Stenogramă plen

monitorul.ai

Intră

Stenogramă plen · Senatul · 30 mai 2017 · monitorul.ai

Ovidiu Cristian Dan Marciu

#5970

## Domnule președinte,

Onorat prezidiu,

Doamnelor și domnilor senatori,

Titlul declarației politice: „Județul Giurgiu – ferit de tragedii în ipoteza unui cutremur major!”.

Comisia Europeană a realizat un amplu studiu privind expunerea populației din întreaga lume la dezastre naturale, a cărui concluzie publicată în 2017, alarmantă, este că în ultimii 40 de ani, la nivel mondial, riscul ca oamenii să fie grav afectați de dezastre naturale s-a dublat. Și cel mai mare este riscul de cutremure.

Dincolo de riscul dat de activitatea seismică, mai există și problema calității construcțiilor. Calitatea construcțiilor este o componentă importantă a riscului seismic.

În România nu au existat coduri solide de proiectare antiseismică mai devreme de anul 1963. Acestea s-au înăsprit, prima oară, după cutremurul din 1977 și, a doua oară, după cele trei cutremure mari din vara anului 1990. O construcție este încadrată într-o clasă de risc seismic printr-un raport de expertiză tehnică întocmit de un expert tehnic atestat MLPAT, în condițiile Regulamentului de verificare și expertizare de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 925/1995.

Deși prezicerile că România va fi lovită de un mare cutremur, din fericire, nu s-au împlinit, au fost însă nenumărate seisme mici care au speriat populația.

Potrivit măsurătorilor Institutului Național de Fizică a Pământului, Giurgiu este încadrat într-o zonă de risc crescut. În județul Giurgiu nu există un expert tehnic atestat MLPAT în construcții. Cei care doresc să facă acest lucru trebuie să apeleze, în majoritatea cazurilor, la o firmă din București, o procedură anevoioasă și scumpă.

În municipiul Giurgiu, în acest moment, numărul total al blocurilor se apropie de 400. Până în 1977, la Giurgiu au fost construite 116 blocuri: 9 dintre acestea în perioada 1948–1966, 107 în perioada 1967–1977. În municipiul Giurgiu nu avem clădiri de locuințe multietajate expertizate și încadrate în clasa I de risc seismic, cu risc ridicat de prăbușire.

Conform studiilor și analizelor asupra datelor acumulate după producerea cutremurului major din 1977, imobilele cu risc de prăbușire major sunt cele construite în perioada interbelică, însă nu există o situație cu privire la expertizarea tehnică a acestora și încadrarea lor la un anume grad seismic.

În ultimii ani, executarea lucrărilor de investiție privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe a impus expertizarea mai multor blocuri din Giurgiu:

– în 2014 au fost expertizate 9 blocuri executate în perioada 1967–1977;

– în anul 2016 au fost expertizate 31 de blocuri executate în perioada 1967–1977.

Concluzia tuturor rapoartelor de expertiză tehnică a fost că acestea sunt încadrate în clasa de risc seismic III, care cuprinde construcțiile care sub efectul cutremurului pot prezenta degradări structurale care nu afectează semnificativ siguranța structurală, dar la care degradările nestructurale pot fi importante. Specialiștii în construcții afirmă că blocurile giurgiuvene sunt bine proiectate și construite și vor face față unui seism de 7,5 grade pe scara Richter. Dovadă că la cutremurul din 1977, spre exemplu, niciun bloc din Giurgiu nu s-a prăbușit.

În ceea ce privește programul de consolidare a clădirilor de locuit multietajate, în România statul se implică în punerea în siguranță a fondului vechi construit, proprietate privată, prin alocarea de sume de la bugetul de stat pentru proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare a clădirilor de locuit multietajate încadrate în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol public, conform prevederilor Ordonanței nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente.

Deși municipiul Giurgiu nu a primit bani pentru expertizarea clădirilor cu risc seismic ridicat, Primăria Municipiului Giurgiu are în lucru și a demarat o acțiune de inventariere a tuturor clădirilor cu risc seismic din municipiu, urmând să aloce fonduri din surse proprii pentru efectuarea de expertize la astfel de clădiri, după care, în funcție de rezultat, să fie alocați și bani pentru reabilitare.

Mulțumesc.

Senator de Giurgiu, Cristian Marciu.

Ștefan Radu Oprea

#10426

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Onorat prezidiu,

Doamnelor și domnilor,

Declarația politică de astăzi se numește „Nu transformați România într-o țară de eurosceptici!”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Publicarea recomandărilor specifice de țară pentru România, în contextul efortului Comisiei Juncker de consolidare a semestrului european, aduce un element de noutate, și anume avizul Consiliului privind Programul de convergență pentru 2017.

Ce recomandă acesta? Avizul Consiliului privind Programul de convergență pentru... citez: „În 2017, să asigure conformitatea cu recomandarea Consiliului de a corecta abaterea semnificativă de la traiectoria de ajustare, astfel încât să se poată atinge obiectivul bugetar pe termen mediu.”

Dacă nu ați înțeles, să încercăm o traducere din „bruxeleză”. România, pentru al doilea an consecutiv, este declarată o țară stabilă macroeconomic, cu creștere economică susținută, care face eforturi considerabile pentru a îndeplini condițiile de prudențialitate negociate prin Pactul de stabilitate și creștere. Și aici mă refer la deficit bugetar sub 3%, ponderea datoriei publice în PIB sub 60%, deficit structural 1%.

