Olivia-Diana Morar

„Avem nevoie de plafonarea prețurilor la alimente, dar nu în mod selectiv, pentru că nimeni nu poate stabili ce și cât mănâncă fiecare dintre noi”

Fie că ne place sau nu, suntem cu toții parte a unei lumi globalizate. Nicio societate nu poate prospera în absența schimburilor comerciale cu celelalte societăți. De altfel, pentru România aderarea la Uniunea Europeană a reprezentat acel element esențial care a reintrodus țara noastră pe harta marilor fluxuri mondiale. Însă, pe lângă multiplele avantaje, a fi parte a unei lumi globalizate poate însemna și a suporta consecințe economice ale unor șocuri pe care nu le-am cauzat noi și care se produc nu numai la noi, ci în întreaga lume.

La fel este și cu inflația. Ceea ce trăim în aceste momente ne afectează pe toți*, însă niciunul dintre noi nu este vinovat pentru creșterea accelerată a prețurilor. Nici noi, cei aflați la guvernare, și cu atât mai puțin dumneavoastră, cetățenii acestei țări. În perioada pe care o traversăm, prețurile alimentelor, ale utilităților și, în general, prețurile tuturor bunurilor și serviciilor cresc din Statele Unite până în Noua Zeelandă și din Hong Kong până în Marea Britanie.

De ce se întâmplă astfel? Desigur, ca orice eveniment sau tendință care se manifestă pe întregul mapamond, cauzele sunt multiple și nu întotdeauna la vedere. Evenimente climatice au făcut ca producția de energie a mai multor state exportatoare să se situeze sub așteptări. Conduita agresivă a Rusiei și utilizarea de către regimul de la Kremlin a politicii economice ca armă împotriva noastră, a Occidentului, a dus la creșterea prețului gazelor.*