Stenogramă plen

Mulțumesc foarte mult.

Același lucru s-a întâmplat și cu halucinanta Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 91/2013, care, probabil, are drept scop băgarea în insolvență a întregii țări.

I. Guvernul Ponta a declarat război mediului de afaceri și locurilor de muncă.

Mediul de afaceri a fost puternic zdruncinat de măsurile luate de-a lungul timpului de guvernele Ponta I și II, însă efectele acestui nou Cod al insolvenței vor fi de-a dreptul dezastruoase pentru evoluția țării. Practic, acesta va arunca economia românească într-un proces de dezindustrializare accelerată.

Lipsa de viziune a premierului Ponta în domeniul economic, dar în special îndeplinirea unor sarcini comandate și dorința de răzbunare pe trusturile de presă ostile puterii generează un semnificativ caracter subiectiv al variantei finale a Codului insolvenței, și nu unul bazat pe echitate, pe principii de drept și de democrație.

Guvernul USL joacă politica aruncatului în apă a celui care nu știe să înoate. Intrarea în vigoare a Codului insolvenței, în numai trei săptămâni de la publicare, înseamnă eforturi extraordinare atât pentru sistemul judiciar, cât și pentru practicienii în insolvență și agenții economici implicați.

Lipsa de responsabilitate și joaca de-a experimentele, care generează disfuncționalități majore ale activității economice și judiciare, nu fac decât să afecteze profund bunul mers al societății.

În anul 2012, România a înregistrat cel mai mare număr de insolvențe din ultimii 5 ani. 25.842 de firme au demarat procedura de insolvență, în creștere cu 20% comparativ cu anul 2011; aproape 9 din 10 firme aflate în această situație sunt IMM-uri. Alte 10.113 firme au intrat în insolvență în primele 8 luni ale acestui an, conform datelor ONRC. Practic, în fiecare zi a acestui an au intrat în insolvență aproape 43 de firme.

Sumele datorate de debitorii aflați în insolvență au crescut de 9 ori față de anul precedent și s-au ridicat la 10 miliarde lei, conform datelor disponibile la începutul anului 2013. O companie aflată în insolvență are datorii, în medie, de 4,5 milioane de lei.

România se află pe locul 102 în lume și pe ultimul loc în Uniunea Europeană la reglementarea insolvențelor. Rezolvarea unui faliment durează 3 ani și 4 luni, costă 11% din valoarea bunurilor firmei, iar rata de recuperare pentru creditori este de numai 29,2%, conform Raportului Doing Business din 2013.

II. Guvernul Ponta a declarat război libertății de exprimare în mass-media.

Actuala putere are nevoie de români care să primească zâmbind sărăcia și lipsurile, are nevoie de cetățeni care să aducă osanale celor care le iau și focul din vatră, are nevoie de un popor cufundat în somnul rațiunii. Iar pentru ca această temelie a totalitarismului de tip nou să fie solidă, Guvernul actual a găsit formula potrivită: eutanasierea câinilor de pază ai societății, adică presa, în general, și audiovizualul, în special, altfel nu se explică cum, peste noapte, a apărut în Codul insolvenței un articol care prevede suspendarea licenței televiziunilor sau radiourilor aflate în insolvență până la aprobarea planului de reorganizare.

Pentru că actualilor membri ai Guvernului nu le place să umble cu jumătăți de măsură în misiunea lor de îngenunchere a acestui popor, s-au gândit și ca noua prevedere din Codul insolvenței să se aplice retroactiv. În spatele intenției de reorganizare și de eficientizare a societăților care intră sub incidența Legii audiovizualului se află, de fapt, instituționalizarea cenzurii de către actualii guvernanți. Sătul să tot încerce a ține în lesă presa neaservită, Guvernul a găsit metoda prin care cenzura să fie instituționalizată. USL a adoptat noul Cod al insolvenței prin ordonanță de urgență, pentru ca nu cumva demersul său să se intersecteze cu opoziția. Mutantul Cod al insolvenței, adoptat de Guvernul USL, a devenit astfel un ambalaj elegant al cenzurii. În felul acesta, actuala Coaliție de guvernare speră că își va asigura liniștea la Palatul Victoria, iar, în teritoriu, armatele partinice, docile, vor putea să adoarmă conștiința și rațiunea poporului, manipulându-l, intoxicându-l cu inexistentele realizări ale actualului Guvern.

Doamna Maria Grapini, ministrul delegat pentru IMM-uri, mediu de afaceri și turism, a recunoscut într-o declarație pentru presă că, în ceea ce privește noul Cod al insolvenței: „Guvernul a luat o decizie politică!” Mulțumim doamnei ministru pentru puseul de sinceritate, dar noaptea cenzurii USL și instituționalizarea ei pot deveni devastatoare pentru români.

Manipularea și guvernarea unei țări prin cenzură vor conduce România către categoria țărilor cunoscute ca făcând parte din lumea a treia. Românii au dreptul să știe că, pe harta libertății presei în lume, în guvernarea USL, România figurează pe o poziție inferioară statelor precum Botswana, Namibia, Mongolia, India sau Papua Noua Guinee.

Orice fel de încercare de suprimare a unei publicații sau a unui post de televiziune reprezintă un atac direct la libertatea de exprimare, reprezintă o metodă folosită în trecut de „orânduirea” totalitaristă. În esență, reprezintă o teamă de aflare a adevărului, o dorință de a „ascunde sub preș” tot ceea ce nu convine puterii, putere ce azi are numele USL. Reprezintă, de asemenea, teama ca adevărul să ajungă la alegătorul care a crezut într-o alianță ce i-a promis o viață mai bună sau măcar decentă. Dacă în concepția CEDO presa a fost denumită „câinele de pază al democrației”, în concepția Guvernului USL trebuia dată o ordonanță de urgență care să eutanasieze acești „câini”.

## Doamnelor și domnilor deputați,

## Domnilor miniștri,

În opinia noastră, noul Cod al insolvenței pune în pericol libertatea presei și dreptul la informare al cetățenilor, eutanasiază adevărul, dreptatea și, până la urmă, democrația. Pentru că nu are curajul și demnitatea de a spune că suprimă ceea ce-l incomodează, USL se folosește de „pretexte” economice pentru a-și motiva acțiunile. De fapt, realitățile politice sunt cenzurate de necesitățile economice. Pentru că, ne place sau nu, suntem o țară membră a UE și nu putem să comitem abuzuri, a fost nevoie de o ordonanță care să „cenzureze” opiniile cetățenilor. Au drept să se exprime doar cei pe care puterea îi lasă s-o facă! Preocupați de probleme majore – de exemplu exploatarea Roșia Montană, candidatura la prezidențiale sau cuantumul amenzilor la trecerea pe culoarea roșie a semaforului –, nu vedem că, de fapt, ni se încalcă unul din importantele drepturi constituționale, dreptul la exprimare liberă. Așteptăm nerăbdători programele în care ni se va impune să lăudăm și să slăvim pe marii „conducători”, doar avem experiență.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați, Domnilor miniștri,

PDL și Partidul Poporului – Dan Diaconescu critică dispozițiile Ordonanței de urgență nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (Codul

insolvenței) introduse „peste noapte”, în mod iresponsabil, de Guvernul Ponta, întrucât, pe de o parte, încalcă Constituția României, iar, pe de altă parte, sunt în totală contradicție cu realitatea autohtonă și globală, afectează incontestabil mediul de afaceri, sistemul bancar, precum și buna desfășurare a activității economice. Totodată, amendamentele aduse „peste noapte” formei inițiale a Codului insolvenței distrug șansele de redresare a societăților aflate în dificultate financiară și pun în pericol libertatea presei.

## 1. Neconstituționalitatea Codului insolvenței.

Ordonanța de urgență nr. 91/2013 încalcă indiscutabil dispozițiile art. 1 alin. (5): „În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie” și ale art. 115 alin. (4): „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora”, din Constituția României.

În sistemul român de drept, supremația Constituției și a legilor a fost ridicată la rang de principiu constituțional, instituindu-se astfel o obligație generală impusă tuturor subiecților de drept, inclusiv puterii executive, care în activitatea de legiferare trebuie să respecte Legea fundamentală a țării și să asigure calitatea legislației, aceasta întrucât pentru a respecta legea ea trebuie cunoscută și înțeleasă, iar pentru a fi înțeleasă trebuie să fie suficient de precisă și previzibilă, așadar să ofere securitate juridică destinatarilor săi.

Publicarea intempestivă a Codului insolvenței, într-o formă substanțial diferită de cea propusă de comisia de specialiști ce au conlucrat la redactarea conținutului său, fără consultări și dezbateri publice, fără opinia Băncii Mondiale și a Fondului Monetar Internațional, precum și intrarea în vigoare a acestuia la doar 3 săptămâni după publicare încalcă în mod grav principiile fundamentale constituționale și contrazic în mod evident direcția de acțiune a legiuitorului, precum și încercările de reformare a cadrului legislativ din ultimii ani.

Într-un comunicat transmis de Uniunea Națională a Judecătorilor din România s-a arătat că: „Adoptarea unui cod juridic, așa cum este Codul insolvenței, prin ordonanță de urgență este un act fără precedent, care nesocotește flagrant dispozițiile art. 115 din Constituția României, ce limitează în mod expres situațiile în care Guvernul poate emite ordonanțe de urgență.”

Astfel, Guvernul Ponta a transformat peste noapte un proiect de lege într-o ordonanță de urgență fără însă a motiva urgența, obligație imperativ prevăzută de Constituția României, încălcând, în același timp, acordul cu Fondul Monetar Internațional, prin care și-a asumat răspunderea că va trimite amendamentele pentru Codul insolvenței la Parlament, după o consultare adecvată a tuturor actorilor relevanți.

