Andrei Dominic Gerea

„Boc al cincilea, mândru de «performanțele» sale falimentare”

Ne-am despărțit de mai bine de 20 de ani de faimoasa „Epocă de Aur”, care ne-a ținut în frig, întuneric, sărăcie și în extrem de multă minciună și demagogie, cu prețul multor sacrificii, umane în mare parte, ca să ajungem acum, în anul 2010, să ne îndreptăm vertiginos spre aceeași nefastă direcție.

În ultimii doi ani am avut parte de cei mai demagogi, corupți, mincinoși și incapabili conducători din toată perioada postdecembristă, dar, cu toate acestea, fiecare român a mai îndrăznit să spere că lucrurile nu vor degenera într-o măsură atât de mare încât premierul în funcție să aibă tupeul să ne cosmetizeze permanent realitatea, după bunul său plac și al șefului său suprem.

Domnul Boc al cincilea ne prezintă, ori de câte ori are ocazia, dezastrul măsurilor sale, de un haotism nemaiîntâlnit în Europa, ca pe cele mai inteligente și necesare reforme, care au avut magnificul rol de a ne salva de la prăpastia în care tot dumnealui și ale sale cinci guverne ne-au aruncat.

Spre disperarea românilor, toleranți o vreme la acest stil de make-up artist al domnului Boc – care vede realitatea de fiecare dată cu alți ochi decât toți experții și analiști români sau străini –, această șmecherie, dezavuată deja de rezultatele dezastruoase obținute cu fiecare trimestru care mai trece, nu mai poate acoperi în continuare eșecul instalat cu desăvârșire în mai toate domeniile.

Promisiunile veșnice ale celui de al cincilea premier Boc că de luna viitoare sau din trimestrul următor ne va fi cu siguranță mai bine și economia românească va reînvia ca urmare a inovatoarelor și inteligentelor sale idei, care au doar rolul de a căpușa profund resursele firmelor supraviețuitoare, precum și buzunarele fiecărui cetățean, nu mai au cum să înșele la infinit percepția adresanților.

Și, cu toate acestea, „Al Cincilea” recidivează: deși FMI ne avertizează că în 2011 relansarea economiei își va încetini destul de tare viteza, premierul Boc ne liniștește, asigurându-ne că „marea sa reformă” ne va face mândri că existăm pe meleagurile bocciene, începând cu anul 2012.

Unul dintre cei mai mari oameni de afaceri din România, dar și mulți alți analiști economici responsabili susțin că anul 2011 va fi și mai greu decât 2010, că cercul vicios în care ne-au închis măsurile extreme de austeritate marca Băsescu-Boc nu va fi spart cu vreo revigorare a economiei, iar premierul revine cu optimismul său debordant și ne prezintă falimentul ca pe cea mai importantă și reală reformă economică și socială pe care numai dumnealui și al său viteaz partid au fost în stare să o implementeze.

Nu pot trage decât o singură concluzie după toată această insistență fără fond a cacialmiștilor portocalii, cum că ei și numai ei sunt promotorii „marii reforme” din România: în viziunea clară a oricărui PDL-ist, dar în special în cea a celui de-al cincilea premier, prin reformă se înțelege: sărăcie, faliment, pensii și salarii tăiate sângeros de tare, impozite cât mai multe, taxe pe aer și pe viață, șomaj total și convulsii sociale zilnice.