Ba nu, cã, dacã-mi aduc bine aminte, mã adresez ºi dumneavoastrã, domnule ministru al armatei. În legãturã cu Craiova, exact!
Nu, dar eu mã refeream la obicei. Domnul ministru Paºcu nu are un obicei. Dânsul a venit azi, ceea ce este excelent. Domnul Rãzvan Theodorescu chiar a venit de mai multe ori, ceea ce începe sã ne convingã cã este o linie de comportament care trebuie salutatã ºi încurajatã, repet, pentru ca rãspunsurile sã fie acoperitoare, prin întreaga autoritate a ministrului respectiv.
O problemã care cred eu cã trebuie sã-ºi primeascã un rãspuns! Ea este compusã din mai multe subdiviziuni, dar veþi înþelege cât de gravã este aceastã problemã. Este vorba de felul cum sunt trataþi cetãþenii din Basarabia, cu deosebire marii unioniºti care au avut lipsa de inspiraþie de a crede cã la Bucureºti este ºi capitala lor, capitala aspiraþiilor lor ºi capitala cãldurii umane care ar trebui sã-i înconjoare pe ei, oamenii care, în Republica Moldova, în ceea ce se cheamã Republica Moldova de astãzi, nu au loc sã se manifeste, sã trãiascã ºi sã lucreze ºi care, aflându-se la Bucureºti, constatã cã au venit în ”neagra strãinãtateÒ.
Am sã vã dau un exemplu care este foarte grav. Eu acest exemplu am încercat sã-l rezolv, mergând pânã la Preºedintele României, mergând la ministrul industriei ºi resurselor. Nu am reuºit, ºi cu tristeþe vã fac mãrturisirea aceasta ºi vã cer sprijinul.
Este vorba de fostul ministru al armatei din Republica Moldova, domnul Costaº, un om excepþional, un om pe care, chiar la instalarea sa în funcþia de Preºedinte al Republicii Moldova, domnul Voronin Ñ ca sã zic doar atât Ñ l-a citat negativ. Domnul Voronin nu a putut face pasul spre instituþia prezidenþialã, dacã nu l-a lovit pe Costaº, pe acest om excepþional, care era, în urmã cu câtva timp, reprezentantul reþelei PETROM în Republica Moldova. S-au fãcut niºte jocuri, s-au fãcut niºte aranjamente, s-au fãcut niºte ºmecherii ºi domnul Costaº a fost marginalizat, domnul Costaº, repet, ministrul apãrãrii în guvernul unionist, singurul guvern unionist pe care l-a avut Republica Moldova, cel de la începutul ultimului deceniu al veacului trecut.
Este ºi situaþia domnului Ion Ungureanu, mare cãrturar român, mare regizor român, cel mai puternic ministru de culturã pe care l-a avut Republica Moldova, omul care a fãcut atât de mult pentru regãsirea românilor de pretutindeni, ca ºi situaþia domnului Matcaº, fost ministru al învãþãmântului, omul care a înþeles cã nu existã istorii alternative când e vorba de unitatea naþionalã!
Toþi aceºtia trãiesc într-un cãmin trist din Bucureºti. Toþi aceºtia se bucurã, la zile de sãrbãtoare, de o micã atenþie din partea oficialilor români ºi, în rest, mor, exact ca toþi marii unioniºti ai istoriei acestei þãri, începând cu pãrintele Lucaciu ºi terminând cu Grigore Vieru, pe care numai o înþelegere superioarã, de cãtre Preºedintele þãrii, de cãtre ministrul culturii ºi cultelor ºi de cãtre cel care
vã vorbeºte, a situaþiei marelui om care este Vieru l-a dus la o anumitã condiþie de demnitate în þara neamului sãu. În vreme ce guverne ale altor þãri Ñ ºi nu trebuie sã le invidiem ºi sã le înjurãm pentru asta Ñ fac toate eforturile pentru a strânge energiile conaþionalilor ºi a le pune în valoare, la noi disoluþia se pare cã este condiþia normalã de viaþã, dispreþul faþã de aceste valori.
Eu cer o rezolvare urgentã a situaþiei celor în cauzã. Am fost la primarul general al capitalei cu cererile lor pentru locuinþe, o nouã serie de cereri pentru locuinþe, pentru trei mari unioniºti cu care, în istorie, ne vom mândri, dar pe care, cu aceeaºi sinceritate cu care ne vom mândri atunci, îi cãlcãm acum în picioare ºi îi lãsãm indiferenþei ºi dezastrului personal.