Apreciem caracterul pripit al adoptării Codului insolvenței ca fiind în totală contradicție cu tendința manifestată de legiuitorul român în cazul noilor coduri (civil și penal), concretizată printr-un proces laborios de redactare, cu consultarea specialiștilor consacrați în domeniu, ce s-a întins pe o perioadă de mai bine de 4 ani, urmată de un proces de implementare, sprijinit de o lege de punere în aplicare ce trasează o perioadă tranzitorie de câteva luni.

Guvernul Ponta a înțeles să adopte Codul insolvenței printr-o ordonanță de urgență, încălcând în mod flagrant principii fundamentale constituționale, respectiv principiile nediscriminării, transparenței și accesului la libera informație, al previzibilității legii și stabilității juridice, după cum vom arăta în continuare.

## 2. Încălcarea principiului transparenței.

Transparența este un principiu democratic care s-a manifestat pentru prima dată în societățile civile democrate și constituie una dintre cele mai remarcabile consecințe ale amplificării presiunii și controlului social asupra instituțiilor de stat.

Transparența este un element primordial într-un stat democratic, iar acceptarea sa trebuie să faciliteze trecerea de la un sistem al hotărârilor centralizate și „opace” la cel al deciziilor adoptate democratic, într-un cadru transparent.

În luna mai a acestui an, ministrul de justiție, domnul Robert Cazanciuc, declara: „Am desemnat un secretar de stat din Ministerul Justiției pentru a coordona o echipă care să elaboreze un nou Cod al insolvenței. (...) Eu aș vrea ca în cursul lunii iulie să putem trimite la Guvern un proiect de lege consolidat, un proiect de lege elaborat în consultare cu mediul de afaceri. Nu trebuie să ne fie frică de Parlament. Cu siguranță vom susține punctele de vedere referitoare la nevoia unei codificări a tot ce înseamnă dispoziții.”

Or, la mai puțin de 5 luni, proiectul de lege „s-a transformat”, fără precedent, într-o ordonanță de urgență, fără dezbateri publice cu instituțiile care trebuie să asigure aplicarea corectă, unitară și eficientă și fără respectarea obligațiilor de consultare asumate față de forurile internaționale.

Mai mult decât atât, ministrul justiției nu a explicat public motivele pentru care a avizat actul normativ fără realizarea studiului de impact asupra mediului economic și sistemului judiciar și nici măsurile de ordin administrativ și logistic avute în vedere pentru a asigura implementarea dispozițiilor din noul Cod al insolvenței.

Oficialii PwC România (consultanții care au contribuit la redactarea inițială a codului) au declarat că: „Proiectul Codului insolvenței, recomandat și transmis de comisia de specialiști către Ministerul Justiției, a avut în vedere elaborarea unei reglementări unitare pentru toți subiecții supuși procedurii insolvenței și a urmărit crearea unui regim mai echilibrat, transparent și predictibil între creditori și debitori, precum și remedierea deficiențelor identificate în practică la nivelul vechii reglementări.

De asemenea, au fost integrate principiile și recomandările Băncii Mondiale, universal acceptate în mediul de afaceri internațional, precum și prevederile Comisiei Națiunilor Unite în domeniul Dreptului Comercial Internațional (UNCITRAL Model Law).”

Consternată de decizia Guvernului Ponta, Uniunea Națională a Judecătorilor din România a precizat: „La fel de grav este și faptul că, încălcând principiul transparenței, Guvernul a adoptat un act normativ într-o formă ce a suferit modificări față de cea inițială, care a fost afișată pe site-ul Ministerului Justiției, creând astfel suspiciuni în legătură cu motivațiile reale ale adoptării acestui act normativ.”

Măcar în acest ultim ceas, având în vedere semnalele venite din partea mediului de afaceri, din sistemul judiciar și din partea practicienilor în insolvență, care sunt chemați să aplice noile dispoziții legale în pripă și fără a avea timp suficient pentru cunoașterea și aprofundarea lor, se impune luarea unor decizii pentru a se evita disfuncționalități majore cu consecințe nefaste directe pentru România.

3. Încălcarea principiului nediscriminării.

Prin aprobarea dispozițiilor art. 81 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2013, Guvernul Ponta a

încălcat principiul fundamental constituțional prevăzut de art. 16 alin. (1), respectiv principiul nediscriminării.

Prin art. 81 alin. (3) s-a instituit un tratament discriminatoriu între debitorii din domeniul audiovizual și restul debitorilor cărora li se aplică prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2013. Astfel, suspendarea licențelor de emisie pentru televiziunile sau posturile de radio care intră în insolvență, până la momentul în care este aprobat planul de reorganizare, va conduce în mod direct la intrarea în procedură de faliment, fără a mai exista posibilitatea revigorării societății printr-un plan viabil de reorganizare. În mod practic, suspendarea licenței lipsește debitoarea aflată în procedură de posibilitatea de a avea venituri din activitatea curentă, întrucât licența este condiția _sine qua non_ pentru derularea procedurii. Acest abuz al puterii îi afectează pe toți românii, pentru că, astfel, vor fi izolați, expuși unei societăți vidate de informație reală, corectă, obiectivă. Dispoziția legală asigură că cenzura instituționalizată și manipularea grosolană își vor face pe deplin efectul. În urma unei verificări, la ora actuală vor fi afectate de acest abuz peste 20 de televiziuni din toată țara.

Consiliul Național al Audiovizualului nu a fost consultat în prealabil cu privire la conținutul art. 81 alin. (3) din Ordonanța de urgență nr. 91/2013, așa cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea audiovizualului: „Consiliul Național al Audiovizualului este autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale”, respectiv art. 17 alin. (3): „Consiliul este consultat cu privire la toate proiectele de acte normative prin care se reglementează activități din domeniul audiovizual ori în legătură cu acesta.”

Mai mult decât atât, în cadrul intervențiilor sale pe această temă, Consiliul Național al Audiovizualului a atras atenția că: „Ordonanța de urgență privind procedurile de insolvență operează cu noțiunea de suspendare a licenței, iar în Legea audiovizualului această noțiune nu este nici definită și nici prevăzută.”

Prin adoptarea art. 81, Guvernul s-a substituit practic Consiliului Național al Audiovizualului, autoritate independentă, impunând o nouă procedură, respectiv suspendarea licenței. Potrivit art. 10 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, CNA este autoritate publică autonomă sub control parlamentar, garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale și unica autoritate de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale. Prin noul Cod al insolvenței, Guvernul încalcă Legea nr. 504/2002 și contravine prevederii care stabilește lipsa raporturilor de subordonare ierarhică între Guvern și autoritățile administrative autonome aflate sub control parlamentar.

Art. 115 alin. (4) din Constituția României prevede în mod limitativ situațiile ce pot face obiectul reglementării prin ordonanțe de urgență, doar în măsura în care caracterul excepțional al măsurii și urgența necesității adoptării acesteia impun delegarea legislativă.

În plus, delegarea legislativă nu poate opera, în lumina alin. (1) al art. 115, în domeniile ce fac obiectul legilor organice. Având în vedere că Legea nr. 504/2002 este o lege organică, potrivit art. 31 alin. (5), raportat la art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituția României, intervențiile asupra acesteia sunt acceptate doar dacă sunt venite din partea Parlamentului, nu și din partea Guvernului.

4. Încălcarea principiului neretroactivității actului normativ.

„Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” – art. 15 din Constituția României. Ca urmare a consacrării sale constituționale, acest principiu a devenit obligatoriu nu doar pentru judecătorul care aplică legea, ci și pentru legiuitor, care este ținut deopotrivă să-l respecte în procesul de legiferare, neretroactivitatea legii constituind o garanție fundamentală a drepturilor constituționale, îndeosebi a libertății și siguranței persoanei. În numeroase cauze împotriva României, de exemplu Cauza _Brumărescu împotriva României_ , Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuție.

Curtea Constituțională, în exercitarea competenței sale prevăzute de Constituție și de legea sa de organizare și funcționare, a sancționat în numeroase rânduri, prin constatarea neconstituționalității dispozițiilor legale cu privire la care a fost sesizată, încălcarea principiului neretroactivității legii, contribuind, totodată, la definirea lui. Atunci însă când o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

Dincolo de faptul că actul normativ nesocotește un alt principiu de rang constituțional, și anume principiul neretroactivității legii, derivat din nevoia socială a previzibilității legii, aplicarea codului în procedurile pendinte ar crea dificultăți faptice imediate, deoarece toți cei care au inițiat procedura de insolvență pe vechiul cod vor trebui să se adapteze noilor proceduri. Specialiștii în insolvență consideră că aplicarea ordonanței pentru toate procedurile în curs, de la momentul intrării sale în vigoare, va destabiliza planurile de reorganizare deja adoptate, care prevăd reorganizarea pe o perioadă de trei ani și pentru care au fost deja demarate negocieri cu creditorii principali.

Retroactivitatea prevăzută de Codul insolvenței este aprig criticată și de Avocatul Poporului în cadrul expunerii excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență nr. 91/2013, arătând: „...la stabilirea sferei de acțiune în timp a legii, trebuie să se țină cont atât de prioritatea noii legi față de cea veche, dar și de siguranța raporturilor juridice, care presupune că acestea nu trebuie desființate sau modificate fără un motiv de ordine publică. A da o interpretare diferită principiului neretroactivității înseamnă, pe de o parte, a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege, iar, pe de altă parte, a admite faptul că soluționarea cererii acestuia este supusă unor factori aleatori, interveniți în perioada de observație specifică procedurii insolvenței.”

5. Încălcarea caracterului concursual și colectiv ce guvernează orice procedură de insolvență sau faliment.

În recomandările primite de România de la Banca Mondială s-a insistat pe prevenirea dezmembrării premature a activelor debitorilor de către creditorii individuali, pe stoparea în cadrul procedurii, atât în faza de observație, cât și ulterior, a permisiunii de valorificare individuală a activelor debitorului și s-a indicat expres eliminarea sau limitarea priorității creanțelor bugetare raportate la cele private – principiul C12 pct. 3 (Public Stakeholders).

