Farkas Anna Lili

Bună dimineața, domnule președinte!

Bună dimineața, domnilor colegi!

Declarația mea politică de astăzi se referă la „Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale”.

Doresc să reflectez asupra câtorva idei despre sărăcie și excluziune socială, fiind cunoscut că 2010 a fost numit anul european de luptă împotriva acestor două fenomene deosebit de grave.

Cu zece ani în urmă, liderii europeni se angajau ca, până în 2010, să pună capăt sărăciei în Uniunea Europeană. Ne apropiem de termenul stabilit, însă obiectivul este încă departe de a fi fost îndeplinit.

În Uniunea Europeană, o persoană este considerată săracă dacă venitul său este sub 60% din salariul mediu pe economie. Aproximativ 80 de milioane de cetățeni europeni (peste 15% din populația UE) trăiesc la limita sau sub limita sărăciei. Un european din zece trăiește într-o familie de șomeri și pentru 8% din cetățenii UE a avea un loc de muncă nu este de ajuns pentru a ieși din sărăcie.

În această ordine de idei, mai mulți lideri marcanți ai UE au afirmat: combaterea sărăciei și a excluziunii sociale face parte integrantă din efortul de a ieși din criză. Mult prea frecvent, tocmai persoanele cele mai vulnerabile dintr-o societate sfârșesc prin a fi cel mai tare lovite de impacturile unei recesiuni. Din aceste motive, Anul european 2010 trebuie să acționeze ca un catalizator pentru a spori sensibilizarea și a impulsiona construirea unei societăți mai favorabile incluziunii, care face parte integrantă din viitoarea strategie a UE pentru anul 2020 pe care a propus-o Uniunea.

Din perspectiva României, este evident că aceasta are nevoie să reformeze sistemul de asistență socială și să vină cu măsuri concrete, în principal pentru sprijinirea familiilor tinere cu copii, care sunt cele mai afectate de criză.

Să nu uităm însă că la fel de expuse sunt și persoanele cu dizabilități, cele din mediul rural, precum si persoanele în vârstă, care trăiesc din pensii foarte mici, printre altele și din pricina sistemelor din perioada comunistă. Un exemplu concret pentru eforturile de solidaritate față de acest grup defavorizat îl reprezintă proiectul Bisericii Reformate Brașov, care la fiecare sărbătoare oferă o masă gratuită celor nevoiași.

Dincolo de acest exemplu concret, reprezintă o altă realitate faptul că sunt necesare măsuri eficiente pentru ocuparea forței de muncă, oferirea unor oportunități de muncă celor tineri și rezolvarea problemei excluziunii. De asemenea, România are nevoie să dezvolte parteneriatele public-private și să reformeze sistemul de asistență socială, astfel încât sprijinul să fie acordat exclusiv persoanelor care au realmente nevoie de el.

Cred cu tărie în necesitatea creării unui sistem de asistență socială care să încurajeze munca, pentru a schimba ideea inoculată în România conform căreia sistemul social încurajează oamenii să trăiască din ajutorul de la stat, în loc să meargă la serviciu.