Răzvan Ionuț Tănase

„Bacșișul ospătarilor – pilonul economiei subterane”

Faptul că românul este inventiv îl știm cu toții, iar de la această regulă se pare că nu doresc sub nicio formă să se abată nici mai-marii noștri. Astfel că, în goana după bani și sub presiunea unui deficit bugetar care ne dă mari bătăi de cap, Guvernul Ponta a descoperit cea mai inovatoare metodă de combatere a evaziunii fiscale, și anume impozitarea bacșișului chelnerilor și ospătarilor. Abia acum se concretizează voința Executivului în lupta cu economia subterană a României, același Executiv care în ultima perioadă s-a făcut că plouă în fața practicilor cu adevărat păgubitoare pentru încasările bugetare. Ei bine, aceasta este reflecția perfectă a unei guvernări eficiente, care se străduiește din răsputeri să-și demonstreze, cu fiecare decizie luată, incompetența și incapacitatea de a acționa strategic în sectoarele unde acest lucru se impune cu adevărat.

Până acum ne-am convins cu toții că la capitolul combaterii evaziunii fiscale am fost duși de nas cu vorbe și promisiuni, fără a exista o politică susținută de legi și în primul rând de fapte. Probabil, în concepția celui mai competent Guvern din istoria României, economia subterană (de 44 de miliarde de euro) se învârte în jurul bacșișului primit de către ospătari, chelneri și taximetriști, iar odată cu fiscalizarea acestuia vom avea motive să ne felicităm pentru cât de buni suntem și pentru cum am reușit să eradicăm, dintr-un foc, una dintre cele mai mari probleme naționale. Tot cu amabilitatea mai-marilor noștri, angajații din hoteluri și restaurante sunt printre cei mai prost plătiți salariați, dar în ciuda acestor condiții, nu se dau bătuți și continuă să supraviețuiască din atențiile primite din partea clienților, în funcție de calitatea serviciilor oferite. Este de-a dreptul scandalos, nu?! Noroc cu inspirația de ultim moment a Executivului, care a conștientizat că nu îi poate elimina din câmpul muncii și astfel a decis să îi taxeze suplimentar, reușind „să curețe” economia de neregulile care nu îi permit să se dezvolte. Nu degeaba se spune că „buturuga mică răstoarnă carul mare” și sunt ferm convins că pe această zicală s-au bazat și oficialii noștri când au hotărât să elimine răul cel mai mic, și nu să înlăture din rădăcină marea evaziune.

Vedeți dumneavoastră, stimabililor, de cele mai multe ori „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din piață”, iar estimările fabuloase, care nu au un fundament concret, se pot dovedi a fi doar niște cifre pentru care există riscul să nu se regăsească în contabilitate atunci când veți trage linie și veți cuantifica efectele măsurilor implementate.

Dacă România tot funcționează cu taxele cetățenilor, este bine ca, din când în când, să mai inventăm câte un impozit, cum este cel adus astăzi în discuție, și poate în felul acesta începe țara să se pună pe roate, să duduie economia, să explodeze investițiile, ajungem să mergem pe autostrăzi în loc de drumuri pietruite, să ne tratăm în spitale renovate și echipate după ultimele standarde, să ne ținem tinerii în țară și profesorii la catedre pe salarii onorabile. Din păcate, realitatea ne trezește din mirajul cifrelor și estimărilor când ne este lumea mai dragă, demonstrându-ne că banii statului zboară în cu totul alte direcții și că, oricâte taxe am plăti,