Singura condiție neîndeplinită este deficitul structural sub 1%. Ce este acesta? Experții în economie recunosc la unison că este greu de definit și înțeles chiar și de către cei care sunt de specialitate. Vă aduc aminte că așa s-a declanșat și criza financiară din 2009, prin acceptarea pe piața de capital a unor instrumente derivate greu de explicat și de înțeles.

Ce înseamnă pentru românul mediu? Un instrument care poate afecta, prin constrângerile impuse, adică limitarea banilor pentru investiții, succesul programului de guvernare PSD, dorit și votat de peste 51% din populație, program care generează speranța în mai bine a milioane de români prin creșterea veniturilor datorită majorării salariului minim pe economie, speranța în echitate și justiție socială prin Legea salarizării unice, adoptată de curând de Senat, speranța unei afaceri prospere prin programul Start-up Nation.

Acest program de guvernare a generat pe primul trimestru o creștere efectivă de 5,7%, față de estimatul Comisiei Europene de 4,4%, ceea ce arată, pe de o parte, corectitudinea modelului economic propus de PSD și, în același timp, incapacitatea înțelegerii în deplinătate a acestuia de către economiștii neoliberali, cei care cred că doar austeritatea poate fi răspunsul în evitarea adâncirii efectelor unei crize financiare.

Șansa dezvoltării corecte a României, cu micșorarea inegalităților sociale, presupune, pe termen scurt, până în 2020, depășirea deficitului structural, în jurul valorii de 3% în 2018, cu revenire la 2% în 2020, dar încadrarea sub pragul de 3% a deficitului bugetar – cheltuieli mai mari decât veniturile.

Orice măsură impusă de către Comisia Europeană – precum avizul mai sus menționat, chiar dacă este conform tratatelor – care nu va fi explicată pe înțelesul tuturor, astfel încât să poată fi acceptată de către populația României, va mări riscul ca și în această țară să crească numărul euroscepticilor, într-o perioadă încercată a Europei de către Brexit sau criza migranților. Viitorul României în Europa trebuie să se înscrie în principiile care au stat la baza creării Uniunii: pacea și prosperitatea. Șansa acestei prosperități pentru marea majoritate a românilor, exprimată prin vot, este dată de programul de guvernare al PSD.

Lăsați România să-și urmeze cursul început, acela al creșterii economice stabile și durabile, cu o clasă de mijloc puternică, pentru a-și ocupa locul meritat în cadrul statelor membre ale Uniunii sociale, ale unei Europe sociale, tolerantă, multiculturală și unită.

Vă mulțumesc.

Senator Ștefan Radu Oprea, Prahova.

Victorel Lupu

#14430

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația politică pe care doresc s-o rostesc astăzi are ca subiect „Importanța Proiectului Legii vaccinării”.

Se discută foarte intens zilele acestea despre Proiectul Legii vaccinării, aflat în procedura legală a consultării și dezbaterii publice. Obiectul acestui proiect de lege îl constituie reglementarea activității de vaccinare în vederea

prevenirii și limitării răspândirii bolilor transmisibile care pot și trebuie să fie prevenite prin vaccinare.

Din datele statistice reiese faptul că în România se vaccinează anual aproximativ 200.000 de copii. Ne-am confruntat recent cu o epidemie de rujeolă în peste 30 de județe, ceea ce reprezintă 71% din județele țării noastre, sute de cazuri de copii care s-au îmbolnăvit, în principal, de la alți copii nevaccinați. Transmiterea rujeolei la populația nevaccinată este de peste 90%, în timp ce în rândul populației vaccinate este de aproximativ 0,6%. Este doar unul dintre motivele punctuale pentru care vaccinarea trebuie să fie clar reglementată de lege, în armonie deplină cu reglementările europene și internaționale în acest domeniu.

Proiectul de lege are în vedere „creșterea acoperirii vaccinale pentru toate tipurile de vaccinuri incluse în Programul național de vaccinare, astfel încât să se asigure un status imun corespunzător al copiilor împotriva principalelor boli prevenibile prin vaccinare, precum și conștientizarea părinților sau a reprezentanților legali ai acestora privind beneficiile vaccinării, siguranța, calitatea și reacțiile adverse posibile în caz de vaccinare”. Am citit din proiectul de lege.

Mai mult, în proiect se subliniază faptul că „scopul principal al acestei legi nu este acela de a sancționa părinții sau reprezentanții legali ai copiilor, ci acela de a asigura o informare mai bună a acestora asupra tipurilor de vaccinuri administrate, asupra beneficiilor acestora, asupra stării de sănătate a copiilor, asupra riscurilor la care se expun prin nevaccinare”. De asemenea, am citat din proiectul de lege.

Consider că este absolut necesară o campanie intensă de informare și educare a populației asupra oportunității acestei legi, care reglementează o materie de importanță deosebită. Părinții trebuie să știe riscurile la care își expun copiii atunci când hotărăsc să nu-i vaccineze.

Este la fel de adevărat însă că fiecare dintre noi are dreptul de a avea o opțiune, în contextul în care vorbim în România despre democrație și liberă alegere. Totuși, atunci când acest lucru devine un subiect de siguranță națională, trebuie să dăm dovadă de foarte multă responsabilitate și simț civic cu privire la sănătatea noastră, dar și a semenilor noștri. Acest raționament cred că a stat la baza prevederii că înscrierea elevilor la școală se va face „numai după prezentarea documentelor care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii sau a unei scheme de recuperare”.

