Mihai Ungheanu

ªtiu, dar mi-ar fi pãrut mult mai bine sã fi avut ea însãºi un proiect. La asta mã refer.

Mergând mai departe, vreau sã spun cã în Comisia pentru culturã, culte, arte ºi mijloace de informare în masã s-a discutat, pe toate laturile, aceastã iniþiativã, mai ales cã era ºi una în germene a Ministerului Culturii ºi Cultelor. Ministerul Culturii ºi Cultelor a renunþat, din câte ºtiu, în favoarea acestei iniþiative.

Limba românã este limpede cã trebuie pronunþatã corect, cã nu trebuie substituitã, cã în toate locurile publice ea trebuie sã-ºi gãseascã întrebuinþarea fireascã. Aceastã invazie de firme care este de o agresivitate rarã, unele în arabãÉ Nu continui aceastã observaþie mai departe pentru cã ea poate da naºtere la conotaþii, în sfârºit, de o anumitã facturãÉ

Deci este absolut necesar ca în locurile publice, ca în relaþiile publice sã avem o limbã românã corectã aºa cum cere aceastã lege.

Am încercat s-o facem cât mai bunã. Ea nu satisface în întregime necesitatea de a apãra limba românã ca limbã unicã în stat, dar este foarte bine venitã ºi aº vrea sã spun cã, ceea ce mã intereseazã pe mine ca ºi pe domnul Pruteanu, ca ºi comisia cãreia eu, aici, îi mulþumesc pentru tot ceea ce a fãcut, domnului Zanc, în primul rând, deci aº vrea ca aplicarea legii sã fie urmãritã. Fãrã aplicarea acestei legi, noi o votãm, sigur, cu toatã inima, dar nu avem garanþia aplicãrii ei peste tot.

Trebuie sã fie puse în lucrare acele instituþii, acele pârghii care sã urmãreascã aplicarea legii.