Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 1 iunie 2000 · monitorul.ai

Onorat auditoriu,

MARSHALL CAVENDISH ROMANIA S.R.L., cu sedii în Bucureºti, pe Calea Crângaºi nr. 44 ºi pe str. Ion Slavici nr. 3, publicã ARBORELE LUMII, o ”revistã de culturã generalã pentru întreaga familieÒ. Este o variantã în limba românã a unei publicaþii engleze condusã de directorul general Peter Barber.

Traducerea în limba românã se tipãreºte în Odorheiul Secuiesc pe strada Victoriei nr. 12 de cãtre S.C. ”InfopressÒ S.A.

Dãm aceste coordonate concrete pentru ca sã înþelegem mecanismele unor acþiuni antiromâneºti.

Revista ARBORELE LUMII are un capitol special de istorie universalã. În fascicola 48 intitulatã ”Ascesiunea RusieiÒ se prezintã pe prima paginã ºi o hartã, repre-

zentând zona noastrã geograficã în secolele IX-XIII. În aceastã hartã pe teritoriul actual al României este scris ”UngariaÒ, iar pe Prut stã scris ”CarpaþiiÒ. În rest, Polonia ºi Bulgaria sunt menþionate corect. Deci, conform acestei hãrþi de import, în perioada semnalatã, în acest spaþiu nu existau români, în schimb a existat un stat Ñ Ungaria!

Sã ne reamintim cã la sfârºitul secolului al IX-lea, în anul 896, maghiarii apar în Câmpia Panonicã ºi se ocupã de jefuirea Europei Occidentale pânã în anul 955, când, la Lechfeld, Otto I îi zdrobeºte ºi-i ºterge din istorie, ca migratori ºi jefuitori. Urmeazã o perioadã de sedentarizare ºi creºtinare forþatã a resturilor populaþiei nomade amestecate cu bãºtinaºi, precum ºi o expansiune lentã spre est, care s-a soldat în final, dupã cinci secole de confruntãri, cu o infiltrare în Ardeal. Încercãrile de cucerire ale noilor spaþii în afara Arcului carpatic au fost rezolvate de români prin bãtãlii celebre, cum a fost cea de la Posada.

Adevãrurile istorice sunt ignorate ºi ni se livreazã la domiciliu minciuni groteºti, tipic maghiare, într-o revistã plinã de erori dupã care ar urma sã înveþe copiii noºtri ºi pãrinþii lor.

Dimensiunile acestei diversiuni ne dezvãluie filiera hungaristã de genezã, cu localizarea în Odorheiul Secuiesc ºi în Bucureºti. Minciunile propagandei iredentiste se tipãresc, iatã, în þarã, ºi otrava ei infesteazã conºtiinþele tinerei generaþii. Ba, mai mult, mutând Carpaþii pe Prut, se promoveazã ignoranþa simultan cu falsul istoric.

Pentru mine este de neînþeles lipsa de reacþie a Ministerului Culturii, care permite asemenea agresiuni la adresa istoriei ºi geografiei noastre.

În mod normal, acreditarea firmei MARSHALL CAVENDISH ROMANIA S.R.L. trebuie retrasã imediat, pentru cã nu are un sistem ºtiinþific de verificare a datelor publicate ºi tipãreºte materiale denigratoare la adresa noastrã. Dacã are un asemenea sistem de verificare, interzicerea acestei firme la noi este obligatorie pentru cã activitatea este antiromâneascã ºi marcat agresivã. Otrava iredentismului maghiar nu trebuie sã ne infesteze conºtiinþele. Aºa dupã cum spunea Samuel Fenyes ”Istoria maghiarã este istoria unei înfiorãtoare minciuni ºi trebuie sã-i opunem adevãrul cu toatã forþa luiÒ.

Stimate domnule preºedinte,

Aº pune la dispoziþia Domniilor voastre un exemplar spre a fi trimis prin mecanismul Camerei Deputaþilor domnului ministru Caramitru Ion de la Ministerul Culturii.

Vã mulþumesc.

Petre Þurlea

#12013

## **Domnul Petre Þurlea:**

Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Anul 2000 poate fi proclamat ”Anul unirii românilorÒ. Se împlinesc 400 de ani de la Unirea þãrilor române sub Mihai Viteazul, voievod despre care un recent manual de istorie infam, coordonat de un nimeni al istoriografiei româneºti, nu are nici un cuvânt de apreciere. Constat cã ºi oficial, lãudatã de actuala putere, Televiziune Românã condusã de GDS-iºti, cosmopoliþi ºi dispreþuitori ai valorilor ºi trecutului românesc se preface cã uitã cei 400 de ani. Se împlinesc, de asemenea, 80 de ani de la consfinþirea prin Tratatul de la Trianon a Unirii Transilvaniei cu România, act de voinþã a întregului popor român. Aceeaºi tãcere ºi în jurul acestui eveniment.

Tot acum avem comemorarea a 60 de ani de la rãpirea Basarabiei Ð Bucovinei de Nord, Cadrilaterului ºi Transilvaniei de Nord. În acest caz, nu numai cã lipsesc gesturile oficiale de comemorare, dar chiar acum, în dispreþul sentimentelor românilor, actuala putere încheie un tratat cu Republica Moldova, recunoscând astfel ca valabilã cotropirea din 1940. Protestând împotriva acestui tratat samavolnic, iscãlit de domnul Petre Roman, istorici români din România, Basarabia, Bucovina, Iugoslavia, la 13 mai, au adoptat o declaraþie pe care o prezint Camerei Deputaþilor pentru a rãmâne ca document în stenograma acesteia. O sã dau distinsei doamne stenografe acest document.

Tot în 2000 comemorãm 60 de ani de la asasinarea unuia dintre fãuritorii statului naþional unitar român Ð Nicolae Iorga, iar peste câteva zile, la 1 iunie, se împlinesc 55 de ani de la asasinarea, la ordinul lui Stalin, pentru lupta pe care a dus-o în slujba statului naþional unitar român, a celei mai mari personalitãþi militare a românilor din secolul al XX-lea, mareºalul Ion Antonescu.

Vã invit, domnilor ºi doamnelor colegi, atâþi cât suntem, sã facem un gest normal. Voievodul Mihai Viteazul, cãrturarul Nicoale Iorga ºi mareºalul Ion Antonescu au fost asasinaþi datoritã luptei duse de ei pentru idealul tuturor românilor, crearea unui stat unitar propriu. De aceea, cei trei înfrãþiþi prin moarte ºi ideal sunt adevãraþii ºi marii eroi ai neamului românesc. Se cuvine sã facem, doamnelor ºi domnilor, gestul normal de a pãstra în memoria lor un moment de reculegere, moment de reculegere la care vã invit acum.

Declaraþia pentru unitatea tuturor românilor

#14400

Astãzi, 13 mai 2000, participanþii la Conferinþa ºtiinþificã internaþionalã cu tema ”1600Ñ1918Ñ1920 Istorie ºi actualitateÒ au adoptat documentul intitulat ”Declaraþia pentru unitatea tuturor românilorÒ.

Parte a societãþii civile româneºti, organizaþiile participante, conºtiente de situaþia în care se gãseºte România la 80 de ani de la consfinþirea internaþionalã a statului naþional unitar român prin tratatele de pace de la Paris din 1919Ñ1920, la 400 de ani de la Unirea românilor sub sceptrul lui Mihai Viteazul, considerã cã a sosit momentul definirii ca prioritate a politicii externe româneºti, integrarea pe toate planurile Ð economic, cultural, religios Ð a tuturor românilor, astfel încât sã putem rezolva împreunã problemele majore ale existenþei noastre ca naþiune unitarã.

Considerãm cã acestei prioritãþi trebuie sã i se subordoneze integrarea europeanã ºi euroatlanticã a României ºi cã Prutul nu trebuie sã devinã sub nici un pretext frontiera de rãsãrit a Uniunii Europene.

Dupã validarea de cãtre actuala putere a tratatului capitulard cu Ucraina, prin care se recunoaºte _de jure_ apartenanþa la Ucraina a unor teritorii româneºti, se încearcã acum validarea unui tratat între România ºi Republica Moldova care, în ignorarea adevãrului istoric, consfinþeºte consecinþele pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939. Acest tratat constituie o nouã ºi gravã prejudiciere a intereselor naþionale ale Românilor.

În consecinþã, cerem Preºedintelui României sã nu semneze ºi Parlamentului României sã nu ratifice textul de tratat dintre România ºi Republica Moldova, parafat la 28 aprilie 2000.

Considerãm cã validarea unui asemenea tratat nu poate avea loc fãrã o largã consultare a societãþii civile, mergând pânã la organizarea referendumului naþional.

Forumul Civic Naþional Român, Comisia ”RomâniaÒ de istorie a celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, Centrul de studii transilvane, Fundaþia ”Onisifor ºi Octavian GhibuÒ, Societatea ”Avram IancuÒ, Asociaþia istoricilor din Republica Moldova, Revista ”Glasul BucovineiÒ, Radio Chiºinãu, Comisia de culturã din Consiliul pentru minoritãþile naþionale, Revista ”Lumea MagazinÒ . Vã mulþumesc.

Dumitru Bãlãeþ

#16734

## Domnule preºedinte,

## Domnilor deputaþi,

În primul rând, vreau sã vã informez pe aceastã cale cã o delegaþie românã umanitarã, din care am fãcut ºi eu parte, s-a întors de curând din Irak. Scopul delegaþiei noastre a fost ducerea unor medicamente necesare copiilor irakieni ºi cunoaºterea la faþa locului a situaþiei create de embargoul impus Irakului.

Delegaþia noastrã a vizitat spitale, unitãþi de învãþãmânt, sate ºi oraºe, a dus discuþii cu medici, profesori, ziariºti, oameni de rând ºi de rãspundere din Irak. Constatãrile sunt deosebit de tragice, în special în domeniul ocrotirii sãnãtãþii ºi, mai ales, a sãnãtãþii copiilor. Lipsesc medicamentele necesare, pentru cã nu se dã voie sã se importe aceste medicamente. Din acelaºi motiv lipsesc instrumentele medicale ºi ambulanþele pentru acordarea primului ajutor. Datoritã malnutriþiei a crescut de peste 3 ori mortalitatea, în special cea infantilã. Statisticile ne aratã peste 1.300.000 de copii morþi din cauza embargoului.

Programul ”Petrol contra hranã ºi medicamenteÒ, instituit cu 3 ani în urmã sub egida O.N.U. pentru Irak, se aratã greoi, rãu orientat ºi insuficient. Greoi, datoritã aºazisei ”Comisii 6.6.1Ò care avizeazã cu 15 membri cu drept de veto orice contract de importuri pentru Irak. Se fac obiecþii la aºa-zisele obiecte cu dublã folosinþã, civilã ºi militarã, cum ar fi: ambulanþele, aparatele de radiografiat, ecografele ºi tomografele, instrumentele medicale cu tehnicã electronicã. Sub aceastã incidenþã intrã însã în mod absurd ºi creioanele, hârtia, bãncile pentru elevi ºi studenþi ºi multe alte obiecte de strictã necesitate pentru sãnãtate ºi învãþãmânt. Programul ”Petrol contra hranãÒ este ºi insuficient ºi rãu orientat. Din cele 21 de miliarde de dolari obþinuþi de Irak în ultimii 3 ani din vânzarea petrolului sãu în cadrul acestui program, numai 7 miliarde s-au întors în beneficiul populaþiei Irakului, 7 miliarde fiind reþinuþi ca datorii de rãzboi Ñ un rãzboi care nu are o pace încheiatã care sã-i confere dreptul restituirilor Ñ, 7 miliarde sunt blocaþi în Banca Francezã din New York, datoritã dificultãþilor create artificial de ”comisia 6.6.1Ò.

Ceea ce s-a întors în beneficiul populaþiei Irakului reprezintã, la cei 22 de milioane de oameni, doar 84 de dolari anual pe cap de locuitor, cam cât o masã bunã la un restaurant din Bucureºti, cum a observat cu ironie un irakian, cunoscãtor al realitãþilor româneºti.

Iatã de ce programul ”Petrol contra hranã ºi medicamenteÒ reprezintã tot o formã mascatã a embargoului care loveºte viaþa social-economicã a Irakului în toate domeniile: aprovizionarea cu alimente, medicamente, energie electricã, piese de schimb, dotãri tehnice etc.

Embargoul impus Irakului este nu numai antiumanitar în rezultatele sale practice, ci ºi contrar legilor internaþionale ale convieþuirii între popoare. Irakul este un stat suveran, membru al Organizaþiei Naþiunilor Unite el are drepturi egale cu celelalte state ºi popoare; drepturile omului trebuie respectate ºi aici prin dreptul la comerþ liber pe piaþa mondialã. Embargoul încalcã în mod flagrant tocmai acest drept la comerþ liber ºi, prin repercusiuni dintre cele mai grave, încalcã drepturile omului,

despre care se vorbeºte atâta pe toate meridianele lumii ºi în special în Occident, de unde vin asupra Irakului molimele embargoului.

Iatã de ce, domnule preºedinte ºi domnilor deputaþi ai Parlamentului României, în numele dreptului internaþional ºi al drepturilor omului, cerem ridicarea embargoului impus Irakului, cerem revenirea la legile de aur ale comerþului liber ºi cu aceastã þarã.

Dumnezeu sã lumineze, în sfârºit, minþile celor ce au impus embargoul pentru Irak ºi sã-i mântuiascã de aceastã crimã umanitarã. Iar noi sã ne facem datoria de conºtiinþã ºi sã cerem imperios încetarea embargoului. Vã mulþumesc.

Dumitru Pâslaru

#20701

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Dacã am trãi într-un climat politic normal, acum, la sfârºit de mandat, guvernanþii perioadei 1996-2000 ar trebui sã înfãþiºeze electoratului bilanþul realizãrilor ºi neîmplinirilor pe baza cãrora sã solicite eventual un nou vot de încredere ºi speranþã. Pentru cã situaþia este însã de-a dreptul catastrofalã, þara fiind în pragul colapsului ºi dezintegrãrii, iar pentru revenirea mãcar la nivelul anului 1996 ar fi necesari cel puþin 10 ani de creºtere economicã, confruntãrii cu electoratul îi este preferatã tehnica bine cunoscutã a denigrãrii ºi diversiunii.

Dar dramele existenþei zilnice, sãrãcia ºi disperarea sunt atât de apãsãtoare încât astfel de reþete de înºelat populaþia nu produc efecte. ”Firul roºuÒ, ”Cazul CosteaÒ, deocamdatã, ºi altele care se pregãtesc ilustreazã sugestiv strategia minciunii ºi laºitãþii prin care se încearcã sustragerea de la rãspundere ºi implicarea liderilor opoziþiei, liderilor P.D.S.R., în diverse scenarii regizate la Cotroceni ºi puse în operã cu sprijinul unor susþinãtori din afarã.

În momentul în care dupã o îndelungatã aºteptare a confirmãrilor din partea autoritãþilor române, Comisia francezã de investigaþii s-a pus în miºcare spre Bucureºti pentru a clarifica afacerile murdare ale ambasadorului itinerant al Preºedintelui Constantinescu, domnul Costea, cercurile de la Cotroceni s-au gândit sã paseze repede totul pe adversarii lor politici, cei mai importanþi ºi cei mai puternici. Întrucât lista celor audiaþi a fost sugeratã tot din cercurile Puterii, era de neconceput ca printre acestea sã se afle chiar ºi Preºedintele Constantinescu.

Cu toate acestea, primul om al statului ar putea clarifica multe aspecte. În primul rând, ar trebui întrebat de ce la 5 mai 1999 l-a numit pe Costea ambasador itinerant, când tocmai se afla în cercetare de doi ani, acesta fiind acuzat de autoritãþile franceze de spãlare de bani, bancrutã frauduloasã ºi abuz de bunurile societãþii. Nu cunoºtea situaþia sau ridicându-l la aceastã demnitate a dorit doar sã-l protejeze? ªi, dacã da, în schimbul cãrui serviciu? Judecãtorul de instrucþie de la Paris nu s-a sinchisit însã de titlul Excelenþei sale ºi, la sfârºitul anului trecut, chiar l-a arestat puþin, interogat zile întregi ºi pus sub interdicþia de a pãrãsi teritoriul Franþei. Nici de data aceasta, Preºedintele României nu a retras abilitarea de reprezentare diplomaticã a lui Costea. Ce fel de ambasador itinerant mai poate fi o persoanã care nu poate pãrãsi þara?! Emil Constantinescu îl menþine pe Costea ambasador, deoarece se teme de dezvãluirile acestuia în cazul în care el va cãdea în dizgraþie? Iatã cum implicaþiile campaniei murdare instrumentate de actuala putere se rãsfrâng negativ asupra imaginii României în lume.

Aºteptãm ºi cerem din partea Preºedintelui României o poziþie clarã ºi explicitã în aceastã afacere. Aºteptãm ºi cerem decãderea lui Costea din funcþia de reprezentant al Preºedinþiei ºi sperãm cã Emil Constantinescu va avea forþa ºi libertatea necesarã sã taie rãul de la rãdãcinã. Vã mulþumesc.

Vasile Mândroviceanu

#23920

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Revolta popularã din decembrie 1989, care a dus la cãderea regimului Ceauºescu, a avut, spre dezamãgirea multor profitori ai evenimentelor de atunci sau a nostalgicilor ”epocii de aurÒ, un net caracter anticomunist. Cu toate acestea, acum, la peste un deceniu de la acele evenimente, se cautã încã rãspunsul la o întrebare foarte importantã ºi mereu actualã: A rupt-o România definitiv cu comunismul?

Trebuie sã recunoaºtem cã deºi pare uºoarã întrebarea se dovedeºte a fi deosebit de dificilã, iar rãspunsul nu este deloc tranºant ºi aceasta datoritã faptului cã deºi existã un anumit gen de democraþie, multipartitism, alegeri libere, presã necenzuratã, dar dependentã de anumite grupuri de interese economice ºi financiare, justiþie în principiu neaservitã politic, drepturile omului nemaiputând fi încãlcate în mod brutal, totuºi nu avem încã o economie de piaþã în adevãratul înþeles al cuvântului, adicã o economie capitalistã.

Statul deþine încã importante sectoare din industrie, finanþe, agriculturã ºi servicii, de unde rezultã slabele performanþe ale economiei, larga rãspândire a corupþiei ºi birocraþiei ºi, mai ales, povara extraordinarã care apasã bugetul ºi care compromite din start orice iniþiativã în materie de protecþie socialã. Enormele datorii ale mamuþilor industriali, jaful bancar sãvârºit de fosta putere politicã au întârziat ruptura de comunism, mai ales pe tãrâm economic.

Dar nu numai latura economicã este importantã pentru ruperea de comunism, ci ºi revoluþia moralã, schimbarea profundã a mentalitãþilor, schimbarea balanþei în domeniul spiritual de la semiconºtiinþa sclavagismului comunist la conºtiinþa vie, eliberatã a omului cu iniþiativã, a omului de facturã liberalã. Adevãrul este cã pe fondul unui simulacru de societate de consum, România pãstreazã încã nealterate convingeri stranii în rolul paternalist al statului, în egalitarismul stupid ºi reminiscent al luptei de clasã, în lipsa de conºtiinþã civicã, în felul penibil în care se munceºte, în lipsa de respect pentru proprietate ºi dezin-

teresul pentru binele colectiv, toate acestea având un singur numitor comun ºi anume duhoarea cadavrului comunist de care nu ne-am despãrþit ºi pe care încã îl mai ducem în spate.

În România, probleme precum procesul comunismului, legea lustraþiei, statutul proprietãþii private, vinovãþiile uriaºe faþã de soarta þãrii par lipsite de pragmatism, apetituri vindicative, chestii de talibani, jertfirea prezentului în numele trecutului etc., în timp ce trecutul apropiat, cel comunist, foarte uºor cosmetizat, dar în esenþã acelaºi, stã gata sã revinã, deoarece comunismul este departe de a fi murit definitiv.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Mihai Vitcu

#26819

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Zilele acestea a avut loc la Fãlticeni un eveniment cu rezonanþã naþionalã, ºi anume sãrbãtorirea a 130 de ani de existenþã a Colegiului Naþional ”Nicu GaneÒ. Acest liceu face parte din galeria naþionalã a ºcolilor de elitã. Fiecare an din viaþa unei astfel de instituþii este important prin fiecare promoþie pe care o primeºte pentru a-i desãvârºi educaþia, este important prin fiecare promoþie pe care o încredinþeazã societãþii, este important prin realizãri, prin confruntãri, prin evenimente de tot felul cãrora le dã naºtere.

Este liceul în care au învãþat Mihail Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Ion Dragoslav, Anton Holban, Ion Irimescu, Constantin Ciopraga, Horia Lovinescu, Mihai Bãcescu, Grigore Vasiliu Birlic, Nicolae Labiº, ca sã nu amintesc doar câteva din personalitãþile ce au lãsat un nume în spiritualitatea româneascã. ”Sfârºit de veac la Nicu GaneÒ Ñ îºi intitula o paginã de revistã o tânãrã din clasa IX-a a acestui liceu. Frânturi dintr-un discurs posibil îi macinã gândurile: ”Tineretul nostru e prost crescut ºi nu are nici un respect faþã de bãtrâni, copiii nu mai ascultã de pãrinþi, sfârºitul lumii nu poate fi departe...Ò La asemenea etichetãri, tânãra elevã exprima poziþia unei generaþii nonconformiste. ”Ne îngrijoreazã ºi ne neliniºteºte acea categorie subintelectualã cu gesticulaþie nervoasã, voce afectat pilduitoare ºi suflu încrâncenat, cu mentalitate de Dinu Pãturicã ºi culturã de seriale sud-americane. În spatele titlurilor, rangurilor ºi patalamalelor îºi ascund de multe ori incultura, parvenitismul, intoleranþa, kitch-ulÒ, îºi încheia niºte gânduri eleva amintitã.

Oare care a fost motivul inspiraþiei pentru realizarea unui asemenea portret al sfârºitului de veac pentru un copil de doar 15 ani? Rãspunsul l-am gãsit eu pornind de la modul cum puterea vremii trateazã ºcoala în general, tineretul în mod special. Ce pot înþelege aceºti tineri de la universitari ajunºi peste noapte preºedinþi, primminiºtri sau miniºtri ºi care uitã cã cineva le-a pus creionul în mânã, cã cineva i-a ajutat sã silabiseascã câteva cuvinte. Ce pot înþelege aceºti tineri de la un ministru al învãþãmântului Ð tipul clasic al oportunistului de azi Ñ care, în loc sã se ocupe de problemele grave ale învãþãmântului românesc, este preocupat în a justifica politica ”înþeleaptãÒ a naþional-þãrãnismului contemporan.

Cum e posibil ca la un eveniment de dimensiunile aniversare ale unui liceu celebru sã nu fie prezent mãcar un anonim inspector instalat pe bazã de algoritm politic? Un simplu mesaj din partea ministrului sau a prefecturii, a inspectoratului ºcolar ar mai fi dat speranþã acestor tineri care privesc cu îngrijorare viitorul. N-a fost sã fie, pentru cã, întâmplãtor, directorul ºcolii candideazã la Primãria Fãlticeni din partea P.D.S.R.. Sãrbãtoarea Liceului ”Nicu GaneÒ a fost socotitã o sãrbãtoare pedeseristã cu iz electoral, deºi aceastã manifestare în mod tradiþional se desfãºoarã în fiecare an în luna mai sub genericul ”Zilele liceuluiÒ. Oricum, sãrbãtoarea a fost onoratã de prezenþa unor mari personalitãþi, foºti elevi sau profesori, printre ei aflându-se academicianul Ion Irimescu, academicianul Constantin Ciopraga, profesorul universitar Emil Pergeriu, George Scripcaru, Vasile Aferãstroaie etc.

Boicotarea unui asemenea eveniment din partea actualei puteri demonstreazã încã o datã, dacã mai era nevoie, mizeria umanã a unei conduceri ce îºi trãieºte ultimele zile de existenþã. Politizarea unor asemenea evenimente, politizarea ºcolii, în general, aduce traume ireparabile pentru niºte tineri care prin glasul acelui copil de 15 ani constatã cu amãrãciune: ”Nu noi am inventat ura, minciuna, înjurãtura ºi crimaÒ.

Prin atitudinea unui ministru incompetent, prin susþinerea politicã a unor inspectori generali ce nu au nimic cu ºcoala ºi idealurile ei, prin acþiunea unor prefecþi preocupaþi doar de scaunul puterii, ºcoala româneascã va trãi într-un anonimat regretabil departe de ceea ce a însemnat tradiþie în învãþãmântul românesc. ”Sfârºit de veac la Nicu GaneÒ, sfârºit de mandat pentru o putere incapabilã a se exprima constructiv. Este concluzia tuturor participanþilor veniþi cu entuziasm la sãrbãtoarea unui liceu ºi care au plecat cu gustul amar al unor ingerinþe politice ce numai actuala putere este capabilã sã le exprime. Vã mulþumesc.

Marian Sârbu

#31320

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Fireºte cã mulþi dintre noi, mai toatã lumea, se întreabã ce se ascunde în spatele scandalurilor din ultima vreme sau mai bine zis ce încearcã sã ascundã aceste scandaluri, sã camufleze, ºi vreau sã vã spun câteva pãreri legate de aceste scandaluri. Ele încearcã mai întâi a se ascunde esenþa politicii C.D.R.-P.D.-U.D.M.R., care a fost una de dreapta caracterizatã prin guvernarea doar în interesul unui grup restrâns al societãþii. Fireºte cã în aceste condiþii, s-a ajuns la o puternicã polarizare socialã, orientãrile principale ale guvernanþilor fiind centrate pe acapararea prin orice mijloace a pârghiilor economice de cãtre o clientelã politicã neinteresatã de

problemele oamenilor de rând. Un exemplu extrem de relevant în acest sens, în cifre comparabile, pornind de la puterea de cumpãrare, a veniturilor în gospodãrii: de la 4 milioane de sãraci cât exitau în România în 1996 s-a ajuns astãzi la aproape 8 milioane. Nici nu se putea altfel, din moment ce în aceºti 4 ani produsul intern brut a scãzut permanent, iar procentul din acest produs alocat protecþiei sociale a fost de mai puþin de 10%, în timp ce în þãrile Uniunii Europene aceastã cotã se situeazã între 20 ºi chiar 30%.