„În vederea asigurării dreptului la sănătate și la educație al tuturor copiilor și tinerilor, garantat de stat, înscrierea acestora într-o colectivitate de învățământ se va face numai după prezentarea documentelor care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii sau a unei scheme de recuperare pe care să o realizeze în termen de un an”, este menționat în proiectul de lege. De asemenea, pentru prevenirea situației în care să nu existe vaccinuri disponibile pe piață, legea trebuie să prevadă în mod clar realizarea unor stocuri multianuale de către Ministerul Sănătății. Proiectul de lege reglementează acest fapt prin asigurarea unui stoc de rezervă cel puțin egal cu necesarul anual, cu termen de valabilitate de minimum 18 luni.

Un alt punct forte al proiectului de lege consider că-l reprezintă stabilirea atribuțiilor și responsabilităților tuturor factorilor implicați în procesul de realizare a activităților de vaccinare, autorități și instituții publice, familii și reprezentanții societății civile, legal constituită.

Cred că acest proiect de lege poate fi unul de succes. Ministerul Sănătății trebuie să aibă în vedere toate amendamentele propuse de specialiștii sectorului medical și sanitar și reprezentanții societății civile. Cel mai important este însă faptul că acest demers urmează să se concretizeze printr-o reglementare ancorată în realitățile zilelor noastre. Siguranța și sănătatea copiilor noștri sunt primordiale, iar pentru țară sunt de natură crucială, fiind vorba de viitorul pe care-l pregătim din această perioadă, adică din prezent.

Consider că trebuie să existe o lege a vaccinării care să garanteze dreptul celor care vor să-și vaccineze copiii, dar și instrumentele juridice care să garanteze că actul de vaccinare este supus în mod prealabil unor proceduri medicale de natură să diminueze la maximum riscul unor reacții adverse.

Cu deosebit respect, Victorel Lupu, senator, Circumscripția electorală nr. 24 – Iași.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Tit Liviu Brăiloiu

#19584

Bună dimineața, doamnelor și domnilor senatori!

În declarația politică de astăzi, în calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, așa cum mi-am propus pentru această legislatură, doresc să aduc în atenția dumneavoastră câteva repere istorice de prestigiu care marchează existența și acțiunile unei structuri specifice Armatei României, respectiv arma geniului.

În fiecare an, la 31 mai se sărbătorește Ziua geniștilor militari, dată la care în Moldova, în anul 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, și el militar, a aprobat raportul Consiliului de Miniștri care argumenta necesitatea înființării acestei arme, respectiv un batalion de neînlocuit în structura unei armate moderne. Un an mai târziu, corpul de geniu

va spori prin înființarea unui al doilea batalion, în Țara Românească, care împreună cu cel din Moldova vor constitui întâiul regiment de geniu.

Deși nu i se atribuie anvergura infanteriei, aviației, marinei sau artileriei, trupele de geniu asigură misiuni specifice, deosebit de dificile, pe timp de pace, în perioadele de criză, în campanie și după încheierea ostilităților.

Astfel, în timpul pregătirii și desfășurării Războiului de independență din 1877–1878, trupele de geniu au îndeplinit misiuni puțin cunoscute astăzi, vizând lucrări și activități pe malul Dunării, în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Bechet, Corabia, întinderea podului de vase peste Dunăre, la Siliștioara–Măgura, între 14 și 31 august 1877, lucrări de fortificație în zona Plevnei și asigurarea comunicațiilor pentru nevoile trupelor române și ruse.

Lucrările de fortificație executate de trupele române i-au impresionat, prin măiestrie și soluțiile tehnice aplicate, atât pe comandanții ruși, cât și pe atașații militari și corespondenții de presă străini din acea vreme.

În primii ani ai secolului XX au fost luate măsuri pentru perfecționarea organizatorică a armei geniului, care cuprindea o mare varietate de subunități de specialitate, astfel încât posibilitățile și misiunile geniștilor s-au diversificat foarte mult.

Trupele de geniu au contribuit, alături de ceilalți ostași ai Armatei Române, la împlinirea dezideratului unității naționale: lucrări de fortificare a granițelor țării, asigurarea comunicațiilor în zonele de munte, care au ușurat deplasările de trupe și transportul de materiale, construirea podului de pontoane în cadrul manevrei de la Flămânda, din 18–22 septembrie 1916, minarea regiunii fortificate Focșani–Nămoloasa–Galați și a podului de la Cernavodă, lucrări genistice de bază în zonele bătăliilor de la Mărăști și Oituz din vara anului 1917.

În memoria celor aproape 1.000 de morți din Primul Război Mondial, jertfiți în războiul de întregire a neamului, în București a fost ridicat un impresionant monument, „Leul”, stând biruitor pe trofeele cucerite de la inamic.

Specificul armei este redat prin statuile a patru ostași geniști, reprezentând specialitățile: pionieri, căi ferate, pontonieri și telefoniști-telegrafiști. Pe soclu a fost dăltuită inscripția: „Spuneți generațiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului”, iar într-un medalion montat pe trepte stă scris: „Eroilor din arma geniului 1916–1919”.

Monumentul Geniului sau „Leul”, cum este cunoscut, a fost ridicat cu fonduri rezultate din contribuția voluntară a tuturor ofițerilor de geniu, fără nicio subvenție din partea Ministerului de Război sau a statului român.

Demn de remarcat este faptul că trupele de geniu au dat armatei, culturii, științei și administrației de stat personalități marcante, cum ar fi: mareșalul Constantin Prezan, prim-ministrul Artur Văitoianu, opt miniștri de război, 10 șefi ai Marelui Stat Major, treizeci de atașați militari, șapte membri ai Academiei Române, un membru al Societății Regale de Științe din Londra – Constantin Avram și mai mulți membri ai academiilor de artă sau științe din Statele Unite ale Americii, Italia, Franța și Germania.

