Cătălin Cherecheș

Au trecut 26 de luni din cele 48 pentru care am primit mandat de deputat din partea băimărenilor și maramureșenilor. Când au votat pentru mine, am intrat întrun parteneriat în care eu m-am angajat să-i ascult și să fac din problemele lor prioritățile mele, să fiu vocea care să le ducă și să le rostească în Parlamentul României, să caut soluții acolo unde problemele îi fac să se oprească și să le stau alături când au nevoie de un prieten.

În aceste 26 de luni, m-am întâlnit cu băimărenii, cu maramureșenii mei pe stradă, la biserică, la școală, la ședințe, la dans, pe câmp, pe terenul de joacă, pe șantierele de construcții, la spitale, la primărie, la târg. Am fost și am rămas vecinul, colegul, amicul, camaradul lor. Am rămas atât de aproape, încât știu bine că nici măcar o mică parte din speranțele pentru o viață mai bună, pe care și le-au făcut când au ales noul Parlament, nu s-au împlinit în cele 26 de luni.

Politicienii care au promis luna de pe cer ar trebui să fie într-o mare încurcătură. Eu îmi cer iertare în numele lor pentru fiecare dezamăgire pe care maramureșenii au trăit-o, pentru pierderea încrederii lor în promisiuni, în lideri, în oameni. Îmi cer scuze în numele tuturor politicienilor care i-au ignorat, la ușa cărora s-au simțit mici, fără de putere, tocmai ei, care le-au dat lor puterea pe care o au.

Eu mă declar omul lor, pentru a duce problemele lor la cei la care nu pot ajunge, mediator între ei și toate autoritățile către care accesul e greu și întortocheat și sunt onorat de încrederea acestor oameni. Mi-am construit cabinetul de parlamentar cu ușa mereu deschisă către ei, astfel încât să mă găsească ușor și să-i pot auzi repede și mi-am făcut un costum cu o mânecă de care pot să mă tragă ori de câte ori simt că sunt uitați, lăsați în așteptare, folosiți, nerespectați. Pentru mine contează părerea lor, am contat și contez pe ei, pe băimărenii și maramureșenii mei.