În al doilea rând, se doreºte camuflarea eºecului de proporþii înregistrat de C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. în politica pieþei muncii. Politica plãþilor compensatorii acordate în scopul renunþãrii benevole la locurile de muncã de cãtre cei disponibilizaþi a încurajat ºomajul de calcul. În acest proces, pe piaþa muncii a apãrut în ultimii 4 ani un fenomen devastator pentru o societate aflatã în plinã restructurare în care nevoia unui plus de motivaþie spre muncã este absolut obligatorie. Este vorba de starea de ºomer vãzutã ca obiectiv individual de cãtre cei care doreau sã intre în posesia plãþilor compensatorii. Nu atât cele aproape 10 mii de miliarde de lei, sumã oricum destul de importantã irositã pentru aceastã mãsurã, reprezintã cea mai mare pierdere, ci mai ales pierderile colaterale pe care le-au antrenat: încurajarea inactivitãþii ºi discriminarea generatã de criteriile adesea extrem de subiective în baza cãrora au fost acordate plãþile compensatorii.

În orice caz, rata ºomajului a ajuns de la 6% în decembrie 1996 la circa 12% în 2000, principalele cauze fiind slaba performanþã economicã, pe de o parte, ºi preponderenþa mãsurilor pasive în raport cu mãsurile active pe piaþa muncii.

În al treilea rând, se intenþioneazã mascarea eºecului în politica veniturilor salariale. Nici aceastã politicã nu a fost bazatã pe o concepþie clarã care sã stimuleze interesul pentru muncã. A fost o concepþie care nu a încurajat activitatea în economia formalã, ci, dimpotrivã, a generat o creºtere impresionantã a muncii la negru. Astfel, în sectorul privat, utilizarea unui prag extrem de scãzut al salariului minim pe economie a determinat persoanele asistate sã rãmânã inactive ºi sã cumuleze sumele primite ca ajutor de la stat cu câºtigul realizat ocazional.

Sistemul de salarizare în sectorul bugetar este distorsionat, incapabil sã negocieze cu partenerii sociali o ierarhie administrativã obiectivã, bazatã pe rolul ºi calitatea serviciilor prestate. Guvernele C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. au realizat un ghiveci legislativ în care diferitele elemente ale sistemului de salarizare se regãsesc în statutele unor categorii de personal ºi se amestecã cu Legea-cadru nr. 154/1998.

De asemenea, stabilirea unor niveluri de salarizare foarte scãzute pentru tineri în primii ani de activitate, coroboratã cu diferite restricþii impuse la intrarea în anumite profesii Ñ avocaturã, notariat, sãnãtate Ñ au generat efecte negative asupra gradului de ocupare ºi, mai ales, asupra formãrii în þarã a specialiºtilor necesari. În orice caz, în ultimii patru ani, puterea de cumpãrare a veniturilor salariale s-a diminuat cu circa 20% în raport cu decembrie 1996.

În al patrulea rând, se doreºte mascarea haosului legislativ ºi administrativ din domeniul asigurãrilor sociale. Astfel, deºi anunþatã cu surle ºi trâmbiþe încã de la sfârºitul anului trecut, recorelarea pensiilor s-a dovedit un eºec lamentabil. Mai mult decât atât, la câteva zile dupã publicarea Legii 19/2000, Guvernul a modificat-o prin ordonanþã de urgenþã, stabilind un prag maxim al punctului de pensie, egal cu 45% din salariul mediu brut comunicat de Comisia Naþionalã de Statisticã. Astfel, printr-o mãsurã abuzivã, se plafoneazã valoarea de înlocuire a pensiei acordate prin sistemul public cu scopul evident de a facilita finanþarea mai accesivã pentru apariþia fondurilor universale de pensii administrate privat, pentru care coaliþia C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. manifestã un interes extrem de vizibil. Mai nou, aceastã coaliþie ºi-a propus chiar ºi impozitarea anumitor categorii de pensii. În orice caz, ceea ce se poate spune cu siguranþã este faptul cã în patru ani de guvernare C.D.R.-P.D.-U.D.M.R., pensia realã a scãzut cu circa 30% faþã de decembrie 1996.

Acestea sunt câteva realitãþi pe care actualii guvernanþi încearcã sã le mascheze prin diferite perdele de fum pe care le servesc populaþiei. Ceea ce nu înþeleg actualii guvernanþi este faptul cã nu poþi ascunde populaþiei adevãrurile pe care aceasta le trãieºte zi de zi ºi cã va vota în funcþie de felul în care trãieºte ºi nu în funcþie de ceea ce citeºte.

Vã mulþumesc.

Lazãr Lãdariu

#36858

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Tot mai multe sunt vocile din stânga ºi din dreapta Prutului care considerã tratatul cu Republica Moldova o trãdare. Pãrerea unanimã dominantã este aceea cã nu de un parteneriat privilegiat aveau nevoie acum cele douã þãri, ci de unul de frãþietate. Chiar avea nevoie oare România de acest tratat româno-român? Nu cumva el se încheie între România ºi Rusia? Multe sunt argumentele invocate de oamenii lucizi, cu o dreaptã cumpãnire a lucrurilor. Mai ales cã exista deja precedentul tratat cu Ucraina, dupã care sudul Basarabiei este declarat un adevãrat rãzboi împotriva limbii române ca duºmanul nr. 1 al statalitãþii.

Deºi se spune cã din greºeli se învaþã, guvernanþii de la Bucureºti ºi Chiºinãu n-au învãþat încã nimic. Au acceptat pânã ºi acea bazaconie pentru parafare sub forma sintagmei ”limbã comunãÒ. Iatã cã dupã o ”limbã moldoveneascãÒ mai avem ºi una comunã, dar nu una recunoscutã, româneascã.

Ignorarea nepermisã a unor adevãruri istorice a ridicat alte semne de întrebare. Pactul ”Ribbentrop-MolotovÒ, cu consecinþele din 28 iunie 1940, parcã nici nu ar exista. Din pãcate, ºi în aceastã situaþie, rolurile în piesa care urmeazã sã se joace le distribuie Moscova. În urma acestui tratat, Rusia va fi din nou câºtigãtoare ºi va dicta. Armata a XIV-a se aflã tot în Transnistria, deci pe teritoriul Basarabiei, cu o influenþã politicã ºi militarã

accentuatã. N-ar fi apoi cazul limpezirilor în privinþa credincioºilor Mitropoliei Basarabiei a situaþiei deputatului Ilie Ilaºcu întemniþat la Krinoaia? În timp ce Rusia încurajeazã strategic o entitate moldoveneascã distinctã faþã de cea româneascã, noi nu am luptat nici mãcar pentru acceptarea identitãþii culturale. Consecinþa: deºi încã n-a fost semnat tratatul, comuniºtii de la Chiºinãu cer deja excluderea limbii române din învãþãmânt.

Aºa cum este acest tratat nu e un pact pentru unire, ci pentru dezbinarea în continuare a românilor. El va crea un dezechilibru care va accentua distanþa între România ºi Republica Moldova. Atâta timp cât nu conþine nici o referire la Pactul ”Ribbentrop-MolotovÒ, situaþia din Basarabia fiind tocmai o consecinþã a acestui pact, înseamnã a te situa pe poziþia Tiraspolului, a Moscovei ºi a forþelor proimperiale.

Din pãcate, calculele de acasã ale românilor, ca ºi în cazul Tratatului cu Ucraina nu s-au potrivit cu cele din viaþã. Totul se aflã sub chingile Uniunii Europene, iar comuniºtii de la Chiºinãu se aflã pe aceeaºi baricadã cu guvernanþii de la Bucureºti.

Din acceptarea ºi promovarea moldovenismului de acest fel, conducerea politicã a României nu mai este româneascã. În rest, Bucureºtiul doarme...

Somn uºor, guvernanþi! Vã mulþumesc.

Dumitru Buzatu

#39791

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Aº fi vrut sã dau ºi eu bunã dimineaþa colegilor noºtri de la putere, dar mã tem cã cei care sunt prezenþi din opoziþie vor spune cã vorbesc singur dacã voi face acest lucru ºi, din acest motiv, am sã mã adresez direct dumneavoastrã, sperând cã veþi face toate eforturile pentru a transmite cele ce voi spune eu Guvernului pe care îl sprijiniþi ºi colegilor din coaliþia majoritarã parlamentarã.

Cred cã rezultatele negative consemnate de-a lungul celor 4 ani de guvernare, numeroasele acuze aduse guvernanþilor pentru felul în care a fost fãcut procesul de privatizare, jaful pe faþã al unor resurse materiale ºi financiare ale þãrii din aceastã perioadã au tulburat cumplit mintea celor care la sfârºitul acestui mandat trebuie sã organizeze alegeri în aºa fel, încât vinerea trecutã, am fost nevoit, datoritã disfuncþionalitãþilor care s-au întâlnit în acest proces, sã dau telefon preºedintelui Biroului Electoral Central pentru a-l întreba dacã se mai þin alegeri pe data de 4 iunie. Numai pentru desemnarea preºedinþilor secþiilor de votare am înregistrat ºi am comunicat Biroului electoral judeþean un numãr de 11 încãlcãri ale Legii electorale ºi nu e vorba de încãlcãri minore, ci de încãlcãri care afecteazã grav procesul electoral, care pot conduce la modificarea sau care au fost fãcute cu scopul vãdit de a conduce la modificarea rezultatului alegerilor. În primul rând, nu s-a þinut cont de dispoziþiile legale în ceea ce priveºte desemnarea preºedinþilor ºi locþiitorilor secþiilor de votare; au fost întocmite în secret liste de cãtre prefect cu oameni de încredere, dintre care mulþi membri ai P.N.Þ.C.D.-ului, pentru a conduce aceste secþii de votare.

Din neferire pentru noi, datoritã zelului excesiv de care au dat dovadã prefecþii P.N.Þ.C.D. au trecut în aceste liste ºi preºedinþi care aveau ºi calitatea de candidaþi, erau înscriºi în listele electorale ale unor partide. Mai mult decât atât. Cu de la sine putere, dupã epuizarea numãrului de juriºti care puteau sã îndeplineascã funcþia de preºedinte ai secþiilor de votare sau locþiitori ai acestora, prefecþii coaliþiei majoritare, ca sã nu mai spun, ºi de data aceasta, ai P.N.Þ.C.D.-ului, au igonorat dispoziþia legalã care spune cã se completeazã cu persoane dintr-o listã înaintatã de primar ºi au fãcut aceastã listã, cum e cazul Vasluiului, de exemplu, lucrând cu o secretarã ºi cu un apropiat al P.N.Þ.C.D.-ului pentru a da un sentiment de siguranþã cât mai mare acestui partid în alegerile care urmeazã. Din acest motiv, s-a perturbat grav procesul acesta de înaintare a adreselor pentru reprezentanþii partidelor în birourile secþiilor de votare. Mai mult decât atât, nu s-a reuºit sã se respecte termenele legale în ceea ce priveºte completarea birourilor acestor secþii.

Eu sper, domnule preºedinte, cã numai cele douã-trei cazuri de ilegalitãþi flagrante comise în cadrul acestui proces electoral sã fie aduse la cunoºtinþa Guvernului, poate cã atunci când se va întoarce domnul Mugur Isãrescu din importantele sale turnee în strãinãtate, dupã care, de fiecare datã, ridicã din umeri ºi spune cã el a crezut cã e vorba despre altceva acolo, sper ca mãcar atunci sã ia mãsurile de rigoare pentru ca procesul electoral sã se desfãºoare într-un mod cât mai corect sau, dacã vreþi, într-un mod cât mai aproape de prevederile legale, bazat pe o apropiere foarte mare de dispoziþiile Legii electorale. Vã mulþumesc foarte mult.

ªtefan Baban

#43865

Domnule preºedinte, Domnilor colegi,

Declaraþia mea politicã de astãzi se intituleazã ”Încrederea este cel mai preþios capitalÒ. N-am discutat înainte cu colegul de la P.D.S.R., dar aºa se intituleazã: ”Încrederea este cel mai preþios capitalÒ.

Încrederea populaþiei în sistemul financiar este din nou pusã la încercare. În douã sãptãmâni, crizele de la F.N.I. ºi B.I.R. au scos încã o datã oamenii în stradã. Ei

încearcã sã-ºi scoatã banii peste noapte de la aceste instituþii, de fricã sã nu-i piardã. Unii au lãsat banii prin credinþã, alþii pentru liniºtea lor. Acum tremurã pentru ei. Dacã-i vor recupera, dacã se va întâmpla acest lucru, oare vor mai avea încredere în sistemul nostru financiar? Crizele din ultimele sãptãmâni nu sunt numai ale celor douã instituþii. Sunt ale întregului sistem bancar ºi ale întregii pieþe ale fondurilor mutuale. De unde ºtim cã nu se va întâmpla la fel, mâine, la alte instituþii. Este întrebarea pe care ºi-o pun oamenii. Cine stã alãturi de ei la cozile de la sediile de B.I.R. sau F.N.I. vor auzi cã acum fiecare bancã sau fond mutual este pus sub semnul întrebãrii. În acest moment încrederea oamenilor în sistem este serios zdruncinatã. Au ºi motive sã-ºi punã aceste întrebãri. În cine sã mai aibã încredere astfel încât sã poatã dormi liniºtiþi ºi sã nu-ºi mai facã probleme cã a doua zi vor rãmâne fãrã bani.

Ultimii zece ani au fost pentru marea masã a populaþiei extrem de costisitori. Au pierdut destul de mult. Inflaþia galopantã din 1991Ñ1993, Caritasul, prin fond mutual de investiþii SAFI, CREDITÑBANK, DACIA FELIX etc. au reprezentat experienþe dure ºi nefaste pentru micii depunãtori. A urmat o perioadã de liniºte pânã în primãvara lui 1997, vara lui 1998, dupã care s-a manifestat o creºtere importantã a cursului de schimb valutar coroboratã cu decãderea unor bãnci precum BANCOREX, BANKCOOP, BANCA ALBINA etc. fapt care prin pierderea economiilor, a timpului ºi prin nervi, i-a fãcut pe cetãþenii României sã nu uite aceste evenimente. Acum a venit rândul B.I.R.-ului ºi al F.N.I.-ului, iar oamenii o iau iarãºi de la capãt stând la cozi, înjurând, fãcându-ºi curaj cã vor lua banii înapoi, cã totul va dura doar câteva zile.

Dupã zece ani de eºecuri, prinºi de teamã ºi de chinuri, nu mai poþi sã ceri oamenilor sã aibã încredere. Pentru ce-au fãcut unii care s-au îmbogãþit plãtesc cei mai mulþi, nevinovaþi. Au avut prea multe exemple negative în faþa lor. Au crezut cã cineva va avea grijã de ei. Fie cã s-a numit Guvern, Preºedinþie, B.N.R., C.N.V.M. Aceste instituþii sunt vinovate în faþa întregii naþiuni. Acum patru ani, fondurile mutuale au intrat în crizã odatã cu prãbuºirea sa. În acest moment, F.N.I., cel mai mare fond de piaþã, are probleme. Ironia face ca în momentul în care a cãzut SAFI sã se ridice Fondul Naþional de Investiþii. Dupã patru ani, F.N.I. este în crizã, iar Viorel Cataramã se ridicã din nou, cu un nou fond, PHEONIX, a cãrui reclamã umple ziarele. Încrederea oamenilor este pusã din nou la încercare. Sã mai aibã încredere în bãnci, în fonduri ºi în alte instituþii sau sã considere cã dolarul american este investiþia care n-a dezamãgit niciodatã? Acest lucru se va vedea în perioada urmãtoare.

Vã mulþumesc.

Ion Honcescu

#49584

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În temeiul art. 64 din Constituþia României ºi al art. 142 din Regulamentul Camerei Deputaþilor, subsemnaþii deputaþi depunem ºi solicitãm dezbaterea prezentei moþiuni cu privire la politica Guvernului României în domeniul privatizãrii societãþilor comerciale cu capital majoritar de stat ºi la rolul nefast al Fondului Proprietãþii de Stat în acest domeniu.

Constatând cã, pe durata actualului mandat, la nivelul Executivului, activitatea de privatizare s-a desfãºurat în condiþii de grave disfuncþionalitãþi, care au generat ºi au

fãcut posibil dezastrul economiei naþionale, cu consecinþe deosebite asupra nivelului de trai, apreciem ca absolut necesarã adoptarea unei poziþii ferme a Camerei Deputaþilor faþã de actuala politicã a Guvernului în domeniul privatizãrii.

Din analiza cauzelor care au determinat dezastrul economiei naþionale se desprind, în primul rând, gravele încãlcãri ale legii ºi ale principiilor legale privitoare la privatizarea societãþilor comerciale cu capital de stat în actuala legislaturã.

În întreaga activitate de privatizare desfãºuratã dupã anul 1996, Guvernul a tolerat, iar F.P.S. a sfidat, prin manopere frauduloase, principiile asigurãrii transparenþei tranzacþiilor, al stabilirii preþului de vânzare în baza raportului dintre cerere ºi ofertã ºi al asigurãrii egalitãþii de tratament între cumpãrãtori.

Astfel, cadrul juridic creat de Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 88 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societãþilor comerciale, cât ºi de Legea 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice a fost violat în repetate rânduri de Fondul Proprietãþii de Stat, care a desfãºurat în mod sistematic acþiuni ilegale, de înstrãinare a capitalului de stat, extrem de pãgubitoare pentru avuþia naþionalã, prin:

Ñ stabilirea unor preþuri de ofertã mult mai mici decât cele reale, raportul fiind de multe ori chiar de 1:10. Concret: când interesul este de a stabili un preþ de ofertã foarte mic, Fondul Proprietãþii de Stat aplicã Ordinul ministrului privatizãrii nr. 136 din 25 mai 1998, calculând acest preþ printr-un ”raport de evaluare simplificatÒ. Aceastã metodã de evaluare se bazeazã pe calcularea valorii activului net contabil, ajustatã cu media profitului pe ultimii patru ani;

Ñ neimplicarea în acþiunea de evaluare a patrimoniului a firmelor specializate în asemenea operaþiuni ºi preluarea acestui atribut de cãtre agentul de privatizare care nu are competenþã în materie;

Ñ selectarea ofertelor se face de cele mai multe ori þinându-se cont de interesele clientelei politice ale actualei puteri;

Ñ evitarea licitaþiei ºi folosirea unor metode (concesiuni, asocieri în participaþiune cu drept de preempþiune etc.) care permit, ulterior, vânzarea activelor la valori mai mult decât modice;

Ñ lipsa unui control asupra perioadei postprivatizare prin omisiunea, premeditat manifestatã, a neincluderii unor condiþii ferme în contractul de privatizare;

Ñ eliminarea controlului instituþiilor specializate asupra activitãþii Fondului Proprietãþii de Stat.

Trecând în planul exerciþiului practic al acþiunii Fondului Proprietãþii de Stat, vânzarea activelor multora dintre societãþile comerciale privatizate, cel puþin în ultimii doi ani, a evidenþiat multiple nereguli, dupã cum urmeazã:

a) nerespectarea procedurii privind organizarea ºi desfãºurarea licitaþiilor prin selectarea unor firme lipsite de bonitate ºi capacitate financiarã sau prin încãlcarea procedurilor privind publicitatea ºi stabilirea documentaþiei ce formeazã obiectul analizei;

b) manifestãri discreþionare în agrearea participanþilor la privatizare prin eliminarea abuzivã a asociaþiilor salariaþilor ºi a ofertanþilor cu doveditã capacitate financiarã; c) favorizarea, indirectã, prin modificarea ºi chiar schimbarea obiectului de activitate al societãþilor dupã vânzare ºi neurmãrirea respectãrii condiþiilor privind protecþia socialã a salariaþilor;

d) facilitarea sustragerii cumpãrãtorilor de la plata sumelor convenite iniþial ºi antrenarea altor instituþii ale statului, minister de resort sau Ministerul Finanþelor, în acordarea de înlesniri sau scutiri de platã.

Deosebit de grav este faptul cã multe dintre elementele constitutive ale procedurii de privatizare demonstreazã desfãºurarea unor acþiuni lipsite de transparenþã, în care prioritare au fost interesul de grup ºi clientelismul politic în defavoarea interesului naþional. Deºi sesizat asupra acestor aspecte, atât prin mijloace de control parlamentar cât ºi prin mass-media, Fondul Proprietãþii de Stat a ignorat asemenea demersuri, continuând aceleaºi practici ale unei privatizãri subordonate exclusiv comandamentului politic.

În sprijinul susþinerilor noastre vin cele 92 de cazuri de privatizãri efectuate cu încãlcarea legilor ºi care sunt menþionate în anexa ce însoþeºte prezenta moþiune.

Toate aceste ilegalitãþi demonstrate atât la nivelul exerciþiului teoretic, cât ºi al desfãºurãrii practice a acþiunilor de privatizare impun:

1. demiterea conducerii Fondului Proprietãþii de Stat;

2. atenþionarea Guvernului României asupra gravelor greºeli existente în politica de privatizare a societãþilor comerciale cu capital de stat ºi asupra ineficienþei controlului guvernamental asupra Fondului Proprietãþii de Stat;

3. instituirea de urgenþã a controlului Curþii de Conturi asupra procesului de privatizare a societãþilor comerciale cu capital de stat.

Cei 71 de deputaþi semnatari ai acestei moþiuni se adreseazã celorlalþi colegi astfel încât, în urma dezbaterilor ºi a poziþiilor exprimate de cãtre fiecare grup parlamentar, Camera Deputaþilor sã adopte moþiunea ce v-a fost prezentatã.

Vã mulþumesc.

Vasile Lupu

#55842

Nu este nici o obiecþiune. Domnul Radu Sârbu, preºedintele F.P.S.-ului, are cuvântul.

## **Domnul Radu Sârbu Ñ** _preºedintele Fondului Proprietãþii de Stat:_

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor,

Programele proprii ale Fondului Proprietãþii de Stat în perioada 1997 Ð 2000 au fost elaborate în vederea aducerii la îndeplinire ºi punerii în aplicare a obiectivelor ºi mãsurilor cuprinse în programele de guvernare ºi au promovat în principal urmãtoarele acþiuni: utilizarea metodelor de privatizare care conduc la o concurenþã sporitã a cumpãrãtorilor ºi creºterea ritmului de vânzare a acþiunilor, prin utilizarea cu prioritate a licitaþiei cu strigare ºi a metodelor specifice pieþei de capital, în cazul vânzãrii acþiunilor societãþilor mici ºi mijlocii; creºterea ponderii societãþilor comerciale mari în numãrul total al societãþilor comerciale privatizate ºi implicit a ponderii capitalului social vândut faþã de capitalul social total deþinut de stat; sporirea atractivitãþii ofertei de acþiuni, prin solicitarea reeºalonãrii datoriilor restante ale societãþilor comerciale faþã de creditorii bugetari; închiderea operaþionalã, totalã sau parþialã, a agenþilor economici a cãror activitate se dovedeºte neviabilã ºi care nu prezintã interes pentru investitori; asigurarea îndeplinirii condiþionalitãþilor prevãzute în programele speciale negociate de Guvernul României cu organismele financiare internaþionale; promovarea privatizãrii prin agenþi de privatizare, precum ºi intermedierea vânzãrilor de acþiuni ale societãþilor comerciale de cãtre bãnci internaþionale de investiþii; accelerarea restructurãrii ºi privatizãrii bãncilor cu capital de stat, prin finalizarea privatizãrii Bãncii Române de Dezvoltare ºi BANC POST, restructurarea Bãncii Agricole ºi pregãtirea pentru privatizare a Bãncii Comerciale Române ºi a Bãncii Agricole; asigurarea unui cadru adecvat ºi eficient de informare, promovare, dezvoltare ºi concretizare a relaþiilor cu potenþialii investitori, persoane fizice sau juridice române sau strãine; perfecþionarea organizãrii interne a F.P.S., prin reorganizarea pe criterii de eficienþã a activitãþii ºi descentralizarea activitãþii Fondului Proprietãþii de Stat prin organizarea, în prima etapã, 1998 Ð 1999, a 11 sucursale teritoriale, 42 de direcþii judeþene, iar în a doua etapã, anul 2000, a 7 sucursale teritoriale ºi 21 de direcþii judeþene, cu atribuþii ºi competenþe privind privatizarea ºi restructurarea societãþilor comerciale mici ºi mijlocii; organizarea selecþiei administratorilor societãþilor comerciale, prin concurs de oferte, ºi adoptarea prevederilor contractelor de reprezentare în adunãrile generale ale acþionarilor, în conformitate cu prevederile noii legislaþii în acest domeniu.

Mãsurile menþionate mai sus au fost puse în aplicare, cu respectarea cadrului legislativ specific domeniului privatizãrii ºi restructurãrii.

Activitatea efectivã de privatizare, desfãºuratã de F.P.S., a avut la bazã prevederile programelor anuale de privatizare, aprobate în conformitate cu prevederile legislaþiei privatizãrii în vigoare la acel moment, de cãtre organismul coordonator.

Programele de privatizare au fost elaborate de cãtre Fondul Proprietãþii de Stat ºi au asigurat realizarea obiectivelor generale ºi politicilor sectoriale de privatizare cuprinse, începând cu anul 1998, în strategiile naþionale de privatizare aprobate anual de cãtre Guvernul României. Fondul Proprietãþii de Stat, constituit în conformitate cu prevederile Legii privatizãrii societãþilor comerciale nr. 58 din anul 1991, funcþioneazã începând cu a doua parte a anului 1992.