După Al Doilea Război Mondial, trupele de geniu și-au perfecționat necontenit pregătirea, concomitent cu participarea la realizarea unor mari construcții, cum sunt platformele industriale, modernizări portuare, irigații, Transfăgărășanul sau canalul Dunăre–Marea Neagră, rețele de drumuri și căi ferate.

Din necesitatea de a răspunde implicării în structurile europene și euroatlantice, a fost înființat Batalionul 96 Geniu, care a participat la misiunea IFOR din Bosnia–Herțegovina cu 200 de militari, executând peste 120 de misiuni într-un perimetru de 60.000 de kilometri pătrați, asigurând sprijinul genistic comandamentelor și contingentelor multinaționale, precum și lucrări în sprijinul comunităților locale.

În conformitate cu prevederile Programului de guvernare al Partidului Social Democrat pentru perioada 2017–2020, capitolul „Politica de apărare și securitate națională”, prin care se asigură pentru prima oară 2% din PIB pentru apărare, și structurile de geniu vor fi în continuare modernizate, înzestrate cu tehnică specifică și materiale, astfel încât să fie permanent în măsură să asigure interoperabilitatea cu forțele din structurile NATO și sprijinul genistic pentru acțiunile desfășurate.

Vă mulțumesc.

Senator Tit Liviu Brăiloiu, Circumscripția nr. 14 – Constanța.

Ion Marcel Vela

#25310

## **Domnul Ion Marcel Vela:**

„Copiii uitați ai României” – declarație politică.

Declarația politică pe care o susțin astăzi a plecat de la faptul că în această săptămână este Ziua copilului, o zi specială, o sărbătoare dedicată celor mici, așa cum merită.

Dragi colegi,

Dar nu despre copiii ai căror părinți le vor dedica timp, cadouri și toată atenția pe 1 iunie vreau să vă vorbesc astăzi, ci despre aceia care nu vor ști că este ziua lor, care nu știu nici măcar că există o sărbătoare a lor sau ai căror părinți sunt și ei copii, căci numărul mamelor minore din România crește de la un an la altul.

Statistic, stimați colegi, țara noastră alocă cei mai puțini bani din PIB pentru domeniile considerate esențiale în dezvoltarea celor mici – sănătate, educație și protecție socială –, potrivit unui raport dat publicității anul trecut de „Salvați Copiii”. Alocăm de aproape două ori mai puțin decât media europeană. Mai mult de jumătate dintre copii, 52,2%, trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar cei mai expuși sunt copiii din mediul rural.

Este un moment bun, nu-i așa?, ca de Ziua copilului să întreb „Guvernul promisiunilor absolute” care sunt, concret, măsurile pe care le-a luat pentru copiii din România de la preluarea mandatului.

Este ocazia ideală pentru a ne spune cum vede viitorul lor și al României în general prin prisma investiției în copii. Toate țările europene au înțeles paradigma câștigătoare: să acorde toată atenția astăzi acestui segment al societății, dacă vor să construiască state puternice mâine. În România lui 2017 cad acoperișuri de școli chiar în capitală, nu departe de Palatul Parlamentului, în care vorbim astăzi. Comparația este dureroasă.

Nu mai este de mult o problemă de atribuit vinovății și căutat explicații pentru neputința noastră ca țară. Nu ajută pe nimeni. Pe copii, cu atât mai puțin. Este momentul să ne depășim condiția, să ne sărim umbra, dragi colegi, și să putem să alocăm bani, timp, atenție, încredere și dragoste copiilor noștri. Alte țări, unele chiar și mai sărace decât România, au reușit și sunt acum modele de pedagogie, de strângere de fonduri și de adaptabilitate la noua generație de copii. Pentru ca minorii de astăzi să fie cineva mâine, suntem cu toții responsabili.

La mulți ani tuturor copiilor din România și din afara ei! Și, vă rog, faceți în așa fel încât să simtă cât mai mulți, pe 1 iunie, că este ziua lor.

Mulțumesc.

Senator Marcel Vela, Circumscripția Caraș-Severin, Partidul Național Liberal.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Remus Mihai Goțiu

#28262

Stimate colege,

Stimați colegi,

Bună dimineața!

Astăzi voi utiliza spațiul rezervat declarației mele politice pentru a vă prezenta și recomanda o carte. E vorba de „Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații”, de Emilia Șercan, apărută la editura Humanitas și lansată oficial duminică la Bookfest.

După cum lesne vă puteți da seama încă din titlu și cunoscând, bănuiesc, mulți dintre dumneavoastră ocupările jurnalistei Emilia Șercan din ultimii ani, nu e greu de anticipat că subiectul cărții se referă la scandalul plagiatelor de la vârful politicii românești, începând cu cel al fostului vicepremier și ministru de interne Gabriel Oprea și continuând cu doctoranzii săi, pe care i-a nășit în întreprinderile de doctorate ale Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” și Academiei Naționale de Informații a SRI. Însă nu plagiatele în sine sunt miza acestei investigații jurnalistice, ci fenomenul creat sau, mai exact, sistemul care a făcut posibile apariția și dezvoltarea unui asemenea fenomen.

## Stimate colege și stimați colegi,

Știu că mulți dintre dumneavoastră sunteți revoltați – unii pe bună dreptate, alții pentru că așa e moda în aceste zile – de faptul că o parte importantă a serviciilor secrete românești au luat-o razna, depășindu-și atribuțiile și interferând mult peste limita admisă cu deciziile politice. Ei bine, din această carte de investigații aveți șansa să aflați informații extrem de interesante și folositoare despre modul în care lideri importanți din serviciile secrete, magistratură și politică au intrat în combinații și dependențe dincolo de limita firii și a regulilor, legale și morale, ale unui stat democratic.