În special fostului ministru Costaº, care ar avea dreptul la acel loc de reprezentant al PETROM în Republica Moldova, trebuie sã i se rezolve, de îndatã, situaþia.
Din pãcate, orice excursie în mediul politic de la Bucureºti este o excursie între niºte probleme care totdeauna par mai importante decât cele pe care le ridici tu. Totdeauna este foarte important ce ºtiu dânºii, cei la care mergi. Eu sunt de acord cã sunt ºi ale dânºilor probleme mari, dar asta este o chestiune de demnitate, o chestiune de fizionomie moralãÉ Noi nu putem fi aºa! Nu avem voie sã ne lãsãm acestei prãbuºiri morale. ªi totdeauna, sigur, vor fi problemele zilei, dar, pe lângã problemele zilei, mai sunt ºi problemele eternitãþii româneºti pe care unii din aceºti oameni uitaþi o reprezintã.
În aceeaºi ordine de idei, aº vrea sã vã cer sprijinul ºi sã-l rog pe domnul ministru al culturii ºi cultelor, profesorul Rãzvan Theodorescu, sã conlucrãm ºi sã avem autoritatea Senatului, care sã ne sprijine pentru asta, în aºa fel încât în aceastã vreme, în care ne-am îndepãrtat la nivel de un continent de fraþii noºtri din Basarabia, din Moldova, sã gãsim soluþia ca la Televiziunea Românã sã se creeze spaþiu pentru ca, sãptãmânal, douã ore sã fie dedicate realitãþilor culturale din Basarabia ºi Bucovina.
Nu avem altã putere. Mai mult de atât deocamdatã nu putem face, dar sã ne unificãm cultural este posibil. ªi, în acest sens, reiau ideea unui patriot ºi poet din generaþia vârstnicã, Toma Istrate, din Braºov, care spunea cã ar trebui la Uniunea Scriitorilor sã figureze, ca primã propunere pentru preºedinþie, Mihai Cimpoi, preºedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Tot ca un semn al unitãþii. Tot ca o prevestire a unitãþii.
Din pãcate, radioul ºi televiziunea din România nu sunt încurajate sã se refere, în mod prioritar, la realitãþile din Republica Moldova.
Cultura ne poate uni ºi ne poate salva. Guvernul de la Bucureºti trebuie sã se implice, dupã pãrerea mea, în apãrarea dreptului culturii româneºti de dincoace de Prut ºi de dincolo de Prut, de a fi împreunã, de a merge peste acest râu blestemat.
O a doua interpelare se referã la o situaþie gravã din municipiul Sibiu, situaþie care mi-a fost adusã la cunoºtinþã de un grup de sibieni, în frunte cu domnul Marius Albin Marinescu din Sibiu, care reclamã gravele probleme cu care se confruntã marele oraº, datoritã Ñ spune Domnia sa Ñ primarului Johannis Klaus.
Domnul Marinescu Marius Albin, în calitate de patron ºi director al unei biblioteci publice cu capital integral pri-
vat din România Ñ BIBLION Ñ, cu sediul anterior în municipiul Sibiu, aduce la cunoºtinþã cã persoane publice din Sibiu au comis numeroase infracþiuni care prejudiciazã grav statul român.
Iatã o primã situaþie expusã de aceºti cetãþeni. Actualul primar al Sibiului este acuzat cã, alãturi de reprezentanþi ai Parchetului de pe lângã Tribunalul Sibiu, avocaþi ºi notari publici, a pus la cale un sistem prin care el ºi soþia au intrat ilegal în posesia a douã imobile uriaºe în centrul vechi al oraºului, unul pe strada Nicolae Bãlcescu nr. 29, unde funcþiona, alãturi de Librãria ”EminescuÒ ºi unica bibliotecã privatã din România Ñ amândouã evacuate între timp Ñ ºi celãlalt pe strada General Magheru nr. 35.
În locul Librãriei ”EminescuÒ, librãrie celebrã în Sibiu, domnul primar al Sibiului a adus o bancã comercialã austriacã, iar în locul primei biblioteci private a adus redacþia unui ziar care îl susþine pe domnul primar.
Domnul Marinescu mai menþioneazã cã în aceste imobile trãiesc locatari care, conform Legii nr. 112 din 1995, ºi-au cumpãrat apartamentele în care locuiesc, ºi asta, în virtutea faptului cã locuinþele nu au fost revendicate la acel moment.