Portofoliul F.P.S. a evoluat de la un numãr iniþial de societãþi comerciale de 5.937, al cãror capital social gestionat de F.P.S. a fost de 45.000 miliarde lei, la un numãr de 9.168 de societãþi comerciale, al cãror capital social este de 58.160 miliarde lei.

Aceastã evoluþie a fost determinatã de includerea în portofoliul F.P.S. a unor societãþi comerciale provenite din restructurarea unor regii autonome, de aplicarea actelor normative privind reevaluarea patrimoniului, de majorarea capitalului social, prin includerea valorii terenului, ca urmare a obþinerii certificatului de proprietate, de transferarea unor societãþi comerciale din portofoliul F.P.S. în portofoliul S.I.F.-urilor, în urma regularizãrii cotelor de capital social.

Un numãr de 685 societãþi comerciale au fost transferate din portofoliul F.P.S. în cel al Ministerului Agriculturii ºi Alimentaþiei, prin aplicarea cadrului legislativ privind societãþile comerciale ce deþin în administrare terenuri agricole sau aflate permanent sub luciul de apã, în conformitate cu prevederile Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 198/1999.

Evoluþia procesului de privatizare a fost puternic marcatã nu numai de evoluþia cadrului legislativ ºi sistemului instituþional specific, dar, în mod deosebit, de gradul de atractivitate redus al acþiunilor oferite la vânzare, datorat dimensiunilor întreprinderilor moºtenite de la regimul comunist ºi decapitalizãrii acestora, cauzatã de hiperinflaþie. De asemenea, a fost îngreunat de precaritatea capitalului românesc cu vocaþie investiþionalã ºi de interesul scãzut al investitorilor strãini.

Cu toate acestea, datele comparative referitoare la cele douã perioade de guvernare: 1 decembrie 1992 Ð 31 decembrie 1996 ºi, respectiv, 1 ianuarie 1997 Ð 30 aprilie 2000 sunt edificatoare, punând în evidenþã accelerarea ºi consolidarea procesului de privatizare, componentã a reformei economice în perioada actualã de guvernare.

În perioada decembrie 1992 Ð aprilie 2000 F.P.S. a încheiat contracte de vânzare-cumpãrare de acþiuni pentru 7.610 societãþi comerciale, cu un capital social vândut de peste 19.400 miliarde lei, conform datelor cuprinse în raportãrile anuale ºi respectiv lunare privind realizarea procesului de privatizare.

În primii 4 ani au fost privatizate 2.725 de societãþi comerciale, cu un capital social vândut de 3.570 miliarde lei, în timp ce dupã 1 ianuarie 1997 au fost încheiate contracte de vânzare-cumpãrare de acþiuni pentru 4.885 societãþi comerciale, cu un capital social vândut de aproape 16.000 miliarde lei.

Se vede cã începând cu anul 1997, Fondul Proprietãþii de Stat a accelerat procesul de privatizare, prin aplicarea mai multor mãsuri, vizând diversificarea ofertei de vânzare, vânzarea acþiunilor prin metode transparente ºi rapide, inclusiv pe piaþa de capital, bursa de valori ºi RASDAQ, restructurarea ºi reorganizarea instituþiei, prin descentralizarea activitãþii în teritoriu, începând cu trimestrul al IV-lea al anului 1998.

În cazul societãþilor cu pierderi ºi datorii mari, a cãror privatizare a eºuat, F.P.S. a trecut la restructurarea, închiderea operaþionalã ºi, dupã caz, lichidarea acestora, pe baza unor activitãþi de monitorizare permanentã.

Dupã reconsiderarea ºi accelerarea proceselor de restructurare, prin prevederile Ordonanþei nr. 88/1997 privind privatizarea societãþilor comerciale, a fost aplicat un nou concept de restructurare structuralã, prin oprirea activitãþilor neeficiente, divizarea, fuziunea ºi chiar lichidarea societãþilor comerciale care nu-ºi mai pot realiza obiectul de activitate, în condiþii de profitabilitate.

Pe aceastã bazã au fost elaborate analize-diagnostic ºi programe de restructurare pentru 660 de societãþi comerciale, a cãror aplicare a condus la reducerea substanþialã a pierderilor.

Analiza comparativã a principalilor indicatori care caracterizeazã procesul de privatizare desfãºuratã în perioada 1997 Ð 2000 timp de 32 de luni, faþã de cei înregistraþi în perioada 1992 Ð 1996, 49 de luni, evidenþiazã urmãtoarele aspecte cantitative ºi calitative: ritmul privatizãrii societãþilor comerciale a fost accelerat; numãrul de contracte este de douã ori mai mare, deºi intervalul este cu 50% mai scurt; media lunarã a societãþilor comerciale privatizate a crescut de aproape trei ori; prioritatea procesului de privatizare a fost orientatã spre creºterea capitalului social vândut; valoarea capitalului social vândut este de 4,5 ori mai mare, valoarea medie a capitalului social vândut lunar a crescut de aproape 7 ori.

Activitatea de atragere a investitorilor strãini a fost intensificatã. Dacã în primii 4 ani s-au încheiat 11 contracte de privatizare cu investitori strãini, în ultimii 3 ani s-au încheiat 245 de astfel de contracte.

Valoarea contractelor achitate în valutã este de 33 de ori mai mare, iar investiþiile asumate sunt de circa 10 ori mai mari faþã de contractele încheiate în anii anteriori, investiþii asumate ºi garantate.

În continuare, vã rog sã-mi permiteþi sã mã refer la unele cazuri concrete cuprinse în moþiune, în urma cãrora sper sã puteþi aprecia care a fost rolul corect al Fondului Proprietãþii de Stat, rolul real al F.P.S.-ului în acest domeniu.

Deºi nu doresc sã emit aprecieri generale asupra modului în care a fost redactat textul moþiunii, totuºi trebuie sã vã mãrturisesc cã ne-a fost destul de dificil sã înþelegem cum de s-au putut da 7 exemple de societãþi comerciale privatizate înainte de 1997

Ca exemplu: CESAROM Bucureºti, MODERN Constanþa, ROMLUX Târgoviºte, SOMVETRA Gherla, TRANSUTIL Petroºani ºi altele.

De asemenea, textul, în mod vãdit, ignorã prevederile legislaþiei cu privire la privatizãrile actuale ºi anterioare. Astfel, se vorbeºte despre atribuþia F.P.S. de a vinde acþiuni ºi active, confuzie care apare frecvent ºi în alte intervenþii. ªi spun ”confuzieÒ pentru cã Fondul Proprietãþii de Stat vinde acþiuni. Societãþile comerciale sunt cele care vând active.

În ceea ce priveºte exemplificãrile din moþiune, pentru multe din cazurile prezentate acuzaþiile nu pot nici mãcar sã fie probate.

Din lista celor 92 de societãþi comerciale nominalizate, pentru 20 de societãþi nu s-a încheiat nici un contract de privatizare. Repet, 20 nu au nici un contract de privati- zare ºi sunt date ca exemple de abuzuri în privatizare, iar 7 au fost privatizate pe vremea preºedinþiei domnului Dima. Moþiunea are, deci, ºi un caracter autocritic, nu numai unul critic.

Referitor la afirmaþia: ”Stabilirea unor preþuri de ofertã mult mai mici decât cele realeÒ, cadrul legislativ al privatizãrii a evoluat continuu, generând o diversificare în modul de stabilire a preþului de ofertã pentru pachetele de acþiuni vândute de F.P.S.

Douã sunt noþiunile esenþiale ale procesului de privatizare la care nu s-au realizat modificãri conceptuale, ca urmare a perfecþionãrii legislaþiei privatizãrii: preþul de tranzacþie ºi preþul de ofertã.

În primul caz, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 15/ 1999 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 58/1991 obligã F.P.S. sã asigure vânzarea acþiunilor sau pãrþilor sociale deþinute de stat sau de autoritatea administraþiei publice locale la cel mai bun preþ de piaþã oferit, fãrã a exista o limitã inferioarã.

Modificãrile ulterioare ale Legii privatizãrii, precum Ordonanþa de urgenþã a Guvernului României nr. 88/1997, Legea nr. 99/1999, au menþinut ideea privind absenþa preþului minim pentru o tranzacþie de privatizare ºi au subliniat cã preþul de vânzare este rezultatul raportului dintre cerere ºi ofertã, nefiind condiþionat de nivelul preþului de ofertã.

În privinþa modalitãþilor de estimare a preþului de ofertã, actele normative ale privatizãrii au avut o evidentã tendinþã de relaxare, atât în ceea ce priveºte modalitatea de calcul, cât ºi în ceea ce priveºte realizatorul evaluãrii.

Astfel, în baza Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 58/1991, încã, privind privatizarea societãþilor comerciale, emise de Agenþia Naþionalã pentru Privatizare, se stabilea obligaþia întocmirii unui raport de evaluare realizat de firme specializate pentru societãþile comerciale mari ºi din turism, iar pentru societãþile comerciale mici ºi mijlocii preþul de ofertã se determinã în baza activului net contabil certificat de conducerea societãþii ºi a cenzorilor interni.

Evaluarea pe baza activului net contabil s-a legiferat încã de la constituirea F.P.S., din 1991. Prin Normele de aplicare ale Legii nr. 55/1995 privind accelerarea procesului de privatizare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului României nr. 887/1995, încã, se admite reducerea preþului de ofertã în trepte succesive, pânã la vânzarea integralã a pachetului de acþiuni.

Ordonanþa de urgenþã a Guvernului României nr. 15/1997 privind modificarea ºi completarea Legii nr. 58/1991 prevede ca F.P.S. sã poatã evalua societãþile comerciale din portofoliu, fie prin personal propriu, fie prin firmele de consultanþã.

Normele metodologice de aplicare, aprobate de Hotãrârea Guvernului României nr. 457/1997, reglementeazã modalitatea de determinare a preþului de ofertã în funcþie de metoda de vânzare aplicatã. Astfel, pentru societãþile comerciale ale cãror pachete de acþiuni se vând prin licitaþie publicã, se întocmeºte un raport de evaluare simplificat. În cazul vânzãrilor de acþiuni prin alte metode decât licitaþia publicã, preþul de ofertã se stabileºte prin raportul de evaluare, elaborat prin utilizarea metodelor de evaluare patrimonialã, de randament ºi combinaþii ale acestora, iar pentru societãþile comerciale

cotate la bursele de valori sau tranzacþionate pe piaþa extrabursierã preþul de ofertã este egal cu cota acþiunilor înregistrate în ziua precedentã vânzãrii pe respectivele pieþe secundare.

Prin Ordonanþa de urgenþã nr. 88/1997 privind privatizarea societãþilor comerciale, care abrogã Legea nr. 58/1991, se stabileºte ca, de regulã, vânzarea sã se facã pe baza raportului între cerere ºi ofertã, la preþul de piaþã, indiferent de metoda de privatizare, în baza unui raport de evaluare, fãrã a exista un preþ minim de vânzare. Pentru societãþile comerciale cotate la piaþa de capital organizatã, F.P.S. nu va întocmi, de regulã, un raport de evaluare, iar preþul de ofertã este preþul de tranzacþionare înregistrat în ziua anterioarã vânzãrii.

Normele de aplicare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 55/1998, în art. 97, menþin modalitatea determinãrii preþului de ofertã stipulat în Hotãrârea Guvernului României nr. 887/1995, respectiv prin raport de evaluare simplificat sau raport de evaluare întocmit de firme specializate.

Hotãrârea Guvernului României nr. 450/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice ale Legii nr. 99/1999 defineºte ºi mai clar ce reprezintã preþul de oferã. Astfel, în articolul 3.58 se menþioneazã: ”raportul de evaluare are drept scop estimarea valorii de piaþã a societãþii comerciale...Ò. Totodatã, se subliniazã în mod expres cã raportul de evaluare se realizeazã când valoarea activului net contabil este mai mare cu 50% decât capitalul social ºi se precizeazã cazurile în care nu se mai întocmeºte raport de evaluare.

Modificãrile legislative privind determinarea preþului de ofertã de cãtre F.P.S. au fost generate, în principal, de douã coordonate:

1. decizia politicã de accelerare a procesului de privatizare ºi

2. constatarea faptului cã preþul tranzacþiilor diferã de preþul de ofertã.

Este necesarã ºi o clarificare a diferenþelor de ordin semantic dintre preþul de ofertã, ca valoare estimatã ce reprezintã o opinie, ºi preþul de tranzacþie, un fapt tangibil, un element real (realizatã de Asociaþia Naþionalã a Evaluatorilor din România, în Cursul de evaluare a întreprinderilor, ediþia a IV-a, 1998, pagina 22). ”Prin valoare se înþelege acea calitate convenþionalã a unui obiect, care îi este atribuitã în urma unor calcule sau a unei experienþe. Valoarea nu este un fapt, ci numai o opinie. Preþul plãtit efectiv în urma unei tranzacþii sau cursul la bursã este, spre deosebire de valoare, un fapt tangibil, un element realÒ.

La peste jumãtate din cele 45 de societãþi comerciale menþionate, nominalizate, preþul de adjudecare a fost egal sau mai mare decât preþul de ofertã.

Iatã o nouã greºealã cuprinsã în textul moþiunii. Dintre societãþile la care preþul de adjudecare se menþioneazã în moþiune cã a fost sub preþul de ofertã de vânzare al F.P.S., un procent important îl reprezintã tranzacþii finalizate peste valoare nominalã a unei acþiuni.

De exemplu: BIOFARM Bucureºti, ROMCIM Bucureºti, CRIOTEX Oradea, MEROPA Hunedoara, MOLDOCIM Bicaz, KOYO România, din Alexandria.

Rãmâne în discuþie un numãr de 11 societãþi comerciale la care preþul de adjudecare s-a situat sub preþul de ofertã. Dintre acestea, cele mai multe erau puternic decapitalizate la data tranzacþiei, volumul mare de arierate fiind grefat pe faptul cã societãþile lucrau cu mult sub capacitate ºi chiar sub pragul de rentabilitate. De exemplu, volumul de datorii era, la data semnãrii contractului, de douã ori ºi jumãtate mai mare decât capitalul social la PETROTUB Roman ºi TEPRO Iaºi, de 3,5 ºi, respectiv, de 4 ori mai mare în cazul SILCOTUB Zalãu ºi, respectiv, I.M.G.B.

La societãþile la care metoda de privatizare a fost licitaþia cu strigare s-au înregistrat situaþii în care, deºi au existat mai mulþi ofertanþi, aceºtia nu au oferit preþul de pornire, comisiile de privatizare fiind nevoite sã adopte, conform legii, metoda licitaþiei olandeze, cu scãderea preþului. De exemplu: BRAMETCHIM Braºov, D.R.M.A. Piatra-Neamþ, ALUTUS Slatina, SALTEX Salonta.

Chiar pe lista avansatã de semnatarii moþiunii existã tranzacþii încheiate sub preþul de ofertã ºi chiar sub valoarea nominalã a unei acþiuni, contractele de vânzarecumpãrare fiind semnate în anul 1994. De exemplu: PORÞELANUL Curtea de Argeº, în 1994, ºi, respectiv, în 1995 CELROM Drobeta-Turnu Severin.

Repet, este vorba de privatizãri fãcute sub preºedinþia domnului Emil Dima, conform legii, la fel de legale ca ºi cele de dupã.

În concluzie, afirmaþia autorilor moþiunii cã: ”Fondul Proprietãþii de Stat stabileºte preþuri de ofertã mult mai mici decât cele realeÒ nu are o fundamentare legalã ºi nici realã, cu atât mai mult cu cât astfel de nonexemple au putut fi identificate chiar ºi pentru privatizãri realizate anterior anului 1997.

Referitor la afirmaþia ”Neimplicarea în acþiunea de evaluare a patrimoniului a firmelor specializate ºi în preluarea acestui atribut de cãtre agentul de privatizare, care nu are competenþã în materieÒ, susþin urmãtoarele: necesitatea accelerãrii privatizãrii a apãrut încã din 1995 când, prin art. 17 din Legea nr. 55/1995, Guvernul Vãcãroiu ºi Fondul Proprietãþii de Stat au fost abilitate sã stabileascã mãsurile organizatorice ºi etapele de desfãºurare ale procesului de accelerare a privatizãrii, ca premisã a relansãrii reformei economice, în general. Astfel, prin actele normative elaborate ca suport al activitãþii de privatizare, a fost prevãzutã treptat scãderea importanþei evaluãrii societãþilor comerciale de cãtre un evaluator autorizat. De exemplu, Hotãrârea Guvernului României nr. 887/1995, prin care, pentru anumite categorii de societãþi comerciale se recomandã efectuarea unor rapoarte de evaluare simplificatã.

Elaborarea de rapoarte de evaluare, mai ales pentru societãþile mari ºi mijlocii, necesitã un timp îndelungat ºi un efort financiar considerabil. În foarte multe cazuri, ofertele de vânzare formulate de F.P.S. bazate pe rapoarte de evaluare nu au avut nici un rãspuns din partea pieþei, tocmai datoritã preþurilor foarte mari rezultate, care practic alungau investitorii.

Treptat, s-a observat o scãdere a ofertei de cumpãrare de acþiuni care, combinatã cu degradarea situaþiei economico-financiare a multor societãþi comerciale, a fãcut necesarã elaborarea unor noi reglementãri, care sã accelereze reforma economicã prin atragerea investitorilor strategici români ºi strãini.

Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 88/1997 a oferit un nou mediu de afaceri pentru investitori, iar Legea nr. 99/1999 a creat premisele includerii cadrului legislativ specific privatizãrii, al economiei de piaþã, în care principiul fundamental este legea cererii ºi ofertei.

Procesul de privatizare nu putea înceta; el este un proces continuu de învãþare treptatã, modelat pe realitatea conferitã, de fapt, de negocierile purtate cu diverºi investitori.

Continuarea procesului de privatizare a avut drept conotaþie scãderea importanþei preþului de ofertã de vânzare, fluidizarea procesului de privatizare, evidentã, în ultimul timp, fiind o rezultantã a renunþãrii la un preþ minim de tranzacþie. Inexistenþa acestui parametru a dus implicit la scãderea treptatã a importanþei evaluãrii fãcute de societãþi de evaluare autorizate.

Un alt aspect constã în faptul cã prin raportul de evaluare era evidenþiatã în principal valoarea patrimonialã a societãþilor, aspect care era aproape de regulã în totalã neconcordanþã cu fluxurile bãneºti, grevate de datorii, care depãºeau de multe ori capitalul social al societãþii, aspect invocat invariabil de investitori în cursul negocierilor.

Toate aceste constatãri au dus la necesitatea modificãrii reglementãrilor specifice. În prezent, conform Normelor de aplicare a Ordonanþei nr. 88/1999, raportul de evaluare este solicitat doar în situaþiile în care activul net contabil al societãþii supuse privatizãrii depãºeºte cu peste 50% capitalul social.

Faptul cã, totuºi, la un numãr de 27 din 45 de societãþi comerciale dintre cele menþionate de autorii moþiunii au fost întocmite rapoarte de evaluare de cãtre firme autorizate demonteazã acuzaþia formulatã cu privire la neimplicarea firmelor specializate în acþiunea de evaluare a patrimoniului.

Referitor la afirmaþia: ÇTot prin subevaluare au fost create prejudicii de sute de milioane de dolari la Banca Românã de Dezvoltare ºi BANC POST, aceeaºi ”strategieÒ fiind pregãtitã pentru Banca Agricolã, Banca Comercialã Românã ºi Casa de Economii ºi ConsemnaþiuniÈ, declar urmãtoarele: privatizarea bãncilor se realizeazã în conformitate cu prevederile Legii nr. 83/1997, cu modificãrile ulterioare, ºi a normelor metodologice de aplicare.

În conformitate cu art. 6 din lege, pentru privatizarea fiecãrei bãnci, se constituie, prin hotãrâre de guvern, o comisie de privatizare formatã din reprezentanþi ai Bãncii Naþionale, Agenþiei Române de Dezvoltare, Fondului Proprietãþii de Stat ºi Ministerului de Finanþe.

În aplicarea prevederilor legale, procesul de privatizare a bãncilor parcurge urmãtoarele etape:

a) întocmirea unui studiu de fezabilitate ºi a unui raport de evaluare de cãtre un consultant financiar, selectat prin licitaþie internaþionalã, organizatã în baza procedurilor stabilite prin Normele metodologice nr. 458/1997 sau a procedurilor PHARE;

b) pe baza raportului de evaluare ºi a studiului de fezabilitate, comisia de privatizare ºi Guvernul aprobã strategia de privatizare pentru fiecare bancã în parte, prin hotãrâre de guvern; c) implementarea strategiei de privatizare se face de cãtre comisia de privatizare, asistatã de consultantul financiar selectat;

d) în baza art. 2 din Legea nr. 83/1997, privatizarea bãncilor se realizeazã utilizând unul din urmãtoarele procedee: fie majorarea capitalului social prin aport de capital privat, ofertã publicã/plasament privat, fie vânzarea acþiunilor contra numerar cãtre persoane fizice/ juridice, cu capital social majoritar privat, fie combinarea metodelor menþionate mai sus;

e) pentru validarea rezultatelor negocierilor prin decizia primului-ministru se constituie o comisie specialã care aprobã condiþiile în care se va perfecta contractul de vânzare-cumpãrare de acþiuni;

f) dupã încheierea contractului, investitorii trebuie sã primeascã avizul Bãncii Naþionale a României ºi al Consiliului Concurenþei, în baza legilor speciale.

În ceea ce priveºte **Banca Românã pentru Dezvoltare** , procesul de privatizare a B.R.D. se desfãºoarã în conformitate cu prevederile legii, iar selecþia bãncii de investiþii care sã pregãteascã raportul de evaluare ºi studiul de fezabilitate s-a desfãºurat în luna februarie 1998, printr-o selecþie de oferte.

Din cei 11 ofertanþi a fost selectat consorþiul condus de ”Daiwa EuropeÒ Limited, care a prezentat cea mai bunã ofertã, atât din punct de vedere tehnic, cât ºi al preþului.

În conformitate cu evaluarea întocmitã de consorþiul financiar ”Daiwa Europe LimitedÒ, în luna iunie 1998 Banca Românã pentru Dezvoltare a fost estimatã între 230 ºi 360 milioane dolari, utilizându-se ca metode: valoare netã a acþiunilor, în conformitate cu standardele internaþionale de contabilitate ºi la care activele fixe sunt reevaluate la valoarea lor de piaþã, metoda de actualizare a dividendelor ºi, o a treia cale, folosind multiplicatorii de piaþã aferenþi profiturilor înregistrate ºi a valorii activului net de înregistrare.

Din acest studiu, a rezultat o propunere de preþ de ofertã cuprinsã între 14,18 dolari/acþiune ºi, respectiv, 22,19 dolari/acþiune, în condiþiile în care valoarea nominalã a acþiunii este de 25.000 lei.

S-a parcurs procedura, s-a aprobat strategia ca în etapa I vânzarea pachetului de control sã se facã cãtre un investitor strategic, apoi cãtre salariaþi, conducerea ºi pensionarii bãncii ºi cãtre B.E.R.D.

În etapa a II-a, ofertã publicã pe pieþele interne ºi internaþionale de capital, pentru restul acþiunilor.

Pânã în prezent, s-a realizat finalizarea primei etape a strategiei ºi demararea celei de-a doua, dupã cum urmeazã: pe data de 14 decembrie 1998, Fondul Proprietãþii de Stat a semnat cu Banca SociŽtŽ GŽnŽrale Paris contractul de vânzare a acþiunilor B.R.D.

Contractul prevede, printre altele: vânzarea a 42,1% din capitalul social existent al B.R.D., majorarea capitalului social al B.R.D. cu 20%, prin plasament privat de cãtre SociŽtŽ GŽnŽrale, cu posibilitatea exercitãrii dreptului de preempþiune de cãtre acþionarii existenþi, S.I.F.-uri, ºi prin combinarea celor douã elemente, vânzarea acþiunilor existente ºi a celor rezultate din majorarea capitalului social. În prezent, pe cale de consecinþã, SociŽtŽ GŽnŽrale deþine 51% din capitalul social majorat al B.R.D.

Preþul de vânzare a acþiunilor ºi preþul de vânzare a acþiunilor noi emise a fost de 20,15 dolari/acþiune, ceea ce a condus la o valoare totalã a tranzacþiei cu investitorul strategic de 200,3 milioane dolari.

Plata efectivã ºi transferul dreptului de proprietate asupra acþiunilor s-a efectuat pe data de 18 martie 1999, în conformitate cu clauzele contractului.

Dupã aceastã primã etapã a privatizãrii Fondul Proprietãþii de Stat a încheiat la 29 ianuarie 1999 contractul de vânzare-cumpãrare cu salariaþii, conducerea ºi pensionarii B.R.D., iar pe data de 24 noiembrie 1999 a încheiat contractul de vânzare-cumpãrare cu B.E.R.D., pentru un pachet reprezentând 4,99% din capitalul social majorat al B.R.D.

Faþã de cele prezentate mai sus, trebuie subliniat faptul cã preþurile obþinute de cãtre Fondul Proprietãþii de Stat de la SociŽtŽ GŽnŽrale ºi B.E.R.D. se apropie considerabil de limita superioarã a plajei de valori propusã de consorþiul condus de ”Daiwa EuropeÒ Limited. Reamintesc cã plaja era de la 14 la 22 dolari/acþiune, iar noi am obþinut 20,15 dolari/acþiune la B.R.D.