Mai mult, s-ar putea ca unii dintre dumneavoastră să aveți surpriza să constatați că ați fost parte, fie prin acțiune directă, prin adoptarea de legi ori hotărâri de guvern, fie prin inacțiune, nefăcând nimic pentru a stopa situația, la nașterea și dezvoltarea acestei cangrene.

## Stimate colege și stimați colegi,

Acum, privind retrospectiv, poate multora dintre dumneavoastră o să vă pară de necrezut, neverosimil, scenariu de film hollywoodian de serie B modul în care o ilustră mediocritate științifică, un plagiator care s-a remarcat prin faptul că îi căra geamantanul lui Miron Cozma a ajuns

general cu patru stele, liderul unui partid care nu a trecut niciodată testul alegerilor, dar s-a aflat ani la rând la guvernare, ministru al apărării, apoi al internelor, vicepremier și chiar premier interimar, profesor universitar, conducător de doctorate și academician. Einstein și Leonardo da Vinci s-ar cuveni să se încline în fața capabilităților genialisimului Gabriel Oprea. Ba chiar și Bruce Willis și Chuck Norris ar putea fi invidioși.

Faptul că impostura l-a propulsat la cel mai înalt nivel de decizie politică în statul român – atenție!, la un nivel la care avea atribuția de a stabili ce este și ce nu este interes național – arată cât de jos au ajuns instituțiile acestui stat, fie că vorbim de cele de studii superioare cu pretenții, de academii reale sau de academii sinecură, de așa-zise servicii inteligente, de Guvern ori Parlament.

Stimate colege și stimați colegi,

Dacă Gabriel Oprea a fost cu adevărat genial, atunci geniul lui a constat în exploatarea la modul excepțional a tuturor complicităților, compromisurilor, trufiilor, ambițiilor nemăsurate, vulnerabilităților, mizeriilor și hoțiilor comise de cei din jurul lor, ca și cum tot acest melanj de stricăciuni ar fi fost hrana lui cotidiană, din care își extrăgea energia malefică. Dacă doctoratul nu ar fi devenit înainte de Gabriel Oprea o marfă vânată de politicieni care visau să parvină social peste noapte, fabrica lui de diplome nu ar fi avut căutare. Aprobarea fondurilor pentru o academie de sinecuriști nu s-ar fi făcut dacă nu existau deja exemple pe piață. Spirala imposturii, odată pornită, e greu să o oprești.

Știu că și printre parlamentarii din legislatura precedentă, dar și din actuala legislatură există destui „doctori” care tremură la gândul că negrișorii care le-au compilat lucrările au uitat să pună niște ghilimele ori trimiteri la sursă. Și mai sunt destui printre noi cei care s-au dedulcit la o diplomă de colegiu de apărare, de securitate ori de informații, chit că, dacă ar fi să-i luăm în viteză, s-ar putea să avem surpriza ca mulți să nu știe nici măcar unde se află sediul instituției de învățământ care le-a eliberat-o, d-apoi cum se numesc cursurile pe care le-au absolvit și profesorii care le-au predat.

Stimate colege și stimați colegi,

Uneori mi-e greu să vă ascult când vă lamentați împotriva abuzurilor pe care sistemul le-ar comite împotriva dumneavoastră, mai ales când e vorba de cei care ați contribuit la apariția și la dezvoltarea acestui sistem, amăgindu-vă cu ideea că nu veți răspunde vreodată pentru propriile fapte. Această carte, „Fabrica de doctorate”, ar trebui să vă sperie, dar și să vă trezească la realitate. Avem aici o parte din povestea modului în care a fost pusă pe butuci educația superioară din România și a modului în care acest lucru poate fi folosit în mod malefic de un personaj ori de o rețea cu interese oculte.

Când spun că ar trebui să vă sperie e pentru că trebuie să acceptați un lucru: mai devreme ori mai târziu, adevărul iese la suprafață; mai devreme sau mai târziu, oamenii o să vă cunoască așa cum sunteți în realitate. Copiii și nepoții voștri vor afla despre faptele voastre dintr-o carte ca asta și din altele asemenea, care, pot paria, vor mai fi scrise, și vor înțelege atunci cu adevărat cine le-au fost părinți și bunici.

Desigur, în ceasul al treisprezecelea, dacă mai aveți un rest de responsabilitate, puteți contribui la remedierea situației. Nu vă mai amăgiți însă că mai puteți ascunde mizeria sub preș, prin ordonanțe în miez de noapte ori alte șmecherii și abuzuri, că nu reușiți altceva decât să împrăștiați mirosul, care nu e nicidecum plăcut mirositor.

Apropo, să știți că, pe lângă cartea Emiliei Șercan, la Bookfest s-a lansat și „Noaptea ca hoții”, de Ramona Ursu, tot la editura Humanitas. Și, trecând pe lângă standul editurilor „Paralela 45” și „Cartea Românească”, fostul meu coleg de apartament și boemă scriitoricească, Cosmin Perța, mi-a pus în mâna antologia „#Rezist! Poezia”. Sunt aproape 50 de poeți contemporani care au contribuit la volum.

Înțelegeți ce înseamnă asta, stimate colege și stimați colegi? Că cele întâmplate la începutul acestui an în Guvern, în Parlament și mai ales în piețele din România au intrat deja în folclor și în istorie cu o viteză neobișnuită. Desigur, fiecare e consemnat în funcție de contribuția avută.

Așadar, nu-mi rămâne decât să vă urez lectură, dacă nu plăcută, măcar instructivă, a tuturor titlurilor amintite. De dumneavoastră depinde cum o să fiți zugrăviți în următoarele scrieri despre aceste vremuri, scrieri care, observ, sunt din ce în ce mai multe.

