Brăila, de asemenea, ne invocă bariere legislative.
Bun. Psihologii.
Am audiat psihologii, care ne-au spus: „Încercăm să facem din acești copii niște oameni întregi*, atât cât ne permit competența noastră și legile statului.” Nu se poate!
Și încă un lucru la care probabil vă așteptați: copiii, cel mai des, copiii din centre sunt abordați prin intermediul rețelei de socializare Facebook. Așa că: aviz părinților!
Am audiat ANTIP. Este o instituție care se află în subordinea MAE și care, teoretic, nu doar că se ocupă cu traficul de persoane, ci ar trebui să facă ceva în sensul acesta. Își desfășoară o activitate formală, din păcate, nu sunt în teren. Ne spunea cel de la Europol că dacă îl întrebăm pe un polițist de rând dacă știe de ANTIP răspunsul lui ar fi, cu siguranță, că habar nu are.
Am audiat, de asemenea, Avocatul Poporului, o instituție care, de altfel, este mai mult reactivă, dar lucruri bune se întâmplă și acolo. Ne-a semnalat despre un posibil conflict de interese, în baza Legii nr. 272, și *
De asemenea, ne recomandă și un tribunal dedicat minorilor, pe modelul de la Brașov.
L-am audiat ulterior pe domnul Despescu – și slavă cerului că s-a gândit la asta, dar ulterior înființării acestei comisii a gândit un mecanism, respectiv o structură specializată pentru a acționa în vederea clarificării situației copiilor dispăruți. Această structură ar urma să fie operaționalizată printr-un ordin de ministru imediat după momentul audierii, ne-a spus Domnia Sa. Deci vom avea o structură care se va ocupa exclusiv de căutarea persoanelor dispărute.
Sunt probleme în mediul rural și sunt probleme cu polițiștii de proximitate, în primul rând, mai ales că în mediul rural principala sursă de racolare se află acolo, a rețelelor de trafic... Și specializarea polițiștilor. Nu mai vorbim despre asta. Este iarăși o problemă acută la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, dar și pensionarea acestora, a polițiștilor, din vreme, prea devreme, sau faptul că aceștia merg de cele mai multe ori în stradă.
Am avut audierea ministrului muncii. Ne-a spus că trebuie să modificăm Codul penal.
În momentul în care am întrebat-o ce anume trebuie să modificăm la Codul penal ne-a spus că nu știe.
Am avut, de asemenea, o audiere a unui caz concret, Larisa Butnariu, care este victima traficului de persoane, din Iași; a fost intens mediatizat. Fata aceasta a schimbat într-un an cam șapte rețele.
La un moment dat, domnii de la IPJ Iași sau, mă rog, un polițist de acolo..., în momentul în care a sunat să ceară ajutor i s-a răspuns foarte sec: „Doamnă, dar noi nu stăm să căutăm toate răpitele. Unde să vă găsim?!” Acesta este IPJ Iași.
Trebuie să știți că 40% din minori provin din centrele de plasament, din copiii dispăruți, provin din centrele de plasament. Acolo avem o mare problemă, pe care trebuie să o rezolvăm într-un fel, și sunt convinsă că numai în colaborare cu Executivul și cu Parlamentul vom putea să..., nu să eradicăm, așa cum își dorește Comisia Europeană, ci să diminuăm acest fenomen internațional.*
Bun.
Europolul l-am audiat, de asemenea.
Domnul Cristian Andreica ne spunea că în ultimii cinci ani avem o dublare a numărului de minori dispăruți, dar, din păcate, ne întoarcem din nou la DGASPC-uri, unde aceste cazuri de minori dispăruți sunt tratate ca plecări obișnuite, care oricum se vor întoarce, nu e o problemă că pleacă.
Avem o altă problemă, care este lipsa de resursă umană în cadrul poliției – și am amintit-o mai devreme –, o lipsă de personal, ca să nu mai vorbesc de lipsa de asumare.
Europol ne spunea la un moment dat că polițiștii existenți figurează în stradă, dar desfășoară activități de secretariat pentru un superior.12Pentru a exploata politic și electoral, există înființată pe hârtie Poliția Siguranță Școlară12, o structură care a fost creată într-un birou de trei-patru persoane nespecializate*, proiect care de altfel nu a fost pus în transparență decizională la data la care noi am făcut această audiere.
Trebuie să știți că sunt județe în care există unu, maximum doi polițiști alocați acestui subiect.
De IPJ Iași v-am vorbit.
Audierea unor familii cu copii dispăruți. Și vreau să le spun numele părinților: Vlăsceanu Georgeta. Fata dânsei a dispărut la trei ani, într-o dimineață, din fața casei. Șeful de post de acolo, de la Balaciu, a declarat că nu au mașină, astfel că nu au unde umbla. După 36 de ani nu știm nimic despre fetița ei dispărută la trei ani.
Cati Cosma, un alt nume. De abia în a noua zi mama a fost primită în audiență la Poliția Arad și astfel copilul a fost declarat oficial dispărut și a putut fi dat în urmărire internațională la cinci luni după aceea.
Nelu Geneș. Este vorba de o fată, o tânără minoră. La două zile de la plângere, Poliția Caracal ar fi declarat că a plecat cu un făt-frumos.
Mama Adinei Motaș. Fata, Adina, nici măcar în momentul de față nu figurează pe site-ul Poliției Române ca persoană dispărută. Aici sunt tot felul de supoziții. Replica, iarăși, nu pot să v-o dau, a poliției din Vaslui, căci e jenant.
Și am încheiat audierile cu Ministerul Public, DIICOT, Ministerul Justiției, care, din fericire, ne-au creionat, dacă vreți, un soi de strategie pe care am putea să mergem, tocmai pentru a încerca să diminuăm acest fenomen. Este vorba de măsuri legislative care trebuie luate, în plan legislativ, și sunt convinsă că următorul Parlament o va face și va ține cont de recomandările pe care această comisie le-a strâns într-o hotărâre a Parlamentului, pe care urmează să o votați, dar, de asemenea, ne trebuie și politici. Și pe acestea le pot face doar cei care vor fi în Executiv, din legislatura viitoare încolo.
Eu vă mulțumesc. Am terminat.
O să vă rog să vă aruncați ochii peste acest raport. Merită! Poate așa reușim să creăm o emoție și să schimbăm ceva.
Înainte de a pleca definitiv de la această tribună aș vrea, de la stânga la dreapta, să le mulțumesc colegilor mei: Daniel Popescu, Cristina Iurișniți, Florin Manole, Ionela Dobrică, Adriana Săftoiu, Mara Calista, Vass Levente.
Vă mulțumesc încă o dată.
Vocevoce proprie
Marker
Cadru
Justificarea vizează binele comun și protecția minorilor, aliniindu-se la standarde internaționale.
„nu să eradicăm, așa cum își dorește Comisia Europeană, ci să diminuăm acest fenomen internațional.”