Astfel, forurile internaționale susțin cu insistență teza potrivit căreia debitorii aflați în procedură de insolvență trebuie să beneficieze de o protecție judiciară efectivă, fiind de neconceput o procedură de insolvență sau de faliment în lipsa concursualismului și a caracterului colectiv al acesteia.

Or, dispozițiile art. 75 din Codul insolvenței, introduse de Guvernul Ponta, permit executarea silită a debitorului în afara procedurii de insolvență sau de faliment de către deținătorii creanțelor născute ulterior deschiderii procedurii insolvenței prin intermediul altor organe de executare (executor judecătoresc/fiscal).

Astfel, un creditor curent poate executa silit societatea debitoare cu prioritate absolută, chiar și față de creditorii garantați, care nu ar putea interveni în procedura de executare silită. În această ipoteză, creditorul curent primește suma de bani necesară satisfacerii creanței sale, iar restul creditorilor, inclusiv cei garantați, rămân să împartă diferența de bani rămasă. Aceasta duce la o contradicție flagrantă față de ordinea de prioritate stabilită atât de Codul de procedură civilă, cât și de însăși Ordonanța de urgență nr. 91/2013. Aplicarea normelor de executare silită individuală ar fi una trunchiată, așa încât creditorii din cadrul procedurii de insolvență, mai ales cei garantați, nu își vor putea proteja garanțiile în procedura de executare silită.

În forma recomandată de comisia de consultanți care au participat la redactarea Codului insolvenței și care a fost publicată inițial pe site-ul Ministerului Justiției se asigurase protecția categoriei creditorilor cu creanțe curente prin dreptul de a fi plătiți la scadență, conform documentelor din care rezultă, iar, dacă debitorul nu se conforma, a fost prevăzut dreptul expres al fiecărui creditor deținător de creanțe curente de a cere intrarea în faliment a debitorului.

Sub nicio formă nu se poate concepe executarea silită a debitorului în afara procedurii de insolvență sau faliment, întrucât creditorii trebuie să beneficieze de cota falimentară aferentă ce li se cuvine din executarea colectivă și concursuală a întregii averi a debitorului.

Nu trebuie neglijat faptul că executarea silită va genera costuri semnificative, în unele cazuri ajungând până la sau chiar depășind cuantumul creanței de recuperat, astfel încât o astfel de măsură, demarată sub auspiciile procedurii judiciare de insolvență, împovărează pasivul debitoarei și diminuează șansele de redresare.

6. Reducerea duratei planului de reorganizare de la trei ani la un an și mărirea procentului de aprobare a planului de reorganizare de la 30% la 50% din total masă credală.

În primul rând, această modificare va afecta în mod grav societățile mari și mijlocii, întrucât este practic imposibil ca perioada de reorganizare a acestora să dureze doar un an de zile. În acest context, pe acest segment vom asista la un număr semnificativ de falimente, cu consecința firească a desființării unui număr important de locuri de muncă.

Așa cum se știe, numărul reorganizărilor aprobate și în derulare nu a depășit niciodată 5% din totalul procedurilor de insolvență aflate pe rolul instanțelor la orice moment în timp. Un plan de reorganizare, odată acceptat, se asumă a fi în interesul unei mai bune recuperări făcute în favoarea creditorilor. Prin urmare, durata unor astfel de planuri nu ar trebui limitată (de exemplu, Franța are ca termen de reorganizare 10 ani, SUA nu are termen în care companiile să iasă din insolvență). Este evident că și din perspectiva reducerii substanțiale a perioadei planului de reorganizare ordonanța Guvernului Ponta este un regres față de precedenta Lege a insolvenței, fiind în dezacord cu tendințele europene care susțin cu efervescență ideea de redresare.

Pe de altă parte, majorarea procentului de vot pentru aprobarea planului de reorganizare de la 30% la 50% nu va face altceva decât să blocheze și mai mult aprobarea planurilor de reorganizare, cu consecința imediată a intrării societăților respective în procedura de faliment.

Așa cum s-a putut observa, în ultimi doi ani băncile și, în general, creditorii au manifestat un profund interes în cadrul procedurilor de insolvență a debitorilor lor, căutând soluții viabile în vederea creșterii șanselor de reorganizare, fie prin acordare de finanțare, fie chiar prin diminuarea propriilor creanțe.

Din păcate, cele două dispoziții legale criticate diminuează în mod drastic șansele de a propune și implementa un plan de reorganizare funcțional.

7. Efectele dezastruoase ale aplicării procedurii Codului insolvenței regiilor autonome.

Întotdeauna s-a considerat că tratamentul juridic al regiilor autonome în cadrul procedurii de insolvență trebuie să fie unul special, datorită importanței în cadrul economiei românești.

Extinderea domeniului de aplicare a procedurii de insolvență la toate regiile autonome, fără distincțiile și derogările necesare, poate conduce la consecințe economice importante și aici avem în vedere regiile autonome de interes național, de exemplu Regia Autonomă de Transport București, Regia Autonomă Monitorul Oficial și altele.

8. Intrarea în vigoare în termen de 3 săptămâni de la publicarea în Monitorul Oficial.

În condițiile în care Codul insolvenței va intra în vigoare în termen de 20 de zile, aprofundarea lui în principal de către judecătorii-sindici și practicienii în insolvență, dar și de către participanții la procedură, în general, nu va putea fi făcută în mod temeinic, astfel încât să poată fi asigurată aplicarea lui în mod unitar.

În aceste condiții, vom asista la crearea unei practici juridice diferite, care va afecta în final atât situația debitorilor aflați în procedură, cât și șansele creditorilor în realizarea creanțelor.

Considerând de o gravitate deosebită blocajul economic în urma deciziilor greșite luate de guvernarea USL, eșecul noului Cod al insolvenței în a-și atinge scopul principal al insolvenței, acela de a da companiilor o șansă la reorganizare, dar și falimentul democrației în România prin instituționalizarea cenzurii, prin modificările aduse Codului insolvenței, în măsură să suprime inclusiv dreptul constituțional la liberă exprimare, superficialitatea decidenților actuali, lipsa de respect față de români, lipsa de dialog și de transparență în reglementările adoptate abuziv, care nu sunt justificate spre adoptare în regim de urgență, cerem prim-ministrului și membrilor Guvernului USL următoarele măsuri reparatorii:

1. Încetarea imediată a atacurilor Guvernului condus de Victor Ponta asupra mediului de afaceri și asupra presei independente din România.

2. Revocarea imediată a Ordonanței de urgență a Guvernului privind Codul insolvenței.

3. Punerea în dezbatere publică a acestui subiect deosebit de important și adoptarea acestuia de Parlament prin lege, și nu prin ordonanță de urgență.

Mulțumesc.

Semnalele mediului de afaceri legate de aceste inconsistențe ale cadrului normativ în domeniul insolvenței au devenit tot mai clare și mai puternice în ultimii ani. În cursul anului 2012, Banca Mondială reținea în raportul său de evaluare a sistemelor de insolvență și a mecanismelor de protecție a drepturilor creditorilor din România o serie de deficiențe ale cadrului normativ actual, care influențează eficiența procedurii insolvenței, și formula recomandări ce vizau: echilibrarea intereselor debitor-creditor în procedura insolvenței; limitarea cauzelor ce generează reducerea șanselor de recuperare a creanțelor; operaționalizarea instrumentelor de preinsolvență; încurajarea înțelegerilor extrajudiciare creditor-debitor pentru depășirea dificultăților financiare. Acestor semnale din mediul de business li se adaugă cele venite din sistemul judiciar, jurisprudența neunitară a instanțelor de judecată în interpretarea și aplicarea anumitor prevederi din legislația insolvenței fiind în mare măsură generată de unele lacune și neclarități ale cadrului normativ.

Statistica legată de durata procedurilor judiciare de insolvență continuă să fie îngrijorătoare. Astfel, chiar dacă un număr important de proceduri se închid într-o perioadă rezonabilă, până la un an de zile, 64%, există cauze în care procedura continuă să fie lungă, 13%.

Putem privi statistica din diverse unghiuri. Ceea ce este important e tocmai să avem un act normativ care să ne arate câte societăți cu probleme avem și câte abuzează de cadrul normativ actual. Pe lângă aceste semnale clare că este necesară îmbunătățirea cadrului normativ, se impune ca procedura insolvenței să fie, la rândul ei, racordată la reformele recente ale instanței civile și procesual-civile, realizată prin intrarea în vigoare a noilor coduri, civil și de procedură civilă.

Se cuvine, de asemenea, a fi semnalat contextul general european în care se înscrie această inițiativă a Guvernului României de codificare a instanței insolvenței. Astfel, Comisia Europeană a lansat în decembrie 2012 un program privind o reglementare adecvată și funcțională. În cadrul acestui program, Comisia își propune măsuri ambițioase pentru a simplifica legislația, cu scopul de a ajuta întreprinderile și cetățenii în înțelegerea și aplicarea acestor norme și de a stimula creșterea economică.

Președintele Comisiei Europene arăta într-un comunicat din 2 octombrie că, prin intermediul acestui program, Comisia a inițiat cel mai amplu exercițiu întreprins până în prezent, menit să simplifice legislația Uniunii. Mai mult, în domeniul insolvenței, chiar în această perioadă, este într-o etapă avansată de dezbatere în cadrul Consiliului Uniunii Europene o inițiativă de modernizare a regulamentului european în materia insolvenței transfrontaliere, care își propune să îmbunătățească coordonarea între procedurile de insolvență împotriva unui debitor deschise în mai multe state membre ale Uniunii.