Mihai Goțiu, senator USR de Cluj.

Emilia Arcan

#35449

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Bună dimineața!

Bună dimineața, distinși colegi!

Tema declarației politice se intitulează „Adoptarea Proiectului de lege privind salarizarea unitară a personalului bugetar”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Tocmai ce am reușit să adoptăm așteptatul proiect de lege privitor la salarizarea bugetarilor. Evident că l-am susținut, pentru că aduce nu numai niște creșteri fără precedent ale veniturilor, ci pune o ordine în acest domeniu extrem de important.

Pe tot parcursul dezbaterilor și al votului ne-am confruntat cu obstrucționarea parlamentarilor din opoziție, unii plângând de mila altora, dar nu pentru că ar fi avut niște motive concrete, ci, probabil, mai mult pentru a-și face imagine.

Țin să fac niște precizări care nu sunt cunoscute în spațiul public, dar despre care românii trebuie să știe, pentru că se induce ideea că legea nu ar fi fost făcută cunoscută decât atunci când s-a ajuns în dezbaterea Senatului. Nu, nu este deloc așa și dumneavoastră, distinși colegi senatori, știți foarte bine acest lucru! Textul legii a fost afișat și dezbătut săptămâni la rând, fiind posibilă lecturarea lui cu mare atenție, putându-i-se identifica plusurile și minusurile acestuia.

Regret că iarăși se încearcă să se ascundă adevărul, în condițiile în care legea a fost discutată în absolut toate comisiile permanente și i s-au adus peste 300 de amendamente din partea colegilor de la toate formațiunile politice.

În forma actuală, legea respectă principiile legalității, egalității, nediscriminării, importanței sociale, ierarhizării, transparenței, sustenabilității. Într-un cuvânt, prin forma ei se urmărește asigurarea salariului de bază egal pentru muncă egală. Pentru ca legea să intre în vigoare la 1 iulie, așa cum a fost prevăzut, era necesar să o adoptăm cât mai repede.

Menționez că asistăm nu numai la un vot obișnuit, ci la un adevărat moment istoric, un punct de cotitură privind viziunea asupra salarizării românilor.

De peste 80 de ani ne-am obișnuit cu salarii mici și cu creșteri anemice ale acestora. S-a tot spus: așteptați să crească economia, ca să avem salarii mai mari, dar acestea se tot amânau. De data aceasta avem simultan, odată cu avansul economiei, și o creștere, chiar dublare sau triplare a salariilor. Acest lucru nu s-a mai întâmplat până în prezent.

Cele mai multe categorii de personal vor avea până în anul 2022 salariile crescute cu procente situate între 100 și 300%. Sunt însă și cazuri izolate de funcții la care salariile scad, dar aceasta nu este o politică în domeniu, ci reprezintă înlăturarea punctuală a unor anomalii din sistemul de salarizare practicat până acum.

În continuare, voi releva câteva dintre calitățile și efectele benefice ale acestui act normativ.

Printre efectele benefice se numără nu doar faptul că asigură un nou cadru legal de desfășurare a acțiunilor viitoare de salarizare pentru fiecare loc de muncă bugetat, că stabilește mărimea fondului de salarizare, modul de cheltuire și plata efectivă a salariului, ci și faptul că vom avea prin acest document un ghid de distribuire a resurselor bugetare, pentru dezvoltarea mai susținută a unor sectoare și servicii publice, pentru stimularea pieței muncii și a performanțelor profesionale, și, foarte important, această lege va deveni un standard pe care să ne bazăm în elaborarea viitoarelor politici salariale.

Una dintre reușitele legii este aceea că mai reduce plaja de întindere a raportului salarial. La acest punct, apreciez că raportul de 1 la 12 între salariul minim și salariul maxim este destul de cuprinzător, astfel încât pe viitor să fie loc de creștere a salariului minim și reducere a raportului salarial.

O altă calitate a legii constă în faptul că în fruntea criteriilor generale și specifice după care au loc stabilirea salariilor și promovarea în carieră se situează competența – competența aprobată prin cunoștințe profesionale, prin experiență și abilități.

Un capitol reprezentativ pentru actualitatea legii este cel privind drepturile salariale prin activitatea prestată în proiecte finanțate din fonduri europene a acelor care gestionează astfel de proiecte. Avem acum în acest domeniu o redactare clară, echilibrată și stimulativă, adecvată în materia salarizării acestei categorii de specialiști, reglementare prin care se introduce ordinea și se răsplătește contribuția echipelor de proiect pentru utilizarea fondurilor europene.

Este de apreciat și faptul că pentru a ține sistemul de salarizare sub control, pentru a nu ne mai întâlni cu situația de haos care este în prezent, când salarizarea conține multe și mari discrepanțe nejustificate, legea stabilește o limită de maximum 30% din suma salariilor de bază pentru sporuri, compensații, adaosuri, prime, premii, indemnizații și alte drepturi. Prin aceasta, legea este coerentă, are stabilitate în aplicare, dar și flexibilitate.

În afară de premii și prime, legea dă dreptul bugetarilor la vouchere de vacanță și menține drepturile în vigoare referitoare la detașare, delegare, acordare a concediilor, cheltuieli de transport, cazare și locuință.

Pentru anul viitor sunt reglementate creșteri substanțiale ale veniturilor medicilor și asistenților medicali, creșterea cu 50% a salariilor cadrelor didactice și cu 25% pentru ceilalți bugetari.

