Neculai Rățoi

„Blejnar ia cu japca!”

Administrația fiscală și, în general, toate instituțiile de control au rol de japcă. Au rol de a se duce, de a controla și a da o amendă, fără să spună dacă este ceva de îndreptat, dacă și unde s-a greșit.

Acest tip de atitudine este unul total dăunător. Și nu vorbesc numai de administrația fiscală, vorbesc de toate organismele de control pe care le are țara asta. Mesajul meu către ei este: „Schimbați-vă atitudinea! Fiți proactivi și încercați să îndrumați business-ul în România, și nu să-l distrugeți!”. Nu, citatul acesta nu aparține, așa cum s-ar crede, vreunui discurs al cuiva din opoziție. Citatul aparține chiar lui Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, printre puținii oameni care au reușit să pună degetul pe rană și care să recunoască, fie și voalat, că „imperiul lui Blejnar” este o permanentă sursă de abuzuri și corupție, fiind foarte politizată, adică exact ce nu s-ar aștepta de la o astfel de instituție a statului!

Iată că și altcineva cu o voce credibilă, din afara opoziției, spune că majoritatea instituțiilor de control din România sunt surse majore de corupție, că majoritatea instituțiilor care ar trebui să vegheze la apărarea legii și a drepturilor cetățenești sunt pline cu indivizi care cer pur și simplu taxă de protecție de la cei care sfidează legile. De la Garda Financiară până la Inspectoratele Teritoriale de Muncă se negociază încălcarea legii. Iată că o replică de om sătul de abuzuri, a lui Mihai Tănăsescu, readuce astfel pe tapet _in extenso_ ideea că Blejnar ar putea fi regina din celebrul joc de șah imaginar care a debutat odată cu spectaculoasa adunare cu elicopterele a vameșilor și polițiștilor vamali. După cum a eșuat de lamentabil operațiunea ce s-a dovedit a fi doar un imens balon de săpun, unul dintre zvonurile care au justificat eșecul acesteia a fost și cel că, de fapt, a fost doar o operațiune de imagine, care să dea bine în fața Europei și că tot cu această ocazie s-au stabilit alte tarife, mai de „campanie”, urmând ca sumele care să ajungă în buzunarele portocalii să fie și mai consistente.

Întrucât este greu de crezut că în urma examenelor destul de dure în sânul corpului inspectorilor sunt numai persoane incompetente și că e absolut normal ca un inspector bun să fie acela care, în momentul în care îți găsește o greșeală în activitate sau în scripte, să îți atragă atenția și să îți explice ce și cum, ca să nu mai repeți greșeala – căci inspectorii administrației fiscale nu sunt ca agenții de circulație tupilați în tufe așteptând cu rânjetul pe buze să depășești o căruță pe linia continuă –, atunci rămâne o singură explicație pentru japca practicată de oamenii lui Blejnar, care vin călare pe tine doar ca să plece cu banii de amendă în buzunar: au fost transformați într-un soi de portărei în interes de partid! Niciodată nu a fost mai politizată administrația financiară mai mult decât este acum! Niciodată abuzurile acesteia nu au fost mai mari și mai multe ca sub regimul Băsescu!