Emil-Teodor Popescu

ªtiu ce spun ºi ºtiu de procedura de urgenþã...

Noi trebuie sã vedem cã asta ºi facem. Acestor chiriaºi care de zeci de ani stau acolo li se acordã, în continuare, încã o prelungire. Ei au stat din 1990 pânã în 1994 fãrã nici o prelungire, le-am mai dat prin Legea nr. 17 încã 5 ani prelungire Ñ 9 ani, dupã aceea le mai

dãm acum încã 3 ani la unii sau 5 ani la alþii, dar chestiunea nu se rezolvã prin efectul prelungirilor permanente, fiindcã aici se vede viziunea discriminatorie a unor colegi, care tot timpul practicã acest mod de a gândi: ”Vai, chiriaºul! Vai, chiriaºul! Vai! Ce facem cu el?Ò... ªi noi am spus întotdeauna cã avem grijã ºi pentru chiriaºi, ca dovadã cã votãm texte, dar trebuie, totuºi, sã fie impulsionat chiriaºul sã-ºi rezolve o locuinþã proprie ºi aceasta nu se rezolvã prin efectul prelungirilor. Pe de altã parte, trebuie sã vedeþi cã personajul discriminat este ºi proprietarul, care de 50 ºi ceva de ani tot stã pe din afarã.

Prin urmare, noi credem, ºi este bine ca ºi Domniile voastre sã subscrieþi la aceastã idee, dacã vreþi sã dovediþi cu adevãrat cã mergeþi pe ideea de a întãri proprietatea privatã. Aºa cum s-a spus ºi anterior, tot timpul aceºti chiriaºi sunt priviþi ca ºi cum ei trebuie sã stea cu mâna în sân ºi sã nu facã nimic.