Tit Liviu Brăiloiu

Bună dimineața, doamnelor și domnilor senatori!

În declarația politică de astăzi, în calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, așa cum mi-am propus pentru această legislatură, doresc să aduc în atenția dumneavoastră câteva repere istorice de prestigiu care marchează existența și acțiunile unei structuri specifice Armatei României, respectiv arma geniului.

În fiecare an, la 31 mai se sărbătorește Ziua geniștilor militari, dată la care în Moldova, în anul 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, și el militar, a aprobat raportul Consiliului de Miniștri care argumenta necesitatea înființării acestei arme, respectiv un batalion de neînlocuit în structura unei armate moderne. Un an mai târziu, corpul de geniu

va spori prin înființarea unui al doilea batalion, în Țara Românească, care împreună cu cel din Moldova vor constitui întâiul regiment de geniu.

Deși nu i se atribuie anvergura infanteriei, aviației, marinei sau artileriei, trupele de geniu asigură misiuni specifice, deosebit de dificile, pe timp de pace, în perioadele de criză, în campanie și după încheierea ostilităților.

Astfel, în timpul pregătirii și desfășurării Războiului de independență din 1877–1878, trupele de geniu au îndeplinit misiuni puțin cunoscute astăzi, vizând lucrări și activități pe malul Dunării, în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Bechet, Corabia, întinderea podului de vase peste Dunăre, la Siliștioara–Măgura, între 14 și 31 august 1877, lucrări de fortificație în zona Plevnei și asigurarea comunicațiilor pentru nevoile trupelor române și ruse.

Lucrările de fortificație executate de trupele române i-au impresionat, prin măiestrie și soluțiile tehnice aplicate, atât pe comandanții ruși, cât și pe atașații militari și corespondenții de presă străini din acea vreme.

În primii ani ai secolului XX au fost luate măsuri pentru perfecționarea organizatorică a armei geniului, care cuprindea o mare varietate de subunități de specialitate, astfel încât posibilitățile și misiunile geniștilor s-au diversificat foarte mult.

Trupele de geniu au contribuit, alături de ceilalți ostași ai Armatei Române, la împlinirea dezideratului unității naționale: lucrări de fortificare a granițelor țării, asigurarea comunicațiilor în zonele de munte, care au ușurat deplasările de trupe și transportul de materiale, construirea podului de pontoane în cadrul manevrei de la Flămânda, din 18–22 septembrie 1916, minarea regiunii fortificate Focșani–Nămoloasa–Galați și a podului de la Cernavodă, lucrări genistice de bază în zonele bătăliilor de la Mărăști și Oituz din vara anului 1917.

În memoria celor aproape 1.000 de morți din Primul Război Mondial, jertfiți în războiul de întregire a neamului, în București a fost ridicat un impresionant monument, „Leul”, stând biruitor pe trofeele cucerite de la inamic.