Marian Ghiveciu

„Buget pe anul 2010”

Bugetul pe 2010, în actuala sa construcție dată de Guvernul Boc, pare a fi un instrument sigur de sondare a gradului de suportabilitate al populației. Mizând pe adeziunea declarată la reformă, puterea pare a ignora faptul că, în conștiința publică, reforma nu are o definiție clară în condiții de criză acutizată, ba, chiar mai mult, că a început să fie asociată doar cu sărăcirea continuă a țării, cu corupția la nivel înalt – cum este denunțată aceasta cu marile privatizări –, cu disoluția autorității statului de drept, cu lipsa de competență și vagul responsabilității, completate adesea, fără luciditatea necesară, de unele ordonanțe de urgență și norme de aplicare ale acestora.

Bugetul nu poate fi apreciat fără a lua în calcul starea noastră economică. Sunt argumente care ar putea îndreptăți afirmația că el este de așa manieră conceput încât nu folosește nimănui. Este denumit „buget de austeritate”, ca și cel de anul trecut și – cum nu-i greu de anticipat – cum va fi denumit și cel de anul viitor. Bugetul a fost făcut mai degrabă la presiunea organismelor internaționale, după un program care este al acestor organisme, și nu al nevoilor reale ale țării, și nu are nimic de a face cu relansarea economică.

Până în prezent nu s-a reușit să fie gestionată criza, spre deosebire de „frații noștri” polonezi, cehi și unguri, care au reușit să o stopeze și să realizeze stabilizarea financiară. Noi nu avem, din păcate, un program substanțial de stabilizare financiară și de relansare economică. Analiștii străini, cunoscând bine acest lucru, nu ne dau șanse imediate în ce privește relansarea economică.

Se înțelege că un buget cum este cel pentru anul în curs nu permite redresările așteptate și el va determina cel mult o amețire a problemelor pe care le are țara, o dispersare a puținelor resurse de care dispunem, ceea ce nu va produce decât haos economic și social. În buget ar fi trebuit să fie alese câteva priorități pentru a realiza ceva durabil în acele domenii nominalizate.

Aș putea spune că bugetul seamănă cu gropile domnului Berceanu din asfalt, gropi care trebuie cârpite de câteva ori pe an. La fel, și bugetul va trebui cârpit, peticit, pentru că avem o boală de a arunca vorbe fără acoperire în fapte.

Din păcate, și bugetele anilor 2008 și 2009 au fost bugete ale sărăciei, ale mizeriei, care au continuat să acopere „găuri negre” și pagube create de economia subterană.

Și bugetul pe acest an este un buget al sărăciei, votat de o coaliție extrem de contradictorie, unită doar prin interese materiale, și nicidecum naționale. El reflectă disoluția statală, autoritatea puterii fiind înlocuită, oricât s-ar încerca să se escamoteze acest adevăr, cu cea a unor organisme internaționale.