Deși vorbim de o lege deosebit de complexă prin prisma implicării intereselor de grup și personale, totuși autorii săi merită felicitări, pentru că au reușit să o facă destul de suplă, ușor de aplicat, mai ales prin organizarea materiei reglementate într-un corp de reguli și principii cu valabilitate generală și o suită de anexe care prevăd amănunte legate de specificul fiecărei familii ocupaționale.

Înțeleg că nu toate sindicatele și categoriile de salariați sunt la fel de mulțumite de felul cum arată legea în privința salariilor de bază și a coeficienților de ierarhizare. Până la un punct, această atitudine este de înțeles. Însă, ca parlamentar al Partidului Social Democrat, vreau să vă spun

că pe parcursul aplicării legii vom fi în continuare în contact și dialog cu partenerii sociali și vom face corelațiile și corecțiile pe care le vom găsi justificate.

Pentru moment, afirm că trăiesc un sentiment de satisfacție politică pentru faptul că am avut posibilitatea să contribui la acest eveniment, care va face istorie în timp.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Sunt Emilia Arcan, senator PSD de Neamț, Circumscripția electorală nr. 29.

Vă mulțumesc.

Remus Mihai Goțiu

#42256

## Doamnă senator,

Țin să vă asigur pe această cale că nimeni, cred, dintre decidenții politici nu-și dorește ca salariile românilor să nu crească. E un deziderat pe care cred că toți care au venit aici, în Parlament, și l-au propus atunci când au început să candideze. Și cred că acesta ar trebui să fie și motorul, și motivul pentru care noi activăm aici. Evident, nu ne referim doar la salarii, ci la creșterea per ansamblu a calității vieții în România. Ceea ce am reproșat și reproșăm în continuare alianței de guvernare e modul prin care această lege este trecută prin Parlament, e faptul că s-a redus la minimum timpul de dezbatere.

Vorbeați despre niște corecții care, probabil, vor apărea. Probabil că multe dintre aceste corecții s-ar fi putut face încă acum, în Parlament, dacă nu am fi trecut prin procedură de urgență această lege, atât la Senat, cât și la Camera Deputaților, dacă am fi avut șansa să vedem un impact al acestei legi, dacă am fi avut șansa ca legea să fie asumată de către Guvern pentru a avea obligativitatea acestui impact și pentru a mai avea încă 30 de zile la dezbateri.

Sunt convins că funcționarii și alte categorii de cetățeni și de sindicate care protestează împotriva acestei legi au argumente de care s-ar fi putut sau nu ține cont. Amintesc doar faptul că într-o discuție cu reprezentanți ai sindicatelor din învățământ, în Comisia pentru învățământ, i-am întrebat un lucru simplu: ar fi vreo supărare dacă legea ar intra în vigoare de la 1 august, și nu de la 1 iulie, așa cum s-a promis în campania electorală, dar această lege ar fi mai bună, mai corectată? Și răspunsul a fost simplu: n-ar fi nicio supărare dacă ar intra de la 2 august în vigoare, dar legea ar fi mai bună.

Atât am vrut să adaug, că nimeni nu se opune creșterii acestor salarii, ci toată lumea, dacă a protestat sau dacă ia cuvântul aici, în Parlament, e pentru ca această lege să fie cât mai bună. Altfel, chiar cred că avem o țară care își permite și are resursele necesare pentru a duce la creșterea calității vieții în România.

## Mulțumesc.

Elena Lavinia Craioveanu

#44575

## Mulțumesc, domnule președinte.

Voi susține o declarație cu tema „1 Iunie este pentru prima dată un prilej de a inspira familia și comunitatea, de a sărbători copiii alături de aceștia”.

## Dragi colegi,

Pentru prima dată în România ziua de 1 iunie, Ziua internațională a copilului, este zi liberă.

Salut această decizie și vreau să felicit Guvernul României, condus de domnul prim-ministru Sorin Grindeanu, pentru hotărârea ca și ziua de 2 iunie, în acest an, să fie liberă, oferind posibilitatea părinților să petreacă o perioadă de timp mai lungă alături de copiii lor.

Trăim într-o perioadă agitată, care se resimte din ce în ce mai mult în viața fiecăruia dintre noi, de multe ori ducând la un dezechilibru între viața personală și cea profesională, din care de cele mai multe ori au de suferit copiii noștri. Atunci când timpul petrecut alături de părinți este insuficient pentru nevoile copilului, acesta riscă să nu se adapteze familial și social, precum și să dezvolte relații mai puțin bune cu cei din jurul lui. Copiii au nevoie ca părinții lor să le fie alături în momente importante din viața lor, în ideea de a le oferi un anumit nivel de confort psihic și emoțional privind dezvoltarea unor relații puternice și de durată, atât de necesare unei vieți împlinite.

La nivel mondial s-a observat faptul că stresul exprimat în zilele de serviciu, precum și oboseala acumulată după orele de muncă le blochează părinților energia necesară de a fi activi și de a se implica în relația cu copiii lor. Copiii au nevoie de părinții lor nu doar fizic, ci și sufletește. Numai așa părinții pot interacționa autentic cu copiii lor, canalizându-și gândurile și emoțiile în direcția construirii unui comportament dezirabil și a unor obiceiuri sănătoase pentru cei mici.

Închei prin a atrage atenția asupra necesității construirii unei relații puternice, indestructibile între copil și părinte, care nu se poate realiza decât printr-o interacțiune permanentă între aceștia, cu susținerea familiei de către stat și societatea civilă.

Joyce Maynard spunea: „Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei

să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă întind spre ele.”

Mulțumesc frumos.