Se poate observa așadar că inițiativa Guvernului de îmbunătățire a legislației în domeniul insolvenței, de codificare și de simplificare a acesteia, este un demers integrat unei tendințe generale europene, un demers a cărui necesitate nu poate fi pusă la îndoială, în condițiile în care la acest moment în materia insolvenței și preinsolvenței sunt în vigoare șase legi distincte și un regulament european, fiecare act normativ fiind strâns legat de evoluția celorlalte, și în condițiile în care au devenit evidente deficiențele de adaptare a actualului cadru normativ la provocările economiei românești.

Care sunt, așadar, principalele obiective urmărite prin noua reglementare: reunirea într-un singur instrument legislativ a tuturor normelor în domeniul insolvenței și preinsolvenței; adaptarea, corelarea și îmbunătățirea prevederilor legale existente; completarea cadrului normativ cu reglementări în domenii ce nu au fost până acum abordate: insolvența grupurilor de societăți, insolvența regiilor autonome; eficientizarea procedurilor existente, inclusiv a celor de prevenire a insolvenței; eliminarea, în măsura posibilului, evident, a surselor de abuz în folosirea de către debitor sau creditor a procedurilor de insolvență; protecția adecvată a creditorilor, întrucât actuala reglementare avea o perspectivă relativ dezechilibrată, în sensul favorizării debitorului, perspectivă care totuși nu a fost de natură a dezvolta planuri de reorganizare reală, ci, dimpotrivă,

a furnizat mijloace de tergiversare a momentului intrării în faliment pentru afaceri cu șanse minimale de redresare, cu reducerea posibilității de acoperire a creanțelor pentru debitor, urmărind, de asemenea, reducerea duratei procedurii insolvenței.

Ce soluții au fost identificate și promovate: pentru asigurarea echilibrului intereselor în concurs, se egalizează regimul deschiderii procedurii în cazul concursului dintre cererea debitorului și a creditorului la zece zile de la depunerea cererii debitorului; se instituie o valoare-prag și pentru debitor, aceeași cu cea stabilită pentru creditor, respectiv 40 de mii de lei; se introduce ideea acordării unui termen pentru plata creanței creditorului declanșator; pentru a îmbunătăți șansele de reorganizare în avantajul atât al debitorului, cât și al creditorului, se introduce o prioritate pentru finanțările acordate în timpul procedurii; pentru evitarea aprobării unor planuri de reorganizare susținute de un număr mic de creditori, se introduce un criteriu suplimentar pentru aprobarea planului, respectiv 50% din total masă credală; pentru o mai bună protecție a angajaților, s-a prevăzut că o eventuală concediere colectivă de către angajatorul în insolvență va fi supusă regulilor din Codul muncii, cu reducerea la jumătate a termenelor etapelor procedurale; pentru eficientizarea procedurii s-a înlocuit termenul de continuare a procedurii cu un termen administrativ de control, care va permite judecătorului-sindic să gestioneze mai eficient dosarul de insolvență, nefiind necesară organizarea unor ședințe publice de judecată dacă nu există cereri în procedură contencioasă sau necontencioasă.

Acțiunile incidentale se judecă în conformitate cu noul Cod de procedură civilă, dar cu reducerea termenelor pentru asigurarea celerității procesului. S-a introdus posibilitatea judecătorului-sindic de a debloca anumite situații. Atunci când creditorii nu sunt activi în procedură, dacă nu se poate lua o hotărâre în adunarea sau comitetul creditorilor, administratorul judiciar poate sesiza instanța în vederea pronunțării unei hotărâri. S-a prevăzut expres obligația judecătorului-sindic de a se pronunța asupra viabilității planului de reorganizare propus de debitor sau creditor și aprobat de adunarea creditorilor.

Doamnelor și domnilor deputați,

O primă critică adusă proiectului de act normativ se referă la promovarea actului normativ prin ordonanță de urgență. Noul Cod al insolvenței este rezultatul unei colaborări active a instituțiilor publice inițiatoare cu experți în domeniul insolvenței și cu reprezentanți ai principalilor actori ai procedurii insolvenței, colaborare care a durat mai mult de un an de zile. La inițiativa Ministerului Justiției, pentru elaborarea proiectului s-a creat un grup tehnic extern de experți, format din reprezentanți ai instanțelor de judecată, CSM, Băncii Naționale, Ministerului Finanțelor, ASF-ului, unind toate cererile de insolvență, reprezentanți ai mediului universitar juridic, specialiști recunoscuți în domeniul dreptului insolvenței și dreptului comercial, reprezentanți ai mediului de afaceri.

Așadar, în etapele sale intermediare, proiectul a fost larg circulat, iar marea majoritate a soluțiilor au fost creionate ca urmare a acestei colaborări. Anterior finalizării proiectului de act normativ, au fost organizate numeroase dezbateri, conferințe și mese rotunde. Actul normativ, odată finalizat, a fost supus dezbaterii publice timp de 30 de zile, fiind publicat pe pagina de internet a Ministerului Justiției.

După finalizarea perioadei de dezbatere publică, actul normativ a fost promovat ca ordonanță de urgență, dar această decizie a avut la bază tocmai motivele care ne-au obligat să trecem la elaborarea acestui cod.

În condițiile în care în perioada de criză economică și în etapa actuală de relansare a economiei a devenit evident că actualul cadru normativ nu a fost de natură să dezvolte planuri de organizare reală, ci, dimpotrivă, a furnizat mijloace de tergiversare a momentului intrării în faliment pentru afaceri cu șanse minimale de redresare, s-a impus cu necesitate modificarea rapidă a cadrului normativ.

Neadoptarea în regim de urgență a noii reglementări ar fi condus la perpetuarea lipsei de sistematizare a cadrului normativ în vigoare și la conservarea unei proceduri a insolvenței percepute ca fiind îndelungată, costisitoare și cu efect de depreciere a valorii activelor debitorului.

S-a impus cu necesitate modificarea rapidă a unei reglementări care a condus la dezvoltarea unei conduite a debitorilor în frauda creditorilor și la o reducere substanțială a interesului creditorilor de a susține reorganizarea unor operatori economici viabili.

Actualul context economic impune, în regim de urgență, luarea măsurilor necesare pentru reducerea duratei procedurii insolvenței prin eliminarea principalelor cauze care generează prelungiri nejustificate.

Nu în ultimul rând, un corpus legislativ complex cu deficiențe de sistematizare și corelare generează dificultăți majore în aplicare și interpretări neunitare în practica judecătorească, aspecte negative pentru care trebuie identificate soluții care să fie implementate cât mai urgent. Toate aceste argumente pledează în favoarea promovării rapide, pe calea ordonanței de urgență, a noilor soluții legislative.

Motivele acestei opțiuni au fost cuprinse în nota de fundamentare a ordonanței, astfel cum impune Constituția și doar după o amplă consultare publică.

Aș vrea, cu această ocazie, să vă mulțumesc pentru sprijinul acordat în adoptarea propunerii normative care va permite Ministerului Justiției, împreună cu CSM, să înființeze, în perioada următoare, instanțe specializate în materie comercială, ce vor avea ca atribuții și materia insolvenței.

A fost o altă măsură pentru pregătirea adoptării noului Cod al insolvenței, tocmai pentru a veni în sprijinul mediului de afaceri și a găsi soluții concrete care să permită soluționarea rapidă a cauzelor, de judecători specializați, în baza unei legislații moderne și adaptate momentului economic în care ne aflăm.

O altă critică adusă actului normativ se referă la încălcarea principiului discriminării, mai exact soluția de suspendare a licenței audiovizuale de la data primirii comunicării de către CNA a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței până la data confirmării planului de reorganizare, plan care trebuie să prevadă condițiile de exercitare a drepturilor decurgând din licența audiovizuală, condiții supuse aprobării prealabile a CNA.

Societățile din domeniul audiovizualului sunt într-o situație particulară care le diferențiază de alți debitori supuși procedurii insolvenței.

Specificul acestor entități este dat de obiectul lor de activitate, care presupune exercitarea drepturilor și respectarea obligațiilor corelative pe care le include libertatea de exprimare.

Astfel, după cum se arată constant în jurisprudența Curții Constituționale și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare include nu numai dreptul de a transmite, ci și dreptul de a recepționa informații, idei, opinii, ceea ce presupune existența unei obligații corelative

de informare corectă a opiniei publice, de respectare a exprimării pluraliste de idei și opinii în cadrul conținutului serviciilor media audiovizuale, de protecție a minorilor, de respectare a demnității umane și a dreptului la propria imagine, de respectare a unei politici nediscriminatorii.

La respectarea obligației de informare corectă de către societățile din audiovizual veghează CNA, care, potrivit Legii audiovizualului, este garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

Pentru exercitarea acestei competențe legale, se impune ca instituția să aibă pârghii de verificare și în cazul unei entități aflate în insolvență, în caz contrar interesului public pe care îl garantează, care nu poate fi urmărit în mod efectiv în situația specifică acestei societăți.

Intrarea în insolvență a unei entități din domeniul audiovizualului generează schimbări importante în ceea ce privește direcțiile de acțiune ale acesteia, direcții de acțiune care sunt orientate acum pe principiile procedurii insolvenței: maximizarea gradului de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor de către creditori; adoptarea deciziilor importante legate de activitatea societății de către adunarea creditorilor; supravegherea sau conducerea activității de către practicianul în insolvență desemnat.

Așadar, odată cu intrarea în insolvență a unei societăți din domeniul audiovizualului, intervin modificări importante ale condițiilor de exercitare a licenței audiovizualului.

În această situație, societatea trebuie să dovedească faptul că-și poate îndeplini în continuare obligațiile asumate față de publicul larg, obligații a căror respectare este monitorizată de CNA.

Autorii moțiunii critică soluția ordonanței de a face aplicabile prevederile acesteia și proceselor în curs de derulare, susținând că se încalcă principiul neretroactivității.