În ceea ce priveºte **BANC POST** , prin Hotãrârea de Guvern nr. 660/1997 a fost nominalizatã o comisie formatã, în conformitate cu Legea nr. 83/1997 privind privatizarea societãþilor comerciale bancare, din câte 2 reprezentanþi de la Banca Naþionalã ºi Ministerul Privatizãrii ºi 3 reprezentanþi de la Fondul Proprietãþii de Stat.

În conformitate cu prevederile legale, studiul de fezabilitate ºi raportul de evaluare au fost realizate de consultantul financiar, consorþiul format din ”ANB AMRO SecuritiesÒ (România), ”Clifford ChanceÒ (Londra), ”Pricewaterhouse CoopersÒ S.R.L. (Bucureºti) ºi ”Nestor & NestorÒ (Bucureºti).

Consultantul a fost selectat prin licitaþie organizatã în baza procedurilor PHARE de cãtre Unitatea de implementare a Proiectului PHARE de la Banca Naþionalã, împreunã cu Comisia de privatizare. S-au urmat aceleaºi proceduri, preþul de tranzacþie a fost de 1,92 dolari pe acþiune, privatizarea a fost validatã de cãtre Comisia de coordonare a privatizãrii BANC POST, condusã de cãtre primul-ministru, toate etapele au fost legal strãbãtute.

**Banca Comercialã Românã** . Privatizarea B.C.R. se realizeazã în conformitate cu prevederile Legii nr. 83/1997, ca ºi privatizãrile celorlalte douã bãnci.

Procesul de selecþie a consultantului de privatizare pentru B.C.R. s-a realizat în conformitate cu procedurile PHARE, câºtigãtorul, consorþiul condus de Merrill Lynch International, fiind desemnat dintr-un numãr de 6 participanþi preselectaþi.

Nu se pune problema subevaluãrii bãncii, atât timp cât Comisia de privatizare nu a aprobat încã nici unul din documentele prezentate în forma preliminarã privind privatizarea B.C.R., respectiv: raportul de analizã-diagnostic, raportul de evaluare ºi studiul de fezabilitate.

**Banca Agricolã** . Privatizarea Bãncii Agricole se realizeazã în conformitate cu prevederile Legii nr. 83/1997 privind privatizarea societãþilor comerciale bancare.

Procesul de privatizare a Bãncii Agricole este finanþat de Comisia Uniunii Europene din fonduri PHARE. Pânã în prezent s-au parcurs urmãtoarele etape: selectarea prin licitaþie internaþionalã a consultantului de privatizare pentru Banca Agricolã s-a realizat în conformitate cu procedurile PHARE, licitaþia fiind câºtigatã de consorþiul condus de ”Lazard Fr•resÒ et Cie. (cuprinzând ”Raiffeisen InvestmentÒ, ”Casa de avocaturã Muºat & AsociaþiiÒ ºi firmele de publicitate ”Amirate Puris Lintas PublicisÒ), care a fost desemnat dintr-un numãr de 5 participanþi preselectaþi; încheierea contractului de asistenþã tehnicã PHARE cu consultantul selectat; realizarea de cãtre consultantul de privatizare a rapoartelor de analizã-diagnostic, a studiului de fezabilitate ºi a raportului de evaluare pentru Banca Agricolã, în conformitate cu prevederile legale ºi la termenele prevãzute în contract; elaborarea de cãtre comisia de privatizare numitã prin hotãrâre de Guvern a strategiei de privatizare a Bãncii Agricole, pe baza propunerilor din rapoartele întocmite de consultant. Guvernul României a aprobat prin Hotãrârea nr. 240/2000 strategia de privatizare a Bãncii Agricole; publicarea anunþului de vânzare a acþiunilor Bãncii Agricole în presa româneascã ºi internaþionalã, în vederea primirii scrisorilor de intenþie de la potenþialii investitori. Termenul limitã pentru primirea ofertelor finale este 23 iunie 2000, dupã care va fi selectatã cea mai bunã ofertã ºi vor începe negocierile cu investitorul sau investitorii declaraþi câºtigãtori, în vederea semnãrii contractului de vânzare-cumpãrare.

Evaluarea Bãncii Agricole a fost realizatã de o firmã internaþionalã specializatã, iar procesul se aflã într-o fazã premergãtoare negocierilor.

Faþã de cele prezentate, se poate concluziona cã tranzacþiile deja efectuate nu au generat preþuri inferioare valorilor estimate de firmele specializate; evaluãrile sunt realizate în totalitate de cãtre consorþii selectate într-o competiþie internaþionalã de oferte ºi care au drept conducãtori bãnci de investiþii renumite pe plan internaþional; privatizarea bãncilor este un proces complex, la care participã nu numai Fondul Proprietãþii de Stat, ci ºi alte instituþii, precum Banca Naþionalã a României, Agenþia Naþionalã de Dezvoltare Regionalã Ð fosta A.R.D. Ñ ºi Ministerul Finanþelor, atât în comisiile de privatizare, cât ºi în aprobarea principalelor elemente definitorii ale tranzacþiei.

În aceste condiþii, acuzaþia autorilor moþiunii, precum cã, ”prin subevaluare, au fost create prejudicii de sute de milioane de dolari la B.R.D. ºi BANC POSTÒ nu are o bazã realã de susþinere, ca atare, prezumþia vizând celelalte douã bãnci este nefundamentatã.

**Casa de Economii ºi Consemnaþiuni** . Nefundamentarea acuzaþiilor la adresa F.P.S. cuprinse în moþiune este demonstratã elocvent ºi de nominalizarea C.E.C. Aceastã instituþie nu se aflã în portofoliul Fondului Proprietãþii de Stat ºi, ca urmare, nu deþinem informaþii referitoare la strategia de privatizare a acesteia.

Referitor la afirmaþia: ”Evitarea licitaþiei ºi folosirea unor metode (concesiuni, asocieri în participaþiune cu drept de preempþiune etc.), care permit ulterior vânzarea activelor la valori mai mult decât modiceÒ, susþinem urmãtoarele: potrivit prevederilor art. 27 din Ordonanþa de urgenþã a Guvernului României nr. 88/1997, ”societãþile comerciale (...) care au în derulare contracte de locaþie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaþiune pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare, prin negociere directã cu locatarii sau asociaþii, în situaþiile în care

aceºtia au efectuat investiþii în activele pe care le utilizeazã, reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din preþul de vânzare se scade valoarea investiþiilor, pe baza unui raport de evaluare acceptat de pãrþiÒ.

Vânzarea activelor sau încheierea contractelor de leasing imobiliar este atributul societãþilor comerciale care au în patrimoniu aceste active. Majoritatea contractelor de închiriere, de locaþie de gestiune sau asociere în participaþiune au fost încheiate în perioada 1992-1996, între societãþile respective ºi locatarii desemnaþi potrivit legislaþiei în vigoare la momentul respectiv.

Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privaþi pentru înfiinþarea ºi dezvoltarea I.M.M.-urilor, la art. 12, prevede urmãtoarele: ”Întreprinderile mici ºi mijlocii au acces la activele disponibile ale societãþilor comerciale (...) în urmãtoarele condiþii:

a) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici ºi mijlocii în baza contractului de închirire, a contractului de locaþie de gestiune sau a contractului de asociere în participaþiune, încheiate cu societãþile comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute Ð prevedere imperativã a legii Ð, la solicitarea deþinãtorului, la preþul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare, dupã deducerea investiþiilor efectuate în active de cãtre chiriaº;

b) contractul de închiriere sau contractul de locaþie de gestiune se va transforma, la solicitarea deþinãtorului, în contract de leasing cu clauzã irevocabilã de vânzare;

c) întreprinderile mici ºi mijlocii au drept de preempþiune la cumpãrarea activelor disponibile ale societãþilor comerciale cu capital majoritar de stat, precum ºi ale regiilor autonome aflate în imediata vecinãtate a activelor pe care le deþin în proprietate.Ò

În baza acestor acte normative, societãþile comerciale au vândut active sau au încheiat contracte de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare la societãþile comerciale mici sau mijlocii sau la persoane fizice care aveau în administrare activele respective, în baza unor contracte încheiate, repet, marea majoritate încheiate înainte de 1997. Vânzarea s-a fãcut prin negociere directã cu utilizatorii activelor, la un preþ stabilit pe baza raportului de evaluare, în toate cazurile, acceptat de ambele pãrþi: locator ºi locatar, întocmit de o firmã specializatã de evaluare, selectatã prin licitaþie.

Vânzarea prin licitaþie a acestor active nu se putea efectua, întrucât acestea erau utilizate în baza unor contracte de închiriere, locaþie sau asociere ºi aveau investiþii.

Numai utilizarea activelor în regim privat de cãtre I.M.M.-uri sau de persoane fizice, în baza unor contracte, putea conduce la revigorarea activitãþii acestor active sau la ridicarea gradului de confort, în cazul activelor din turism, prin efectuarea de investiþii în aceste active.

Efectuarea de investiþii de cãtre utilizatorii activelor a condus la acordarea dreptului de preempþiune al acestora la cumpãrarea activelor cu plata în rate sau în sistem de leasing, prin negociere directã cu aceºtia, potrivit legislaþiei în vigoare, amintitã mai sus ºi votatã în unanimitate de Parlamentul României, deci, ºi de cãtre opoziþie.

Valoarea de vânzare a acestor active nu este deloc modicã, aceasta fiind stabilitã de cãtre firme de speciali- tate. Aceste valori au fost stabilite în funcþie de gradul de uzurã ºi valoarea investiþiilor efectuate de utilizator, care, în majoritatea cazurilor, au fost de 4 pânã la 8 ori peste valoarea contabilã a acestora.

Activele care nu sunt grevate de contracte de închiriere, locaþie de gestiune sau asociere în participaþiune...

Radu Sârbu

#92334

Având în vedere cã majoritatea contractelor de închiriere, locaþie de gestiune, asociere în participaþiune au fost încheiate în perioada 1991-1996, iar înstrãinarea activelor este o consecinþã legalã ºi fireascã, impusã de prevederile Legii nr. 133/1999, ºi cã preþurile de vânzare a activelor sunt cu mult superioare valorilor contabile ale acestora, rezultã cã acuza adusã F.P.S. ºi de aceastã datã, prin prezenta moþiune, este neîntemeiatã.

Referitor la afirmaþia: ”Lipsa unui control asupra perioadei postprivatizare ºi neincluderea unor condiþii ferme în contractÒ, în activitatea de control a activitãþii postprivatizare, F.P.S. urmãreºte respectarea obligaþiilor asumate de cumpãrãtor, caracteristice urmãtoarelor tipuri de clauze din contractele de vânzare-cumpãrare: restricþionarea vânzãrii de cãtre cumpãrãtor a unor active de bazã ale societãþii; dobândirea de cãtre societate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ºi majorarea capitalului social cu valoarea acestora; realizarea de cãtre cumpãrãtor în societatea vândutã a unui anumit volum de investiþii; pãstrarea obiectului principal de activitate al societãþii comerciale privatizate; protecþia mediului, prin gajarea unui pachet de acþiuni în favoarea F.P.S. sau a societãþii cumpãrate, pentru garantarea realizãrii anumitor clauze contractuale, gaj ce se poate executa, în situaþiile de neîndeplinire a respectivelor clauze specifice pentru protecþia interesului statului pentru anumite sectoare Ñ acþiunea nominativã de control; menþinerea unor active aferente producþiei pentru apãrare sau a unor depozite strategice pentru continuarea unor investiþii strategice. Totodatã, pe baza datelor din bilanþurile contabile, se urmãresc performanþele economico-financiare realizate de societãþile comerciale privatizate.

Faþã de cele succint prezentate, nu se poate fundamenta serios acuza lipsei controlului asupra perioadei

postprivatizare ºi neincluderea unor condiþii ferme în contracte.

În ceea ce priveºte acuza referitoare la ”Facilitarea sustragerii cumpãrãtorilor de la plata sumelor convenite în contract ºi antrenarea altor instituþii ale statului în acordarea de înlesniri sau scutiri de platãÒ, F.P.S. nu a facilitat niciodatã sustragerea cumpãrãtorilor de la plata acestor sume convenite în contractele de vânzarecumpãrare de acþiuni, fapt dovedit prin numãrul de 335 de acþiuni introduse în instanþele de judecatã pentru obligarea cumpãrãtorilor de a-ºi îndeplini obligaþiile de platã sau pentru desfiinþarea contractelor de vânzare-cumpãrare de acþiuni.

În încheiere, aº dori sã spun cã regret cã timpul este neiertãtor ºi cã trebuie sã mã opresc aici cu demonstrarea unor neadevãruri transformate de moþiune în tot atâtea prezumþii de vinovãþie.

Fondul Proprietãþii de Stat, pe care îl reprezint, a acþionat numai în concordanþã cu legislaþia privatizãrii ºi cu atribuþiile ce i-au fost stabilite de aceasta. Rãmâne însã de analizat nu rolul nefast al Fondului Proprietãþii de Stat, ci rolul nefast al modificãrii continue a legislaþiei privatizãrii asupra modului de lucru al F.P.S. ºi, mult mai important, asupra investitorilor.

Întrucât activitatea F.P.S., pe perioade, face obiectul mai multor comisii parlamentare de anchetã, cred cã momentul iniþierii moþiunii nu a fost bine ales. Normal ar fi fost sã se aºtepte concluziile acestor comisii ºi apoi sã se sancþioneze, dacã este cazul, cei vinovaþi, ºi nu o instituþie în ansamblu.

Dar, dacã raþiunile politice cer ºi de aceastã datã calomnierea sau distrugerea de ansamblu a unei instituþii, rãmâne sã cântãrim împreunã dacã nu cumva aceastã campanie de denigrare a Fondului Proprietãþii de Stat urmãreºte distrugerea conceptului de privatizare ºi, respectiv, distrugerea esenþei reformei economice. Nu ar fi primul caz în istorie când, prin distrugerea unor instituþii, s-a distrus o idee ce a putut fi reluatã cu mari eforturi ºi dupã lungi perioade de timp.

Vã mulþumesc ºi rãmân la dispoziþia dumneavoastrã.

Ioan Dan-Popescu

#96583

Domnule preºedinte,

Domnule ministru de stat,

Þin sã-l felicit de la început pe domnul preºedinte Radu Sârbu, care a prezentat un raport detaliat asupra ”victorieiÒ Fondului Proprietãþii de Stat împotriva întregii economii naþionale!

În loc sã înþeleagã domnul Radu Sârbu cã, prin atenþionãrile care au fost fãcute în cadrul comisiilor de specialitate ºi în cadrul moþiunii de cenzurã, privind faptul cã F.P.S. nu a avut practic o strategie coerentã de privatizare ºi nu a reuºit sã iniþieze ºi sã obþinã o legislaþie stabilã, raþionalã ºi flexibilã, care sã permitã oamenilor de afaceri din þarã ºi din strãinãtate sã investeascã cu încre- dere ºi cu interes în România, cã în acþiunile de privatizare F.P.S. nu a urmãrit cu insistenþã ºi perseverenþã atragerea de investitori strategici, faptul cã a realizat multe privatizãri în condiþii dubioase, probabil, din interese meschine personale, evitând transparenþa ºi controlul forurilor competente, deosebit de grav este faptul cã F.P.S. s-a zbãtut ºi a obþinut dreptul de a fi sustras controlului modul cum se efectueazã privatizãrile Ð subliniez, de asemenea, caracterul nociv al diverselor liste de fabrici declarate falimentare în diverse perioade de timp, în mod superficial ºi pripit, ca, ulterior, sã se revinã la procedura de privatizare prin vânzare de acþiuni, cu consecinþa imediatã a scãderii atractivitãþii acestor societãþi ºi a valorii lor de piaþã. În loc ca domnul Radu Sârbu sã înþeleagã toate aceste lucuri, Domnia sa s-a lansat la atacuri împotriva unor parlamentari, împotriva unor organe de presã, împotriva unor televiziuni.

Domnule Radu Sârbu, eu vreau sã vã adresez câteva întrebãri directe ºi, de asemenea, sã vã citez din o serie de scrisori primite de la mari investitori, vizavi de poziþia F.P.S.-ului.

Citez un fax primit de la INTERCHIM Austria: ”Vã mulþumim pentru faxul dumneavoastrã nr. ... ºi vã confirmãm prin prezenta cã datoritã experienþei avute cu F.P.S. nu mai suntem interesaþi de cumpãrarea pachetelor de acþiuni. În principiu, suntem de pãrere cã F.P.S. nu este partenerul potrivit pentru investitori serioºi. Pentru firma noastrã comportarea F.P.S.-ului a fost mai mult decât decepþionantã. Decizia noastrã a fost influenþatã ºi de nesiguranþa legislativã care domneºte în România. Nu avem impresia cã F.P.S. este cu adevãrat interesat de privatizare. Noi preferãm sã investim într-o altã þarã, cu legislaþie ireproºabilã ºi comportament de încredere al partenerilor de afaceri. Vom informa ºi alte firme austriece asupra experienþei noastre cu F.P.S., cât ºi Ministerul Economiei din Viena ºi Ambasada Austriei.Ò Acest lucru a apãrut ºi în ”Algemane Deutsche ZaitungÒ din 11 martie.

Mai departe, îl întreb pe domnul preºedinte Radu Sârbu de ce, dacã printr-o hotãrâre a Comitetului de direcþie a Fondului Proprietãþii de Stat, în care se precizeazã cã: ÇCesionarea de cãtre Societatea comercialã ”Poiana BraºovÒ cãtre CIBELA Grup a unui numãr de acþiuni se face numai în condiþiile în care societatea S.C. CIBELA Grup S.R.L. Oradea va face dovada achitãrii integrale a valorii pãrþilor sociale de la S.C. ”Poiana TelefericÒ S.R.L., cumpãratã de la S.C. ”Poiana BraºovÒ, ºi a vãrsãrii integrale a capitalului social subscris, preþul pe acþiune va fi egal cu contravaloarea în lei a 14,22 dolari calculat la cursul de schimb din data plãþii, contractul de cesiune se va încheia în maxim 60 de zile de la data acordãrii mandatului specialÈ, Domnia sa semneazã, în aceeaºi zi, un alt ordin, în care se scrie aºa: ÇVã facem cunoscut cã în data de 13 noiembrie 1999 Comitetul de direcþie al Fondulului Proprietãþii de Stat a aprobat prin Hotãrârea nr. ... º.a.m.d. cesionarea de cãtre S.C. ”Poiana BraºovÒ cãtre CIBELA Grup a unui numãr de acþiuni pe care le deþine S.C. ”Poiana CIBELAÒ. Se acordã mandat special reprezentantului F.P.S. în adunarea acþionarilor pentru a vota favorabil aceastã cesionareÈ Ð deci, fãrã nici o condiþionare Ð ”Preþul unei acþiuni va fi negociat având în vedere valorile recomandate în raportul

de evaluare. Prezentul mandat anuleazã mandatul special transmis cu nr. ...Ò Ñ din aceeaºi zi! Deci, a existat un interes, domnule preºedinte!

Mai departe, vã întreb, domnule preºedinte Radu Sârbu, de ce dumneavoastrã aþi semnat direct o platã în valoare de 7 milioane de dolari cãtre Banca ”Goldbman SachsÒ, ca un comision direct pentru privatizarea ROMTELECOMULUI? Oare acest comision trebuia plãtit de Fondul Proprietãþii de Stat sau trebuia plãtit de Ministerul Comunicaþiilor sau de cãtre ROMTELECOM? A doua întrebare: De ce s-a negociat o valoare fixã, ºi nu o valoare variabilã, în funcþie de preþul obþinut de dumneavoastrã?

Mai departe, domnule preºedinte, vã întreb de ce aveþi nevoie de avizul Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii ca sã treceþi la privatizarea Societãþii Comerciale OIL TERMINAL, care are interes strategic? Oare politica de privatizare o face C.S.A.T. sau dumneavoastrã aveaþi alte interese? Deci, dumneavoastrã cereþi în scris sã vi se aprobe declanºarea procesului de privatizare!

Mã opresc aici, stimate domnule preºedinte, cu întrebãrile, pentru cã nu aº vrea sã opresc din cuvântul colegilor mei, care vor avea ºi alte întrebãri sã vã punã. Mulþumesc. ( _Aplauze ale deputaþilor din opoziþie._ )

Mihai-Theodor Constantin Grigoriu

#102031

## **Domnul Mihai-Theodor Constantin Grigoriu:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor,

Am ascultat moþiunea simplã a deputaþilor P.D.S.R. ºi replica F.P.S., respectiv, a instituþiei în principal incriminate în aceastã moþiune. Replica datã a demontat punct cu punct acuzaþiile aduse, demonstrând pe deplin incorectitudinea ºi lipsa lor de substanþã, arãtând, în principal, cã: nu s-a încãlcat legea, cã existã transparenþa tranzacþiilor, cã preþurile de vânzare-adjudecare se stabilesc în funcþie de cerere ºi ofertã, în urma parcurgerii procedurilor legale de licitaþie ºi negociere; cã aceste preþuri de vânzare au fost, de regulã, mai mari decât cele calculate, ofertate iniþial; cã nu s-a evitat în nici un fel întocmirea de rapoarte de evaluare; cã bãncile s-au vândut cu stricta respectare a legii, B.R.D. încadrându-se, ca preþ, în plaja evaluãrii; cã în privinþa B.C.R. ºi a Bãncii Agricole procedura se deruleazã corect; cã vânzarea de active direct sau prin leasing fãrã licitaþie se efectueazã doar în cadrul strict legal, în mod deosebit în cadrul întreprinderilor mici ºi mijlocii, cãrora toþi, la nivel parlamentar, am fost de acord sã le asigurãm accesul la active nefolosite ºi sã le dãm drept de preempþiune la achiziþionarea activelor utilizate prin contract de închiriere sau locaþie de gestiune. În cazul acestor vânzãri s-au obþinut, de regulã, preþuri superioare valorii contabile ºi nicidecum modice; cã existã o serioasã activitate de control postprivatizare, atât la F.P.S., cât ºi la alte instituþii abilitate prin lege Ñ ROMTELECOM-ul este un nonexemplu, specific acestei moþiuni, întrucât chiar o comisie parlamentarã a constatat riguroasa urmãrire a contractului de privatizare, dupã încheierea acestuia; cã nu se faciliteazã în nici un fel sustragerea cumpãrãtorilor de la plata sumelor convenite în contract, cei care nu respectã aceste plãþi fiind acþionaþi în justiþie pentru rezilierea contractelor de vânzare-cumpãrare ºi, mai nou, pentru executarea gajurilor. Partea tristã este cã în multe cazuri, rãu-platnicii au fost asociaþii ale salariaþilor care nu ºi-au plãtit ratele, în urma decapitalizãrii, datoritã inflaþiei ºi scãderii monedei în 1997, care a fost o urmare strictã a politicii falimentare economice din 1995-1996, de forþare a creºterii economice pe baza importurilor, cu diminuarea gravã aferentã a rezervei valutare.

În plus, replica F.P.S., puternic documentatã, a demontat aproape în totalitate, prin explicaþii coerente ºi pertinente, aºa-zisele ”exemple concreteÒ menþionate în moþiune, expunând, în deplinã transparenþã, ce s-a întâmplat cu fiecare societate în parte, în mãsura în care timpul i-a permis.

Afirmaþia privind selectarea ofertelor pe criterii clientelare este gratuitã, nefiind susþinutã în nici un fel concret, nici prin alte comentarii, ºi ne aminteºte de vremuri, sperãm noi, de mult apuse ºi pentru totdeauna, care, sub conducerea actualului senator P.D.S.R., Emil Dima, erau de notorietate: pedeserizarea întregului aparat al F.P.S.ului, cu consiliu de administraþie ºi A.G.A. inclusiv, precum ºi totala lipsã de transparenþã a activitãþii acestei instituþii; când numirile în A.G.A. ºi C.A. se fãceau fãrã a se þine cont de competenþa profesionalã, numai din rândul clientelei politice a P.D.S.R. ºi a colegilor sãi de guvernare, unele persoane ajungând sã fie numite în multe, pânã la 20 A.G.A. ºi C.A. S-a uitat, oare, cazul Ð dacã e vorba de incorectitudine ºi corupþie Ñ depozitelor constituite abuziv la Banca Columna în 1995-1996 Ð 118 miliarde lei ºi 18,85 milioane de dolari, ca sã mã refer la un singur exemplu?, fãrã a se verifica corect solvabilitatea ºi gradul de risc al bãncii, în ciuda opoziþiei unor funcþionari superiori din F.P.S.? Justiþia este sesizatã ºi îºi va spune cuvântul.

În contextul discuþiei despre incorectitudine ºi, eventual, corupþie, semnarea moþiunii de cãtre domnul deputat Bivolaru este cel puþin inadecvatã. Este de neînþeles faptul cã dumneavoastrã, care aþi semnat moþiunea ºi care afirmaþi peste tot ºi cu toate ocaziile susþinerea reformei în România, care în domeniul economic ºi social are ca principalã componentã privatizarea, atacaþi pe cei care au reuºit o merituoasã intensificare a acestei activitãþi. Cifrele date în replicã demonstreazã clar Ð 4.885 de societãþi, faþã de 2.725; 15.848 miliarde lei, faþã de 3.570 º.a.m.d.

Practic, în timp ce în perioada 1992-1996, încasãrile din privatizare au fost folosite în aºa-zisele ”restructurãriÒ, banii din privatizare fiind aruncaþi pe fereastrã, aceste alocãri neatingându-ºi scopul în nici un fel, nici o societate neredresându-se, în perioada 1996-2000, sumele încasate din privatizare, importante ca valoare, au fost de mare ajutor pentru asigurarea echilibrului macro-economic al þãrii, pus în pericol de politicile economice anterioare. Împreunã cu alte resurse financiare, s-a asigurat acoperirea ”gãurilor negreÒ bancare, între care se evidenþiazã pierderile de peste 2 miliarde de la BANCOREX ºi Banca Agricolã, de pe urma creditelor angajate înainte de alegerile din 1996, acordate în concordanþã cu politica fali-

mentarã mai sus menþionatã ºi în concordanþã cu politica economicã în agriculturã, de susþinere a I.A.S.-urilor cãpuºate ºi falimentare.

