Raluca Surdu

„Bugetul 2013 – spre un buget al dezvoltării sustenabile, construite cu pași mărunți, dar siguri”

Oamenii, înainte de orice planuri mărețe; asumarea responsabilității onorării unor promisiuni punctuale din campania electorală; asumarea responsabilității de către fiecare dintre noi pentru aducerea contribuției la îmbunătățirea situației în care ne aflăm cu toții; crearea bazelor pentru o dezvoltare ulterioară sănătoasă economic și administrativ – acestea sunt elementele-cheie pe care le vedem trasate în bugetul de stat 2013, propus de Guvernul USL și aprobat de Parlament, în ciuda împotrivirii PDL. Critici pot exista, evident, ca față de orice lucru perfectibil. Acesta este un buget ce derivă din realitățile nu foarte plăcute în care ne aflăm în această perioadă grea din punct de vedere financiar și economic, nu doar pentru România ca țară sau ca stat membru al Uniunii Europene, ci pentru întreaga comunitate economico-politică mondială la care, vrând-nevrând, suntem conectați și noi.

Dacă este să privim în trecut, avem de efectuat câteva reparații materiale și morale față de categorii socioprofesionale afectate de politicile guvernării PDL.

Dacă este să privim spre viitor, avem de perfecționat, în ceea ce privește absorbția fondurilor europene, colectarea taxelor și impozitelor, folosirea diverselor instrumente de generare a veniturilor la bugetele locale și la cel național, echilibrarea cheltuielilor și veniturilor bugetare, fie la nivel central, fie la nivelul administrațiilor locale. Se impune o mai bună utilizare a resurselor de care România generos dispune.

În prezent, este de evitat să cădem în patima celor care caută vina și se eschivează astfel de la asumarea responsabilității luării unor decizii care sunt sortite a nu-i mulțumi pe toți. Miniștrii responsabili din Cabinetul Ponta au reușit să facă. Este ceea ce își asumă adevărații oameni de stat.

Înainte de toate, trebuie să fim conștienți că nu putem merge la război cu o armată flămândă, iar războiul nostru, al tuturor, cu criza continuă, indiferent în ce poziție ne aflăm: privilegiați ai sorții, nevoiași, antreprenori, liber-profesioniști sau asistați de diferite categorii (copii, vârstnici, suferinzi sau persoane ieșite din câmpul muncii), angajați la privat sau bugetari.

Ne aflăm în fața unei provocări ce necesită inițiativă din partea noastră, a celor care ne-am asumat guvernarea, dar și a unui efort de a depăși metehnele care s-au împământenit în mentalul colectiv și care ne sufocă rațiunea și capacitatea de a ne proiecta realist în viitor.

Avem de depășit blocajele generate de un aparat administrativ obez și anchilozat, prin reevaluarea acestuia conform cu specificul fiecărei instituții, dar și în vederea corelării la exigențele noul exercițiu bugetar 2014–2020 al Uniunii Europene.

Avem de depășit limitările impuse de o slabă industrializare – putem chiar reclama un fenomen îngrijorător de dezindustrializare – și de o încremenire a unor companii cu potențial deosebit de creștere sub o administrație de stat neperformantă. Avem a înceta așadar a ne mai fura singuri căciula prin perpetuarea unui management defectuos la companiile de stat.