Se impune sub acest aspect a se face precizarea că ordonanța reglementează proceduri de prevenire a insolvenței și proceduri de insolvență.

Reglementarea criticată pentru retroactivitate este, așadar, eminamente o normă de natură procesual-civilă.

Prin urmare, prevederile articolului 348 sunt expresia principiului aplicării imediate a legii procesual-civile, nereprezentând o aplicare retroactivă a legii.

În acest sens s-a exprimat în mod constant Curtea Constituțională, reținând asupra unor alte norme procesualcivile că acestea își limitează incidența exclusiv la situații juridice cu persistență în timp, așadar integrate domeniului său temporar de aplicare legitim.

Suntem într-o asemenea circumstanță în care legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

Semnalăm, totodată, că în dreptul procesual-civil mai există precedente legislative care prevăd soluția aplicării imediate a normei. Aș menționa, cu titlu de exemplu, art. 81 din Legea privind falimentul societăților de asigurare: procedura de faliment deschisă împotriva societăților de asigurare-reasigurare și aflată pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să se desfășoare și se închide în condițiile prezentei legi.

Precizăm, de asemenea, că reglementarea în vigoare a insolvenței nu are o normă de ultraactivitate a legii vechi.

Așadar, legea nouă s-a aplicat și proceselor în curs de derulare, la momentul edictării ei, iar această soluție nu a fost declarată neconstituțională. Doamnelor și domnilor deputați,

Există în moțiunea simplă a opoziției și critici aduse anumitor soluții punctuale din Codul insolvenței, din perspectiva efectelor negative asupra derulării procedurii sau asupra șanselor de reorganizare a debitorilor aflați în insolvență, după cum urmează: extinderea aplicării Legii insolvenței la regiile autonome.

Unul dintre motivele pentru care a fost introdusă o asemenea reglementare constă în faptul că există situații în care aceste entități pur și simplu acumulează datorii, iar măsurile de executare silită și-au dovedit ineficiența. Modificarea adusă legislației în această materie vine doar să stopeze acumularea de datorii curente, prin continuarea unei activități defectuoase, atât în perioada de observație, cât și în perioada de reorganizare.

Având în vedere că patrimoniul regiilor autonome este format în mare majoritate din bunuri proprietate publică a statului, aflate în administrarea regiilor autonome, și în mică măsură dintr-un patrimoniu privat, constituit din bunuri achiziționate din venituri proprii ale regiilor autonome, este evident că aplicarea Codului insolvenței nu va influența patrimoniul public al statului, ci efectele se vor resimți numai cu privire la bunurile proprietate privată a acestora.

O altă critică se referă la ridicarea procentului din masa credală necesar pentru aprobarea planului de reorganizare, de la 30%, cum apărea în proiectul supus dezbaterii publice, la 50% în formă finală.

Planul de reorganizare reprezenta până acum un instrument prin care debitoarea putea tăia efectiv creanțele debitorilor de bună-credință, ajungându-se la situația în care orice debitor care nu mai dorea să-și achite facturile și obligațiile să se folosească de umbrela insolvenței pentru a-și regla contabilitatea și pentru a scăpa de datorii.

Reorganizarea nu mai era o măsură de revitalizare a unui debitor, ci devenise preponderent o măsură de cvasifraudare a bugetului de stat și a creditorilor de bună-credință.

În strânsă legătură cu aprobarea unui plan de reorganizare este și ridicarea procentului necesar pentru acceptarea planului de la 30% din totalul valoric al masei credale la 50%.

Majorarea pragului la 50% vine în concordanță cu spiritul întregului proiect de act normativ, asigurându-se egalitatea de tratament și echitatea întregii proceduri de insolvență.

Trebuie menționat și faptul că în raportul de evaluare al Băncii Mondiale, despre care am făcut vorbire anterior, s-a recomandat ca o alternativă care poate fi luată în considerare pentru a se asigura un tratament echitabil tuturor creditorilor majorarea procentului necesar pentru aprobarea de către creditori a planului de reorganizare la 50% din totalul valoric al masei credale.

Cu privire la reducerea duratei de executare a planului de reorganizare de la trei ani la un an, în ceea ce privește șansele de reorganizare a unei societăți într-un termen de un an de zile, se poate observa că noul act normativ consolidează și procedurile de preinsolvență, etapă în care debitorii pot beneficia de prevederile privind mandatul ad-hoc și concordatul preventiv.

Scopul noului act normativ este de a preveni situațiile în care societățile debitoare s-ar sustrage de la plata obligațiilor, folosind o perioadă lungă de timp în care devin intangibile prin simpla intrare în procedura de insolvență și, eventual, prin derularea unui plan de reorganizare.

Cu privire la executarea silită individuală ca modalitate de recuperare a creanțelor curente, arătăm că, deși legea prevede obligația achitării datoriilor curente, conform actelor

din care rezultă, chiar și cele născute în cursul unei reorganizări, de cele mai multe ori debitorii au ignorat plata creanțelor curente, ajungându-se la situația paradoxală în care creanțele născute în cursul procedurii de insolvență sunt mai mari decât cele înscrise la masa credală.

În condițiile noii reglementări, orice creditor, nu doar cel bugetar, va putea lua astfel de măsuri față de debitor, în situația în care acesta din urmă continuă să genereze pierderi.

Modificarea adusă legislației în materie vine doar să stopeze acumularea de datorii curente prin continuarea unei activități defectuoase, atât în perioada de observație, cât și în perioada de reorganizare.

Instrumentul pus la dispoziția creditorilor le dă acestora posibilitatea de a recupera prin forțe proprii creanțele noi generate, iar debitorul aflat în procedura insolvenței este astfel tratat ca o societate care activează într-un cadru normal. Astfel, s-ar crea numai beneficii în favoarea debitorilor aflați în procedura de insolvență, în detrimentul celorlalte societăți comerciale care activează în viața economică.

În plus, trebuie făcută precizarea că, în cazul acestor creanțe scadente, creditorul nu poate trece la executarea silită imediat, ci doar după trecerea a 90 de zile de la scadență, deci debitorul are timpul necesar asigurării plății benevole a acestora.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Închei sperând că explicațiile pe care le-am furnizat au fost de natură să vă convingă că noua reglementare creează premisele legale ale unei proceduri de insolvență care asigură echilibrul între interesele creditorilor și cele ale debitorilor, nu este un mod de a redresa un debitor prin efortul creditorilor condamnați să suporte din propria avere pierderile generate de societățile cărora le-au acordat suport în derularea relațiilor comerciale.

Noua reglementare nu este nici un mijloc prin care să se eludeze plata taxelor și a impozitelor datorate statului și creditorilor.

Vreau să vă asigur din nou de întreaga disponibilitate a Ministerului Justiției de a avea un dialog cu Parlamentul, cu societatea civilă, cu organizațiile profesionale, cu mediul de afaceri, așa cum s-a întâmplat și până în prezent.

Vă mulțumesc.

Ce propunem noi prin legea care va veni prin acest cod, acest mănunchi de legi?

Știu că vă e greu, știu că vă va deranja acest lucru, dar n-am mai permis debitorului să fie titularul procedurii.

De data aceasta, procedura n-o mai conduce debitorul, ci o conduc creditorii, sub supravegherea judecătorului-sindic.

Ce înseamnă asta? În actuala legislație, în actuala lege, nu mai pot debitorii să propună administratorul judiciar.

Apanajul propunerii administratorului judiciar îi aparține direct judecătorului-sindic. Pot doar..., atenție!, pot doar creditorii..., și de-aia vă doare, pot doar creditorii ca, ulterior, dacă au 50% din creanțe, să înlocuiască administratorul judiciar provizoriu, propus de judecătorul-sindic, cu un administrator judiciar propus de ei sau lichidator.

Sigur că în felul acesta am luat un instrument puternic din mâna debitorilor, care făcea ca toți creditorii să asiste neputincioși cum li se diluau creanțele.

2. Vă deranjează foarte mult faptul că am statuat în lege că de la momentul depunerii cererii și până la deschiderea procedurii am creat posibilitatea pentru creditori să formuleze pe cale de ordonanță o cerere prin care să sisteze toate

operațiunile de înstrăinare, adică, din clipa în care s-a depus cererea, creditorul poate formula cerere și judecătorul, pe calea urgenței ordonanței, sistează orice înstrăinare. Ce înseamnă asta? Că nu-i mai permit debitorului să prăduiască firma până începe administratorul judiciar să lucreze.

Vă deranjează foarte mult faptul că am statuat niște termene foarte scurte. De exemplu, perioada de observație de la deschiderea procedurii este de doar 20 de zile, în care administratorul judiciar – unde-i cazul, lichidatorul – trebuie să întocmească raportul, adică nu mai permitem niște ani de zile de analize.

3. Vă deranjează foarte mult faptul că nu vă mai permitem să faceți datorii în timpul procedurii. Adică, după deschiderea procedurii, nu mai e posibil, în actualul context legislativ, să acumulezi datorii imense pe care să nu le plătești. Și atunci legiuitorul spune următoarele: de data asta, dacă ai datorii acumulate în timpul procedurii mai mari de 90 de zile, noutate în procedură, pot fi executate silit în timpul procedurii de către creditorul care are acea creanță.

Sigur că da, până acum era o lăfăială generală, în timpul procedurii furnizorii de energie erau obligați să-ți furnizeze, dar nimeni nu plătea. Acum lucrurile s-au schimbat. 90 de zile dacă nu ți-ai achitat obligațiile către furnizori, față de creditori, nu mai poți, nu mai poți să..., nu mai poți să continui activitatea și poți fi executat silit.

Vă mai deranjează faptul, domnilor redactori, că am statuat că un plan de reorganizare se votează doar dacă este acoperit de 50% din masa credală. Știu, înainte era următoarea metodă: aveai trei salariați, mai aranjai cu unul de la furnizarea de energie și cu doi chirografari și înlăturai o bancă.