Nu trebuie uitat cã Guvernarea P.D.S.R. ºi F.S.N., beneficiind din 1990 de un plus de peste 3 miliarde dolari, a dus þara în 1996 la o datorie de peste 8 miliarde dolari, cu o foarte proastã eºalonare în timp a termenelor scadente de platã, în 1999, la 2,8 miliarde, ºi s-a ajuns la o rezervã valutarã la B.N.R. coborâtã la 600 milioane de dolari. În prezent, rezerva valutarã a urcat la în jur de 3 miliarde dolari ºi ratele scadente la creditele angajate anterior sunt plãtite, la acest lucru aducându-ºi contribuþia ºi F.P.S.-ul.

În plus, pentru prima datã dupã mult timp, au apãrut semne favorabile privind redresarea economiei, în mod deosebit evidenþiindu-se evoluþia comerþului exterior. Exporturile, în februarie 2000, au depãºit importurile, ºi în balanþa comercialã a primului trimestru al anului 2000 deficitul este doar de 244 milioane dolari, ceea ce, analizat, ar duce la sub 1 miliard de dolari, faþã de 2 miliarde, obiºnuit în anii precedenþi.

Important este cã aceastã realizare are loc în condiþiile în care principalul partener comercial este Uniunea Europeanã, ceea ce aratã cã produsele româneºti au început sã fie competitive. Este de semnalat faptul cã ºi structura de mãrfuri exportate s-a îmbunãtãþit, materiile prime neprelucrate ºi nepurtãtoare de valoare adãugatã diminuându-se, în procente.

Desigur cã intensificarea activitãþii de privatizare a F.P.S. a contribuit din plin la situaþia economicã expusã, pe de o parte, întreprinzãtorii privaþi fiind cei care asigurã în principal realizãrile economice menþionate ºi, pe de altã parte, scoaterea societãþilor comerciale falimentare, a ”gãurilor negreÒ din patrimoniul economic al statului, scutindu-l pe acesta de finanþarea pierderilor ºi arieratelor acestora. Dacã se poate aduce o criticã F.P.S., aceasta ar putea fi, cel mult, cã nu a fãcut mai mult, cã pânã la momentul actual, totuºi, nu s-a ajuns decât la o proporþie de 33,4%, dupã capitalul social, privatizare.

În aceste condiþii, conform celor expuse, moþiunea prezentatã cade în derizoriu. Sunt aduse acuze nefondate, uºor de demontat: se referã la o activitate, care, în mod evident, a fost beneficã pentru þarã ºi ale cãrei efecte benefice încep sã se simtã acum; propune contrariul a ceea ce trebuie fãcut, propune demiterea conducerii F.P.S., când aceasta trebuie încurajatã sã-ºi intensifice ºi sã-ºi perfecþioneze activitatea, pentru aceasta fiind nevoie de continuitate; propune instituirea de controale centralizate, care, pe de o parte, ar provoca încetinirea ºi chiar blocarea activitãþii F.P.S. ºi, pe de altã parte, ar putea fi introduse doar ca urmare a unor noi modificãri legislative, în condiþiile în care cu toþii suntem de acord cã un important neajuns pentru investitori a fost ºi ar fi instabilitatea legislativã.

Aºa stând lucrurile, se pune întrebarea: de ce aceastã moþiune, de ce acum? Nu a fost nici un eveniment economic mai important în domeniul subiectului moþiunii care sã o provoace punctual acum! Critici la adresa F.P.S. ºi a activitãþii acestuia au fost ºi vor mai fi. Ce i-a îngrijorat aºa de tare pe colegii de la P.D.S.R.? Ce i-a fãcut sã dea drumul la un asemenea document slab susþinut ºi lipsit de substanþã? Având în vedere ultimele evenimente, ajungem la concluzia cã s-au gândit, poate, dar nu au fãcut-o bine, cã în campania electoralã, chiar dacã este vorba de alegeri locale în care conteazã mai mult candidatul decât componenta politicã a ofertei electorale, poate ajutã ceva populism ºi demagogie. În moþiune se reclamã în mod ipocrit chestiunile sociale derivate din restructurãrile postprivatizare ºi sunã bine o criticã suplimentarã la adresa F.P.S.-ului, care, din pãcate, pentru unii, noi credem cã aceºti ”uniiÒ sunt acum din ce în ce mai puþini, chiar foarte puþini, ”vând þaraÒ. Dar nu acesta este obiectivul principal. Scopul principal nedeclarat este cel diversionist: abaterea atenþiei opiniei publice de la ceea ce o preocupã în prezent Ñ scandalul mult comentat în massmedia naþionalã ºi internaþionalã, cazul domnului Adrian Costea, care a fost în legãturã cu mai mulþi membri de de marcã ai P.D.S.R. Cred cã acest obiectiv nu va fi atins.

Având în vedere cele arãtate, în numele Grupului parlamentar P.N.Þ.C.D.-civic-ecologist declar cã acesta va vota împotriva moþiunii celor 71 de deputaþi P.D.S.R., susþinând în continuare politica ºi activitatea valoroasã ºi beneficã pentru þarã a F.P.S. ºi a Guvernului în domeniul privatizãrii ºi recomandând chiar intensificarea acesteia. Vã mulþumesc.

Radu-Spiridon Cojocaru

#112023

## **Domnul Radu-Spiridon Cojocaru:**

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Moþiunea pe care o dezbatem astãzi se concentreazã asupra unor pretinse ilegalitãþi în activitatea de privatizare a societãþilor comerciale cu capital majoritar de stat.

În textul moþiunii, redactat într-un limbaj din alþi ani ºi cu spiritul acelor timpuri, se fac acuzaþii grave cu caracter generalizator, dar fãrã nici un fel de elemente concrete privind încãlcarea legii.

Principala acuzaþie este legatã de nivelul preþurilor de vânzare a societãþilor privatizate care ar fi în mod sistematic mult sub cele reale. Nu înþelegem ce semnificaþie are sintagma pentru autorii moþiunii, dar pentru cei care au avut sau au legãturã cu domeniul economic este binecunoscut cã de fapt preþul reflectã în mod normal raportul dintre cerere ºi ofertã.

Autorii moþiunii, obiºnuiþi cu analizeze de tip C.S.P., nu pot înþelege un lucru simplu: cã investitorii nu sunt interesaþi de valoarea contabilã a unor active, de H.C.M.uri, de H.G.-uri, O.G.-uri ºi aºa mai departe; ei sunt interesaþi de capacitatea societãþii vizate de a produce profituri în viitor ºi de costurile efective asociate acestor profituri potenþiale.

În cea mai mare parte a cazurilor, analiza efectuatã de investitori nu poate evita valoarea, de regulã, foarte mare a datoriilor istorice provenite ca urmare a administrãrii catastrofale de cãtre stat în perioada anterioarã ºi a blocãrii privatizãrii. De asemenea, analiza nu poate sã nu continue cu costurile necesare pentru eliminarea

efectelor negative asupra mediului ambiant, apoi cu costurile redimensionãrii forþei de muncã ºi, în fine, cu cele asociate investiþiilor tehnologice minimale. Toate acestea, dar în special problema datoriilor istorice, sunt luate în calcul de investitori ºi, în mod normal, duc la scãderea sumei pe care ei sunt dispuºi sã o plãteascã actualului proprietar.

De altfel, aceastã obsesie a preþurilor mari, tipicã discursului populist, a fost una dintre cauzele blocãrii procesului de privatizare în perioada Õ92 Ð Õ96.

Autorii moþiunii nu vor sã recunoascã principala cauzã a scãderii valorii de piaþã a societãþilor comerciale, ºi anume persistenþa proprietãþii de stat, a implicãrii statului în economie. Tocmai aceastã viziune politicã pusã în practicã de partidele aflate acum în opoziþie a avut ca efect degradarea continuã a situaþiei societãþilor cu capital majoritar de stat.

Suntem de pãrere cã Fondul Proprietãþii de Stat ar fi trebuit sã-ºi înceteze de mult activitatea. Aceastã instituþie este rezultatul unei grave erori conceptuale, dar persistenþa ei este urmarea altor erori ale guvernãrilor P.D.S.R. ºi aliaþilor sãi ºi în special susþinerea pe seama sistemului bancar ºi a bugetului de stat a unor societãþi nerentabile, convingerea cã se poate face restructurare înaintea privatizãrii, mãrindu-se preþul societãþilor comerciale, omiþându-se de fapt costurile directe ºi indirecte ale acestei operaþiuni ºi faptul cã în practicã acest lucru nu a fost ºi nu este posibil.

Pe de altã parte, ostilitatea constantã arãtatã faþã de societãþile cu capital majoritar privat a împiedicat ºi a întârziat formarea capitalului autohton ºi, ca urmare, a diminuat cererea în cadrul procesului de privatizare, în contextul în care din multe motive interesul capitalului strãin nu este excesiv.

Celelalte acuze se referã la aspecte procedurale, þinând de modul de organizare ºi desfãºurare a procesului de privatizare, dar din nou se evitã elemente concrete. Lista societãþilor date în anexã reprezintã probabil o combinaþie de informaþii bazate pe zvonuri ºi date apãrute în presã, în articole mai mult sau mai puþin documentate.

Fãrã a nega existenþa deficienþelor în activitatea Fondului Proprietãþii de Stat ºi nici posibilitatea ca în unele dintre cazurile semnalate sã fi existat încãlcãri ale reglementãrilor în vigoare, trebuie sã constatãm cã moþiunea este un demers politicianist care, prin acuzaþii generalizatoare fãrã suport faptic, încearcã sã convingã populaþia cã privatizarea este un proces dãunãtor, care trebuie stopat pentru a satisface viziunea etatistã, exacerbatã a exponenþilor unor ideologii revolute. Este o încercare inabilã de a abate atenþia de la scandalul care copleºeºte în aceste zile societatea româneascã, o încercare sortitã eºecului.

Vã mulþumesc.

Ion Florentin Sandu

#116533

## **Domnul Ion Florentin Sandu:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Activitatea F.P.S. dupã 1996 a fost una din cele mai mari decepþii ale guvernãrii actualei coaliþii. În numele înaltului comandament intitulat ”Accelerarea privatizãriiÒ, valori mai mult decât însemnate ale economiei naþionale au fost înstrãinate contra unor preþuri de batjocurã, ajungând pe mâna unor investitori care s-au ocupat cu orice altceva, în afara respectãrii clauzelor asumate în încheierea contractelor de vânzare-cumpãrare. Mã voi referi la câteva exemple din siderurgie.

Deºi toate studiile de consultanþã efectuate de experþi ai Uniunii Europene, cu fonduri de la Uniunea Europeanã, au indicat ca prioritate absolutã restructurarea sistemului industriei siderurgice româneºti, concomitent cu al entitãþilor din sistem, în cadrul unor organizãri de tip holding, pentru a înlesni privatizarea, F.P.S. a optat pentru inversarea succesiunii normale Ð întâi privatizare ºi apoi, eventual, restructurare, conform opticii noului proprietar.

Ca pretext pentru blocarea concentrãrii în holding ºi a restructurãrii ca sistem, procedeu care asigurase privatizarea rapidã ºi profitabilã a siderurgiei în Suedia, Italia, Marea Britanie, Franþa, Austria ºi Brazilia, s-a oferit succesul privatizãrii puzderiei de AGROMEC-uri rezultate din divizarea S.M.A.-urilor.

Factorii de decizie din F.P.S. nu au putut remarca vreo diferenþã între piaþa globalã a produselor siderurgice ºi piaþa strict localã a serviciilor agrotehnice.

Apariþia unor anomalii în privatizarea unitãþilor metalurgice avea sã fie uºuratã ºi de excluderea colaborãrii cu structurile competente din þarã, fie industriale, fie financiare, ºi avea sã fie garantatã de desfiinþarea în fapt a responsabilitãþii F.P.S. faþã de orice organism financiar, judiciar sau al Executivului.

Responsabilitatea doar în faþa Legislativului s-a dovedit a fi la fel de operantã ca ºi responsabilitatea lui Stalin în faþa istoriei. Vã voi oferi doar douã exemple:

1) Privatizarea Societãþii Comerciale SOCOMET S.A. ”Oþelul RoºuÒ, astãzi GAVAZZI STEEL. Societatea a fost privatizatã în iunie 1999, când persoanele fizice Mario ºi Stefano Gavazzi din Italia au achiziþionat pachetul de 70% din acþiuni la preþul global de 517 mii dolari, fiind singurii ofertanþi.

În afara preþului derizoriu, principala eroare fãcutã de F.P.S. a fost neverificarea bonitãþii cumpãrãtorului, ºi voi exemplifica: în anul 1992 a fost înfiinþatã societatea mixtã româno-italianã STEEL SIDERURGICA ROMÂNÌ, cu capital al întreprinderii ”Oþelul RoºuÒ ºi douã firme persoane juridice italiene. Societatea a dat faliment într-un an de zile prin neachitarea de cãtre partea italianã a valorii de circa 24 de mii de tone de laminate, respectiv douã vapoare, de la ”Oþelul RoºuÒ, cumpãrate de firmele de comerþ ale partenerilor italieni. Problema este în litigiu ºi acum, procesul fiind pe rol.

Fraþii Gavazzi care au privatizat acum firma ”Oþelul RoºuÒ au fost finanþatori pentru una din firmele italiene CELMAG, patron domnul Busenni. În aceste condiþii, fraþii Gavazzi nu trebuiau admiºi în calitate de cumpãrãtori în iunie 1999. De altfel, se pare cã înainte de semnarea contractului de vânzare-cumpãrare, directorul general al F.P.S., domnul Alin Giurgiu, a fost sesizat în scris de cãtre Direcþia de combatere a criminalitãþii economice din Inspectoratul General al Poliþiei de implicare a fraþilor Gavazzi în furtul laminatelor de la ”Oþelul RoºuÒ, solicitând neîncheierea contractului. Aceastã solicitare nu a

fost luatã în seamã. Cumpãrãtorii au beneficiat prin contract de reeºalonarea datoriilor cãtre bugetul statului ºi bugetul asigurãrilor sociale de circa 70 de miliarde de lei, cu condiþia plãþii obligaþiilor curente. Condiþia nu a fost îndeplinitã, datoriile fiind în creºtere. De altfel, din presa de astãzi am aflat cã fraþii Gavazzi au mai obþinut o amânare a datoriilor cãtre bugetul de stat din partea Ministerului Finanþelor.

Prin contract, cumpãrãtorii s-au angajat la un volum de investiþii de 20 de milioane de dolari pe timp de 5 ani, cu 2 milioane de dolari în primul an, investiþii garantate cu pachetul de acþiuni achiziþionate. Pânã în prezent nu s-a investit nici un dolar.

În semestrul II 1999, prin firma de comerþ a fraþilor Gavazzi, s-au expediat în Italia þagle de relaminare la preþul de 130 de dolari pe tonã, faþã de preþurile de cost de 180 de dolari pe tonã, societatea înregistrând pierderi din exploatare.

Fraþii Gavazzi au obþinut credite de circa 50 de miliarde de lei pentru plata salariilor ºi pentru folosinþã proprie de la B.R.D., Banca Internaþionalã a Religiilor, Banca Turco-Românã, garantând cu activele societãþii. În prezent, societatea este gajatã în proporþie de 100%, iar patronii se pregãtesc sã închidã societatea ºi sã treacã în ºomaj circa 3.600 de salariaþi.

2) Privatizarea TEPRO Iaºi. Societatea a fost privatizatã în 1998 cu firma ZELESNIAR VESELI din Republica Cehã. Firma cehã a fost preferatã salariaþilor organizaþi în P.A.S., deºi ulterior s-a constatat cã oferta P.A.S.-ului pentru valoarea pe acþiune a fost mai mare decât cea strãinã.

Firma cehã este organizatã sub forma unui holding care cuprinde fabrici cu program de fabricaþie similar cu cel de la TEPRO ºi o societate de comerþ exterior. Ca urmare, a fost opritã fabricaþia la TEPRO Iaºi a produselor care le concureazã pe cele din Cehia, fãcându-se chiar publiciate pentru importul acestora.

Întreaga producþie de export se deruleazã prin casa de comerþ din Cehia care achiziþioneazã produsele TEPRO Iaºi, practic, la preþul de fabricaþie, transferând întregul profit în exterior. Reducerea producþiei la TEPRO Iaºi a condus la înregistrare de pierderi din exploatare ºi afectarea pieþei interne ºi externe.

Au fost fãcute disponibilizãri de personal de circa 1.500 de oameni, respectiv 50% din forþa de muncã iniþialã, fãrã plãþi compensatorii, acestea nefiind stipulate în contractul de vânzare cumpãrare cu F.P.S.-ul, ceea ce a condus la mari miºcãri sociale. Nu a fost realizat nivelul de investiþii angajat, de circa 5 milioane de dolari, garanþia acestuia fiind, conform contractului încheiat cu F.P.S., pachetul de acþiuni achiziþionat.

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Mã opresc aici, deºi exemple de acest gen sunt nenumãrate. Activitatea de privatizator a F.P.S.-ului nu poate fi comensuratã decât indirect, prin prãbuºirea tuturor indicatorilor economici dupã scoaterea F.P.S.-ului de sub controlul organelor financiare; portofoliul imens de rebuturi de management plasate elegant la AVAB; anemierea inevitabilã a interesului investitorilor potenþi pentru plasamente în unitãþile administrate de F.P.S.

ªi aº vrea sã-i pun o întrebare domnului preºedinte Radu Sârbu. Onorariul celor trei firme de avocaturã anga- jate de F.P.S. pentru anularea contractului cu firma ACMAIA de privatizare Midia Nãvodari a fost de 300 de milioane de lei. Cine este rãspunzãtor pentru aceºti 300 de milioane de lei, dacã contractul a fost fãcut prost ºi a fost nevoie de rezilierea acestuia?

Vã mulþumesc.

R‡duly RobŽrt Kalman

#123768

## **Domnul R‡duly RobŽrt Kalman:**

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi, Mult iubiþi ºi stimaþi semnatari ai moþiunii,

Doar cu câteva zile în urmã, semnatarii moþiunii de astãzi ºi-au sãrbãtorit cu fast ziua, o zi care poartã denumirea simbolicã de ”Duminica orbuluiÒ. De aceea, ceea ce dezbatem astãzi este, fãrã doar ºi poate, un cadou fãcut cu aceastã ocazie de semnatarii moþiunii.

Desigur, cel puþin aparent, a rãmâne doar cu aceastã constatare este o abordare mult prea simplistã a lucrurilor.

Vorbind obiectiv ºi deschis, putem constata împreunã cã procesul privatizãrii nu a atins dinamica pe care ne-o propusesem. Prin aceastã afirmaþie nu fac altceva decât sã constat realitatea, sã observ efectul. Cauzele sunt multiple. Determinantã este însã întârzierea cu care procesul privatizãrii a fost demarat în România. Guvernele care aveau pe stindard ”Nu ne vindem þara!Ò nu numai cã au întârziat demararea privatizãrii, ci, prin tergiversãri repetate, au dus la devalorizarea întreprinderilor ºi la compromiterea politicilor de privatizare.

Economiºtii cunosc faptul cã valoarea unui bun mobil sau imobil este datã de piaþã. Dumneavoastrã, cei de la P.D.S.R., aþi refuzat sistematic recunoaºterea acestui adevãr.

Astãzi, într-o nouã versiune a celebrului ”Nu ne vindem þara!Ò, acuzaþi Fondul Proprietãþii de Stat de stabilirea unor preþuri de ofertã mult mai mici decât cele reale.

Vã întreb, mult iubiþi ºi stimaþi colegi, care sunt preþurile reale Ð cele politice sau cele de piaþã?

Aþi enumerat câteva cazuri care, în opinia dumneavoastrã, sunt critice. Mi-am permis sã reprezint cele înºiruite de dumneavoastrã pe harta României, realizând astfel norul statistic al distribuþiei acestora. Am suprapus aceastã hartã cu cea pe care dumneavoastrã aþi întocmit-o ºi aþi publicat-o în campania prezidenþialã din noiembrie 1996, cea cu imaginea celor doi candidaþi ajunºi în turul II (sper cã vã mai amintiþi), ºi ce am putut observa? Cazurile critice apar în cvasitotalitatea lor în judeþele unde ponderea politicã a lui Ion Iliescu era dominantã. Deci, vã aflaþi în ceaþã.

Sã fie acest lucru o simplã coincidenþã? Nu cred. Dimpotrivã, ºtiu, aºa cum ºtiþi ºi dumneavoastrã, cã între cele douã proiecþii statistice existã o corelaþie foarte puternicã. În cazul în care vã îndoiþi, vã recomand calcularea coeficientului de corelaþie a lui Pirson sau Fisher. Altfel spus, ne aflãm în situaþia descrisã de celebra zicalã autohtonã ÇHoþul strigã ”Hoþii!ÒÈ.

Prins cu raþa în gurã, Ion Iliescu ºi echipa lui se grãbesc sã arate spre alþii, precum hoþul de buzunar prins asupra faptei în tramvaiul 44.

Ioan Gavra

#127852

## **Domnul Ioan Gavra:**

Mulþumesc, domnule vicepreºedinte. Doamnelor ºi domnilor colegi, Domnule ministru de stat, Domnule preºedinte al F.P.S.,

Dezbaterea de astãzi din Camera Deputaþilor, aºa cum se vede cu ochiul liber, trezeºte un interes scãzut din partea colegilor noºtri. Audienþa este minimã. Probabil cã existã o legãturã directã, chiar proporþionalã între ceea ce analizãm astãzi, privatizarea, ºi interesul pe care aceasta îl stârneºte la nivelul Camerei Deputaþilor. Cred cã am putea face o comparaþie, ºi nu este deloc deplasatã, între acest interes ºi privatizare Ð cam cum este interesul, aºa este ºi privatizarea pe care o realizãm astãzi la nivel naþional.

Am auzit ºi aplauze Ð ºi dintr-o parte ºi din cealaltã a sãlii. Cred cã nu avem ce aplauda, domnilor colegi. Eventual aplaudãm neputinþa noastrã în a face o analizã realistã, obiectivã asupra privatizãrii din 1992, de când a început ea în România, ºi pânã astãzi. Rezultatele sunt evidente: dezastrul economic naþional, ºi la propriu ºi la figurat. ªi, atunci, ce aplaudãm? Dezastrul îl aplaudãm sau faptul cã, datoritã modului în care a fost gestionat acest F.P.S. ºi, prin el, avuþia naþionalã, am ajuns în faliment economic naþional? Asta aplaudãm noi astãzi?!

Aº vrea sã vã spun cã eu mã gândeam cã totuºi, deºi este tardivã aceastã moþiune simplã, deºi trebuia fãcutã o anchetã parlamentarã, ca sã venim în Parlamentul României cu o altfel de moþiune, eventual de cenzurã, dacã realitatea confirmã cã existã dezastrul economic naþional, cred cã ne batem joc de propria noastrã activitate.

Revenind însã la privatizare, domnul coleg R‡duly de la U.D.M.R. spunea cã Domniile lor se îndreaptã spre Europa în aceastã privatizare.

Din pãcate, domnule coleg R‡duly, încã nu ne-am îndreptat spre Europa, eventual o sãgeatã liberalã þinteºte acolo, dar este departe încã apropierea de Europa sub aspect economic, ca sã nu spun ºi sub aspect politic, pentru cã în România nu s-a fãcut privatizare, ci s-a fãcut lichidare.

Vocabularul economic românesc s-a îmbogãþit nepermis de mult în ultimii ani de zile Ñ se vorbeºte de ”lichidare juridicãÒ, de ”lichidare operaþionalãÒ, ”limitatãÒ, ”parþialãÒ sau ”totalãÒ. Acesta este vocabularul privatizãrii în România: ”falimentÒ, ”lichidareÓ ºi ”distrugere economicãÒ. Dacã nu analizãm efectiv acest fenomen, înseamnã cã aceastã dezbatere parlamentarã este pur ºi simplu o pierdere de timp pentru a acoperi ºi aceastã activitate a zilei de astãzi la nivelul Camerei Deputaþilor.

Esenþial era ca o asemenea analizã sã porneascã pe o anchetã. Vã amintiþi foarte bine cã a existat o instabilitate legislativã în ce priveºte legislaþia în domeniul privatizãrii Ð au fost 5 modificãri succesive ºi completãri aduse Legii nr. 58 din 1991; una s-a întâmplat în 1995, prin Legea nr. 55, care cerea o accelerare a privatizãrii în România. Dupã 1996 au mai fost încã douã modificãri prin ordonanþe Ð în 1997, Ordonanþa de urgenþã nr. 15 ºi Ordonanþa 88 despre care vorbea actualul preºedinte, domnul Radu Sârbu. Ce s-a adus nou sub aspect legislativ? Nimic! Accelerarea a însemnat de fapt distrugere, deci faliment, accelerarea falimentului ºi a lichidãrii economice în România.

Domnul de la U.D.M.R. vorbea de privatizare ca o ºansã naþionalã. Din pãcate, în România nu s-a privatizat, ci s-a lichidat, domnule coleg. Privatizarea s-a fãcut altfel în România. Altfel s-a fãcut în România privatizarea Ð prin firmele cãpuºe care au luat de la avuþia naþionalã ºi s-au privatizat aproape pe gratis.

Ioan Gavra

#131401

Colegul de la Partidul Naþional Liberal vorbea de pretinse prejudicii aduse avuþiei naþionale.

Domnule coleg, dacã dumneavoastrã n-aþi vãzut, n-aþi auzit, n-aþi citit cã din 1992, ºi nu din 1996 încoace, s-a furat în þara aceasta ºi s-a lichidat, înseamnã cã n-aþi trãit în România! Probabil cã dumneavoastrã aþi fost în altã parte ºi de acolo aþi observat privatizarea din România!