Ion Marcel Vela

#47344

## **Domnul Ion Marcel Vela:**

Stimată colegă,

Dacă-mi permiteți, aș dori să am o mică observație, nu neapărat ca drept la replică la frumoasa dumneavoastră intervenție legată de Ziua copilului.

Vreau să vă spun că, statistic, țara noastră alocă cei mai puțini bani din PIB pentru domeniile considerate esențiale în dezvoltarea celor mici – sănătate, educație și protecție socială –, potrivit unui raport dat publicității anul trecut de asociația „Salvați Copiii”. Noi, România, actualul Guvern, alocăm de aproape două ori mai puțin decât media europeană. Mai mult de jumătate dintre copii, adică 52,2%, trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar cei mai expuși sunt copiii din mediul rural.

Este un moment bun, nu-i așa?, de Ziua copilului, să punem toți umărul, eforturile pentru ca măsurile pe care le vom lua să facă un pic mai bine pentru copii. Este ocazia ideală de a ne spune cum vedem viitorul lor și al României, în general, prin prisma investiției în copii. Toate țările europene au înțeles paradigma câștigătoare: să acorde atenție astăzi acestui segment al societății, dacă vor să construiască state puternice mâine.

Nu știu dacă știți, dar în România lui 2017 au căzut acoperișuri de școli chiar aici, în capitală, nu departe de Palatul Parlamentului, în care noi vorbim astăzi. Comparația este dureroasă.

Am această intervenție nu pentru a atribui vinovății și a căuta explicații pentru neputința noastră ca țară. Nu ajută pe nimeni. Pe copii, cu atât mai puțin. Este momentul acum, în 2017, să ne depășim condiția, să ne sărim umbra și să putem aloca bani, timp, atenție, încredere și dragoste copiilor noștri. Alte țări, unele chiar mai sărace, au reușit și sunt acum modele de pedagogie, de strângere de fonduri și de adaptabilitate la noua generație de copii.

Pentru ca minorii de astăzi să fie cineva mâine, suntem cu toții responsabili: și Parlament, și Guvern, și putere, și opoziție.

Permiteți-mi, dragi colegi, doamnelor și domnilor senatori, să le urez și eu „La mulți ani!” tuturor copiilor din România și din afara ei. Și, vă rog, faceți în așa fel dumneavoastră, cei de la putere, încât pe 1 iunie tot mai mulți copii să simtă că este ziua lor.

## Vă mulțumesc.

Eugen Pîrvulescu

#51038

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Stimați colegi,

Pentru dimineața aceasta adresez..., am o declarație politică: „Ne legăm foarte mult de Legea salarizării și ne gândim cu stupoare la ce se întâmplă în România la momentul acesta”.

Doamnelor și domnilor senatori,

## Stimați colegi,

După cum știți, Legea salarizării a fost votată în plenul Senatului săptămâna trecută, deși opoziția s-a opus

vehement acestui proiect, care va ridica probleme serioase, cel puțin în administrația locală.

Într-un exercițiu de imagine, doamna ministru Lia Olguța Vasilescu ne spune cum această lege va ajuta la creșterea performanței în administrația publică. Însă doamna ministru uită să ne spună detaliul cel mai important, acela că administrația locală va deveni un teritoriu integral politizat și care, în locul profesionalizării prin criterii clare de salarizare, va fi la mâna, pixul și în interesele de moment ale celui care deține puterea, adică ale PSD-ului.

Invocând faimoasa reformă a administrației și a descentralizării, domnii guvernanți încearcă să ne convingă că, spre binele nostru, vor ca în administrația din România să fie totul transparent, dar, de fapt, își doresc sporirea controlului asupra persoanelor din administrația locală, printr-o baronizare totală a județelor, care să răspundă comenzilor date de domnul Liviu Nicolae Dragnea de la centru.

## Stimați colegi,

Actuala guvernare își dorește să întoarcă România în anii tranziției, uitând că suntem în anul 2017, la 10 ani de la integrarea în Uniunea Europeană. Amatorismul, promovat intens de actuala guvernare, nu ajută la imaginea României pe plan extern. Rând pe rând, actuala guvernare a anulat toate proiectele care aveau ca scop creșterea performanței în administrația publică.

Actualul proiect al salarizării nu a fost însoțit de un studiu de impact complex, prin care să se facă o analiză a stării de fond din administrația publică. Scopul acestui proiect de salarizare în administrația publică este clar: un control absolut al puterii asupra funcționarilor din instituțiile bugetare.

Lipsa unei perspective de ansamblu a sistemului bugetar și a unei dezbateri reale nu va face decât să adâncească problemele existente, iar reforma..., iar forma actuală a proiectului nu va rezolva tarele de fond ale administrației publice din România. Printre acestea, persistența clientelismului, birocrația excesivă sau gradul ridicat de politizare a administrației care este în România.

Pentru a-și duce planul până la capăt, guvernarea nu a ținut cont nici de părerea sindicatelor, nici de a experților, care au afirmat că, în lipsa unor grile specifice, problemele din administrație vor persista. Guvernanții au înțeles să sfideze pe toată lumea și să excludă din lege o categorie importantă – angajații administrației locale.

Sfidarea este starea de lucru pe care o promovează actuala guvernare încă de la preluarea mandatului de către domnul Grindeanu. În fiecare zi, domnul Dragnea și domnul Grindeanu îi sfidează pe cetățenii acestei țări, prin promovarea unor măsuri populiste fără susținere bugetară.

Oare vor mai fi de față acești domni când va trebui să plătim nota de plată sau vor da vina pe alții pentru starea în care se va regăsi România?

Cu respect, senator de Teleorman, Circumscripția nr. 36, Eugen Pîrvulescu.

Cuprins

Stenograma

Ședința