Noi spunem acum: „Nu, haideți să fim raționali și un plan de reorganizare să poată fi votat doar dacă 50% din creditorii... din valoarea masei credale votează pentru plan.”

Vreau să mai adaug că această lege – închei –, această lege are o viziune integratoare. Se referă la agenți economici, se referă la societăți de credit, la insolvență, la insolvența societăților de asigurare-reasigurare, la insolvența grupurilor de societăți, la insolvența transfrontalieră și la insolvența regiilor autonome.

Iată că asta este o viziune integratoare. Tocmai asta urmărim, să îi responsabilizăm și să creăm un mediu de afaceri sănătos.

Mulțumesc.

Doamnelor și domnilor inițiatori,

Camera nu poate decide cu privire la neconstituționalitate.

Și aici, dacă moțiunea ar trece, am fi într-un conflict, într-un dublu conflict instituțional. Pe de o parte, Guvernul ne-ar acuza, pe drept cuvânt, că am declara neconstituționale niște texte dintr-o ordonanță, lucru pe care, așa cum v-am spus, nu-l putem face, pe de altă parte, Curtea Constituțională ne-ar spune că am uzurpa atribuțiile sale constituționale.

Parcă o văd pe doamna europarlamentar Macovei spunându-ne că aceasta nu este nimic altceva decât o lovitură de stat.

Regret că apostolii statului de drept susțin o astfel de moțiune.

Argumentele invocate arată că cei care au redactat moțiunea nu au prea multă legătură cu dreptul și cu mecanismele constituționale.

Firesc, se ridică o întrebare cu caracter general: cum puteți să protejați statul de drept atunci când nici măcar nu-l înțelegeți?

Spuneam mai devreme că moțiunea este tratată cu lejeritate. Vă rog să-mi permiteți să adaug că este tratată și cu superficialitate. Mi se aduc niște argumente, cifre din Raportul Doing Business 2013 al Băncii Mondiale. Aici trebuie să le dau dreptate colegilor noștri care au formulat moțiunea, însă îi rog să nu se grăbească să se bucure.

E adevărat, raportul respectiv declară că suntem pe locul 102 în lume în ceea ce privește procedurile insolvenței și pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Ceea ce colegii noștri care au inițiat moțiunea nu au avut timp să verifice este la ce date se referă acel raport.

Și, cu titlu de cancan, vă spun că, pe pagina cu cuprinsul acelui raport, în stânga jos – dacă vreți să verificați –, se

stabilește, se spune foarte clar că datele utilizate sunt cele până la 1 iunie 2012. Ați auzit bine, 2012. De fapt, raportul privește întreaga perioadă 1 iunie 2011–1 iunie 2012.

Îmi pare rău, cred că în luna mai Guvernul Ponta a fost votat în Parlament.

De fapt, perioada aceasta de un an este perioada guvernelor Boc și Ungureanu.

Sunt de acord cu dumneavoastră, doamnelor și domnilor inițiatori, că cifrele acestea sunt dezastruoase. Culmea e că guvernele pe care le-ați susținut sunt cele ce fac obiectul raportului.

Dați-mi voie să vă felicit! Guvernele dumneavoastră, cu largul dumneavoastră sprijin, au reușit să falimenteze până și falimentul.

Felicitări, e o performanță!

Dincolo de aceste discuții, cifrele pe care le-ați citat în moțiune mai arată ceva: era cu adevărat nevoie de un nou Cod al insolvenței.

Cât despre manipularea democrației despre care vorbiți în moțiune, nu prea am înțeles la ce se referă textul moțiunii.

Vă pot spune însă cu certitudine că manipularea este un domeniu la care colegii din PDL, semnatarii moțiunii de astăzi, se pricep de minune, așa cum au demonstrat în perioada de guvernare 2009–2011, atunci când au încercat să ascundă prin astfel de metode incompetența în actul de guvernare.

Să vă reamintesc cum ați manipulat voturile în această sală la Legea pensiilor? Eu sunt un parlamentar la primul mandat, dar vă mărturisesc că, în calitate de cetățean care vă vedea la televizor, am fost la fel de șocat, așa cum au fost o mulțime de colegi de-ai noștri din întreaga Europă.

Aduceți în discuție, iarăși, în mod greșit și nedocumentat, numărul mare de ordonanțe de urgență adoptate de guvernele Ponta I și Ponta II și criticați adoptarea codului prin ordonanță de urgență, de parcă dumneavoastră, cei de la PDL, ați fi fost sau ați fi niște sfinți în această materie. Mai mult, insinuați că pe timpul guvernării dumneavoastră numărul acestora ar fi fost mai mic.

În primul an și jumătate de mandat, guvernele Boc I și II au emis mai multe ordonanțe de urgență decât guvernarea USL în perioada similară, în condițiile în care aproximativ trei luni de zile – octombrie, noiembrie și decembrie 2009 – primul Cabinet Boc nu a emis nicio ordonanță de urgență, fiind demis prin moțiune de cenzură.

Vă dați seama că, dacă Parlamentul nu lua acea măsură înțeleaptă, legislația românească ar mai fi contabilizat câteva zeci de ordonanțe de urgență în cele aproximativ trei luni?

Precizez că acest calcul nu este făcut de doamna deputat Roberta Anastase, ci reiese din baza legislativă a Camerei Deputaților.

În fine, ultima afirmație mă intrigă.

Susțineți că extinderea legislației insolvenței la regiile autonome este un dezastru. De ce? Ce vă deranjează?

Vă reamintesc faptul că ani întregi ați promis FMI și Băncii Mondiale că veți restructura acest sistem și, de fiecare dată, fără excepție, ați amânat reformele.

E drept, ați promis și ați trecut imediat la tăieri de pensii și de salarii, dar de sectorul regiilor autonome nu v-ați atins.

Aș vrea să vă văd explicând oamenilor de ce disciplinarea regiilor și de ce îndepărtarea senzației că orice ar face cu banii nu se poate întâmpla nimic sunt incorecte.

Explicați-le oamenilor de ce verificarea deciziilor regiilor care vor intra în insolvență de către administratorul judiciar sub controlul judecătorului-sindic nu este bună; de ce nu e bine să atragem răspunderea vinovaților pentru insolvență și de ce nu e corect să se verifice – repet – sub controlul judecătorului-sindic dacă transferurile patrimoniale din ultimii doi ani, înainte de declanșarea stării de insolvență, au fost sau nu în favoarea regiei.

Chiar nu vă interesează că toate pierderile acestor regii sunt plătite de noi toți? Nu vreți o economie concurențială în care cine nu este atent cu modul în care-și conduce afacerile plătește?

Nu vă interesează aceste lucruri și chiar nu doriți să se întâmple. De ce? Înțelege toată lumea.

Astăzi însă, când Guvernul USL spune „Stop joc!”, nu se mai poate așa cu regiile autonome, e timpul să le eficientizăm pentru a le da o șansă chiar cu prețul insolvenței, PDL sare ca ars și depune moțiune.

Atitudinea dumneavoastră privind acest subiect demonstrează faptul că un partid nu poate deveni de dreapta peste noapte și printr-un simplu vot într-un congres.

Trebuie să acceptați, în primul rând, principiile dreptei, iar protejarea liberei concurențe este unul dintre acestea. Mergeți și explicați-le firmelor private de ce lor trebuie să le fie aplicabile normele privind insolvența, iar regiilor autonome nu.

Spuneți-le că regiile pot întârzia orice plăți, chiar cele către firmele private, dar dacă firmele private întârzie vreo plată, vor intra în insolvență.

Spuneți-le că, în felul acesta, sprijiniți investitorii.

Nu-i așa că n-o credeți nici dumneavoastră?

PNL este conștient că preocuparea sa principală în actul de guvernare trebuie să fie sănătatea mediului de afaceri, sănătate care se va traduce printr-o situație economică mai bună a României.

În mod evident, creșterea economică sănătoasă și dezvoltarea unui mediu concurențial corect, care să stimuleze mediul de afaceri, nu pot fi gândite în afara respectării regulilor democratice și a întăririi statului de drept.

Consolidarea democrației nu poate fi concepută în niciun caz în afara asigurării unei depline libertăți a presei.

Partidul Național Liberal a precizat de la bun început că nu acordă credit niciunei încercări de îngrădire a presei.

Ordonanța de urgență vizată de moțiunea simplă a opoziției a intrat în dezbaterea Senatului și este supusă controlului Curții Constituționale în urma sesizării Avocatului Poporului.

Acest gest demonstrează încă o dată cât de importantă a fost votarea de către USL a unui avocat al poporului fără partizanate politice, în spiritul solicitărilor partenerilor europeni.

În mod cert, PNL va proteja libertatea de expresie și mediul de afaceri, indiferent de decizia Curții Constituționale.

În cazul în care Curtea va dovedi neconstituționalitatea prevederilor contestate, PNL va sprijini în Parlament, cu bună-credință, adoptarea măsurilor corecte.

Până la decizia Curții și până la dezbaterea parlamentară pe marginea acestui act normativ nu poate exista nicio altă soluție decât aceea ca superficiala dumneavoastră moțiune să fie respinsă.

Vă mulțumesc.

Suntem în 2013, la șase ani de la aderarea la Uniunea Europeană, și nu vom tolera ca România să regreseze democratic din pricina capriciilor și dorinței de putere ale urmașului lui Adrian Năstase.

Vă rog, dragi colegi, să analizați cu maximă atenție și să vă solidarizați prin votul pentru această moțiune!

De ce trebuia discriminată presa față de toate celelalte societăți comerciale aflate în aceeași situație?

Desigur, sunt întrebări retorice, dar cred că trebuie puse. Poate ne ajută să înțelegem pe ce drum vrea actuala putere să ne ducă.

Consideră oare că ne-au fost suficienți 23 de ani de democrație?

