ªtefan Baban

Bunã dimineaþa! Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Intervenþia mea de astãzi poartã titlul sugestiv: ”Blocajul financiar Ñ cancerul economiei româneºtiÒ.

Blocajul financiar a ajuns la un nivel care împiedicã funcþionarea normalã a sistemului economic al þãrii. Prin mãsurile aplicate pânã acum, prin compensãri, reeºalonãri ºi anularea unor penalitãþi sunt soluþionate probleme punctuale, acute, ale unor întreprinderi, dar nu se eliminã criza. Fãrã mãsuri cuprinzãtoare, dar, mai ales, fãrã mãsuri de însoþire care sã împiedice formarea de noi arierate, mediul economic va continua sã fie ostil, iar întreprinderile, mari sau mici, de stat sau private, vor rãmâne în continuare incapabile sã-ºi reia ciclurile normale de producþie ºi vor îngroºa rândul celor neviabile.

În starea în care s-a ajuns, reducerea semnificativã sau eliminarea blocajului generalizat pot fi obþinute numai prin mãsuri de excepþie la scara întregii economii. Este vorba, în primul rând, de asanarea unor datorii ºi penalitãþi istorice, acumulate timp îndelungat, a unor influenþe care nu provin din propria activitate a întreprinderilor ºi nici nu au stat sub controlul lor.

Cauzele fundamentale care au determinat apariþia ºi adâncirea acestui fenomen sunt: 1. rambursarea nejustificatã în 1990 a pãrþilor sociale deþinute de salariaþi, care reprezentau 40% din capitalul social deþinut ºi care au provocat decapitalizarea masivã a întreprinderilor; 2. practicarea unor dobânzi excesive la credite acordate în aceastã perioadã, care au ajuns sã depãºeascã cu mult nivelul inflaþiei ºi uzanþele bancare internaþionale; ele au adâncit decapitalizarea ºi au subminat capacitatea operaþionalã ºi de platã a întreprinderilor; 3. practicarea pe o perioadã îndelungatã a unor preþuri administrative impuse prin reglementãri guvernamentale, care nu au þinut seamã nici de realitãþile din economie ºi nici de regulile economiei de piaþã; 4. adoptarea cu mari întârzieri, ani la rând, a bugetului de stat, precum ºi insuficienþa fondurilor prevãzute, fapte ce au fãcut ca decontãrile dintre bugetul statului ºi întreprinderile prestatoare sã se facã cu o întârziere de 6-12 luni; 5. procedurile judiciare în vigoare, taxele mari percepute pentru acþiunile de recuperare a datoriilor ºi duratele lungi pânã la pronunþarea soluþiilor definitive îi descurajeazã pe creditori ºi îi încurajeazã pe debitori, datornicii apelând la tot felul de subterfugii procesuale pentru a se sustrage de la plata datoriilor ºi pentru a întârzia pronunþarea sentinþei; 6. practicarea unor politici excesiv monetariste, a unor politici financiare, monetare, valutare, fiscale fãrã legãturã cu situaþia realã din economie ºi cu nevoile ei, în loc sã fie stimulate activitãþile din economia realã: producþia, investiþiile, exportul; masa monetarã pusã la dispoziþia economiei în anul 2000 a fost cu 19% mai micã decât cea din 1996; 7. degradarea activitãþii economiei în general s-a produs pe fondul unor manifestãri perverse ale procesului de privatizare; conceput ca un proces care sã contribuie la recapitalizarea, modernizarea ºi eficientizarea economiei, privatizarea nu a dus la rezultatele aºteptate, contractele de privatizare nu au fost acoperite de garanþii suficiente de realizare, procesul de privatizare nu a fost însoþit de injecþia de capital, nici de modernizarea, nici de creºterea de piaþã, ceea ce a alimentat blocajul financiar. Reducerea blocajului financiar existent ºi readucerea economiei într-un regim sistemic de funcþionare pot fi înfãptuite numai cu mãsuri de excepþie ºi cu intervenþii de acompaniament ferm pe toatã durata de aplicare: 1. identificarea ºi cuantificarea pe baza unor analize reale ºi responsabile a datoriilor provenite din cauze independente de activitatea ºi controlul întreprinderii; în urma acestor analize sã fie anulate toate datoriile care provin din cauze independente de activitatea proprie a întreprinderilor; 2. întreprinderea sau pãrþi ale acesteia care nu sunt sau nu pot deveni viabile nici dupã aceste anulãri sã fie supuse, prin proceduri simplificate, privatizãrii, lichidãrii sau falimentãrii; 3. aplicarea în continuare ca mãsuri de susþinere tranzitorie a procedurilor existente pentru recuperarea creanþelor; 4. revizuirea ºi îmbunãtãþirea sistemului de politici ºi de reglementãri financiare, monetare, fiscale, valutare ºi de credit; parametrii acestora trebuie sã fie stabiliþi pe baza cerinþelor ºi realitãþilor din economie, stimularea producþiei, a investiþiilor ºi a exporturilor, nivelul rezonabil al dobânzilor, înlãturarea caracterului opresiv al fiscalitãþii, asigurarea coerenþei ºi stabilitãþii reglementãrilor legislative; 5. elaborarea ºi aprobarea bugetului de stat trebuie sã aibã loc cel mai târziu pânã în luna noiembrie a anului anterior; 6. îmbunãtãþirea procedurilor judiciare ºi reglementarea taxelor percepute pentru acþiuni de recuperare a datoriilor din justiþie, determinând astfel încurajarea creditorului ºi descurajarea debitorului rãu-platnic; 7. îmbunãtãþirea reglementãrilor în domeniul privatizãrii, astfel încât sã se acopere cu garanþii ferme obligaþiile de realizare a investiþiilor ºi modernizãrilor, angajamentele privind extinderea pieþei, atingerea performanþelor stipulate în planul de afaceri.