Eugenia Moldoveanu

Bunã dimineaþa, stimaþi colegi!

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Teatrul liric are în România o frumoasã, veche ºi bogatã tradiþie. În ciuda tuturor dificultãþilor, anii de dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial au însemnat o perioadã de glorie pentru artiºtii lirici români: montãrile noastre au primit aplauze pe toate continentele, iar interpreþii români au cântat pe toate marile scene ale lumii. Au fost succese obþinute cu sacrificii imense ºi cu foarte, foarte multã muncã ºi dãruire.

Ultimii 12 ani au însemnat, pe de o parte, câºtigarea unei libertãþi Ð atât în ceea ce priveºte posibilitãþile artiºtilor de a-ºi clãdi o carierã internaþionalã, cât ºi refe-

ritor la posibilitãþile de exprimare artisticã Ð, dar ºi ivirea unor dificultãþi de neimaginat pânã acum, pe toate palierele pregãtirii de specialitate ºi ale exercitãrii profesiei.

Acum, învãþãmântul muzical românesc duce lipsã de profesori suficient de experimentaþi, iar salariile Ð cu toate creºterile din ultima vreme Ð nu sunt încã suficient de atractive, pentru a menþine interesul acestor profesori. Din pãcate, studiourile muzicale experimentale studenþeºti ºi cele care existau pe lângã teatrele lirice, care asigurau tinerilor, altãdatã, posibilitatea de a-ºi exersa calitãþile artistice încã de pe bãncile facultãþii, au fost desfiinþate. Studenþii primesc acum o pregãtire mai mult teoreticã, astfel cã la absolvire nu posedã experienþa necesarã pentru a se integra uºor într-un colectiv artistic, într-un teatru liric de prestigiu. Probabil cã stabilirea unor relaþii de colaborare directã între universitãþile de muzicã ºi teatrele de operã, ca ºi ceva mai multã iniþiativã din partea decanatelor facultãþilor ar putea duce la îmbunãtãþirea substanþialã a situaþiei.

Fãrã îndoialã, problema teatrelor de operã este ºi cea mai dificilã. Acestea sunt cele mai complexe instituþii de spectacole; ele necesitã un personal numeros ºi extrem de variat, investiþii în clãdiri, decoruri ºi instrumente muzicale, participãri la mari festivaluri internaþionale ºi invitaþii adresate muzicienilor strãini sã vinã în România etc. Pentru coordonarea unui asemenea mecanism, deosebit de complicat, este nevoie de o echipã de conducere, în care directorii artistici sã fie dublaþi în munca lor de niºte manageri experimentaþi. În al doilea rând, este nevoie de o bugetare adecvatã atât din partea autoritãþii administraþiei tutelare, cât ºi, dupã caz, a Ministerului Culturii ºi Cultelor.

Am vãzut, recent, clãdirea Operei Române, întineritã prin lucrãri ample, care au redat strãlucirea specificã unui asemenea lãcaº de culturã. Putem spune, aºadar, cã Ministerul Culturii ºi Cultelor ºi-a fãcut din acest punct de vedere datoria de a subvenþiona lucrãrile de minuþioasã renovare a acestei clãdiri specializate. Din pãcate, nici pereþii proaspãt zugrãviþi, nici luminoasele candelabre nu sunt suficiente întotdeauna pentru a vedea pe scena Operei spectacole de mare valoare. Pentru aceasta este nevoie de un colectiv valoros ºi de un management pe mãsurã.