Radu Sârbu

Având în vedere cã majoritatea contractelor de închiriere, locaþie de gestiune, asociere în participaþiune au fost încheiate în perioada 1991-1996, iar înstrãinarea activelor este o consecinþã legalã ºi fireascã, impusã de prevederile Legii nr. 133/1999, ºi cã preþurile de vânzare a activelor sunt cu mult superioare valorilor contabile ale acestora, rezultã cã acuza adusã F.P.S. ºi de aceastã datã, prin prezenta moþiune, este neîntemeiatã.

Referitor la afirmaþia: ”Lipsa unui control asupra perioadei postprivatizare ºi neincluderea unor condiþii ferme în contractÒ, în activitatea de control a activitãþii postprivatizare, F.P.S. urmãreºte respectarea obligaþiilor asumate de cumpãrãtor, caracteristice urmãtoarelor tipuri de clauze din contractele de vânzare-cumpãrare: restricþionarea vânzãrii de cãtre cumpãrãtor a unor active de bazã ale societãþii; dobândirea de cãtre societate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ºi majorarea capitalului social cu valoarea acestora; realizarea de cãtre cumpãrãtor în societatea vândutã a unui anumit volum de investiþii; pãstrarea obiectului principal de activitate al societãþii comerciale privatizate; protecþia mediului, prin gajarea unui pachet de acþiuni în favoarea F.P.S. sau a societãþii cumpãrate, pentru garantarea realizãrii anumitor clauze contractuale, gaj ce se poate executa, în situaþiile de neîndeplinire a respectivelor clauze specifice pentru protecþia interesului statului pentru anumite sectoare Ñ acþiunea nominativã de control; menþinerea unor active aferente producþiei pentru apãrare sau a unor depozite strategice pentru continuarea unor investiþii strategice. Totodatã, pe baza datelor din bilanþurile contabile, se urmãresc performanþele economico-financiare realizate de societãþile comerciale privatizate.

Faþã de cele succint prezentate, nu se poate fundamenta serios acuza lipsei controlului asupra perioadei

postprivatizare ºi neincluderea unor condiþii ferme în contracte.

În ceea ce priveºte acuza referitoare la ”Facilitarea sustragerii cumpãrãtorilor de la plata sumelor convenite în contract ºi antrenarea altor instituþii ale statului în acordarea de înlesniri sau scutiri de platãÒ, F.P.S. nu a facilitat niciodatã sustragerea cumpãrãtorilor de la plata acestor sume convenite în contractele de vânzarecumpãrare de acþiuni, fapt dovedit prin numãrul de 335 de acþiuni introduse în instanþele de judecatã pentru obligarea cumpãrãtorilor de a-ºi îndeplini obligaþiile de platã sau pentru desfiinþarea contractelor de vânzare-cumpãrare de acþiuni.

În încheiere, aº dori sã spun cã regret cã timpul este neiertãtor ºi cã trebuie sã mã opresc aici cu demonstrarea unor neadevãruri transformate de moþiune în tot atâtea prezumþii de vinovãþie.

Fondul Proprietãþii de Stat, pe care îl reprezint, a acþionat numai în concordanþã cu legislaþia privatizãrii ºi cu atribuþiile ce i-au fost stabilite de aceasta. Rãmâne însã de analizat nu rolul nefast al Fondului Proprietãþii de Stat, ci rolul nefast al modificãrii continue a legislaþiei privatizãrii asupra modului de lucru al F.P.S. ºi, mult mai important, asupra investitorilor.