Oliviu Gherman

Bun. Acceptãm, dacã vreþi... Bun. Dacã se doreºte, nu va trebui ca dupã cuvântul ”inputÒ sã trec explicaþia corespunzãtoare. Existã asemenea necesitãþi în cadrul dezvoltãrii civilizaþiei ºi acest lucru este normal. Dar ce se întâmplã cu aceste firme, aceastã nãvalã de prostituþie a unei limbi engleze care nu este recunoscutã nici de englezi, aceasta este dramatic.

ªi acum existã un argument în hotãrârea comisiei, care spune cã aceastã problemã este rezolvatã în Legea pentru protecþia consumatorului. Vreau sã vã spun urmãtorul lucru. Splendid! Dar dacã ar fi fost rezolvatã, înseamnã cã se ºi evitau aceste lucruri care nu mai sunt în zona penibilului, ci sunt în zona tragicului. Dacã aceste lucruri persistã Ñ nu numai persistã, ci se ºi prolifereazã! Ñ, în acest caz înseamnã cã aceastã lege trebuie completatã ºi ceea ce se propune aici este o completare a unui lucru care nu a condus la rezolvarea unei situaþii de fapt.

Vreau sã-i rãspund colegului Tocaci. Da. În esenþã, în Franþa existã o asemenea lege ºi aceastã lege are în vedere tocmai evitarea prostituãrii în cadrul filmelor, în cadrul modului de exprimare, dacã vreþi, bulevardierã în diferite situaþii.

Ei bine, eu nu spun cã proiectul de lege în forma actualã este acceptabil cu virgule ºi cu toate detaliile sale, dar, de aici ºi pânã a spune cã proiectul trebuie eliminat, drumul este cam lung. De aceea, credeþi-mã, dacã aº fi participat la acea ºedinþã la care s-a supus la vot Ñ ºi îmi cer scuze, dar eram singur într-o altã activitate de comisii, aceasta fiind a doua opþiune a mea Ñ aº fi spus clar cã un verdict atât de ferm Ñ RESPINGERE! Ñ mi se pare un verdict cel puþin hazardat din punctul de vedere al unei comisii care, în esenþã, îºi are ca obiect al muncii tocmai... nu protejarea. Termenul mi se pare nepotrivit. Aici nu facem protejarea unei limbi, ci, dacã vreþi, aducerea la normalitate a modului de exprimare în relaþiile cu publicul. ªi dacã s-ar gãsi ca în acea Lege de protecþie a consumatorului sã se introducã aceste puncte, cred cã domnul senator Pruteanu nu ar avea nimic împotrivã, pentru cã nu-l intereseazã, dacã vreþi, originalitatea poziþiei sale, ci o necesitate obiectivã.

Acum, ca sã fiu maliþios, dacã ar fi sã vorbesc Ñ nu visceral, cã nu am niciodatã atitudine visceralã Ñ probabil eu aº fi cel mai îndreptãþit din Senat sã îi dau replicã colegului Pruteanu care, în 3 emisiuni la televizor, a dat ca exemplu al folosirii nepotrivite a limbii române pe Oliviu Gherman. Am devenit chiar celebru în aceste 3 emisiuni pe baza unei stenograme care era Ñ aºa cum sunt toate stenogramele Ñ fãcutã în pripã. Dar de aici, pânã la rezolva o problemã pe care, eventual, o putem rezolva la o halbã cu bere, este un drum îndelungat.

Eu cred cã avem obligaþia ca aceastã problemã sã o discutãm, sã îmbunãtãþim proiectul ºi, într-adevãr, sã avem o modalitate de a þine piept acestui vandalism, care nici mãcar nu e filologic, este, dacã vreþi, vandalism de semidoct. Regret enorm cã la aceastã ºedinþã nu participã I.L. Caragiale, deoarece, dacã ar fi participat, probabil ar fi scris o întreagã carte de schiþe pe marginea superbei invazii de prostituþie lingvisticã în limba românã. Deci propunerea mea este o propunere de moderaþie. Adicã, hai sã încercãm sã gãsim forma cea mai potrivitã a unui asemenea proiect, deoarece, ca sã vã liniºtesc, nu ar face de râs aceastã instituþie dacã s-ar ocupa ºi