Mihai Stroe

## „Biosfera «Delta Dunării»”

Valoarea universală a Rezervației Biosferei „Delta Dunăriiˮ nu poate fi contestată de nimeni, ea fiind inclusă imediat după Revoluție, în anul 1990, în rețeaua internațională a rezervațiilor, în cadrul Programului „Omul și biosfera”. Din nefericire, atât politicile regimului comunist, cât și cele din perioada postdecembristă s-au caracterizat printr-un management defectuos pentru resursele naturale, cu impact nefavorabil atât asupra florei, cât și a faunei din Delta Dunării.

Deși imediat după anul 1990 a fost creată și instituția specializată să se ocupe de gestiunea celor peste 58.000 de hectare, reprezentând 2,2% din suprafața teritoriului național, problemele specifice zonei persistă și astăzi.

Biosfera „Delta Dunăriiˮ a funcționat după legea rezervației, dar nu a beneficiat până acum de o legislație

modernă, unitară, care să acopere întregul spectru de probleme pe care le generează această regiune a României. S-a pierdut din vedere că această regiune are o populație cu probleme și nevoi specifice, fiind privată de o infrastructură minimă necesară.

Mare parte a activităților agricole, înființate de regimul comunist prin desecarea anumitor suprafețe, au fost continuate și de guvernele postdecembriste, prin concesionarea acestor incluziuni din Rezervația Biosferei „Delta Dunăriiˮ, pentru redevențe nesemnificative în raport cu valoarea inestimabilă a arealului în care se face așa-zisa agricultură, ce produce pagube imense florei și faunei.

Se impune renaturarea acestor arii și revenirea la ceea ce a fost inițial, și anume luciu de apă.

De asemenea, politicile de protejare a masei piscicole s-au limitat doar la înlăturarea activităților de braconaj și pentru respectarea perioadelor de prohibiție, însă niciun moment nu s-a avut în vedere exploatarea piscicolă rațională și popularea controlată a zonelor. S-ar fi creat, astfel, condițiile creării de locuri de muncă stabile, pe termen lung, pentru populația rezidentă și ar fi fost creați factorii favorabili dezvoltării economice sustenabile a acestor zone. Unicitatea zonei a fost extrem de slab exploatată din punct de vedere turistic, infrastructura fiind principalul obstacol în calea turismului de masă. Toate aceste activități ar fi putut fi generatoare de resurse financiare pentru administrația locală și un generator de dezvoltare socială pentru populația din Deltă.

Aceste aspecte reclamă, fără întârziere, o strategie pe termen lung asupra unuia dintre elementele principale ale patrimoniului național.

Misiunea actualului Parlament este aceea de a elabora o legislație modernă, cuprinzătoare și adaptată problemelor specifice, ținând cont de faptul că actuala lege a rezervației este depășită, ea fiind completată cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 cu referire la ariile naturale protejate și cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului în România, iar prin aderarea României la Uniunea Europeană legislația trebuie revizuită și adaptată politicilor europene specifice.