresia voinței puterii legiuitoare, care este și organul reprezentativ suprem al poporului român (Constituția României, art. 61).

Dimpotrivă, din prevederile proiectelor de coduri transpar interese partizane ale grupurilor infracționale specializate în

corupția politică instituționalizată, care doresc, dacă nu dezincriminarea unor fapte, atunci neapărat reducerea limitelor pedepselor și, implicit, a termenelor de prescripție a răspunderii pentru infracțiunile săvârșite.