Cristina Nichita

Aud din ce în ce mai des o rumoare, o bâzâială, un zgomot despre o presupusă acțiune a primăriei ieșene care și-ar fi propus să ciopârțească teii din Copou. Oameni care deplâng în avans ceva ce nu se va întâmpla. Oameni induși în eroare de câteva voci publice rău-intenționate care, probabil, neavând cu ce să își argumenteze aspirațiile politice, au inventat un fals subiect, transformându-l într-un subiect de campanie electorală permanentă.

Nu este un subiect, e o insinuare și o denigrare bazate pe incultură, pe neștiință și pe rea-voință.

Pe incultură, pentru că orice om cât de cât informat, chiar fără cunoștințe aprofundate de dendrologie, știe că teiul este un copac de esență moale, cu o existență probabilă de 60–80 de ani, în funcție de calitățile personale ale fiecărui exemplar. Un copac atât de delicat trebuie cercetat și analizat deseori. El trebuie să fie obiectul unei permanente griji ce intră în atribuțiile administrației locale, care se achită de această sarcină. Când specialistul constată că un exemplar este epuizat, îl înlocuiește cu unul tânăr, din aceeași esență. Când constată că este necesar, decide asupra scurtării crengilor și a fasonării coroanei, ajutând astfel copacul să se refacă în mod optim.

Am spus și neștiință, deoarece oricare cetățean, oricât de implicat în vâltoarea politică, trebuie să știe că specialistul dendrolog face diferența între tăierea unui pom și toaletarea lui. El, specialistul, însemnează un copac al cărui coronament trebuie ajustat, ale cărui crengi trebuie reduse. Însemnarea copacului nu duce în mod necesar și inevitabil la tăierea lui.

Am spus și rea-voință, pentru că numai interesele politice sau materiale pot justifica intervențiile publice aiuritoare ale unor nechemați care, uzând de amplificatoare și de concerte pop, își epuizează plămânii strigând în câte o piață publică împotriva primarului Iașilor, prezentat ca terminatorul teilor din Copou.

Și eu, și primarul suntem ieșeni și, la fel ca alți concetățeni ai noștri, ne-am plimbat, de-a lungul vieților noastre, de mii de ori pe sub teii din Copou. Presupun că, la fel ca și mine, și Domnia Sa apreciază acești copaci nobili care au ajuns o adevărată emblemă a vechii capitale a Moldovei.

Mă aflu astăzi în agreabila situație de a vă garanta că nu, Copoul nu este în pericol de a fi chelit de teii săi, că ieșenii se mai pot bucura mulți ani de acum înainte de parfumul lor inconfundabil și de umbra lor răcoroasă.

Vreau să îi îndemn pe toți detractorii PSD-ului – pentru că, în final, despre asta e vorba – să își caute subiecte acolo unde chiar le pot găsi. Eventual, dacă vor să denigreze pe cineva sau să râdă de cineva, să se uite în oglindă. *

## „Moțiune”

Presupun că ați observat și dumneavoastră că vine un moment în viață când, fără motive aparente, o femeie își schimbă garderoba, un bărbat își ia altă mașină și opoziția depune o moțiune. De ce? Nimeni nu poate explica; nici doamna, nici domnul, nici opoziția.