Verginia Vedinaș

## Biserica Ortodoxă Română și Întâiul Ei Stătător

Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În această săptămână, mai precis, miercuri, 12 septembrie, Biserica Ortodoxă Română, Maica Poporului Român, cum o numea poetul nostru național Mihai Eminescu, își va alege păstorul, cel care va conduce de acum înainte destinele ortodoxismului nostru și va desăvârși munca apostolică începută de Preafericitul Părinte Teoctist.

De-a lungul istoriei noastre milenare, începând de la Sfântul Apostol Andrei, care ne-a învățat tainele Evangheliei, Biserica Ortodoxă a fost leagănul românității, fiind un factor important pentru păstrarea și afirmarea identității noastre naționale. Cu toții avem datoria de a trata cu evlavie, respect și recunoștință Biserica noastră străbună și pe slujitorii săi, din rândul cărora s-au ridicat adevărați oameni sfinți, ca fostul Mitropolit al Ardealului, Înalt Preasfințitul Antonie Plămădeală, care a avut multe de pătimit în timpul regimului comunist.

În tonul obișnuit al răfuielilor politice, al acuzațiilor de tot soiul aduse adversarilor politici, la comanda clienților săi, atotștiutorul Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor Securității, adevărată instituție parazitară, nu a lăsat deoparte nici Sfânta Biserică Ortodoxă, aruncând cu acuzații în prelații săi și inflamând spiritele, când, încă, trupul Patriarhului Teoctist nici nu se răcise bine în cripta unde își doarme somnul veșnic.

Din declarațiile bombastice făcute de Mircea Dinescu ar fi reieșit că nici mai mult, nici mai puțin decât douăzeci de înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române sunt suspectați că ar fi colaborat cu Securitatea, indiciile fiind solide cu privire la patru dintre ei.

Singurul partid care a condamnat modul barbar în care au fost tratați slujitorii Bisericii Ortodoxe a fost Partidul România Mare, și considerăm că toate aceste acțiuni au reprezentat un atac de anvergură la adresa Bisericii și a spiritualității românești. În loc să cinstim cum se cuvine Biserica pentru meritul de a fi păstrat aprinsă flacăra credinței în perioada comunistă, pentru suferințele îndurate în temnițele comuniste de înalți ierarhi, promotorii „dosariadei” au hotărât să se joace de-a Dumnezeu și să îi judece ei pe preoți.

## Stimați domni,

Ierarhii, dacă au greșit cu ceva, vor fi aspru judecați de Înalta Instanță Divină la Judecata de Apoi, nu aici pe pământ, de o instituție care și-a propus drept scop răzbunarea și răfuiala față de tot ceea ce este valoros și emblematic pentru neamul nostru, așa cum este cazul Bisericii.

Din anul 1925, Biserica Ortodoxă Română este autocefală, iar Întâi Stătătorul se alege potrivit statutului B.O.R., care nu prevede la niciun punct verificarea candidaților pentru a se stabili o eventuală colaborare a acestora cu Securitatea.

Trecând peste toate mărșăviile care au premers acest eveniment măreț din viața noastră spirituală, alegerea conducătorului Bisericii Ortodoxe Române continuă practicile scripturistice din timpul Sfinților Apostoli, când credincioșii erau, încă de atunci!, conduși de episcopi și preoți aleși prin inspirația divină a Tatălui Ceresc.