Pãi nu s-a lichidat economia româneascã?! Nu s-a lichidat avuþia naþionalã în ansamblul sãu?! Nu s-a vorbit astãzi, aici, de turism ºi de alte domenii de activitate care sunt lichidate?! Hai sã luãm navele din 1990 ºi 1991! Pãi totul s-a lichidat, cã nu mai existã! Dacã nu existã, înseamnã cã s-au evaporat cumva din România? Nu s-au evaporat, ci s-au dus, s-au furat!

Proverbiala afirmaþie a unui prim-ministru în 1990 Ñ cã industria româneascã este o grãmadã de fier vechi Ð iatã cã se adevereºte, se confirmã. Astãzi se vinde industria româneascã ca fier vechi. Din pãcate, o fac tot

ei, tot aceia care la vremea respectivã au apreciat cã industria româneacã, avuþia naþionalã este o grãmadã de fier vechi.

Deci, pariurile din 1990 se confirmã astãzi, ºi din pãcate se confirmã dezastruos! Este dezastrul economic naþional!

În privinþa a ceea ce a fãcut F.P.S.-ul dupã 1996, domnilor colegi, inclusiv cei de la P.D.S.R., dacã vã amintiþi, anul trecut ºi la începutul acestui an, noi, P.U.N.R.-ul, am venit cu o iniþiativã legislativã sub forma unui proiect de hotãrâre prin care sã realizãm o comisie de anchetã asupra privatizãrii din 1992 pânã la zi. S-a amânat. Dacã vã amintiþi, chiar am dezbãtut acel proiect de hotãrâre, a fost unul ºi comun cu dumneavoastrã, am ajuns sã-l votãm pe articole, iar în final, cineva, un grup parlamentar care a votat pânã atunci cu noi, fiind la putere ºi aflându-se încã la putere, s-a opus ºi, ca atare, acel proiect de hotãrâre privind o anchetã parlamentarã asupra privatizãrii nu s-a realizat. Este pãcat! Acela trebuia analizat astãzi sau în al patrulea an al acestei guvernãri a actualei coaliþii aflate la putere! Atunci puteam judeca cinstit ce s-a fãcut în România sub aspectul privatizãrii.

Domnule Radu Sârbu, sigur cã incursiuni în domeniul privatizãrii ºi mai ales prezentarea unui material la un simpozion, cum probabil dumneavoastrã aþi crezut cã este astãzi în Camera Deputaþilor, þine...

Marin Cristea

#135218

## Stimaþi colegi,

Am fost ºi suntem cu toþii convinºi cã privatizarea este una din soluþiile fundamentale ale reformei economiei, dar, pentru o abordare lucidã a acestui proces, trebuia sã existe un program al Guvernului, pentru cã, altfel, cu abordarea aventurierã a acestei instituþii fantomã Ð F.P.S. Ñ, s-a nãruit avuþia naþionalã, aplicând programe ordonate din afara þãrii.

Suntem adepþii privatizãrii ca soluþie a reformei restructurãrii capitalului, dar natura capitalului strãin sau autohton trebuie sã fie aleasã în funcþie de urgenþa de modernizare impusã de competiþia de pe piaþã ºi de efectele economice ºi sociale pe medie ºi lungã duratã.

Este extrem de pãgubitor ca mare parte din profitul unor societãþi româneºti eficiente, competitive sã fie înstrãinat de cãtre firmele strãine cumpãrãtoare ale pachetului majoritar de acþiuni, numai de dragul de a le privatiza cu capital strãin, în loc sã fie privatizate cu capital autohton ºi tot profitul sã rãmânã în þarã.

Am fãcut aceste precizãri, pentru cã ce s-a întâmplat în România, prin lichidarea aºa-ziselor ”societãþi neperformanteÒ, prin lichidarea, mai întâi, a muncitorilor ºi intelectualitãþii tehnice ºi, ulterior, într-o dezordine generalizatã, a societãþilor, ca în cazul industriei miniere, metalurgice, navale ºi altele, ºi apoi privatizarea prin vânzarea fãrã limitã minimã de preþ a acestora, precum ºi prin vânzarea pachetelor majoritare de acþiuni ale societãþilor performante, eficiente ºi cu piaþã de desfacere nu a fost altceva decât un proces de dezindustrializare a României, de înstrãinare a avuþiei naþionale ºi de pauperizare a poporului.

În mai multe rânduri, prin televiziune ºi presa scrisã, Guvernul, F.P.S.-ul ºi chiar Preºedintele României au informat asupra ”marilor victoriiÒ în procesul de privatizare, desfãºurat de la începutul guvernãrii actualei puteri, prin vânzarea pachetelor majoritare de acþiuni ale unor societãþi mari, cum ar fi: ROMCIM-Bucureºti, CASIALDeva sau CESAROM-Bucureºti.

ROMCIM ºi CASIAL-Deva deþineau 70% din capacitatea de producþie de ciment pe procedeul uscat modern al þãrii, respectiv circa 12 milioane tone pe an ºi, de asemenea, 70% din capacitãþile de producþie de var, ipsos, plãci ºi tuburi din azbociment ale þãrii. Aceste societãþi industriale aveau capacitãþi, export, profit, fãrã credite ºi fãrã datorii. Aveau tehnologii ºi produse de performanþã ºi cuprindeau, de fapt, cunoscutele combinate de lianþi ºi azbociment din Medgidia, Târgu Jiu, Hoghiz, Aleºd ºi Deva.

Prin vânzarea pachetului majoritar de acþiuni al acestui potenþial industrial al României, F.P.S. a reuºit, întradevãr, ”cea mai mare afacere din estul EuropeiÒ Ð aºa a declarat, dar aceasta în favoarea strãinãtãþii, respectiv, sã obþinã circa 250 milioane dolari ºi sã creeze o pagubã þãrii de minimum 320 milioane dolari ºi sã vândã o piaþã de export a cimentului de peste 2,5 milioane tone/an.

Cu 250 milioane dolari nu cumpãrai ºi nu se vor putea cumpãra nici cele douã linii de 3.000 tone/zi, din care una este încã în topul mondial, fãrã nici o investiþie, a noii societãþi din dotarea Combinatului din Medgidia.

Aceasta este ”marea victorie din estul EuropeiÒ, dobânditã de Guvern ºi de F.P.S., care, totodatã, este, practic, unul din cazurile tipice de crimã economicã organizatã a Guvernului României prin F.P.S., mai ales cã, în afarã de Medgidia ºi Deva, care mai produc, celelalte 3 combinate, practic, sunt oprite din producþie.

CESAROM-ul deþinea circa 35% din producþia de plãci ceramice de finisare ºi din producþia de porþelan ºi 100% din producþia de gresie antiacidã. Societatea a modernizat tehnologia, a restructurat producþia în perioada 1993Ñ 1996, costând-o numai importurile pentru investiþii 11 milioane dolari, iar Guvernul ºi F.P.S.-ul a vândut aceastã fabricã, 62% din capital, cu 9 milioane dolari. Nici importul pentru investiþiile fãcute n-a fost plãtit. ªi fabrica, la ora la care a fost vândutã, avea 19 miliarde lei profit pe primele 9 luni, avea 2 milioane dolari export încasat, nici o datorie, nici un credit de nicãieri.

Dar, în afarã de aceasta, jaful continuã ºi vreau sã ºtiþi, domnilor guvernanþi, domnule preºedinte al F.P.S., cã pe lângã aºa-zisele ”drepturi de profitÒ, care se preiau, potrivit aºa-ziselor legi aprobate de dumneavoastrã prin preluarea garanþiilor sau prin preluarea rãspunderii guvernamentale ºi ordonanþele pe care le-aþi dat, în afarã de acest profit, de exemplu, în acest caz, se preiau ºi se plãtesc servicii necuvenite, servicii plãtite cãtre firmamamã, care-o tuteleazã, respectiv CERAMIC din Ungaria, pentru cã, între timp, întreprinderea a fost cumpãratã de la prima firmã cu care s-a privatizat ÐHUSAR Ñ, tot maghiarã.

ªi vreau sã vã mai spun ºi dumneavoastrã cã aceastã fabricã a fost privatizatã prin contractul încheiat în 30 mai 1997, ºi nu înainte de 1997, dupã 4 tentative de a se vinde pachetul majoritar cãtre P.A.S., ºi respinse. Acesta este un alt exemplu de crimã economicã organizatã de Guvernul României prin F.P.S.

Am prezentat aceste constatãri din procesul de dezindustrializare ºi de înstrãinare a avuþiei naþionale, ca sã ºtiþi dumneavoastrã, doamnelor ºi domnilor deputaþi, sã ºtie poporul român, sã ºtie domnul Emil Constantinescu Ð Preºedintele României, care a încurajat direct privatizarea prin Firma LAFARGEÑ(Franþa) a lui ROMCIMÑBucureºti, ce s-a întâmplat ºi se întâmplã cu avuþia naþionalã, de ce a sãrãcit poporul român, pentru ca sã acþioneze potrivit prerogativelor ce le are, în funcþia supremã în stat, pentru dezvoltarea economiei româneºti, ºi nu lichidarea ei, pentru înlãturarea ºi modificarea procedurilor de subevaluare ºi de înstrãinare a avuþiei naþionale, ºi de declanºare, prin instituþii abilitate ale statului a cercetãrii, între altele, ºi a celor 3 cazuri de crimã economicã organizatã, prezentate în procesul privatizãrii: ROMCIMÐBucureºti, CASIALÑDeva, CESAROMÐBucureºti ºi ulterior MOLDOCIMÑBicaz.

Vã mulþumesc. _(Aplauze în partea stângã a sãlii de ºedinþã)._

Sorin Petre Dimitriu

#141403

Domnule preºedinte, Domnilor miniºtri,

Privatizarea este, fãrã îndoialã, un element-cheie în introducerea, în totalitate, a mecanismelor economiei de piaþã, în special în domeniile care vor fi expuse cel mai mult concurenþei cu firmele similare de pe piaþa unicã din Uniunea Europeanã.

ªi, în aceastã perspectivã, Guvernele de dupã 1996 au confirmat faptul cã privatizarea întreprinderilor de stat este un element important în vederea îndeplinirii criteriilor de la Copenhaga privind þãrile care vor urma ca în viitor sã înceapã negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeanã.

Aº dori sã menþionez faptul cã în România privatizarea are un caracter special. Ea nu urmãreºte un singur obiectiv, aºa cum s-a întâmplat ºi se întâmplã în þãrile vestice, ci mai multe: creºterea eficienþei activitãþii economice, realizarea cât mai rapidã a transferului de proprietate, creºterea gradului de ocupare ºi stabilizarea forþei de muncã, veniturile la buget.

Un mare economist din Republica Cehã a afirmat în repetate rânduri cã scopul privatizãrii în þara sa a fost nu acela de îmbunãtãþirie a eficienþei, nici de a aduce venituri substanþiale la buget, ci de a tãia, pur ºi simplu, pentru totdeauna, legãturile dintre sectorul de stat ºi statul însuºi. Acest lucru trebuie sã fie valabil ºi pentru România.

Înþeleg îngrijorarea celor 72 de colegi pentru soarta privatizãrii. Într-adevãr, aceasta poate fi motiv de insatisfacþie. Pentru noi, cei care suntem astãzi la guvernare, este mult mai profundã ºi determinatã de cu totul alte cauze.

Întârzierea reformei româneºti este determinatã de începuturile stângace, antireformatoare ale Guvernelor de pânã în 1997. România de pânã în 1997 nu a dat dovadã de voinþã politicã realã pentru înfãptuirea reformei ºi de profesionalism în abordare.

Ce garanteazã atractivitatea unui mediu economic? În primul rând, respectarea ºi garantarea proprietãþii. În al doilea rând, un cadru concurenþial liber ºi egal pentru toþi participanþii, în care competiþia este singurul criteriu de activitate. Cadrul concurenþial exclude monopolurile. Cadrul concurenþial corect exclude formula ”sã produci pe datorie pentru clienþi insolvabiliÒ.

Succesul privatizãrii este determinat ºi de momentul privatizãrii. Existã un singur moment optim pentru acest proces, determinat de conjunctura localã ºi cea mondialã.

Privatizarea nu poate fi evaluatã decât prin prisma erorilor decizionale în plan economic ºi politic de pânã în 1997. Au fost consolidate monopoluri, s-a produs o continuã decapitalizare ºi dezechilibre financiare cu grave repercusiuni asupra sistemului bancar, s-a clamat lipsa de competitivitate a ofertei româneºti de privatizare, nu a existat voinþã politicã.

România a pierdut startul reformei. În timp ce statele care au înregistrat succes în reformã au început privatizarea în anul 1990, România a consolidat monopolurile ºi a blocat competiþia. În timp ce unele state central ºi est-europene înregistrau la privatizare, la sfârºitul anului 1996, procente de 30 pânã la 50 ºi unele chiar peste 50%, România avea privatizat circa 9% din portofoliu.

Reforma româneascã a început cu o întârziere de circa 7 ani. Nu trebuie uitat cã dupã 1990 tot centrul ºi estul Europei erau de vânzare. Era o realã competiþie pentru a identifica cumpãrãtori, þinând seama cã lichiditatea posibil de mobilizat la acea datã reprezenta maximum 30% din ceea ce se oferea. România nu era prezentã la aceastã competiþie.

Atractivitatea unor societãþi comerciale a fost diminuatã ºi de politica de alocare a fondurilor financiare de restructurare provenite din privatizare sau din alocãri de la buget, alocãri care erau insuficiente ºi nu respectau principii economice.

Astfel, în perioada 1993-1997, în baza legilor în vigoare, Fondul Proprietãþii de Stat a acordat din surse proprii, fonduri financiare de peste 2.000 miliarde lei unui numãr de 1.300 societãþi comerciale pentru programe de restructurare, reabilitare ºi rentabilizare. Dintre acestea, în perioada 1993-1994, pentru 580 societãþi s-au acordat 250 miliarde lei, fãrã a se prevedea modalitãþi de recuperare a sumelor acordate.

Acordarea fondurilor de restructurare s-a fãcut pe criterii clientelare Ð afirmaþie susþinutã, în lipsa rezultatelor, în activitatea economicã a societãþilor economice ce au beneficiat de aceste fonduri. Circa 200 de societãþi se aflã în lichidare sau închideri operaþionale, iar din circa 600 miliarde lei, ce urmau sã fie rambursate în rate, s-au recuperat abia 40 miliarde lei.

Totodatã, conform altor ordonanþe ºi hotãrâri de guvern, Fondul Proprietãþii de Stat a acordat din Fondul de redresare financiarã la dispoziþia Guvernului credite fãrã dobândã în valoare de circa 400 miliarde lei pentru plata energiei ºi gazelor naturale unui numãr de 140 societãþi comerciale. Recuperarea acestor credite, deºi nepurtãtoare de dobândã, este foarte dificilã, situaþia societãþilor înrãutãþindu-se; circa 30% din aceste societãþi se aflã în procedurã de lichidare.

Având în vedere cã sumele obþinute din privatizare în perioada 1992-1996 însumeazã 1.900 miliarde lei, se observã cã acestea nu acoperã valoarea creditelor de restructurare acordate. Deci, bugetul a alimentat economia ºi nu economia a alimentat bugetul Ð filozofie total greºitã.

Dupã 1997, pentru a se evita o prãbuºire a economiei româneºti, din cauza situaþiei foarte grave a unor bãnci importante Ð este vorba de BANCOREX, BANCOOP, BANCA AGRICOLÌ, ca urmare a creditelor neperformante acordate în perioada 1990-1996 ºi autorizãrii de funcþionare a unor bãnci cu capital privat, pe criterii neeconomice, clientelare, a fost necesarã alocarea unor sume importante de la buget, circa 2 miliarde dolari, aceste sume au fost acoperite din fondurile provenite din privatizare, vãrsate la bugetul de stat.

Ce ºi-au propus ºi au realizat Guvernele de dupã 1997? În primul rând, deplasarea centrului de greutate în politica economicã cãtre microeconomie ºi îmbunãtãþirea mediului economic Ð element fundamental pentru creºterea atractivitãþii României.

Au fost câteva mãsuri importante: liberalizarea raporturilor de piaþã; stimularea competiþiei ºi a concurenþei; utilizarea parteneriatelor noastre, inclusiv cele cu organismele financiare, drept motor pentru vitalizarea economiei, ºi nu ca motive de blocaj; redefinirea strategiilor economice ºi a prioritãþilor, fermitate în respectarea acestora; stimulente ºi nu protecþie sau facilitãþi pentru dezvoltarea unor activitãþi economice; actualizarea strategiei energetice ºi, este foarte important, deschiderea pieþei energiei. Aceste acþiuni au fost susþinute de o sincerã voinþã politicã.

Credibilitatea politicã a administraþiei de dupã 1996 a fãcut posibil ca privatizarea sã marcheze succese notabile. Câteva cifre sunt edificatoare: numãrul societãþilor privatizate pânã în 1996: circa 2.700; în perioada 19971999: 4.000; capitalul social privatizat în perioada pânã în 1996: circa 3.000 miliarde; privatizat pânã în 1999: 10.000 miliarde. Ceea ce este foarte spectaculos, numãrul de societãþi privatizate cu firme strãine, în 4 ani au fost 11 contracte semnate; în 3 ani, 250 contracte semnate cu investitori semnificativi.

Plãþile în valutã pentru perioada pânã în 1996 au reprezentat circa 36 milioane dolari; dupã 1996, deci în perioada 1997-1999, au reprezentat 1,2 miliarde dolari.

Sigur, aceleaºi valori semnificative au fost înregistrate în volumul investiþiilor angajate, investiþiile în valutã de aproape 10 ori au crescut faþã de perioada de referinþã 1993-1996.

Edificator este ºi faptul cã sectorul privatizat de cãtre singura instituþie care a realizat privatizare Ð Fondul Proprietãþii de Stat Ñ reprezintã astãzi aproape 30%. Este meritul consiliului de administraþie al Fondului Proprietãþii de Stat, al executivului acestei instituþii ºi al colegului meu, domnul preºedinte Radu Sârbu.

În încheiere fac apel sã abandonãm judecãþile emoþionale. Aceste sunt dãunãtoare bunului mers al reformei. Moþiunea colegilor noºtri este una emoþionalã ºi nicidecum una determinatã de o eventualã analizã realizatã de specialiºti, pentru cã aceºtia nu ar fi putut agrea un astfel de document. Dar poate fi ºi o diversiune. Aceasta nu serveºte, însã, intereselor internaþionale ale României.

Vã mulþumesc. _(Aplauze în partea dreaptã a sãlii de ºedinþã)._

Alexandru Sassu

#149905

## **Domnul Alexandru Sassu:**

Doamnelor ºi domnilor deputaþi, Domnule preºedinte,

Guvernul Roman a fost cel care a promovat ºi s-a bãtut ca Legea nr. 58/1991, Legea privatizãrii, sã fie adoptatã ºi sã fie pusã în practicã. În baza legii, procesul de privatizare trebuia încheiat ºi F.P.S.-ul desfiinþat încã din anul 1998.

Derularea normalã a acestui proces ar fi dus la crearea unui sector privat puternic ºi responsabil, la o economie solidã ºi la un mediu economic propice pentru mari investiþii în România. Însã, începând cu anul 1992, Guvernul de atunci a emis o serie de acte normative care au reprezentat într-un fel ”variaþiuni pe aceeaºi temãÒ, iar efectul acestora nu a fost decât blocarea procesului de privatizare ºi, ceea ce este mult mai grav, compromiterea lui.

Legea privatizãrii prin metoda MEBO a fost, în fond, o lege populistã, care a profitat de mentalitatea veche, imprimatã în timpul lui Ceauºescu prin acele celebre ”pãrþi socialeÒ, mentalitate de fals proprietar ºi producãtor. În fond, rezultatul a fost acelaºi ca cel de atunci, oamenii nu au cumpãrat decât paguba, iar cei care au profitat electoral ºi economic au fost cei apropiaþi guvernanþilor de atunci, ºi nu populaþia. Rezultatul final a fost, aproape peste tot, falimentul.

Au existat ºi acte normative speciale, date în favoarea unor investitori aºa-ziºi strategici. Un exemplu este ”Legea DAEWOOÒ, care a fost datã pentru a crea o situaþie favorabilã unei companii care a cumpãrat o întreprindere importantã fãrã concurenþã ºi în condiþii extrem de favorabile. Acest lucru a dus la instaurarea neîncrederii altor investitori în economia româneascã.

Un efect deosebit l-a avut Legea cupoanelor, care a anulat, practic, prima emisiune de titluri, fãcutã în baza Legii nr. 58/1991. Aceasta, prin rezultatele ei, a dus la instaurarea unei neîncrederi a populaþiei în procesul de privatizare. Astãzi se ºtie cã acele cupoane electorale de 1 milion lei au adus câºtiguri numai unui grup restrâns, privilegiat ºi apropiat puterii de atunci ºi în nici un caz populaþiei.

Situaþia în care ne aflãm astãzi nu este deloc fericitã. Nu numai cã procesul nu a fost încheiat, aºa cum prevedea iniþial Legea nr. 58/1991, dar încã existã un mare numãr de întreprinderi care reprezintã un volum mare din capitalul social care nu au fost privatizate încã, iar viteza de privatizare este încã redusã.

Deºi în ultimii ani au fost privatizate multe întreprinderi, sunt multe lucruri care pot fi criticate în activitatea F.P.S. Încã de la înfiinþare, F.P.S. nu ºi-a exercitat rolul de administrator al averii deþinute de stat prin intermediul lui în economie, lucru prevãzut în mod clar de lege.

Numirile în A.G.A. sau în consiliile de administraþie s-au fãcut în primul rând pe criterii politice, ceea ce a fãcut ca persoane lipsite de profesionalism sã hotãrascã soarta multor companii, situaþie care a dus la falimentul multora dintre acestea.

Finanþãri pe criterii politice ºi electorale, în afara oricãror legi economice, au dus la haos în economie, ca ºi la o crasã neîncredere a investitorilor în economia româneascã, îndepãrtându-i pe aceºtia.

Lipsa de transparenþã, manifestatã ºi în ultimii ani a generat o neîncredere majorã a populaþiei în procesul de privatizare, ceea ce a dus la discreditarea unui proces important, benenfic ºi vital pentru economia noastrã.

Privatizãri ca cele realizate la CONVEX-Constanþa, singurul terminal mineralier al þãrii, la PETROTUB-Roman sau Hotel ”BUCUREªTIÒ, precum ºi altele pe care presa le-a semnalat, sunt doar câteva exemple care ilustreazã greºelile de care vorbeam în derularea procesului de privatizare.

Alta ar fi fost situaþia dacã procesul s-ar fi fãcut prin bãnci de investiþii, transparent, aºa cum s-a fãcut în cazul unor companii de importanþã naþionalã sau prin piaþa de valori mobiliare, ceea ce ar fi avut ºi un efect benefic asupra acestei pieþe.

Nu putem trece peste privatizarea ROMTELECOM, care a transformat un monopol de stat într-un monopol privat, mult mai agresiv ºi mai dezinteresat de problemele cetãþenilor. Nu preþul este problema acestei privatizãri. Dupã pãrarea noastrã, preþul este corect, în condiþiile din momentul respectiv, ci prevederile trecute în contract, care au generat, aºa cum spuneam mai devreme, apariþia unui monopol privat.

Dupã pãrerea noastrã, nu conteazã atât cât încaseazã statul astãzi din privatizare, din procesul de privatizare, ci cât va încasa în viitor statul dintr-o economie puternicã, rezultatã în urma unui proces corect de privatizare.

Un exemplu pozitiv de încercare de privatizare, prin creºterea de capital este cel al Companiei Naþionale PETROM S.A., care n-a fost vândut atunci când ofertele au fost nesatisfãcãtoare.

Este clar cã sunt încã multe probleme de corectat, dar dacã astãzi este sã tragem o concluzie, aceasta nu poate fi decât cã este necesarã creºterea vitezei de privatizare, pentru a atrage investiþii în economie. O economie cu un sector încã majoritar de stat nu este interesantã pentru nici un investitor. În aceste condiþii, dacã este sã facem acum o alegere, aceasta nu poate fi decât creºterea vitezei de privatizare, în condiþii de mare transparenþã, atragerea de investiþii ºi realizarea unei economii puternice, capabilã sã asigure o viaþã mai bunã românilor.

În concluzie, P.D. nu va vota aceastã moþiune ºi va pleda permanent pentru realizarea unei privatizãri mai rapide, transparente ºi responsabile.

Luca ªtefãnoiu

#158524

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Partidul România Mare susþine actuala moþiune simplã ºi îºi exprimã convingerea cã votul va conduce la adoptarea ei ºi la demiterea conducerii Fondului Proprietãþii de Stat, instituþie care a devenit principala sursã de venituri ilicite pentru partidele din coaliþia guvernamentalã ºi pentru clientela lor politicã.

În anii care au trecut, s-a iniþiat o vastã acþiune de lichidare a economiei naþionale, o acþiune de distrugere sistematicã, ce a dus la afectarea gravã a echilibrelor deja fragile din diversele ramuri economice ºi la scãderea catastrofalã a nivelului de trai, precum ºi la imposibilitatea statului de a asigura condiþiile minime de funcþionare a sãnãtãþii publice, învãþãmântului, educaþiei, culturii naþionale ºi apãrãrii.

Strategia de distrugere, jefuirea economiei naþionale a fost una extrem de simplã. Guvernul anunþa o listã de întreprinderi ce urmau sã fie trecute în lichidare judiciarã, personalul respectivei întreprinderi era aruncat în stradã ºi, apoi, pe tãcute ºi în liniºte, Fondul Proprietãþii de Stat îºi alegea clientul politic sau rubedenia unuia dintre ºefii partidelor din coaliþia guvernamentalã ºi se trecea la privatizarea respectivei societãþi comerciale, la un preþ de nimic ºi la un comision convenabil.

