Silviu Nicu Macovei

„Avem acum responsabilitatea salvării subvențiilor agricole de la Uniunea Europeană pentru agricultorii români!”

Importanța pe care o are agricultura în economia românească este de netăgăduit, media contribuției la PIB fiind de peste 5%. Dar poate nu aceasta este cifra cea mai importantă, ci faptul că în țara noastră peste 30% din populație lucrează în agricultură și activități conexe, acest sector fiind practic cel mai mare angajator, lucru care nu se întâmplă în niciun alt stat din UE.

Totodată, din date oficiale, știm că în mediul rural din țara noastră este cel mai mare grad de risc de excluziune socială și sărăcie, sub limita de subzistență din Uniunea Europeană. De aceea, politica agricolă comună, PAC, a statelor membre ale UE este de maximă importanță pentru țara noastră.

Să ne amintim faptul că PAC a schimbat din temelii Europa. S-a creat uniunea vamală și un sistem unitar de prețuri. Politicile agricole comune au făcut din Europa cel mai mare exportator mondial de produse agroalimentare. Totodată, s-a redus decalajul dintre prețurile mondiale și cele europene la alimente. Europa asigură în prezent alimente pentru 500 de milioane de consumatori și 44 milioane de joburi în domeniu. În UE sunt funcționale peste 3,4 milioane de ferme, care gestionează 7,7 milioane hectare de teren.

Încă de la intrarea ca membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană, România a acuzat nivelul redus al subvențiilor pentru fermierii și agricultorii români. Deși sumele sunt importante, chiar vitale pentru acest domeniu, nivelul net al acestor ajutoare europene este încă destul de mic pentru a asigura o competitivitate reală între țările din vestul Europei și țările intrate în ultimul deceniu. Nivelul mediu al subvențiilor comunitare este în România undeva în jur de 170 euro/hectar, în timp ce în țările vestice este între 350 și 400 euro/hectar. De aceea, există o nemulțumire întemeiată a agricultorilor români față de nivelul acestor subvenții, aceștia considerând că, deși țara noastră are un potențial agricol enorm, el nu poate fi valorificat competitiv, în condițiile subvenționării dezechilibrate dintre țările membre.

Noul proiect al PAC are în vedere, cel puțin în primele variante, o echilibrare a discrepanțelor între țările membre în ceea ce privește susținerea financiară a agriculturii. De asemenea, se dorește o simplificare a PAC tocmai pentru eficientizarea sistemelor de finanțare și creșterea productivității și calității produselor agricole.

Din păcate, ieșirea Marii Britanii din blocul comunitar a produs o diminuare consistentă a bugetului UE, aspect care va afecta cu siguranță din 2019 și sumele alocate pentru politica agricolă comună. Se vorbește acum la Bruxelles chiar de luarea în calcul a diminuării subvențiilor pentru agricultură. Consider că o astfel de perspectivă este dăunătoare pentru tot sectorul agricol și alimentar din UE, fiindcă prețurile alimentelor ar putea exploda în următorii ani. Însă efectele pentru agricultura românească ar fi extrem de dure, fiindcă vor fi lovite atât marile exploatații agricole, cât și cele de subzistență.