George Mihail Pruteanu

ªtiu cã presa e liberã, ºtiu cã revista nu e partidul, dar sã nu mi se spunã cã partidul este în dezacord cu revista, cã pe asta n-am sã o cred.

Mã uimesc cã un om cu o conduitã creºtinã atât de pronunþatã ºi de doctrinar întemeiatã, un om care sã ºtie sã arate gingãºia faþã de bãtrâni ºi faþã de animale, ca Vadim Tudor, admite ºi publicã umorul acela sinistru despre un om pe care nu-l scoate din ”moºneagÒ, din ”ramolitÒ, din ”cãzãturãÒ, i se enumerã cu o indelicateþe incredibilã ºi cu ceea ce nemþii numesc ”schaden freudeÒ adicã bucurie rãutãcioasã, i se enumerã eventualele boli, i se aminteºte mereu cã îl ”cautã moartea pe acasãÒ ºi alte asemenea drãgãlãºenii lugubre care, poate, pe unii îi fac sã râdã; pe mine nu, mai ales cã nici adevãrate nu sunt.

Nu mã aºtept ca Vadim Tudor...