Ioan Adam

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Aș vrea să-mi structurez discursul meu pe două paliere. Am să explic, în primul rând, de ce regretă cei care au formulat această moțiune vechea lege, vechea reglementare, iar, în a doua parte, voi arăta ce punem noi în loc ca să corectăm vechea reglementare.

1. Este fără putință de tăgadă că vechea reglementare, actuală până în 25, Legea nr. 85/2006, era o lege pro debitor. Și, acum, care e supărarea redactorilor acestei moțiuni... Ei vor în continuare să afecteze bugetul statului prin această metodă de a folosi procedura insolvenței în așa fel încât să scape de obligațiile către stat și către creditori.

Mecanismul era următorul: ca să faci terenuri în pantă, să construiești centre SPA în localități unde nu este canalizare și unde nu sunt drumuri asfaltate, ca să faci parcuri în localități unde pasc vitele, îți creai o societate, o firmă. Această firmă beneficia de o sumă importantă pe care o foloseai în actul de realizare a acelor obiective. Apoi îți venea ideea: ce-ar fi să nu plătesc obligațiile către stat?

În felul acesta, domnul debitor, care avea o serie de mari datorii către stat sau către creditori, proceda la intrarea în insolvență, pe baza cererii debitorului.

Vechea reglementare, o reglementare pro debitor, permite debitorului să desemneze și administratorul judiciar.

Foarte frumos, de la momentul intrării în insolvență, se obstaculau dobânzile și obligațiile către stat. Începea sarabanda procedurii, unde domnul debitor, în loc să fie supusul creditorilor, îl manipula pe administratorul judiciar de așa manieră încât această perioadă de observație să dureze cât mai mult, chiar câțiva ani.

În felul acesta se realiza ceea ce-și propuneau: pe de-o parte, să nu mai plătească obligațiile fiscale, iar, pe de altă parte, să creeze noi datorii în timpul insolvenței, pe care niciodată nu le mai plăteau, pentru că fie adoptau un plan de reorganizare fictiv, pe o majoritate redusă de până la 30%, fie, după ce se plictiseau de creanțe, de datorii pe care le acumulau în timpul procedurii, lăsau firma de izbeliște, să intre în faliment.

Care e regretul lor? Regretul lor este că nu mai păstrăm această oportunitate și că vrem să obstaculăm abuzurile care s-au săvârșit și jaful care se practica față de creditori și față de bugetul statului.

Ce propunem noi prin legea care va veni prin acest cod, acest mănunchi de legi?

Știu că vă e greu, știu că vă va deranja acest lucru, dar n-am mai permis debitorului să fie titularul procedurii.

De data aceasta, procedura n-o mai conduce debitorul, ci o conduc creditorii, sub supravegherea judecătorului-sindic.

Ce înseamnă asta? În actuala legislație, în actuala lege, nu mai pot debitorii să propună administratorul judiciar.

Apanajul propunerii administratorului judiciar îi aparține direct judecătorului-sindic. Pot doar..., atenție!, pot doar creditorii..., și de-aia vă doare, pot doar creditorii ca, ulterior, dacă au 50% din creanțe, să înlocuiască administratorul judiciar provizoriu, propus de judecătorul-sindic, cu un administrator judiciar propus de ei sau lichidator.