Iatã cum cei 15.000 de ”specialiºtiÒ ai regimului Emil Constantinescu s-au priceput sã dijmuiascã þara în folosul lor ºi împotriva celor 22 de milioane de locuitori. Mai mult decât atât, oamenii au putut sã constate cum cei de la putere ºi-au luat în proprietate România, deºi li se încredinþase doar administrarea acesteia.

Întreprinderi rentabile se vând pe nimic, firme strãine, cu un capital simbolic, intrã, peste noapte, în posesia unor averi fabuloase. La aceastã operaþiune demolatoare s-au asociat, în ultima vreme, anumite ministere, în special cel al agriculturii ºi industriei alimentare. Consecinþele acestui comportament iresponsabil, care intrã direct sub incidenþa Codului penal, sunt vizibile cu ochiul liber ºi ele se convertesc în creºterea vertiginoasã a ºomajului, în diminuarea veniturilor la buget.

Marii profitori ai dezafectãrii întreprinderilor industriale, în rândul cãrora se înscriu, mai nou, cele de importanþã strategicã, de care depinde înzestrarea armatei, sunt beneficiarii comisioanelor grase ce revin mijlocitorilor de asemenea aranjamente pãguboase pentru stat.

Formaþiunea noastrã s-a pronunþat ºi se pronunþã în favoarea unei reforme atotcuprinzãtoare, dar este imperios necesar ca restructurãrile iniþiate sã aibã un caracter constructiv, sã se efectueze în interesul statului, ºi nu în favoarea unui pumn de indivizi care au pierdut orice respect pentru bunul ºi pentru banul public ºi care nu urmãresc decât propria îmbogãþire.

ªi cum planurile guvernanþilor erau ambiþioase ºi-ºi propuneau un jaf la drumul mare, s-au luat mãsuri de protecþie, mai întâi prin scoaterea Fondului Proprietãþii de Stat de sub controlul Curþii de Conturi ºi, apoi, prin scoaterea de sub incidenþa Codului penal a tuturor actelor ºi deciziilor funcþionarilor Fondului Proprietãþii de Stat. Trai neneacã pe banii poporului! De atunci încoace, a urmat un ºir nesfârºit de scandaluri legate de privatizarea ilegalã a averii statului în folosul celor aflaþi la guvernare. Aproape zilnic, presa scrisã ºi audiovizualã au adus în atenþia opiniei publice jaful ºi tâlhãriile practicate la lumina zilei ºi pe faþã de cei mai înalþi funcþionari ai Fondului Proprietãþii de Stat.

De la aceastã înaltã tribunã a forului legiuitor al þãrii, apreciem mass media, care a avut tãria sã reziste tuturor presiunilor ºi a prezentat toate matrapazlâcurile guvernanþilor, precum ºi eforturile gazetarilor care, deºi ameninþaþi cu puºcãria ºi cu procese mãsluite, ºi-au fãcut o datorie de onoare, denunþând uriaºele escrocherii sãvârºite de conducerea Fondului Proprietãþii de Stat în procesul privatizãrii.

Este, oare, întâmplãtor faptul cã ziarul ”AdevãrulÒ a fãcut plângere penalã împotriva conducerii Fondului Proprietãþii de Stat, exact pe aceeaºi temã, ca ºi moþiunea pe care o dezbatem astãzi?

Avem la dispoziþie o listã uriaºã de privatizãri ilegale sãvârºite de conducerea Fondului Proprietãþii de Stat. Exemple mai elocvente ar fi: ”RomtelecomÒ, IMGB Bucureºti, ”PetrotubÒ S.A. Roman, Fabrica de zahãr Bod, ”AutomaticaÒ Bucureºti, ”RomcimÒ S.A., ”SidcotubÒ S.A.,

”PhoenixÒ S.A. Baia Mare, numeroase spaþii comerciale, Hotel ”BucureºtiÒ, unitãþi de turism, S.C. BTT; S.A. Bucureºti; S.C. Neptun; Mamaia S.A.; Predeal S.A.; S.C. Hercules S.A., Bãile Herculane, º.a. sunt prezentate pe larg în textul moþiunii.

Fiecare privatizare are o poveste cu cântec ºi cu suspiciune sau dovezi clare de manevre frauduloase. Fiecare privatizare s-a fãcut în dezavantajul patrimoniului naþional, în defavoarea celor mulþi ºi a umplut cu bani buzunarele clientelei politice angajate în acest act. Fiecare privatizare a însemnat lacrimi, tragedii, din partea populaþiei, mãrind numãrul cazurilor de sinucidere ale celor disperaþi.

Privatizãrile ilegale au condus, în ultimul an, la o listã uriaºã ºi tragicã de oameni rãmaºi fãrã loc de muncã. Vã dau numai un exemplu. Cum a fost posibil sã se privatizeze S.C. Phoenix Baia Mare, în domeniul metalurgiei, fiind singurul producãtor de aur ºi cupru din þarã? Aceastã societate a fost vândutã unei firme din India, la valoarea de 111.111 dolari, reprezentând 69,99% din capitalul social al societãþii. Capitalul social al S.C. Phoenix Baia Mare era de 75.181.950.000 de lei. Iatã, cu claritate, care este eficienþa economicã a acestei privatizãri fãcute de Fondul Proprietãþii de Stat!

Doamnelor ºi domnilor,

Partidul România Mare denunþã atitudinea cinicã, sfidãtoare ºi ciocoiascã a preºedintelui Fondului Proprietãþii de Stat, care se poartã cu averea þãrii ca ºi cum ar fi propria lui avere.

Partidul România Mare apreciazã cã Guvernul României are acest ultim prilej de a salva ce se mai poate salva ºi sã purceadã de urgenþã la destituirea conducerii Fondului Proprietãþii de Stat ºi la reintroducerea controlului organelor abilitate ale statului asupra procesului de privatizare, inclusiv desfiinþarea acestei instituþii, atribuþiile sale sã fie preluate de ministerele economice, care au creat ºi monitorizat activitatea obiectivelor respective.

Vã mulþumesc.

Nicolae Popa

#169740

Domnule preºedinte, Domnilor miniºtri,

Stimaþi colegi,

Am ascultat, cu multã atenþie, luãrile de poziþie ale colegilor noºtri, iar cei care au acuzat aceste dezbateri de astãzi de demagogie ºi populism ori manifestã iresponsabilitate, ori rea-credinþã, pentru cã a spune cã nu se întâmplã nimic în F.P.S. nu mi se pare corect ºi, atunci, trebuie sã fim responsabili pe ceea ce susþinem aici, în faþa dumneavoastrã.

ApR susþine necesitatea imperioasã a dezbaterii în forul legislativ al þãrii a modului în care se deruleazã procesul de privatizare, având convingerea fermã cã aceasta este o problemã a politicii de stat, ºi nu o problemã a guvernelor ºi partidelor care formeazã majoritatea implicatã nemijlocit în structurile de putere, la un moment dat.

Din pãcate, procesul de privatizare a fost marcat de escrocherii dovedite ºi prezentate pe larg în presã, de încãlcarea grosolanã de cãtre aºa-ziºii investitori a contractelor încheiate cu Fondul Proprietãþii de Stat ºi, în acest context, trebuie menþionatã toleranþa inadmisibilã adoptatã de Fondul Proprietãþii de Stat în aceste cazuri. S-au realizat tranzacþii prin încãlcarea legilor în vigoare. Procedura standard de regulã în privatizãri trebuia sã fie licitaþia deschisã, cu banii pe masã. Apelându-se la alte proceduri, s-a lãsat spaþiu deschis pentru jocuri oculte, care au subminat interesele statului.

Încã din primãvara anului trecut, noi am solicitat douã mãsuri radicale, pe care sã le ia Parlamentul ºi Guvernul. Unu: desfiinþarea imediatã a F.P.S.-ului, pentru modul ºi iresponsabilitatea cu care gestioneazã procesul de privatizare ºi de administrare a societãþilor comerciale. Doi: declanºarea de urgenþã a unui ºir de anchete cu caracter penal, pentru fraudele ºi încãlcãrile extrem de grave înregistrate în procesul de privatizare, de cãtre înalþii funcþionari ai F.P.S.-ului. Ulterior, sistematic, cel puþin lunar, am adus în discuþie cazuri concrete de priva- tizãri frauduloase sau cel puþin dubioase. F.P.S. s-a angajat în relaþii de tip mafiot, cu fel de fel de voiajori ºi aventurieri autohtoni ºi internaþionali, interesaþi de câºtiguri oneroase din privatizãrile patronate de F.P.S..

Din pãcate, solicitãrile noastre au rãmas fãrã ecou. Faptul cã acum susþinem ideea principalã a moþiunii simple este determinat de dorinþa de a da consistenþã acestui demers ºi, mai ales, de a opri jaful de proporþii pe care îl patroneazã F.P.S.-ul ºi unde preºedinte este domnul Radu Sârbu.

Domnule Radu Sârbu, pentru cã aveþi o lejeritate, cel puþin tulburãtoare, în a ameninþa cu acþionarea în justiþie a celor care îndrãznesc sã vã critice, ceea ce, evident, este o rãmãºiþã comunistã care vã joacã feste, din pãcate, vreau sã vã anunþ cã dispun de o listã de cazuri mult mai multe decât cele prezentate în moþiunea supusã dezbaterii astãzi.

## Domnilor colegi,

Dacã acum discutãm despre abuz ºi fraude, despre sfidarea legilor în vigoare, despre indiferenþa manifestatã în urmãrirea procesului de postprivatizare ºi despre totala incapacitate de administrare a societãþilor cu capital de stat, toate acestea au la origine o cauzã elementarã: privatizãrile în România au fost scoase de sub incidenþa controlului oficial al statului.

ApR considerã total neinspiratã mãsura Guvernului de atunci, impusã din ordonanþã, în primãvara anului 1998, de a scoate F.P.S.-ul de sub controlul Curþii de Conturi, în probleme privind privatizarea. De aici ºi pânã la a tãia ºi spânzura, domnule Radu Sârbu, cu pofta unui stãpân deplin peste o avere care nu îi aparþine ºi pe care, sigur, îºi bate joc de ea, nu mai existã decât un pas.

Domnule Radu Sârbu, aþi încãlcat legea, dumneavoastrã ºi înalþii funcþionari pe care îi pãstoriþi, cu venituri cuprinse între 300 ºi 500 de milioane anual, pentru cã, deasupra dumneavoastrã, nu a mai existat nici un control ºi pentru cã scopul dumneavoastrã principal pare sã fie jefuirea economiei naþionale ºi umplerea buzunarelor clientelei politice. Vreþi exemple? Vã dau câteva, pentru cã avem dosare pentru a argumenta suspiciunile noastre cu acte în regulã. Un exemplu clasic este cel legat de S.C. ”Poiana BraºovÒ, pe care l-a amintit ºi domnul Dan Ioan Popescu, unde, prin Hotãrârea nr. 70/13.09.1999, emisã de Comitetul de Direcþie al Fondului Proprietãþii de Stat, s-a aprobat concesionarea cãtre S.C. ”Cibela GrupÒ S.R.L. Oradea a unui numãr de 368.500 de acþiuni, reprezentând 49% din capitalul social, acþiuni pe care lea deþinut o altã societate, tot din cadrul ”Cibela GrupÒ, ”Poiana CibelaÒ S.A. S.C. ”Cibela GrupÒ S.R.L. nu a achitat nici pânã astãzi valoarea acþiunilor respective ºi, prin deprecierea schimbului cursului leuÐdolar, s-a prejudiciat statul român cu 62 de miliarde de lei. Mai mult, A.V.A.B. a trecut, zilele acestea, la recuperarea unor importante hoteluri, datoritã pierderilor constante înregistrate în ultimii ani, cifrate la mai multe miliarde de lei anual.

Vã reamintesc, domnule Radu Sârbu, cã valoarea pe care aþi stabilit-o în Comitetul de direcþie al F.P.S.-ului, prin adresa nr. 70/13.09, era de 14,22 de dolari pentru o acþiune, preþ stabilit la cursul de schimb din data plãþii. Tot dumneavoastrã, prin adresa nr. 4705/15.09.1999, aþi modificat datele problemei din adresa anterioarã, în mod

abuziv, sub semnãtura dumneavoastrã, stabilind preþul unei acþiuni prin negociere, de aceastã datã, ceea ce a dus, în mod direct, la pãgubirea statului român.

Un alt exemplu este cel legat de ”ElectronicaÒ S.A. Bucureºti...

Varujan Pambuccian

#177049

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Când vorbim de F.P.S., vorbim de un ”imperiu al rãuluiÒ ºi lucrul acesta l-am spus ori de câte ori am avut ocazia. El a fost un imperiu al rãului, nãscut dintr-o foarte mare eroare, din legea care a transformat întreprinderile în societãþi comerciale, care a fãcut douã lucruri: le-a decapitalizat ºi le-a mutat investiþiile în datorii la bãnci. F.P.S.-ul nu a fãcut decât sã desãvârºeascã acest rãu început prin aceastã lege, ducând toatã privatizarea sub tot felul de comandamente de moment, mai mult sau mai puþin politice. Atâta vreme cât aceastã instituþie va exista, lucrurile acestea se vor întâmpla la fel, indiferent de cine va fi la putere.

Când am depus legea de desfiinþare a F.P.S.-ului ºi de privatizare prin bãnci de investiþii, toatã lumea s-a opus. De ce? Pentru cã este foarte bine sã fii la putere ºi sã ai un F.P.S. alãturi ºi este foarte bine sã fii în opoziþie ºi sã dai într-un F.P.S. pe care îl au cei de la putere.

Trebuie o datã pentru totdeauna sã scoatem economia de sub incidenþa politicului ºi acest lucru nu se poate face decât trecând-o în sectorul privat. Inclusiv privatizatorul trebuie trecut în sectorul privat, pentru cã sectorul privat este mult mai puþin rapace, mult mai puþin periculos pentru economie, decât sfera politicã care acþioneazã asupra ei. Acest lucru trebuie sã-l facem urgent. Existã foarte multe metode de a trece privatizarea în sfera privatã: putem utiliza privatizatori mari bãnci de investiþii, putem gãsi formule de cotare a unor pachete de întreprinderi cotabile pe bursã, ºi pe celelalte, care nu pot fi cotate, sã le oferim acestor privatizatori, mari bãnci de investiþii. Dacã nu vom face acest lucru, dacã vom menþine, în continuare, o instituþie de stat care a fost gânditã sã se sinucidã, în final, aºa ceva este dincolo de logica viului, este imposibil sã se întâmple vreodatã.

Uitaþi-vã, F.P.S.-ul a devenit, din ce în ce mai complex, el nu va dispãrea, decât dacã vom dori noi sã facem lucrul acesta. Atâta vreme cât nu vom trece privatizarea în sectorul privat, vom discuta veºnic aceleaºi probleme, cu alþi actori. Singura soluþie este desfiinþarea F.P.S.-ului.

Vã mulþumesc.

Radu Sârbu

#180789

## **Domnul Radu Sârbu:**

Am sã încerc sã mã încadrez în cele 4 minute care au rãmas.

Rãspund, mai întâi, domnului deputat Dan Ioan Popescu. Fals: a existat întotdeauna o strategie a privatizãrii, adoptatã de Guvernul României. Afirmaþii de genul ”multe privatizãri sunt dubioaseÒ trebuie însoþite de dovezi. Din pãcate, nu e cazul.

E adevãrat cã sunt ºi investitori, inclusiv strãini, nemulþumiþi de termenii contractelor sau afacerilor cu Fondul Proprietãþii de Stat, dar, totuºi, dupã 1997, s-au încheiat 245 de privatizãri cu investitori strãini, faþã de 11, în cei 4 ani anteriori. Cred cã raportul acesta vorbeºte de la sine, cu privire la felul în care Fondul Proprietãþii de Stat îºi face, astãzi, datoria, faþã de cum a fãcut-o pânã în 1996.

În ceea ce priveºte ”Poiana CibelaÒ, asocierea dintre ”CibelaÒ ºi ”Poiana BraºovÒ, m-aº fi aºteptat la mai multã consecvenþã. Mandatul semnat de mine obligã la respectarea raportului de evaluare, ori vãd cã se aplicã un dublu standard, o datã se vrea raport de evaluare, o datã nu se vrea raport de evaluare.

De asemenea, în ceea ce priveºte comisionul plãtit lui ”Goldman SachsÒ; pentru privatizarea ROMTELECOM, acest comision nu era fix, era variabil, dar el trebuia sã fie minimum 8 milioane de dolari. Vreau sã vã spun cã 1 milion s-a plãtit în avans, conform contractului semnat de cãtre Ministerul Comunicaþiilor, înainte de desfiinþarea sa, care a ºi ales acest agent de privatizare, iar valoarea totalã a comisionului a reprezentat 1,3 procente din preþul tranzacþiei. Spre comparaþie, în Ungaria Ð comisionul dat privatizatorului a fost 1,75%, iar în Cehia 1,9. În România a fost 1,3 din valoarea tranzacþiei.

În ceea ce priveºte privatizarea ”OIL TerminalÒ ºi ”CompetÒ, în ceea ce priveºte adresa fãcutã de mine cãtre C.S.A.T., pentru a obþine aprobarea privatizãrii societãþilor comerciale ”OIL TerminalÒ ºi ”CompetÒ, vreau sã vã spun cã Fondul Proprietãþii de Stat este obligat sã declanºeze procedura de privatizare în momentul în care se depune o scrisoare de intenþie. Pentru a evita acest lucru, am cerut ºi nu am obþinut acordul C.S.A.T. C.S.A.T. este instituþia care poate bloca prevederea impe- rativã a legii ca, la depunerea unei scrisori de intenþie, sã se blocheze privatizarea.

Radu Sârbu

#183085

De asemenea, gãsesc cã este absolut fantezistã comparaþia pe care domnul deputat Sandu Florentin o face între restructurarea siderurgiei franceze, engleze, norvegiene ºi cea a siderurgiei româneºti. Circumstanþele pe care siderurgiile occidentale le au, prin comparaþie cu siderurgia româneascã, diferã fundamental ºi dumneavoastrã cunoaºteþi foarte bine acest lucru.

În ceea ce priveºte privatizarea ”SocometÒ S.A. ”Oþelul RoºuÒ, oferta Fondului Proprietãþii de Stat este irevocabilã, din perspectiva legii. Noi suntem dezarmaþi în faþa preþurilor pe care le obþinem atunci când avem un singur competitor, deci când nu avem o competiþie.

Vreau sã vã spun cã aþi fost greºit informat: italienii nu au beneficiat de nici o înlesnire fiscalã. Tocmai din aceastã cauzã, Fondul Proprietãþii de Stat, care a cuprins clauza în contract, pe baza unui acord semnat de primulministru Radu Vasile, astãzi este într-o poziþie slabã, prin urmãrirea executãrii întocmai a contractului.

ÒTEPROÒ. Investiþiile de la ”TEPROÒ au fost blocate, luni de zile, de greve, acolo s-au fãcut greve luni de zile. Termenul de scadenþã al acestor investiþii este luna august 2000. Probabil cã nu va fi respectat. Noi am iniþiat deja, din alte motive, o procedurã, în instanþã, pentru rezilierea contractului de privatizare.

Rebuturile de management, despre care dumneavoastrã vorbeaþi critic, cred cã pot sã fie abordate ºi autocritic. Fondul Proprietãþii de Stat s-a îndreptat, în instanþã, a acþionat în rãspundere ”SiedermanÒ-ul pe care l-aþi condus, pentru felul în care a fost administrat SIDEX-ul.

Domnul deputat Gavra vorbea de faliment ºi lichidare, de distrugere economicã. Într-adevãr, felul în care Fondul Proprietãþii de Stat a acþionat a însemnat lichidarea pierderilor sau, în orice caz, limitarea lor brutalã. Acest lucru a fãcut posibil ca, astãzi, sã se poatã vorbi, pentru prima oarã, de o creºtere a P.I.B.-ului pe o bazã sãnãtoasã, adevãratã.

## **Domnul Niculae Napoleon Antonescu**

Radu Sârbu

#185102

Domnul deputat Cristea ignorã, cu bunã ºtiinþã, dupã informaþiile mele, faptul cã la ”CESAROMÒ Bucureºti, prin contractul de privatizare, în afara preþului de 9 milioane de dolari, s-a angajat plata datoriilor de circa alte 7 milioane de dolari ºi s-au fãcut investiþii doar în 1998, primul an de dupã privatizare, de 15 milioane de dolari. În acest fel, s-au consolidat cele 1.832 de locuri de muncã ºi programul lor de investiþii a continuat ºi în 1999, conform termenilor contractului.

La fel, la ”CasialÒ Deva, preþul plãtit pe acþiuni a fost de aproape 50 de milioane de dolari. Aproape 30 de milioane de dolari sunt investiþii garantate, prin gajarea acþiunilor, iar peste 2 milioane de dolari sunt datorii asumate ºi plãtite.

Aproape 1.500 de salariaþi ºi-au pãstrat locurile de muncã ºi activitatea economicã respectivã a fost salvatã. Domnul Sassu acuzã ritmul încã redus al privatizãrii.

Acest ritm depinde ºi de existenþa cumpãrãtorilor. Noi am vândut în primul trimestru al anului 2000 circa 175 de societãþi comerciale pe lunã. Este un ritm, dupã pãrerea mea, destul de sustinut. Oferta noastrã, în realitate, este de peste 400 de societaþi pe lunã, dar doar la atâtea se gãsesc cumpãrãtori.

În ceea ce priveºte afirmaþia domnului Mihu cum cã OÞELINOX Târgoviºte a redus producþia dupã privatizare, a redus-o pentru restructurãrile care s-au fãcut acolo, pentru investiþiile care s-au fãcut ºi a redus-o ºi în condiþiile scãderii pieþii, pe care dumneavoastrã o cunoaºteþi foarte bine.

În ceea ce priveºte privatizarea ”AutomaticiiÒ S.A. Bucureºti, aceasta s-a fãcut prin licitaþie deschisã cu strigare, cu participarea a 5 ofertanþi; 5, între care ºi ”ABB ElectroinvestÒ din Suedia. Cel mai bun preþ oferit a fost cel la care s-a adjudectat licitaþia, ceilalþi investitori nu voiau sã dea nici atât. De ce? Pentru cã preþul de 11 miliarde era puþin, pe lângã datoriile de aproape 100 de miliarde pe care Automatica le are ºi pe care doar acest investitor grec s-a angajat sã le plãteascã.

Domnul ªtefãnoiu Luca, de la P.R.M., cere desfiinþarea F.P.S.-ului pentru modul în care face privatizarea. Îndrãznesc sã-i atrag atenþia cã este singura instituþie care face privatizare în România ºi o face circumstanþiat de un cadru legislativ precis, pe care-l respectã.

În ceea ce priveºte disputa dintre ”ElectronicaÓ ºi ”ECOÒ, ceea ce eu am cerut ºi am semnat alãturi de conducãtorii celor douã societãþi comerciale pe un protocol este acceptarea unei medieri, adicã a unei expertize fãcute de o casã de importanþã planetarã, de QP&G, pe care au ales-o în comun acord cele douã pãrþi, expertizã care cuantificã la aproape 10 milioane de dolari datoriile pe care ”ElectronicaÒ le are faþã de ”ECOÒ. Lucrãrile sunt în curs, rezultatul expertizei este în curs de analizã la Fondul Proprietãþii de Stat ºi vom lua mãsurile cuvenite, în funcþie de rezultatele acestei analize.

Domnul deputat Pambuccian vorbea despre privatizarea privatizãrii, ºi nu o face pentru prima oarã. Vreau sã vã spun cã, în bunã mãsurã, acest lucru se realizeazã, acordurile PSAL ale Guvernului României cu Banca Mondialã sunt un exemplu. Din pãcate, însã, experienþa Fondului Proprietãþii de Stat în aceastã privinþã este nefericitã. Vreau sã vã spun cã pânã în prezent, din 47 de contracte semnate cu bãncile de investiþii pentru privatizarea unor companii româneºti, doar 6 s-au finalizat cu succes.

Vã mulþumesc.

Vasile Lupu

#194083

## **Domnul Vasile Lupu:**

Da, cred cã acceptaþi, dupã aceastã informaþie, situaþia. Dacã nu, va trebui sã pun la votul plenului solicitarea dumneavoastrã.

Deci, oricum, ieºim din cadrul regulamentului ºi o tranºãm la plen.

Stimaþi colegi,

Supun raportul votului dumneavoastrã.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? 25 de voturi împotrivã. Abþineri? 8 abþineri. Votat.

Pct. 2 Ð proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanþei a Guvernului nr. 74/1999 privind modificarea ºi completarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor ºi al altor impozite indirecte.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? 52 de voturi împotrivã. Abþineri? 12 abþineri. Votat.

Pct. 3 Ð propunerea legislativã privind structura personalului Curþii Constituþionale.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? 5 voturi împotrivã. Abþineri? 12 abþineri. Votat.

Pct. 4 Ñ proiectul de Lege privind constituirea ºi organizarea clerului militar.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? O abþinere. Votat.

Pct. 5 Ð proiectul de Lege pentru modificarea art. 11 alin. 2 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum ºi unele drepturi ale invalizilor ºi vãduvelor de rãzboi.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Cu o abþinere, textul a fost votat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 194/1999 privind instituirea Medaliei comemorative ”150 de ani de la naºterea lui Mihai EminescuÒ.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum ºi unele drepturi ale invalizilor ºi vãduvelor de rãzboi; sunt douã texte.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Votat.