Presa centralã a scris pe larg despre aceste abuzuri, ”Jurnalul naþionalÒ, în ediþiile sale din 12 ºi, respectiv, 28 februarie 2001, la rubrica ”Adevãruri scandaloaseÒ, relatând despre ”caracatiþa corupþieiÒ instaurate la Sibiu, sub oblãduirea primarului Johannis Klaus ºi a prim-procurorului Parchetului de pe lângã Tribunalul Sibiu, Ioan Berghezan.
Pe linia acestor ilegalitãþi ºi a altora cu imobile, în centrul istoric al Sibiului se înscrie Ð atenþie, ºi aici este un apel ºi la ministrul culturii! Ð ºi renovarea uneia dintre cele mai vechi case din oraº de cãtre ducatul luxemburghez, cu condiþia ca, la terminarea lucrãrilor, acest imobil, parte a patrimoniului naþional românesc, sã fie cedat Luxemburgului. Aºa ne informeazã petenþii.
Un alt exemplu ar fi: în locul Casei de Culturã a Studenþilor ºi în locul Colegiului Universitar Sibiu Ð douã obiective culturale româneºti de mare importanþã Ð primarul actual al Sibiului vrea sã promoveze un centru cultural Friederich Deutsch.
Un alt punct pe care-l dezvãluie domnul Marinescu se referã la cererile Consistorului Evanghelic care revendicã 38 de imobile, practic, întreg centrul oraºului Sibiu, cât ºi la cererile unui numãr de 300 de cetãþeni germani Ð saºi plecaþi din þarã Ð care revendicã imobile pentru care au primit despãgubiri de la statul român.
Cel mai grav este cã juriºtii primãriei nu se prezintã la aceste procese ºi, astfel, statul român pierde de fiecare datã.
Asupra tuturor acestor chestiuni, rog autoritãþile centrale, rog pe cei în drept sã judece lucrurile, sã le analizeze ºi sã le rezolve, sã facã tot ceea ce depinde de Domniile lor. Am mai ridicat o datã aceastã problemã de la Sibiu, din pãcate, fãrã rãspuns.
O altã ºi ultimã problemã, scurtã: Am venit în acest Senat cu problema domnului Raoul ªorban, marele cãrturar român, marele iubitor de umanitate, a ”dreptului între popoareÒ al statutului Israel Ð pentru ceea ce a fãcut el în vremea celui de-al doilea rãzboi mondial pentru evreii,
maghiarii, francezii ºi ceilalþi care au trecut graniþa datoritã lui. Datoritã lui Raoul ªorban, din Ardealul ocupat de Ungaria, în România, unde ºi-au gãsit salvarea.
Raoul ªorban a fost aici Ð mi-a timis o scrisoare Ð atacat de curând de un coleg al nostru, domnul senator U.D.M.R. Eckstein, care îl considerã antimaghiar.
Sigur, eu aduc cuvântul domnului ªorban în acest Senat ºi rog pe domnul Eckstein, care pare un om echilibrat, un om inteligent, sã verifice ceea ce spune, pentru cã simplul fapt cã, la o emisiune de televiziune pe care am fãcut-o eu, domnul Raoul ªorban a atacat cartea lui Albert Vass, considerând-o nepotrivitã, pentru cã este cartea unui criminal de rãzboi, calificat ca atare de cãtre tribunale (asta nu înseamnã cã eu sunt de aceeaºi pãrere cu domnul ªorban, eu spun doar ce a spus dumnealui), nu înseamnã cã domnul ªorban este antimaghiar. Domnul ªorban este unul dintre exemplele de omenie, de armonie ºi de universalism înlãuntrul unui naþionalism curat.
Nu din antimaghiarism sau antisemitism a salvat acest mare om evrei, maghiari ºi alþi oameni care nu erau vinovaþi decât de faptul cã erau ceea ce erau, ºi anume aparþinãtori naþiei lor.
Vã citesc finalul acestei scrisori ºi sunt fericit sã-i mulþumesc încã o datã domnului Rãzvan Theodorescu ºi Preºedintelui Iliescu pentru faptul cã au pus umãr lângã umãr, pentru ca niºte probleme punctuale Ð e drept, nu toate Ð sã se rezolve, inclusiv problema domnului ªorban: _”Iubite domnule Adrian Pãunescu, vã mulþumesc. În ultimii 50 de ani ai vieþii mele zbuciumate, sunteþi singurul care m-a ajutat, cu fapta ºi inima, sã am o viaþã mai puþin grea._
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.