Consideră că ar trebui să ne întoarcem de unde am plecat?

Noi, parlamentarii Partidului Poporului – Dan Diaconescu, sperăm să nu se întâmple asta și vom face tot ce vom putea pentru a împiedica acest atentat – spunem noi – la democrație.

Deși în campania electorală USL a promis că diminuează impozitele, se pare că acum vine să diminueze numărul societăților comerciale, prin această ordonanță de urgență.

Dacă continuăm în acest mod, libertatea presei, libertatea justiției, libertatea de exprimare vor rămâne doar expresii lipsite de substanță și conținut.

Ne preciza domnul ministru că sunt multe societăți în insolvență. Așa e. Dar nu ne-a precizat domnul ministru și cauzele care le-au adus la insolvență. Lipsa de strategie economică a Guvernului, numeroasele impozite, lipsa unui program real și sustenabil pentru IMM-uri – acestea sunt cauzele falimentului. Și, uneori, chiar întârzierea plăților pentru unele societăți comerciale, întârziere pe care statul o face, a dus de multe ori la trimiterea societăților respective în faliment.

În loc să găsească soluții, Guvernul propune o lege care să mărească numărul societăților ce vor intra în faliment. Dacă ordonanța propusă era așa de bună, nu înțelegem de ce nu s-a dorit dezbatere pe tema ei, de ce n-a fost consultată societatea civilă.

Domnul ministru nu ne-a explicat cum anume, în perioada de la deschiderea procedurii de insolvență și până la data confirmării planului de reorganizare, se pot încălca drepturile și libertățile cetățenilor la informare. Simplele afirmații nu reprezintă probe, și asta ar trebui s-o știe un ministru al justiției.

Nu ne explică de ce se suspendă licența audioviziuală, dar nu se suspendă, de exemplu, și licența de producție.

Nu toate societățile se supun legii? Nu tuturor trebuie să li se aplice aceleași acte normative?

Vreau să precizez, în încheiere, că Partidul Poporului – Dan Diaconescu, inițiatorul acestei moțiuni, nu a făcut guverne, dar suportă de mai mult de un an de zile incompetența acestui Guvern.

Mulțumesc.

Precizez, de asemenea, că, în vechea lege, nimeni nu avea niciun fel de responsabilitate sau avea o responsabilitate redusă, iar în această privință toate sunt prevăzute în noul Cod al insolvenței, în Ordonanța nr. 91/2013, care, în ultimă instanță, va trece prin Parlament, mai puțin anumite texte – și mă gândesc în acest moment la acele texte care au fost atacate de către Avocatul Poporului la Curtea Constituțională.

Vom vedea ce se va întâmpla, nu putem aprecia ceea ce va decide Curtea Constituțională.

Stimați colegi,

Nu am luat cuvântul pentru a critica și nici pentru a lăuda moțiunea, ci pentru mult mai mult, și anume pentru a interveni la timp noi, Parlamentul României, în stoparea unui fenomen pe care-l știm cu toții: este vorba de evaziunea fiscală.

Așadar, pot declara oricând că noul Cod al insolvenței, așa cum a fost el adoptat prin Ordonanța de urgență nr. 91/2013, este mult mai bun decât vechea lege, chiar dacă personal nu-l văd adoptat decât la pachet cu insolvența persoanelor fizice.

În final, doresc să vă transmit faptul că necesitatea trecerii prin Parlament a Codului insolvenței este dată și de faptul că anumite erori ale proiectului de lege nu pot fi corectate decât de Parlament și vă dau un exemplu concret și de mare actualitate. Este vorba de art. 21 alin. (1) lit. k) din Ordonanța de urgență nr. 46/2013, prin care – și, atenție! – „Administratorul judiciar poate deveni chiar primar”, fără a participa la alegeri.

Așadar, care dintre partidele politice dorește să schimbe primarii care nu fac treabă să o facă acum, repede, până la trecerea prin Comisia juridică a Ordonanței nr. 46/2013, pentru că apoi e prea târziu.

## Stimați colegi,

Grupul parlamentar al minorităților naționale nu susține moțiunea „Opriți instituționalizarea inchiziției audiovizualului și manipularea democrației”, iar personal doresc să-i transmit prim-ministrului și Guvernului Victor Ponta puterea de a merge până la capăt și în insolvență, așa cum a promis cetățenilor „Dreptate până la capăt!”

Consider că este momentul ca și în țara noastră, de asemenea, să fie înființată în Parlament o comisie specială Camera Deputaților – Senat, o comisie specială mixtă, care să se ocupe de fenomenul criminalității organizate, spălării de bani, evaziunii fiscale și traficului de influență, omoloagă comisiei CRIME din Parlamentul European, cu care să coopereze permanent, precum în alte domenii de interes reciproc în Europa.

Vă mulțumesc.

În aceeași ordine de idei, nu Guvernul USL este responsabil pentru faptul că unele posturi de televiziune au fost atât de preocupate să fluture pe sticlă mostre așa-zise ale incapacității Executivului de a-și încasa taxele și de a stopa evaziunea fiscală, încât au neglijat realitatea propriei insolvabilități.

Revenind la moțiune, vă mărturisim, stimați colegi inițiatori, că am sperat până la citirea ultimelor paragrafe ale textului elaborat de dumneavoastră să găsim și referiri la ceea ce înseamnă în cifre pentru bugetul de stat practica firmelor de a intra în insolvență. N-am identificat astfel de înscrisuri însă. V-ați rezumat la a prezenta statistici și previziuni legate de actualii și eventualii viitori agenți

economici insolvabili, omițând, din nefericire, un aspect ce v-ar fi făcut moțiunea credibilă și obiectivă măcar în parte.

Acest aspect este că foarte mulți dintre bieții insolvabili, a căror soartă o deplângeți pe parcursul a zece pagini, sunt responsabili pentru neîncasarea la bugetul de stat a 10 miliarde de euro.

La o valoare aproximativ egală se ridică și gaura din conturile creditorilor, iar acestui prejudiciu i se adaugă și cele circa 4 miliarde de euro datorate băncilor de societățile debitoare.

Așa stând lucrurile, considerăm că este mai constructiv pentru România să luăm măsuri împotriva țepelor financiare și fraudării statului de către speculanții economici de conjunctură decât să lăcrimăm în stil cațavencian pe la tribune de oful presei isterizate și al firmelor pentru care noul Cod de insolvență este doar o reglementare căreia trebuie să i se conformeze și nimic mai mult.

Vă mulțumesc, dragi colegi.

Reorganizarea nu mai era nicicum o măsură de revitalizare a unui debitor, ci devenise preponderent o măsură de cvasifraudare a bugetului de stat și a creditorilor de bună-credință.

De asemenea, deși legea prevedea obligația achitării datoriilor curente, conform actelor din care rezultau, chiar și cele născute în cursul unei reorganizări, de cele mai multe ori debitorii au ignorat plata creanțelor curente, ajungându-se la situația paradoxală în care creanțele născute în cursul procedurii de insolvență sunt mai mari decât cele înscrise la masa credală. Astfel, devenise evident că un astfel de plan nu poate fi numit succes decât, eventual, pentru debitori.

Concluzionând și având în vedere practica în materie, a devenit un fenomen generalizat practica societăților comerciale care înțeleg să se relanseze prin implementarea unui plan de reorganizare bazat exclusiv pe tăierea creanțelor înscrise la masa credală.

Se pune astfel întrebarea: Ce interes mai avea un debitor să-și achite obligațiile, cunoscând faptul că prin procedura de insolvență poate fi scutit de plata datoriilor?

Efectul imediat al unor astfel de măsuri a fost unul de domino, mulți dintre creditori devenind, la rândul lor, debitori sau societățile care activează în același domeniu sunt practic paralizate de practica neloială, în sensul că, neparcurgând o procedură de insolvență care să le curețe contabilitatea de datorii, nu pot face față concurenței unui debitor care implementa cu „succes” un astfel de plan.

Insolvența a devenit un mod de a evita plata datoriilor acumulate, dar și un instrument de a ocoli plata creanțelor curente, principiul insolvenței fiind încălcat, în sensul că lacune legislative actuale au devenit facilități pentru debitori, generând un dezechilibru major în piață cu impact direct asupra bugetului consolidat.

Cifrele oficiale arată că în anul 2011 au fost 4.070 de cereri introduse de către ANAF, față de 15.174 de cereri deschise de către debitori sau alți creditori.

În 2012, scorul a stat aproape la fel, 4.412 ANAF, față de 19.732 de debitori plus creditori. Deci în niciun caz nu este vorba, stimați colegi, de o presiune a statului, ci de o reglare a pieței, normală.

În luptă cu organele fiscale nu sunt cele care inițiază procedurile de insolvență decât în măsura în care sunt în prezența unor societăți de tip fantomă sau cu profil evazionist și asupra cărora măsurile de executare silită nu au avut niciun efect.

Mai mult, verificând cele de mai sus, deși creditorul fiscal este privit întotdeauna ca fiind un creditor incomod, rezultă că organele fiscale au solicitat, în medie, pe perioada analizată și invocată, de altfel, în moțiune, doar în aproximativ 19 la sută din cazurile de deschidere procedurile de insolvență.

O concluzie ar fi și faptul că, de cele mai multe ori, debitorii sunt cei care-și deschid singuri procedura. În anul 2011, din totalul creanțelor înscrise la masa credală aferentă societăților radiate, în sumă de 4.145,35 de milioane de lei, nu s-au recuperat 3.993,1 milioane de lei, gradul de recuperare fiind un spectaculos 3,67 la sută.

În 2012, lucrurile au stat și mai bine, gradul de recuperare crescând la 5,55 la sută, pierderea fiscală fiind de 4.730,12 milioane de lei. Cât de mult i-a păsat lui Boc și companiei despre ceea ce se întâmplă cu bugetul s-a văzut. Au tăiat pensii, au tăiat salarii, au tăiat tot.

