Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

„Ați citit-o?” „Nu.” „Dar așa simțim noi, că suntem înșelați.” Foarte bine. Așa simțim noi... Dar să știți că, până la urmă, reacțiile trebuie calibrate în funcție de ceea ce este realitate și realitatea, dragilor, nu o înțelegeți, din păcate. Realitatea este că în România, în momentul de față, este o luptă de putere care a fost mascată de această poveste corupție – anticorupție. Este o luptă de putere între cei care sunt votați, care au legitimitatea votului democratic, care înseamnă Parlament, ca instituție esențială a democrației, Guvern, care este expresia majorității parlamentare, și, în cealaltă parte, forțe politice oculte, instituții care acționează ocult și care nu au niciun fel de legitimitate, dar vor cu orice preț să-și păstreze puterea pe care au câștigat-o în ultima vreme, putere pe care o exersează abuziv și care a dus la toate aceste excese pe care le-am văzut și pentru care România evident că este obligată să plătească – și aici mă refer, bineînțeles, la numeroasele procese pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Știți că suntem campioni absoluți. Asta este expresia modului în care funcționează justiția, cum funcționează justiția și ceea ce este statul de drept. Așa vă imaginați voi că este statul de drept?

Vai de noi!

Sigur că aveți aici, poate – eu știu? –, în sprijinul acestei idei, patronajul pe care am văzut că l-a dat Uniunea Europeană. Nicăieri în Uniunea Europeană nu regăsim o parodie de stat de drept cum se găsește în România, dar sunt foarte multe țări care se felicită că în România în acea dispută fără de sfârșit între elitele politice ne consumăm energiile, ne irosim timpul, în loc să ne mobilizăm cu toții în jurul unui proiect major de țară, care să ducă România înainte.

Nu vă imaginați că în Europa sunt foarte mulți care își doresc o Românie mai puternică, mai competitivă care să le ia locul. Sunt foarte încântați că noi ne ocupăm cu aceste chestiuni de ani și ani de zile, că rămânem împotmoliți în această chestiune, că nu suntem în stare să ridicăm privirea mai sus, să privim, într-adevăr, ca o țară care își cunoaște interesul național, care dorește să performeze în – eu știu? – domenii esențiale cum sunt: educația, inovarea, îngrijirea medicală, ca să nu citez decât câteva în care celelalte țări își văd de treabă. Datorită vouă, datorită acestui comportament rămânem în continuare cu privirea în jos, continuând să ne măcinăm între noi, așa cum s-a întâmplat în ultima vreme.

Și cred că, poate, o să aveți un moment de reflecție și poate, dacă nu acum, peste câțiva ani, o să înțelegeți cât de mult ați greșit.

Vă mulțumesc.