Pct. 8 Ð propunerea legislativã pentru completarea art. 8 din Legea nr. 71/1995 privind dreptul absolvenþilor învãþãmântului particular liceal, postliceal ºi superior de a susþine examenul de finalizare a studiilor la unitãþi ºi instituþii similare din învãþãmântul de stat.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Votat.

Pct. 9 Ð proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenþia internaþionalã privind armonizarea controalelor mãrfurilor la frontiere, semnatã la Geneva la 21 octombrie 1982, caracter ordinar.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Votat.

Pct. 10 Ð proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului sub formã de schimb de scrisori dintre Guvernul României ºi Comunitatea Europeanã, realizat la Bruxelles la 17 iunie 1999, pentru modificarea Acordului sub formã de schimb de scrisori între România ºi Comunitatea Europeanã privind stabilirea reciprocã de contingente tarifare pentru anumite vinuri, efectuat la Bruxelles la 26 noiembrie 1993.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Votat.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Deciziilor nr. 5/1997 ºi nr. 8/1997 ale Comitetului mixt din cadrul Acordului dintre România ºi statele Asociaþiei Europene a Liberului Schimb (AELS).

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Votat.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenþiei dintre Guvernul României ºi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit ºi pe capital, semnatã la Bucureºti la 23 ianuarie 1998.

Voturi pentru? Împotrivã? Abþineri? Votat.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului dintre România ºi Agenþia Internaþionalã pentru Energie Atomicã, adiþional la Acordul dintre Republica Socialistã România ºi Agenþia Internaþionalã pentru Energia Atomicã pentru aplicarea garanþiilor în legãturã cu Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare, semnat la Viena la 11 iunie 1999.

Voturi pentru? Împotrivã? Abþineri? Votat.

Pct. 14 Ð proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 31/2000 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României ºi Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiarã, semnat la Bucureºti la 17 decembrie 1998.

Cine este pentru? Împotrivã? Abþineri? Votat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 37/99 privind tranzitul trupelor strãine participante la Misiunea KFOR, pe teritoriul României, pânã la reluarea sesiunii parlamentare.

Voturi pentru? Împotrivã? Abþineri? O abþinere. Votat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 43/1999 pentru ratificarea Acordului privind Forþa Multinaþionalã de Pace din Europa de Sud-Est, semnat la Skopje la 26 septembrie 1998 ºi a Protocolului Adiþional la Acordul privind Forþa Multinaþionalã de Pace din Europa de Sud-Est, semnat la Atena la 12 ianuarie 1999.

Cine este pentru? Împotrivã? 3 voturi împotrivã. Abþineri? Votat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 46/1999 pentru aprobarea participãrii României la Grupul de state împotriva corupþiei (GRECO), instituit prin Rezoluþia Consiliului Europei nr. (99)5 din 1 mai 1999.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? Abþineri? Votat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 57/1998 privind aprobarea participãrii Ministerului Turismului la Comisia Europeanã de Turism ºi la Asociaþia de Promovare Turisticã Internaþionalã ”Die DonauÒ.

Voturi pentru? Împotrivã?

Abþineri? O abþinere.

Cu o abþinere, un vot împotrivã ºi majoritate pentru, text votat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 55/1997 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 56/1996 privind salarizarea ºi alte drepturi ale judecãtorilor Curþii Supreme de Justiþie, ale magistraþilorasistenþi ºi ale celorlalte categorii de personal.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã? 5 voturi împotrivã.

Abþineri? O abþinere. Votat.

Raportul comisiei de mediere la proiectul de Lege privind regimul strãinilor în România.

Cine este pentru? Mulþumesc. Împotrivã?

Abþineri? Douã abþineri.

Votat.

Dumitru Buzatu

#203165

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Lãsând la o parte anumite formulãri inadecvate ale doamnei ministru Smaranda Dobrescu, cum ar fi îmbunãtãþirea veniturilor, pe care îmi este foarte greu sã le înþeleg Ð ce o fi însemnând aceastã îmbunãtãþire, pentru cã pentru unii, ceva bun este ceva dulce, pentru alþii ceva acru, pentru alþii, bun e vinul. Nu pot sã înþeleg ce înseamnã aceastã îmbunãtãþire a veniturilor, cu atât mai mult cu cât raportul acesta al comisiei de mediere, despre care discutãm acum, a avut un parcurs extrem de sinuos în Camera Deputaþilor. S-au solicitat amânãri succesive, al cãror numãr nu-l mai ºtim acuma, s-a solicitat sã amânãm pânã când se voteazã bugetul asigurãrilor sociale pentru anul 2000, dupã care urma sã ne exprimãm votul în legãturã cu soluþiile cuprinse în raportul de mediere.

Eu nu înþeleg deloc atitudinea doamnei ministru ºi nici a premierului Isãrescu, care a venit în faþa noastrã ºi a solicitat amânarea pânã în momentul în care se va vota bugetul asigurãrilor sociale pentru anul 2000. Oare ne este fricã sã exprimãm o poziþie clarã în legãturã cu acest raport de mediere?

Dacã nu se doreºte votarea acestui raport de mediere, trebuie sã se spunã clar, coaliþia majoritarã sã-ºi asume responsabilitatea unui vot împotriva prevederilor raportului comisiei de mediere. Am blocat procesul legislativ pânã când se va îmbunãtãþi bugetul, sau nu ºtiu ce se va mai îmbunãtãþi acolo. Ce termen poate sã fie acesta? Când anume se va constata ºi cum anume? Cu ce mijloace se constatã aceastã îmbunãtãþire?

Eu vã rog, domnule preºedinte, sã supuneþi la vot, deci în condiþii de cvorum regulamentar, sã supuneþi la vot acest raport de mediere, pentru a debloca, cel puþin în ceea ce priveºte acest proiect de lege, procesul legislativ ºi a finaliza, într-un fel sau în altul discutarea acestui proiect de lege.

Vã mulþumesc foarte mult.

Marian Sârbu

#206309

## Stimaþi colegi,

Vreau sã vã spun cã posibilitatea amânãrii acestui raport al comisiei de mediere este, dupã opinia mea, de nediscutat astãzi, întrucât Camera Deputaþilor, chiar ieri, atunci când acest raport de mediere se afla pe locul 36, dacã nu mã înºel, pe ordinea noastrã de zi, a votat trecerea lui pe locul 2, imediat dupã discutarea moþiunii, în condiþiile în care cunoaºtem foarte bine tot traseul acestui raport de mediere.

Problema care se pune însã este una pe care eu cred cã domnul Avramescu a ridicat-o în mod corect Ð aceea a responsabilitãþii politice, legatã de oportunitatea intrãrii în vigoare a acestei legi.

ªi, aºa cum Guvernul, dupã ce timp de mai bine 2 ani ºi jumãtate am discutat în cele douã Camere Legea cu privire la sistemul public de pensii, ºi-a permis sã o modifice la câteva zile dupã ce a intrat în vigoare, dupã ce ea a fost discutatã cu specialiºti ai Bãncii Mondiale, cu specialiºti ai Consiliului Europei ºi aºa mai departe, ieºind pânã la urmã un sistem, o lege compatibilã cu normele europene, sã fie modificatã în douã-trei zile, aºa, într-o noapte, printr-o decizie, printr-o ordonanþã de urgenþã abuzivã, prin care se modificã elemente de esenþã din conþinutul legii, dupã ce tot noi, în Parlament, cãzusem de acord asupra acestor elemente fundamentale.

Deci a continua cu acest dispreþ la care Parlamentul este supus de cãtre Guvern în ultimii ani este, dupã pãrerea mea, inadmisibil. Am decis ieri sã punem acest raport pe locul 2 în ordinea de zi. Cum vom vota, este la latitudinea dumneavoastrã, stimaþi colegi, de la putere, este la latitudinea noastrã, cei din opoziþie. Aveþi suficiente instrumente legislative, ulterioare, pentru ca proiectul sã nu între în vigoare, dacã nu doriþi, aveþi posibilitatea acestor ordonanþe de urgenþã pe care le folosiþi în orice clipã ºi când lucrurile sunt evident lipsite de urgenþa pe care o impune apariþia unei ordonanþe de urgenþã ºi aºa mai departe.

Rugãmintea mea este sã nu transformãm totuºi Camera Deputaþilor într-o simplã instituþie de înregistrare a actelor normative, ci lãsaþi-o sã fie ceea ce ar trebui sã fie Ð o instituþie care reglementeazã, ºi nu care înregistreazã.

Vã mulþumesc.

Smaranda Dobrescu

#208613

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Stimaþi colegi, de la ultima datã când am avut discuþii pe aceastã temã ºi pânã în prezent, s-au întâmplat câteva lucruri, pentru care eu consider cã este de datoria mea ºi în respect faþã de dumneavoastrã sã vã dau câteva amãnunte.

Planul financiar pe termen lung pentru bugetul de pensii, care ni s-a cerut de cãtre organismele finanþatoare, dovedeºte cã în anumite situaþii Ð ºi acest scenariu al pensionãrii anticipate este o astfel de situaþie Ð noul sistem public de pensii nu este sustenabil. ªi-mi permit sã vã citesc câteva lucruri din condiþionalitãþile pentru împrumutul PSAL 2 de ajustare structuralã, partea de sistem de pensii: Banca Mondialã, a încheiat condiþionalitãþi PSAL, PSAL 2 Ñ PSAL 2, care abia a trecut prin Guvern aprobat.

1. Implementarea în cadrul sistemului public de pensii a recorelãrii pensiilor de asigurãri sociale de stat pentru pensionarii existenþi pe baza unui plan financiar adecvat pe termen lung. Poate veþi înþelege de ce recorelarea, pe care ne-am dorit-o cu toþii mai importantã, nu se putea încadra decât în aceastã formã în care a fost aprobatã în planul financiar pe termen lung.

2. Aprobarea de cãtre Parlament a Ordonanþei de urgenþã nr. 41 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii ºi alte drepturi de asigurãri sociale, în vederea sustenabilitãþii sistemului.

Noi am modificat Legea sistemului public de pensii din cauza acestui motiv, dar în primul rând pentru a aduce în platã imediat convenþiile civile ºi alte drepturi care nu erau taxate cu contribuþie CAS.

Sistemul public de pensii, aºa cum a ieºit din Parlament, avea douã prevederi de lege, pe care colegii senatori, în generozitatea dumnealor ºi, aºa cum au considerat cã este corect, au venit ºi au contrazis iniþiatorul ºi au propus niºte prevederi mai generoase pentru pensi-

onari. Aceasta erau: rata de înlocuire, valoarea punctului ºi modul de ajustare a pensiilor, þinând cont de salariul mediu brut pe economie, ºi nu de rata inflaþiei. Acest lucru a aruncat deodatã întreaga prognozã a proiectului bugetului de pensii în nesustenabilitate financiarã pe termen lung, ºi mai ales de la început. Acestea au fost motivele pentru care Banca Mondialã a spus: vã mai acordãm împrumuturi de acum încolo, dacã veþi face un proiect sustenabil financiar. ªi a trebuit sã facem ºi aceastã dovadã.

Daþi-mi voie sã vã citesc din Memorandumul cu F.M.I. încheiat ºi, în momentul de faþã, discutat la Washington. Dacã la Washington, în aceastã searã se aflã cã noi am fost de acord cu o prevedere contrarã sistemului public de pensii care mãreºte vârsta de pensionare ºi nu o apropie, atunci, probabil cã la Washington se va discuta altfel Memorandumul ºi nu cred cã cineva dintre politicienii români, chiar din opoziþie, ºi-ar dori ca la Washington, dupã mii de eforturi ale tuturor politicienilor, concertate, opoziþie ºi putere, sã avem parte de un refuz în board-ul din 31 mai. ªi vã citesc din F.M.I., din Memorandum: ”În eforturile noastre îndreptate cãtre reforma sistemului de pensii, vom analiza atent legile existente ºi mai ales propunerile legislative curente conform cerinþelor bugetare ºi într-o modalitate acceptabilã Bãncii Mondiale, dupã cum am procedat când am modificat Legea pensiilor de stat, recent promulgatã, care acum prevede o limitã pentru rata de înlocuire ºi majoreazã vârstele minime de pensionare începând cu 2001Ò. Angajament al þãrii la F.M.I. ªi nu în ultimul rând, planul de acþiune strategicã pentru aderare la Uniunea Europeanã Ñ ºi vreau sã subliniez cã pentru întâia oarã cele trei direcþii sunt convergente ºi prevãd exact acelaºi lucru Ð constituirea unui sistem de pensii sustenabil în timp, în care plan se spune: restabilirea echilibrului financiar al sistemului public de pensii, raþionalizarea cheltuielilor, aprobarea de cãtre Parlament a ordonanþei de urgenþã pentru modificarea Legii sistemului public de pensii.

Acest lucru a fost discutat cu organismele finanþatoare, pe baza acestui acord pe care Guvernul român ºi l-a dat ºi pentru care a fãcut planuri financiare pe termen mediu. Pe baza acestor acorduri vom primi noi ºi urmãtorul Guvern împrumuturi foarte avantajoase pentru reforma instituþionalã a domeniului.

Vã mulþumesc.

Vasile Lupu

#212921

Vã mulþumesc, doamna ministru.

Domnul deputat Ana Gheorghe are cuvântul.

## **Domnul Gheorghe Ana Ñ** _Circumscripþia electoralã nr. 22 Ñ Hunedoara:_

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Stimate doamne,

Stimaþi domni,

Expozeul doamnei ministru este deosebit de interesant. Ne introduce în atmosfera marilor dezbateri de la nivelul finanþelor mondiale, a condiþionalitãþilor, în cadrul cãrora trebuie sã ne miºcãm ºi, dacã nu suntem cuminþi ºi ne miºcãm altfel, aceste organisme financiare internaþionale ne aratã cu degetul ºi spun cã n-am fost cuminþi ºi nu scot din buzunar ceea ce noi aºteptãm sã scoatã Ð adicã bani, nu altceva. Este un punct de vedere. Dar ceea ce discutãm noi astãzi aici, în Camera Deputaþilor, este cu totul altceva. Adicã este un proiect legislativ care a parcurs tot drumul sãu atât în Camera Senatului, cât ºi în Camera Deputaþilor. Au existat anume texte în divergenþã pentru care atât Camera Senatului cât ºi Camera Deputaþilor au aprobat niºte delegaþi ai lor ca niºte prelungiri cu puteri deosebite, aºa cum prevãd regulamentele noastre, de a media ceea ce plenul acestor Camere a stabilit ca fiind texte în divergenþã. Din câte ºtiu, acest raport al comisiei de mediere a fost aprobat în Camera Senatului.

Mai departe. Dupã depunerea acestui raport la Camera Deputaþilor, comisia pe care noi am învrednicit-o sã ne reprezinte ºi-a încetat de drept activitatea.

Noi trebuie sã ne pronunþãm ºi sã avem tãria sã ne pronunþãm asupra celor care s-au stabilit în acest raport. Nu putem sã amânãm la infinit o hotãrâre asupra raportului unei comisii de mediere.

Vreau sã-mi permiteþi sã fac o parantezã. Dacã avem ordonanþe simple ale Guvernului, din 1997, 1998, 1999, sau chiar ordonanþe de urgenþã din 1997, 1998, 1999, care n-au trecut încã prin Parlament ºi încã n-au cãpãtat puterea de lege, ele rãmân încã ceva care este sau nu este lege. Nu putem sã facem acelaºi lucru cu raportul unei comisii de mediere, fiindcã vã invit sã lecturaþi atât Regulamentul Camerei Deputaþilor, cât ºi o broºurã excepþional de importantã în activitatea noastrã zilnicã Ð procedurile parlamentare. Nu vom gãsi în nici una din aceste douã surse de proceduri ceea ce facem noi Ð amânarea la infinit a unei hotãrâri cu privire la un vot. Dacã mergem pe fond, sunt foarte de acord, cã aici trebuie sã spunem clar ºi sã ne asumãm rãspunderea Ð nu votãm acest raport, pentru cã el implicã un efort financiar la care þara nu este deocamdatã pregãtitã sã facã faþã. ªi cred cã opinia publicã, aºa cum a strâns cureaua 4 ani de zile la îndemnul celor care i-au condus, o sã strângã cureaua ºi o sã strângã din dinþi ºi de data aceasta ºi poate va înþelege, dacã înþelege, dacã are ce înþelege. Dar altã cale de urmat nu existã decât aceasta de a ne pune în legalitate. ªi legalitatea, domnule preºedinte, nu cred cã este alta decât aceea de a supune spre aprobare sau respingere raportul comisiei de mediere.

Vasile Lupu

#215869

Da, de acord cu dumneavoastrã, domnule deputat. N-o sã amânãm acest text de la o campanie electoralã la alta.

Domnul deputat Gheciu.

opoziþiei au cerut prezenþa primului-ministru pentru a avea un punct de vedere clar al Guvernului faþã de aceastã iniþiativã legislativã. Acest lucru este normal, într-un fel este prevãzut extrem de precis ºi în Constituþie, art. 110, au fost niºte puncte de vedere controversate în scris în trecut ºi s-a dorit prezenþa primului-ministru.

Eu am avut curiozitatea astãzi, fiindcã totuºi au trecut vreo douã luni de când domnul Isãrescu se afla la acest microfon, ºi am luat de la serviciile noastre specializate textul rostit atunci de domnul Isãrescu. Domnul Isãrescu n-a cerut amânarea discuþiei. Amânarea discuþiei ºi asupra acestui text de mediere s-a fãcut pentru a se vedea dacã Ð dacã! Ð bugetul de stat ºi al asigurãrilor sociale pot aduce o soluþie faþã de acest deziderat, faþã de intenþia iniþiatorilor.

Domnul Isãrescu, în acest text care are vreo 4 pagini, are un cuvânt care revine obsesiv: ”inoportunitateÒ, sau sub sintagma ”nu este oportunÒ. ªi-mi permit sã-l citez de câteva ori: ”Aceastã lege nu este oportunã în momentul actual. Legea pensionãrii anticipate, departe, în opinia Guvernului, de a contribui la grãbirea reformei în materie, credem cã o întârzieÒ. ”Aceastã lege este inoportunã. Legea, aflatã acum în faza de mediere, merge într-un sens opus. Se merge în direcþia în care, timp de 10 ani, s-a mers treptat din aproape în aproape. Mergem invers decât reforma sistemului de pensii. Discutãm despre reforma pensiilor, dar, deocamdatã, acþionãm împotriva sensului acestui ....Ò ºi pot continua cu citatele.

Mai important este însã cã primul-ministru a atras atenþia cã ” pentru finanþarea deficitului din sistemul de pensii Ñ de care toþi ºtim ºi mai ales colegii care fac parte din comisia de specialitate pentru finanþarea acestui deficit noi negociem în prezent cu organismele financiare internaþionale contractarea de împrumuturi pe termen lung, de naturã sã consolideze acest deficitÒ. Prin urmare, ce vrem? Sã ne îndatorãm ºi mai mult?

Având în vedere cã prin apariþia la acest microfon, acum douã luni, a domnului prim-ministru avem un punct de vedere clar al Guvernului asupra acestei iniþiative, întrucât ceea ce a determinat amânarea pânã astãzi a fost exact timpul consacrat dezbaterii bugetului ºi, în buget, cum ºtim cu toþii, nu sunt prevãzute sume pentru aceste majorãri, vã propun, domnule preºedinte, sã puneþi la vot respingerea raportului de mediere, cu consecinþele care decurg.

Vã mulþumesc.

Dumitru Buzatu

#218567

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor,

Voi interveni strict pe procedurã ºi n-o sã mã refer la buna intenþie a iniþiatorilor, n-am sã mã refer la drama oamenilor care sunt în ºomaj ºi care la sfârºitul carierei îºi gãsesc din ce în ce mai greu plasament pe piaþa muncii.

Dar, în fond, de ce discutãm noi astãzi, la sfârºit de mai, aceastã mediere care a revenit pe ordinea de zi de câteva ori în cursul acestei ierni? Pentru cã, la un moment dat, pe drept cuvânt, poate, reprezentanþii

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Dezbaterea urmeazã aceleaºi meandre extrem de complicate pe care le-a urmat acest proiect de lege încã de la apariþia sa ºi pânã acum.

Dupã ce am ascultat naraþiunea vãdit moralizatoare a domnului Avramescu, tehnicistã a doamnei Dobrescu ºi cumva istoricistã a domnului Gheciu, ni se cere sã supunem la vot respingerea acestui raport de mediere. Mai întâi cã eu nu înþeleg ce se cere: ori sã amânãm, ori sã respingem, ori sã supunem la vot, aºa cum trebuie supus la vot raportul acesta al comisiei de mediere?

S-au adus aici argumente de diferite ordine, în special cele de ordinul raporturilor pe care trebuie sã le avem cu instituþiile internaþionale. ªi eu sunt de acord cã trebuie sã þinem cont de acestea, numai cã am observat, chiar din prezentarea doamnei Dobrescu, cã aceste raporturi se bazeazã pe analize, ceea ce înseamnã luarea în considerare a tuturor elementelor unei probleme, se bazeazã pe discuþii, pe anumite înþelegeri, ºi nu pe imperative, sau pe ceea ce i se pare cuiva, chiar dacã este titular la Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale, cã ar scrie într-un document.

ªi, mai mult decât atât, nu ºtiu, cred cã mã aflu într-o situaþie privilegiatã. Nimeni nu mai primeºte, nu mai discutã cu oamenii din þara aceasta, nu mai primeºte scrisori de la diverse persoane .... Probabil cã sunt sigurul deputat, pentru cã .... Dar am mai întrebat, deºi nu cred lucrul acesta, am mai întrebat câþiva colegi ºi am vãzut cã ºi dumnealor primiserã o mulþime de scrisori de la persoane aflate în situaþia descrisã de acest proiect de lege, care se aflã într-o situaþie disperatã. Am înþeles cã trebuie sã stãm de vorbã foarte bine, într-un mod disciplinat cu Washingtonul, dar poate cã este bine sã discutãm într-un mod cel puþin înþelegãtor ºi cu anumite persoane, cu oameni din diverse localitãþi. Eu nu cred cã domnul Dimulescu Ion, de exemplu, din Pucioasa, va fi foarte încântat de discuþiile acestea pe care le are domnul Isãrescu la Washington în momentul acesta, pentru cã dumnealui, care se aflã în situaþia descrisã de acest proiect de lege, ne scrie ºi ne spune cã ”situaþia familiei mele a ajuns la disperare, ºi anume: impozitele cãtre stat nu am cu ce le plãti, maºina am abandonat-o, telefonul trebuie sã-l desfiinþez, porcul din coteþ l-am vândut, am ajuns sã vând tot ce am agonisit prin muncã cinstitã, pentru a-mi cumpãra pâinea zilnicãÒ.

Eu cred cã, dincolo de elementele acestea tehnice invocate în cadrul unor acorduri, este bine sã þinem cont ºi de situaþia concretã a unor oameni posibili beneficiari ai proiectelor noastre de lege.

De aceea, domnule preºedinte, cerându-mi scuze pentru melanjul acesta de argumente pe care le-am adus în faþa dumneavoastrã, eu cred cã este cazul, procedural discutând, sã trecem la discutarea raportului comisiei de mediere, aºa cum am procedat de fiecare datã când în faþa noastrã a ajuns un raport al comisiei de mediere ºi la votarea sa în condiþii regulamentare.

Vã mulþumesc încã o datã.

Smaranda Dobrescu

#224976

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

În afara argumentelor tehniciste pe care mi le-am permis sã vi le expun, desigur cã sunt ºi alte lucruri care ne pasã tuturor ºi ele existã ºi sunt obiective, iar dacã dumnealui, domnul Buzatu, a primit o scrisoare din Pucioasa ºi eu am primit peste un milion de scrisori ºi nu m-a lãsat nici una rece. Trebuie spus, în momentul de faþã, cã tocmai pentru a salva actualii pensionari trebuie sã luãm aceastã hotãrâre. Dar, în momentul de faþã, se pot pensiona anticipat acele persoane care au depãºit perioada de ºomaj ºi alocaþia de sprijin, deci existã aceastã posibilitate pentru cei care au depãºit formele asistenþiale. De la 1 aprilie 2001 se vor putea pensiona anticipat cu 5 ani înainte de vârsta standard, conform noii legi a sistemului public de pensii, iar peste o lunã de zile va fi gata Legea privind ocuparea în muncã ºi v-am mai amintit, dar nu sunteþi obligaþi, bineînþeles, sã o luaþi de bunã, dar o pregãtim ca o a patra mãsurã activã, ºi anume subvenþionarea unei pãrþi din salariul persoanelor angajate care îndeplinesc condiþiile de vârstã 50 Ð 55 ani femei, 55-60 ani bãrbaþi, adicã acele persoane care îºi gãsesc foarte greu loc pe piaþa muncii. Acest lucru se va întâmpla o datã cu introducerea noului concept de ocupare în muncã, de favorizare a ocupãrii în muncã, pe care avem în vedere a-l introduce chiar peste 2-3 sãptãmâni dupã terminarea discutãrii cu partenerii sociali. Aºa cum am fost în stare ºi vom fi în stare, într-o zi, douã sã modificãm Legea plãþilor compensatorii, în momentul de faþã dorim sã introducem ºi aceastã posibilitate. Deci, vã rog sã nu mai batem monedã cã nu ne gândim ºi cã vorbim... deci nu ne gândim decât în cifre ºi nu ne gândim la oameni.

În primul rând, ne gândim la oameni, dar dacã nu avem un fundament financiar înseamnã cã facem popu-

lisme ºi eu în aceastã perioadã de campanie electoralã Ñ pot sã spun foarte clar Ð sunt, personal, împotriva pensionãrii anticipate.

Vã mulþumesc.

Cuprins

Stenograma

Raportul comisiei de mediere la proiectul de Lege privind pensionarea anticipatã, cu diminuarea cuantumului pensiei. (Amânarea dezbaterilor.)