Aplicând dispozițiile Legii nr. 85/2006, conform celor de mai sus, se constată că gradul de recuperare a sumelor datorate bugetului consolidat nu a depășit procentul de 6 la sută, rezultând astfel un impact major asupra gradului de colectare.

Cât privește distorsionările produse asupra mediului economic, generate de debitorii aflați benevol în procedura de insolvență, acestea sunt, în opinia noastră, absolut incomensurabile.

## Stimați colegi,

Textul moțiunii abundă atât de argumentații hilare, cât și de expunerea unor „realități”, cu ghilimelele de rigoare, ale ultimilor ani, care țin mai mult de un autodenunț al celor care au susținut guvernele Boc și Ungureanu.

## Câteva exemple.

Se impută Guvernului Ponta faptul că România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la reglementarea insolvențelor, proba invocată în moțiune fiind un raport din 2013, pomenit și de colegul de la Partidul Național Liberal, raport care analizează datele din 2010–2012. Era altcineva la guvernare, nu, dragi colegi? Nu sună asta ca un autodenunț, ca o cenușă în cap?

Pentru a fi sublimi, autorii continuă argumentația cu date statistice despre faliment, moțiunea fiind despre insolvență! Semnatarii moțiunii invocă faptul că prevederile noului Cod al insolvenței „sunt în totală contradicție cu realitatea autohtonă și globală”. Da, aveți dreptate, sunt în totală contradicție cu realitatea guvernelor Boc și Ungureanu, acea tragică realitate economică promovată de guvernele pe care le-ați susținut.

Se acuză rapiditatea cu care s-a intervenit în legiferarea insolvenței și lipsa dezbaterii publice, pentru ca, tot în textul moțiunii, să fie invocate pozițiile rezultate în dezbaterea publică pe această temă.

În fapt, pentru ca lucrurile să fie clare, autorii moțiunii invocă ei singurei cele 5 luni de când proiectul este în dezbatere publică. Este drept că termenul de 5 luni este invocat la pagina 7 a moțiunii, iar la pagina 5 este folosită sintagma „Noapte bună!”.

Bună dimineața, stimați semnatari!

O mai bună reglementare a insolvenței se impune. Admitem asta. Însă prin dezbatere publică și prin dezbatere parlamentară. Ea nu trebuie să fie folosită ca un instrument politic de represiune a presei. Deblocarea mediului economic, o nouă lege a insolvenței trebuie să rezolve adevăratele puncte nevralgice. Aici suntem în acord. Trebuie diminuate perioadele, simplificate procedurile, diminuate costurile. Dar cum puteți dumneavoastră, vă întreb, restructura un risc precum un iminent faliment al Sidex Arcelor Mittal într-un an de zile? Cum puteți restructura activitatea unui astfel de complex?

Dumneavoastră ați spus la un moment dat că, prin manipularea votului pentru intrarea în insolvență, s-a abuzat foarte mult de procedura de manipulare a votului. Vă întreb: la Oltchim și Hidroelectrica statul român a manipulat acest vot?

Ați spus, la un moment dat, abuzând de o greșeală materială... v-ați legat excesiv cu toții, în intervențiile dumneavoastră, și anume de prima solicitare, revocarea ordonanței. Dați-mi voie să vă spun că este o greșeală materială și, în loc de „revocare”, acolo trebuia să apară „retragerea ordonanței de urgență”.

V-ați legat de regiile autonome, spuneți că vă propuneți să stopați acumularea de datorii în urma managementului defectuos. Dați-mi voie să vă spun că soluția este depolitizarea managementului. Este just să ridicăm acest argument în cazul regiilor autonome, pentru că ele sunt de cele mai multe ori monopoluri. Nu veți face altceva decât, și

în aceste cazuri, să omorâți partenerii corecți. Depolitizați managementul lor.

Prin actualul cod, Guvernul USL nu face altceva decât să grăbească falimentul. Și le refuză viitorul firmelor care se pot restructura pentru a-și relua activitatea. Prin actualul cod, „Victor insolvență” și „Guvernul insolvență” anulează în egală măsură șansele creditorilor și ale furnizorilor serioși de a-și recupera datoriile.

Guvernul „Ponta insolvență” ignoră în mod iresponsabil, cu încăpățânare criminală, realitățile economice și sociale, afectează ireversibil climatul economic, mediul de afaceri și sistemul bancar. Și nu numai atât: „Ponta în insolvență” îi rezolvă dintr-o lovitură și pe cei care ar putea transmite populației că în fruntea Guvernului nu se află cel mai luminat om de stat.

Mai mult, demersul „Guvernului insolvență”, pe care niciun ministru nu a avut curajul să și-l asume, duce pe noi culmi cenzura comunistă prin articolul care prevede suspendarea intempestivă...

Nu ești capabil să-ți menții firma pe linia de plutire, te predai cu arme cu tot, plătești cu averea ta personală și a familiei datoriile și intri în faliment. De ce să aștepte creditorii să-și încaseze banii după ce te reorganizezi tu 3-4 ani de zile și atunci dacă mai apuci să închei reorganizarea...

Moțiunea curentului politico-ideologic „fariseismul democrat liberal popular” susține că noul Cod al insolvenței favorizează falimentul, iar Guvernul Ponta a declarat război mediului de afaceri și locurilor de muncă. Nimic mai fals! Nimic mai manipulator! Cele 25 de mii, peste 25 de mii de firme intrate în insolvență în 2012, citate în moțiune și la care au făcut referire și cei care au vorbit din cei care au semnat, sunt cele pe care guvernarea Boc, dumneavoastră, dragi colegi, foști miniștri în anii 2009–2011, le-ați adus aici. Starea de incapacitate de plată a firmelor nu apare de azi pe mâine, ea își are rădăcinile în timp și este direct proporțională cu neîncasarea datoriilor de la clienți, printre care principalul client e statul român, care le-a pus să execute lucrări publice pe gratis, pe banii lor, în detrimentul plății datoriilor proprii către furnizori și creditori.

Disponibilitatea dumneavoastră excesivă, a celor care ați condus România în perioada 2008–2012, pentru subvenționarea societăților de stat ce înregistrau pierderi halucinante, combinată cu teama de răspundere în cazul eventualului faliment al acestora au dus economia în dezastru, în dezechilibru, determinând insolvențe în cascadă, declarate sau nedeclarate încă.

Nu vreau să vi le amintesc, pentru că le știți și îmi e rușine mie să spun, să povestesc despre toate acestea.

Acum vorbiți, vorbiți, repetați la infinit, susținând alături de principalii beneficiari ai procedurilor de insolvență că există pericolul falimentului pentru multe firme. Și ce dacă? În Statele Unite și orașul Detroit a intrat în faliment și primarul a luat 28 de ani de pușcărie. Foarte bine! Cine nu rezistă economiei de piață să intre în faliment, pentru că e mai bine să intre cel vinovat și să plătească decât să intre câteva zeci, sute, mii sau zeci de creditori nevinovați.

După părerea mea, asanarea mediului de afaceri nu se mai poate face decât prin aplicarea întocmai și cu exigență a legilor acestei țări. Codul insolvenței și Legea pentru combaterea evaziunii fiscale trebuie să fie aplicabile și aplicate tuturor celor care au venituri, care sunt entități înregistrate la fisc, care au drepturi și obligații fiscale, pentru că toți trebuie să fim egali în fața legii.

Asimilând înăsprirea procedurii insolvenței prin noul cod cu o formă de inchiziție sau de manipulare a democrației n-ați făcut altceva decât să vă demascați interesul vădit de a-i proteja pe cei care nu au capacitatea managerială necesară sau sunt de rea-credință, pe cei care vă sunt datori cu ceva, pe cei care vă apără interesul și imaginea, pe cei care trebuie să răspundă cât mai curând pentru devalizarea societăților cu capital de stat, aflate în incapacitate de plată sau chiar faliment.

Și închei, reamintindu-vă pentru ce suntem în Parlament: pentru a face legi pentru o economie de piață adevărată, desfășurată în condiții de corectitudine și profesionalism, în care fățărnicia și fățarnicii nu mai au loc. Pentru că fățarnicul are într-un buzunar bani, iar într-altul o carte de rugăciuni. Fățarnicul Îi servește atât lui Dumnezeu, cât și diavolului, mințindu-i pe amândoi. Așa spunea Makarenko.

În speranța că v-am convins că ar trebui să regretați ce ați scris în această moțiune inodoră, incoloră, insipidă, vă doresc să aveți mai multă inspirație și mai mult bun-simț data viitoare!

Vă mulțumesc.

Cu permisiunea dumneavoastră, domnule președinte, o să-i înmânez răspunsul domnului deputat.

Având în vedere cele precizate, vă rog să aveți amabilitatea să răspundeți la următoarele întrebări: cine se face responsabil de achiziționarea produsului sirop de glucoză în locul produsului miere de albine și care au fost măsurile luate de minister cu privire la acest fapt? De ce în caietul de sarcini nu au fost trecute și condiții privitoare la calitatea produsului, autenticitatea produsului și valoarea nutrițională a acestuia? Care este valoarea reală a contractului atribuit pe data de 8 august 2013 societății mai sus menționate? Care este strategia Ministerului Agriculturii de promovare a produsului românesc miere de albine, ținând cont că România ocupă locul patru în Europa în ceea ce privește producția de miere și ținând cont că același produs calitativ, dar unguresc, primește cu cel puțin zece cenți în plus la kilogram, tocmai pentru faptul că Guvernul maghiar a dezvoltat o strategie de marketing comercial care să crească încrederea consumatorului european în calitatea, autenticitatea și valoarea nutrițională a acestui produs?

Solicit răspuns în scris și oral.

Cu respect, deputat Sorin Avram Iacoban, Colegiul nr. 10 Iași.

Vă mulțumesc, domnule președinte.